CORONA SOUL – IN MEMORIAM PAUL CELAN

CONSILIUL  JUDETEAN  SUCEAVA
BIBLIOTECA BUCOVINEI
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – FILIALA  IASI
 
ORGANIZEAZA
MARTI, 23 NOIEMBRIE, ORA 17
LA SECTIA DE ARTE A  BIBLIOTECII BUCOVINEI
 
CORONA  SOUL  –  IN  MEMORIAM PAUL  CELAN
(23 noiembrie 1920, Cernauti – 20 aprilie 1970, Paris)
 
Un  MERIDIAN  cultural  trasat  de
 
ANGELA  FURTUNA, GUSTAV  MAHLER  SI  ARNOLD  DAGHANI
 
Programul 2010 – Anul Paul Celan, initiat si deschis la Biblioteca Bucovinei de scriitoarea Angela Furtuna in ianuarie 2010 in cadrul comemorarii Zilei Internationale a Holocaustului, a ajuns deja la finele drumului sau, gazduit partial si de Biblioteca Bucovinei, dar si de prestigioase foruri si reviste de cultura si universitar-academice, internationale si nationale, clasice sau internetice.
Paul Celan ramane poetul bucovinean a carui opera a atins cea mai mare cota internationala, opera sa continuand sa atraga in toata lumea buna interpretari si discutii, exegeze si relecturi.
In 2010, chiar pe 23 noiembrie, se implinesc 90 de ani de la nasterea sa, 40 de ani de cand s-a sinucis (la numai 50 de ani) si 50 de ani de cand Germania l-a onorat cu Marele Premiu Brüchner pentru poezie.
Originar din Cernauti, poetul – evreu de limba germana – isi petrece acolo copilaria, pe fondul cresterii antisemitismului si al politicilor criminale naziste, dar va ramane marcat pe viata de exterminarea parintilor in toamna anului 1942 in cadrul Holocaustului transnistrean, apoi fiind deportat el insusi intr-un lagar de munca fortata si exterminare din apropierea Buzaului, dupa care va pleca in Bucuresti, va incerca sa gaseasca o alta patrie in cateva capitale occidentale, pasager si in Israel, finalmente in Franta, unde se va sinucide aruncandu-se in Sena la 20 aprilie 1970. Patria sa ramasese in urma, in Bucovina, despre care a scris mereu cu demnitate si durere sfasietoare : « Bucovina – O tara unde nasc mereu oameni si carti ». Iar adevarata patrie pare sa fie astazi in inima cititorilor sai, conform propriei premonitii « Cuvantul se intoarce in inima ».
In cadrul Programului 2010 – Anul Paul Celan, Angela Furtuna a sustinut si o platforma publicistica redutabila, publicand mai multe studii si eseuri in prestigioasele reviste romanesti Acolada, nr. 4http://www.editurapleiade.eu/images/static/files/4_2010.pdf si nr. 5http://www.editurapleiade.eu/images/static/files/5_2010.pdf din 2010, Steaua nr. 4-5 din 2010 http://www.revisteaua.ro/core/numere/2010/Steaua%204-5%202010.pdf ca si in revistele americane Romanian Timeshttp://www.romaniantimes.com/index.php/angela-furtuna.html , Mission si Romanian Vip http://www.romanianvip.com/angela-furtuna-anul-paul-celan/ sau reviste israeliene de valoare, ca Minimum sau Nuante – Supliment de Cultuira al ISRO PRESS, Newsletterul Buna dimineata, Israel. Unele studii sunt deja publicate si pe bloggurile internetice specializate.
In cadrul Anului Paul Celan, la Biblioteca Bucovinei au avut loc conferin?e si  lecturi publice – sustinute in cadrul propriului program de Angela Furtuna si invitatii sai – din opera marelui scriitor sau a exegetilor operei (intre care Andrei Corbea, Alexis Nouss, Petre Solomon, Norman Manea, John Felstiner, Andrei Oisteanu si altii), iar impreuna cu Filiala Iasi a Uniunii Scriitorilor din Romania, cu Forumul Regional al Germanilor din Bucovina (prin colaborarile doamnelor Corina Derla si Gheorghiu si alti membri) si cu Comunitatea Evreilor din Suceava (prin presedintele acesteia prof. Sorin Golda) s-au derulat si continua sa se deruleze la Biblioteca Bucovinei recitaluri de poezie si workshopuri, conferinte si dezbateri, sub egida Integralei Frédéric Chopin, a Integralei Gustav Mahler si a Integralei Johann Sebastian Bach, Celan primind astfel o receptare noua, prin adaugarea spiritului muzicii la poeticitatea sa inconfundabila. Acesta este insusi spiritul urban si autentic evreiesc si german in care s-au format personalitatile excelentei culturale.
O interesanta expozitie de documente si fotografii tematice este in curs de pregatire si va fi vernisata in curand la Biblioteca Bucovinei, in cadrul Anului Paul Celan. Evenimentul va fi anuntat din timp.
 
DESPRE PAUL CELAN
 
(Paul Antschel, Paul Celan – 23 noiembrie 1920, Cernauti – 20 aprilie 1970, Paris)
« DESPRE ACTUALITATEA  LUI  PAUL  CELAN – REFLECTII ASUPRA IDENTITATII, POETICII SI  POEZEI
MOTO: You Were My Death
You were my death:
you I could hold
when all fell away from me.
Tenebrae
We have drunk, Lord.
The blood and the image that was in the blood, Lord.
 
Pray, Lord.
We are near.
 
Andrei Corbea, in Paul Celan si “meridianul” sau (p.149), il fixeaza exemplar pe Celan in propria epoca, iar in acest scop il citeaza si pe Georg Simmel, care ramane maestrul portretului-robot al “strainului” constituit din suma cenusilor lasate, in epoca, de luptele intense de emancipare a evreilor europeni: “pribeagul potential, cel care, chiar de se opreste din drum, nu si-a infrant definitiv  nestatornicia plecarilor si a intoarcerilor”. Dar acelasi exeget remarca faptul ca marginalitatea evreului are un determinism mult mai subtil: marginalizarea, ca fapt social obiectiv, tine si de o componenta spirituala aparte, deloc de neglijat nici chiar in acea faimoasa combinatie dintre stranietate si rationalitate, ce ar fi stimulat desacralizarea “lumii”, galopantul proces al modernizarii in era capitalista.Recursul la viziunea istorica si sociologizanta este evident**. Circumstantele istorice europene, si in mod particular cele din anii 30 din Bucovina (micul proiect de paradis regional multicultural si multi-identitar pus in opera de civilizatorul Imperiu Austro-Ungar, cel in careo anume identitate europeana experimentala isi extragea radacinile din cel putin cateva lumi capabile sa interactioneze si sa interfereze), nu au reusit, insa, sa evite sacrificarea identitatii evreiesti, ci dimpotriva, sa o impinga inspre solutii de mare risc si de sacrificiu, cum sunt indeobste iluziile “asimiliste”. Intr-o astfel de iluzie s-a prabusit si s-a fracturat mai apoi identitatea lui Paul Celan, pentru ca situatia lui nu a putut depasi situatia tuturor evreilor ce alesesera germanizarea ca alternativa la Holocaust: asumarea germanitatii s-a dovedit a fi nu o iluzie salvatoare, ci o iluzie fatala; explicatia oferita de sociologi se intalneste cu cea a lui Andrei Corbea, atunci cand deconstruieste (in op.cit., p. 150) spatiul iluzoriu care  a fost pentru evreii anilor 30, deci si pentru Paul Celan, doar visul de a putea depasi prin limba si cultura realitatea starii de outsider – de aici si progresiva instrainare de Sine, cu punctual culminant a ceea ce Theodor Lessing numea Ura de sine ***. Este aceeasi problema pe care o dezbatea si Jean de Rider cu aplicatie pe Modernitatea vieneza si crizele identitatii, dar de care s-au ocupat si un Pollak sau Schorske si Perron. Laboratorul de experimentare a sfarsitului lumii, ramane, de aceea, locul in care tensiunea conflictelor identitare atinge cotele cele mai inalte, dar si expresivitatea cea mai bogata.
………………………………………………………………………………..
Geniul lui Celan a fost in permanenta alimentat de tensiunea abisala, ramasa nerezolvata, dintre omul rational si omul psihologic.
 
** Karl-Siegbert Rehberg, „Das Judentum in der frühen deutsche Soziologie”, in Hans Otto Horch (ed.), Judentum, Antisemitismus und europäische Kultur, Tübingen, 1988, p. 157.
 
*** Theodor Lessing, Der Jüdische Selbsthass, München, 1984, p. 31.”
 
(fragmente din prelegerea si studiul , DESPRE ACTUALITATEA  LUI  PAUL  CELAN – REFLECTII ASUPRA IDENTITATII, POETICII SI  POEZEI
 de Angela Furtuna, 2010)
 
………………………………………………………………………………………………………………………………………
 
„Atunci cand se arunca in Sena, pe 20 aprilie 1970, la varsta de numai cincizeci de ani, Paul Celan plonjase de fapt in istorie, dupa ce va fi trecut un prag de epoca personala fara intoarcere. Dispozitia poetului de a mai continua sa legitimeze ”iluzia” prin raportarea ei la realitatea exterioara data de lumea post-Shoah in care isi pierduse parintii, copilaria si paradisul fiintei se epuizase. Valenta constructiv proiectiva a poeziei ca promesse du bonheur nu mai reusise sa se substituie realului prin fascinatia salvatoare a imaginarului. Hipersemnul poemului se sfaramase neputincios de un absurd fara precedent al dezumanizarii Europei, pierise apoi prin imploziile tuturor certitudinilor cu care absolutul trancende adevarul. Meridianul isi sectiona brutal autorul…
Anul 2010 aduce asadar din nou in discutie, la un palier nou al cercetarii, recunoasterea universalita?ii lui Paul Celan. De aceea noi am si declarat deschis in Bucovina, mai intai in Suceava, Anul Paul Celan, la 27 ianuarie 2010 cu ocazia comemorarii Zilei Internationale a Holocaustului, marcand astfel si doua coincidente biografice semnificative: se implinesc 90 de ani de la nasterea poetului si 40 de ani (la 20 aprilie) de la tragica sa moarte. Posesorul unui spirit de dibuk, autorul unei scriituri aflate mereu in cautarea identitatii, Celanincarneaza imposibilul si da lectia suprema a manierei de a citi poezie dupa Auschwitz, adica de a vedea literele, poetica si poieza vorbind in cenusa de dupa incarnarea acestei aneantizari absolute:
 
Psalm 
Nimeni nu ne framinta  din nou din pamint si argila
nimeni nu discuta  pulberea noastra.
Nimeni.
Laudat sa fii tu nimeni.
De dragul tau vrem
noi sa inflorim.
Tie
in intimpinare.
Un nimic
eram noi, suntem noi, vom
ramine noi, infloritor:
Trandafirul Nimicului,
Trandafirul Nimanui.
Cu
condeiul luminos ca sufletul,
stamina pustie ca cerul,
coroana rosie
de cuvint purpuriu,
pe care il cintam,
peste, o peste
spin. “
 
(Fragmente din prelegerea si studiul CUVANTUL SE INTOARCE IN INIMA
 
sau Paul Celan: DE LA  LIMITELE ISTORIEI SI ZABRELELE LIMBAJULUI LA REINCARNAREA IMPOSIBILULUI 
Moto:
                 “Alle Dichter sind Juden” 
de Angela Furtuna)
 
Angela FURTUNA
Scriitoare, publicista, critic literar
Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania
Master in PR si Comunicare
Master in Semiotica Limbajului in Massmedia si Publicitate
Specialist in Marketing Cultural si PR Biblioteca Bucovinei
Coordonatoarea Programului Anul 2010 – Anul International PAUL CELAN

ACADEMICIANUL IOAN HAULICA, OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE

– reportaj nonconformist – Era un ceas de toamna insorita, calda si curata, de parca s-au schimbat anotimpurile, cand ne-am imbarcat in masina colonelului in rezerva Ionel Pintilii, patru dintre liderii Ligii Culturale a Romanilor de Pretutindeni, Departamentul Moldova, in frunte cu academicianul Constantin Gh. Marinescu, subsemnatul fiind secondat de juristul Petru Butuc, secretarul filialei iesene. O facuseram din spatele redactiei cotidianului Evenimentul, dupa ce facuseram o mica sedinta pe picior de plecare chiar in sediul Institutului de Cercetari Medicale si Social-Umane care poarta numele regretatului academician Ioan D. Haulica. Cu acest prilej am cunoscut-o si pe gratioasa sa fiica, conf. univ. dr. Daniela Boisteanu, care insa a preferat drumul spre locurile natale in masina presedintelui-rector, prof. univ. dr. Vasile Burlui, care era insotit de vicepresedintele Universitatii ’’Apollonia’’, prof. univ. dr. Constantin Fatu, alaturi de care mai erau scriitorul de calibru Grigore Iliesei si academicianul Valeriu Cotea, cel care timp de doua decenii a reprezentat Romania la Oficiul International al Viei si Vinului, cu sediul la Paris, astazi in varsta de 84 de ani. Cele doua echipaje doreau sa-si omagieze Magistrul acasa la el. Ursitoarele vestede ale toameni insa apar pe negandite si ne tes in minte planuri noi sau vechi, dilemele curand din belsugul multiplelor posibilitati. Sporovaim pe drum despre toate celea, dar fara sa vrem ’’admirand’’ hartoapele prin care serpuiau masinile, dam dreptate academicianului Marinescu, decanul nostru de varsta, care remarca ca traim in trei Romanii paralele: una situata in Evul Mediu, alta in secolul al XIX-lea si ultima in secolul XX. Acum, de fapt, ne aflam in prima, desi soseaua duce spre Manastirea Hadambu, care pe 8 septembrie a implinit 350 de ani de istorie si spiritualitate, prilej cu care a scos un volum exceptional comemorativ, tiparit cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Mai fusesm aici cu ai mei, familie de tarani gospodari din Comarna si ramasesem mut in fata modernismului care salasuieste in cetatea amplasata intr-un cadru natural de vis. Smerenia crestina ne-a facut si atunci si acum sa nu trimitem ganduri sincere catre mai marii judetului moldav care parca au uitat de existenta locurilor. Curand ne-a dat gand de binete primarul Costica Postarnac, presedintele Colegiului 3 PSD, care la ultimele alegeri si-a zdrobit, pur si simplu, ceilalti trei candidati, obtinand un 78,96 % dintre voturile consatenilor, urmatorul clasat fiind pedelistul Vasile Mironeanu, cu 14,51 %. De altfel, aveam sa aflam, nu cu oarecare uimire, ca edilul sef face parte dintr-o familie care a gestionat treburile comunei de zeci de ani, iar acum, nu ce l-am cunoscut mai bine si am discutat pret de mai multe ore cu satenii din Ipatele, ne-am convins ca povestea a fost facila si bazata doar pe fapte, nu pe vorbe.
                                                               *
Mi s-a vorbit mereu in ultima vreme despre un mare OM, distinsul Prof. dr. Ioan D. Haulica, un fiu al satului iesean Ipatele, despre care spunea mereu ca-i datoreaza educatia de baza si atitudinea fata de munca. Nu l-am cunoscut, dar din istorisirile la care am fost luat martor, pot spune ca imi pare nu numai o persoana draga, ci un prieten adevarat. Se nascuse pe 29 octombrie anul de la Hristos 1924, o zi de Brumarel, de toamna senina si bogata, fiind primul copil a unei familii de razasi, Dumitru si Marita, oameni aprigi si mandrii, cu credinta in Dumnezeu si dragoste de carte. Atestati de la 1400, prin al 13-lea document moldovenesc, razasii nu si-au parasit niciodata pamanturile, chiar daca de nevoie si-a stramutat vatra satului, si-au construit si reconstruit biserica, si-au ridicat prin contributia tuturor primul local al scolii. Legatura intre ei si Dumnezeu este una aparte. Insusi numele satului, Ipatele, provine din vocabularul religios slav, marturie fiind, inca din secolul al XII-lea, cronica slavona de la manastirea Ipate. In toate vecaurile, de altfel, au trait calugari si preoti purtand acest nume – Ipate. Crestini ortodocsi, au stiut sa-si respecte stramosii, datinile, traditiile si nu au aderat nicicand la alta religie. Alaturi de biserica, stiinta de carte a constituit o preocupare in viata acestor locuitori, nu foarte bogati. Inca din secolul al XIX-lea si-au trimis copii la scoala, pentru a deveni preoti sau invatatori. Din 1870 avem prima foaie matricola a preotului Gheorghe Mogos, absolvent al Seminarului de la Husi. Din acelasi an functioneaza prima scoala de patru ani la care si-a inceput drumul in viata invatatorul Ioan Haulica. Absoolvent al Scolii Normale de la Iasi, el va construi primul local al scolii si impreuna cu fetele sale, vreme de 40 de ani va pastori generatii de invatacei. Unii dintre ei au ajuns invatatori, ceferisti, avocati, ofiteri. Printre acestia s-a aflat si Nicu Haulica.
Academicianul de mai tarziu, copiil find, a desprins cititul buchiilor si intelepciunea cartilor in tinda bisericii Sf. Nerculai, sub obladuirea preotului Ion Leustean si a presviterei Elena Leustean, invatatoare, popositi de putina vreme in sat de pe taramuri vasluiene, parintele venind de la Tanacu, iar coana preuteasa din jos, de la Zapodeni. Crescut cu dragoste pentru carte si cu evlavie intru cele sfinte, invatacelul a fost atras de timpuriu de cele duhovnicesti, cantand alaturi de dascali la strana si grijind de randuiala in Sfanta Biserica, fapt pentru care, mai tarziu, parintele paroh a staruit pe langa tatal sau sa-si dea baiatul la Seminarul ’’Veniamin Costache’’ din Iasi. Primul om insa care i-a marcat drumul in viata este socotita a fi fost Ortansa Haulica, invatatoarea lui, care ’’certandu-se groaznic’’ cu Mitrita Haulica, a reusit sa-l convinga pe acesta sa-si lase copilul sa se faca preot. Tot ea l-a insotit la Iasi pentru a sustine examenul de admitere. Pentru ca i-a nesocotit cuvantul, atunci, in Iasi, pe strada Uzinei ’’a primit o palma pe care si-o amintea cu nostalgie si recunostinta si la 85 de ani’’. A reusit la Seminarul Teologic unde a fost un elev deosebit, dar stiinta l-a atras mai mult decat haina preoteasca. La sfarsitul verii, dupa cosit si secerat, mergea la Iasi pentru a sustine examenele de diferenta la Colegiul National de unde a obtinut si diploma de bacalaureat, in 1943. Divinitatea l-a ajutat din nou si tatal sau accepta sa urmeze cursurile unei facultati, cea de Agronomie, sperand sa acopere dealurile satului natal cu vii si livezi. Pleaca la Iasi pentru a se inscrie, dar fiind anii razboiului, circulatia trenurilor era perturbata. Invelit in suba de ceferist a unui consatean ajunge clandestin, pe un tren militar, la Iasi. Trenul mergea spre frontul de est, coboara in gara Nicolina si rateaza cu o ora inscrierea la Facultatea de Agronomie. Un tren militar, un consatean ceferist si o ora intarziere au hotarat destinul celui care avea sa devina membru al Academiei Romane. El n-a uitat nicicand cum in dricul verii, la seceris, neveste si fete laolalta, culcau graul, manunchi dupa manunchi, pe miriste si se inganau in cant cu glasul ciocarliei ce-si inalta ruga pe cerul albastru ca floarea de cicoare. Peste tot pe unde a umblat cu studiile si cu invataturile sale, tanarul cercetator a purtat in suflet si in gand dragostea de casa parinteasca si de satul natal, dupa cum spunea in cuvantul sau, deosebit de cald, invatatorul Sava Petrovici Constantin.  
Fiul de taran a ajuns, prin merite deosebite, pe cea mai de sus treapta a stiintelor medicale, valoarea sa fiind apreciata de comunitatea stiintifica medicala si nu numai, romaneasca si straina. Astfel, numeroase societati stiintifice medicale si academii din Romania si de peste hotare s-au simtit onorate sa-l desemneze ca membru. In 1949 a absolvit Facultatea de Medicina, fiind repartizat in calitate de preparator la disciplinele de Farmacologie si Fiziologie din cadrul I.M.F. Iasi. Intre 1953 si 1964 a lucrat cercetator in cadrul Institutului de Fiziologie ’’D. Danielopolu’’. Apoi s-a transferat conferentiar la Institutul de Fiziologie Normala si Patologica al Academiei Romane din Bucuresti, unde a lucrat cercetator stiintific timp de 12 ani si sef de sector, dupa cum isi aduce aminte juristul Petru Butuc, vicepresedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni Iasi. Era de o modestie aparte, de aceea vorbea rareori despre realizarile sale profesionale. Asta desi urmase stagii de specializare in SUA, Austria, Polonia, URSS, Germania si Franta. In 1963 ajunsese doctor in stiinte medicale, revenind prin concurs conferentiar pe meleagurile natale la disciplina de fiziologie a IMF Iasi, iar cinci ani mai tarziu isi adauga la cartea de vizita titlul de doctor docent. In anul universitar 1969-1970, il gasim ’’visiting professor’’ la Universitatea statului american Connecticutt. Membru al Societatii Internationale de Studiu al Creierului, al Societatii Europene de Chirurgie Experimentala, al Societatii Europene de Studiu a Pinealei, al Federatiei Mondiale a Oamenilor de Stijinta, al Societatii Internationale de Stiinte Fiziologice, al Fedearatiei Europene de Fiziologie, al Societatii Neurostiinte, al Societatii de Psihoneuroendocrinologie, Farmacologie, al Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi si ne oprim cu enumerarea aici pentru a nu ocupa tot spatiul tipografic pus la dispozitie. Timp de patru ani, intre 199-1994, a condus Societatea Medicilor si Naturistilor din Iasi, apoi a fost membru fondator, vicepresedinte si apoi presedinte de onoare al Societatii Romane de Stiinte Fiziologice. Din 18 decembrie 1991 este membru corespondent, iar trei ani mai incolo, mai precis din 8 noiembrie 1994 membru titular al Academiei Romane, paralel cu membru al Academiei de Stiinte Medicale, la ultima fiind o buna bucata de vreme vicepresedinte. Onorat in 2003 cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Ovidius din 2003, pe care seful catedrei de Genetica din cadrul Facultatii de Medicina iesene il refuzase din modestie in urma cu doi ani. Si cei de la UMF Targu Mures sau UMF Cluj-Napoca i-au pus laurii de Doctor Honoris Causa. Cel decorat cu Steaua Romaniei in grad de cavaler in 2002, are cercetari prezentate in aproape 300, mai exact 292 sinteze monografice, tratate si studii, dar elaborase si doua tratate de Fiziologie umana la distanta de un deceniu, in 1989 si 1999. Trei dintre cele sapte monografii semnate de Domnia Sa au fost onorate cu premiul Academiei Romane: Sistemul nervos vegetativ-1975, Hormonii locali- 1983 si Transmiterea sinaptica-1999. Dupa ce a obtinut 10 brevete de inventator, savantul a trecut in nefiinta prea devreme, la 13 mai anul acesta, lasand in urma tristete in randul studentilor, colaboratorilor cu care a lucrat. A plecat intr-o zi senina de mai, cu campul inverzit si ciresii troieniti de floare, salasluind acolo sus, in ceata sfintilor si veghind din inlaturi la bucuriile si neimplinirile romanilor. De aceea se doreste ca in fiecare an, in data de 29 octombrie, cand este ziua sa de nastere, sa fie comemorat la Ipatele, poate de aceea se doreste initierea unei burse anuale pentru un fiu al satului ce-si doreste sa urmeze o facultate din cadrul Universitatii Apollonia, bursa finantata din fondurile proprii ale administratiei locale. De mentionat si ca, cel considerat cel mai bun fiziolog din tara, a fost in ultimii ani de viata profesor consultant la Universitatea de Medicina si Farmacie ’’Gr. T. Popa’’ de pe malul Bahluiului.
Profesoara Georgeta Boaca, directoarea scolii comunale, tinea sa sublineze ajutorul pe care Ioan D. Haulica l-a dat consateanului Mircea Ciubotaru, la aparitia monografiei comunei, cel care mentiona ca ’’intoarcerea la obarsie este componenta a unei filozofii a vietii’’’. Este un model viabil, demn de urmat de generatiile actuale sau viitoare, dar si de intreaga comunitate, de aceea poate nu exista bucurie mai mare decat atribuirea numelui celui care repeta obsedant ’’Sa vad ce voi putea realiza, pentru ca fiecare clipa ne atinge si ultima ne doboara’’  scolii cu clasele I-VIII din Ipatele, in fata careia se va ridica curand si un bust al academicianului. Ioan D. Haulica are peste 50 de ani de activitate stiintifica fructuoasa, de rezonanta mondiala, sute de participari la congrese si sesiuni stiintifice cu rapoarte, comunicari, postere sau mese rotunde. A adus contributii originale la fiziologia si farmacologia sistemului nervos vegetativ, studiul sistemului renina-angiotensina de origine extrarenala (creier, hipofiza, epifiza, cord, vase si glob ocular al mamiferelor), identificarea si rolul fibrelor nervoase purinergice din maduva, trunchiul cerebral si hipotalamus, rolul modulator al endoteliului si oxidului nitric in reactivitatea vasculara, rolul epiteliului traheo-bronsic in reglarea bronhomotricitatii, rolul pinealei in reactii neuro-endocrino-metabolice de adaptare la stresul de diferite cauze (fizic, chimic, psihic, biologie etc.).
Cele trei valente ale locuitorilor din Ipatele s-au impletit in personalitatea lui Nicu Haulica. Recunostea senin, de cate ori avea ocazia, obarsia, aici unde ’’isi incarca bateriile’’. Educatia primita in familie si faptul ca nu a uitat niciodata de unde a plecat l-au ajutat sa urmeze drumul drept in viata. Revenea cu placere de fiecare data cand programul incarcat i-o permitea si participa din interior la toate evenimentele familiei si ale comunitatii. De cate ori a fost nevoie a intervenit in favoarea sau pentru ca satul sau natal sa-si continue existenta: mai intai in 1968 la prietenul sau, Virgil Trofin, cand Ipatele a ramas comuna si in 1990 cand a redevenit comuna. Este ctitor al noii biserici, avand un rol hotarator la terminarea lucrarilor si la sfintirea acesteia. Profesor pentru intreaga lume, pentru consatenii sai a ramas, mereu, doctorul Nicu Haulica, cel care ii alina pe patul de suferinta, intervenind pentru ei ori de cate ori a fost nevoie. Profesorului care domina un amfiteatru plin de studenti sau sesiunile unor congrese mondiale de medicina ii tremura vocea atunci cand trebuia sa vorbeasca in fata consatenilor. Pentru cei din mijlocul carora a plecat, a ramas pentru totdeauna unul de-al lor; li se adresa cu ’’badie’’, stia sa-i asculte, avea timp si rabdare pentru a le afla pasurile. Intrebat in vara anului 2009 care-i sunt titlurile stiintifice a raspuns sec ’’titlurile sunt ca o cutie de tinichea goala, legata de coada unui caine’’ si a intins firesc, modest, o carte de vizita pe care scria profesor universitar doctor, membru al Academiei Romane. ’’Asta conteaza mai putin, e mai important sufletul omului’’ a adaugat. Dupa cum s-a relevat mereu, pret de peste cinci ore, pana tarziu in seara, la manifestarile la care am fost invitat la Ipatele, radacinile si sufletul dumnealui au fost si vor ramane intotdeauna, ancorate in pamantul in care si-a inmormantat stramosii.
In cuvantul de deschidere si de evocare a personalitatii academicianului Ioan Haulica, fiu de onoare al comunei Ipatele, primarul Costica Postarnac, inginer de profesie, n-a uitat sa aminteasca faptul ca vorbeste despre un om de o rara modestie, provenit dintr-un loc bogat in istorii, care au fost odinioara, sunt si vor fi in tinuturile de aici, de pe Vilna si Stavnic, din Tara de Jos a Moldovei. De aproape si de departe, pe oriunde l-au purtat cararile vietii, academicianul nutrea sentimente de dragoste pentru sat si pentru oamenii dintre care s-a ridicat, intinzandu-le totdeauna o mana de ajutor, dandu-le un sfat ori intervenind pentru tamaduirea suferintelor lor trupesti sau sufletesti. Te intampina totdeauana cu bunatate si blandete, cu fruntea luminoasa si chipul inflorit de un suras tainic, aidoma unui satean batran si intelept, gata oricand sa-ti aline durerea si tristetea. Multi dintre fii satului ii datoreaza reusita, mai ales ca toti l-au avut ca model si si-au dorit sa-l urmeze. ’’Motiv, asa cum spunea primarul Postarnac, pentru care cu totii avem obligatia sa-i multumim si acum, chiar daca am facut-o si cand era in viata’’. Sa nu uitam ca Ioan Haulica a fost initiatorul constructiei noii biserici cu hramul ’’Adormirea Maicii Domnului’’, initiator si sustinator a aparitiei in anul 2000 a Monografiei comunei, scoasa de profesorul Mircea Ciubotariu, initiatorul si finantatorul constructiei Monumentului Eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale din curtea bisericii noi, indrumatorul copiilor satului in accesarea diferitelor forme de invatamant. Deosebit de tonica a fost si interventia altui participant la manifestare, vicepresedintele Consiliului Judetean Iasi, tanarul si charismaticul pesedist Constantin Adascalitei.
                                                              *
La acest ceas omagial, fandurile celor prezenbti, s-au mai indreptat cu intreaga gratitudine spre parintele Ion I. Leustean, care vreme de 55 de ani a pastorit duhovniceste intreaga obste a crestinilor ortodocsi din Ipatele. Nascut la 5 februarie 1910 in comuna vasluiana Tanacu, viitorul preot a urmat Seminarul Teologic de la Husi, pe care l-a absolvit printre cei merituosi, fiind hirotonit in 1933 si repartizat in parohia de la Ipatele. Pentru faptele sale bune a fost inconjurat cu dragoste si devotament de sateni, inclusiv in momentele sale de restriste, ca acela din 1947, cand a fost arestat si dus la Vaslui. Un grup de enoriasi, condus de Dumitru Haciu, riscand represiuni din partea autoritatilor comuniste de la acea vreme, s-au deplasata la Vaslui, pledand pentru nevinovatia preotului lor. Implicarea preotului in viata satului o dovedeste intreaga sa activitate desfasurata in cadrul Cercurilor Pastorale, a serbarilor si manifestarilor culturale care aveau loc in comuna, implicarea sfintei sale in fondarea Cooperativei de Consum si a Bancii Populare din Iaptele, careia i-a fost presedinte pana la desfiintare. Meritul insa care-i marcheaza intreaga sa activitate profesionala, este determinat de faptul ca in timpul pastoririi sale sectele religioase nu au racolat aici nici un adept. Trecerea la cele vesnice a preotului Ion Leustean s-a petrecut in urma cu doua de ani, la 13 iunie 1989, sfinta sa dorindu-si ca ramasitele pamantesti sa ramana in satul si intre oamenii pe care i-a iubit atat de mult, si carora le-a daruit neconditionat intreaga sa viata. Preuteasa Elena Leustean s-a nascut la 12 ianuarie 1910 intr-o familie de tarani din comuna vasluiana Zapodeni, a urmat scoala primara in satul natal, apoi a fost eleva a Scolii Normale din Bacau, pe care a absolvit-o in 1934, fiind numita invatatoare in comuna Ipatele, mai intai in satul Slobozia, iar din 1945 la scoala primara din satul de centru. Timp de 18 ani, cat a slujit la catedra, a facut dovada unei temeinice pregatiri profesionale, muncind cu daruire si abnegatie, pregatind pentru lume si viata un numar impresionant de copii, S-a stins din viata, la 78 de ani, spre regretul tuturor celor carora le-a pus pentru prima data condeiul in mana. Vasile Postarnac s-a nascut la 22 iulie 1925 aici, ca fiu al agricultorilor  Grigore si Marita, casatorindu-se cu Ana Pintilie la 14 februarie 1952, pentru ca sa fie inmormantat in 1988. Dupa cursul primar facut in satul Slobozia, urmeaza cursurile Scolii generale din satul Ipatele, apoi pe cele ale scolii de 10 ani din comuna Scheia. Si-a inceput activitatea in administratia publica locala inca din perioada anilor 1970, ocupand functia de primar pana in 1984, un an mai tarziu fiind viceprimar, pentru ca, pana la pensionarea din 1987, sa indeplineasca atributiile de agent agricol. In timpul cand a fost primul gospodar al comunei s-au pus caramizile primului sediu administrativ, a fost pietruit drumul judetean Scanteia-Ipatele, a fost electrificata o mare parte a satului, au fost construite si renovate scoli si gradinite in satele componente. Gheorghe Juverdeanu s-a nascut la 3 iulie 1940 in orasul vasluian Negresti, fiu al agricultorilor Gheorghe si Maria, casatorit cu Ana Adjudeanu, el a decedat la 24 decembrie 2003. Dupa cursurile primar si general urmate la Scoala  din comuna Ipatele, a absolvit cursurile liceului teoretic din Iasi, lucrand in invatamant pana in 1970, an in care este promovat secretar al comunei, functie indeplinita pret de trei decenii, perioada in care s-a dedicat solutionarii problemelor si sprijinirii concetatenilor in rezolvarea acestora. La manifestarile de la Ipatele, se spune ca scurta prezentare nu este pe masura activitatii desfasurate de el. Celor patru mentionati in acest subcapitol al reportajului nostru transmis de la fata locului, prin decizii ale Consiliului Local al comunei Ipatele, intrunit in sedinta ordinara din 31 august 2010, li s-a conferit post-mortem titlul de Cetatean de Onoare. Tot post-mortem, a primit acelasi tilu academicianul si savantul de renume mondial, Ioan D. Haulica. Cu titluri de Cetateni de Onoare ai comunei Ipatele au mai fost recompensati Ana Haulica, sotia academicianului, conferentiar Daniela Boisteanu, fiica lor, profesorul universitar doctor Vasile Burlui, presedintele Universitatii ’’Apollonia’’, academicianul Constantin Marinescu, profesor doctor docent, istoric, membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, directorul Institutului de Cercetari ’’Ioan Haulica’’ Iasi, PS Calinic Botosaneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, Staretul Protosinghel Nicodim Gheorghita, de la Manastirea Hadambu, Preotul Protopop Vili Dorosinca.  Prin aceste titluri, cei 2089 locuitori ai satelor Ipatele, Bacu, Cuza-Voda, Alexesti, din cele 940 de gospodarii ale comunei Ipatele, si-au onorat nu numai celebrii inaintasi, ci si invitatii de marca avuti. 
                                                          *
S-au spus cuvinte deosebite la acest ceas de aduceri aminte. De pilda, academicianul Valeriu Cotea, cel plecat in urma cu 75 de ani de la Vidra, poarta Vrancei, pe care o pastreaza in suflet, ca si Iasiul deopotriva, a inceput prin a spune asistentei ca singurele palme care-i plac sunt aplauzele. Era bucuros ca participa la aceasta zi a recunoasterii si recunostiintei, de mare semnificatie nu numai pentru Iasi, cat pentru intreg rotundul romanesc, de aceea inscrie data cu majuscule in traseul vietii sale. A tinut sa salute prezenta condeierului recunoscut Grigore Ilisei, dar n-a uitat sa multumeasca Parintelui Protoiereu care a facut legatura intre Pamant si Cer. Cuvinte aparte a avut si pentru profesorul Vasile Burlui, care-i este prieten si care cauta bine sa faca bine, de neuitata fiind prezenta acestuia la Bucuresti la patul de suferinta al academicianului Ioan Haulica. Universitatea Agronomica ’’Ion Ionescu de la Brad’’, pe care vorbitorul a pastorit-o ani buni, se lauda si cu actualul primar Costica Postarnac, care i-a fost prezentat academicianului de profesorul Vasilica, actualul edil al ipatenilor fiind cel care transpune cu claritate in viata cuvintele cunostiinta si constiinta. Sigur, n-au fost uitati toti cei care au plecat din lumea cu dor in lumea fara dor, cel mai pomenit fiind academicianul Haulica, bunul sau prieten, care avea un manunchi de calitati, de aceea a indemnat asistenta ’’sa faceti ceva pentru a ramane’’. La fel de inflacarate au fost cuvintele colaboratorului sau de peste doua decenii, academicianul Constantin Gh. Marinescu, care n-a uitat sa le reaminteasca ca formau un grup de cercetatori inainte de Revolutie care veneau la 7,30 in institut si ieseau la 22,00 cu toate restrictiile de iluminat de la acea vreme. Interesant ni s-a parut si motto-ul afisat in biroul celui comemorat astazi, ’’Sa nu incerci sa te opresti si sa-ti tii gura’’, motto potrivit pentru vremurile acelea si poate inspirat de sloganul lui George Enescu, ’’Ma odihnesc de munca prin munca’’. Si Napoleon avea o maxima apropiata, anume ’’Vorbeste putin, dar adevarat’’. Plin de emotie a fost ceea ce s-a petrecut intr-o buna zi, cand academicianului Ioan Haulica, o batrana, drept multumire, i-a sarutat mana. Pentru omul cetatii, cel foarte primitor, nerefuzand pe nimeni, era incununarea unei vietii, inceputa cu o perioada lunga cand se odihnea in podul universitatii. Mai apoi savantul si cercetatorul numarul 1 al romanilor in materie de Fiziologie, respectandu-si principiile, in pofida oprelistilor politice ale vremii, a avut curajul sa-l invite la un Simpozion International la Iasi chiar pe celebrul George Palade, care era in dizgratia autoritatilor, mai ales dupa ce ginerele lui Malaxa plecase in America. De notat si angajamentul realizarii unei OPERA OMNIA pentru academicianul Ioan Haulica, cuprinzand studiile sale in domeniile eticii si sociologiei, medicinei sociale, volum care ar urma sa apara sub egida Institutului care-i poarta numele din cadrul Universitatii ’’Apollonia’’. Nu intamplator am lasat la urma cuvantul profesorului univ. dr. Vasile Burlui, sufletul manifestarilor de la Ipatele, dar si sprijinitorul aparitiei cu cativa ani in urma a monografiei comunei.
Multumind preacucernicilor parinti asistenti, vorbitorul si-a amintit de discursul primirii lui Liviu Rebreanu in Academie, intitulat ’’Elogiu satului romanesc’’, facand un elogiu locului unde ne aflam, loc dominat in centrul sau de un patrulater aparte: biserica langa scoala, scoala langa Caminul Cultural, Caminul Cultural langa Primarie. De aceea astazi sunt comemorati, poate, un primar si un secretar, un preot si sotia acestuia, invatatoare, plus un academician, de aceea amplasarea acestor institutii in spatiu nu a fost intamplatoare. S-a vorbit din nou de valoarea stiintifica si didactica a activitatii Profesorului Haulica, forta sa de exemplu, valentele OMULUI, personaj si atunci si acum de o delicatete aparte, plus un anume simt taranesc, de o frumusete aparte. Interesant este ca nu a facut cursuri cu academicianul, acesta predand la o facultate paralela cu aceea urmata de presedintele fondator al ’’Apolloniei’’, dar mergea la Cercul Stiintific organizat regulat de acesta la Fiziologie. Printre vorbele sale intelepte erau si o serie de proverbe de genul ’’Boul se leaga de coarne si omul de limba’’ sau ’’Sacul gol nu sta in picioare’’. De aceea, distinsul oaspete remarca nu numai frumusetea slujbei tinute in comemorarea academicianului, cat si interventiile deosebit de inspirate, in timpul acesteia ale unui pusti cu ochii stralucitori, pe nume Tudor Papa, un posibil viitor Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
                                                          *
Chiar daca Romania ne trateaza astazi ca o mama vitreaga, asemenea momente, precum cele intamplate intr-o zi de toamna tarzie la Ipatele, pe meleagurile iesene, dovedeste ca nu suntem numai o tara furata zi de zi, chiar daca multi dintre noi s-au simtit minoritari in aceasta istorie. Comemorarea academicianului Ioan Haulica si al celorlalti la care am asistat, intr-o lume normala, cu subiect si predicat, dovedeste ca pamantul vechii Daciii nu s-a pustiit de valori, chiar daca traim vremuri in care mugurii putrezesc pe ramuri, inca de cand apar. Asta pentru ca acum se iese din scena la nevreme. O cultura care isi permite sa ignore valorile adevarate e o cultura minora si iremediabil provinciala. De aceea, din coltul de pagina care ne este rezervat, cu asemenea parteneri de batalie precum cei invocati in acest reportaj neconventional, vom lupta impotriva balcanismului romanesc, care militeaza impotriva spiritualitatii rurale a Romaniei. Semneaza, pentru toate relatate, un jurnalist din tara celor ce nu cuvanta, care se numeste
                                                           Pompiliu COMSA

"SERILE DE POEZIE DE PE STRADA BALCESCU III"

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – filiala IASI
                             Libraria “LUMINA” – Galati
                         “dialogurile poetei Angela Baciu”
 
va invita marti 16 noiembrie 2010, ora 15.15 la evenimentul cultural
 
       “SERILE DE POEZIE DE PE STRADA BALCESCU III”
 
Invitat de onoare: scriitorul GHEORGHE NEAGU
                             – redactor sef revista “Oglinda literara” Focsani
 
In cadrul evenimentului vor participa cu un program artistic si vor citi din creatiile proprii si elevi
–  de la Liceul de Arta “D.Cuclin”     – prof.coordonator Ilie Elena
–  de la Colegiul “M.Kogalniceanu”   – prof.coordonator poeta Vali Craciun
 
Gazda primitoare: Libraria “Lumina” Galati & d-na Costina Musat
 
Fondator/moderator eveniment: Angela BACIU – scriitor
 
Va asteptam la un ceai fierbinte si autografe din partea invitatului, intrarea este libera!
 
 
Angela BACIU
scriitor, membru U.S.R, filiala Iasi

ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU A DECIS INSTITUIREA PREMIILOR ROMANIA TAINICA

„Noi suntem Romania Tainica
si vocea noastra nu se stinge
orice s-ar intampla.”
Artur Silvestri

Premiile se acorda anual scriitorilor, realizatorilor de documentarea si emisiuni tv., radio, filme, carti, evenimente importante si sustinute cu consecventa, care contribuie la cunoasterea si recunoasterea postuma a filozofului, scriitorului, istoricului, editorului si criticului literar ARTUR SILVESTRI.
Asociatia Romana pentru Patrimoniu
acorda
Premiul ROMANIA TAINICA la prima editie

Doamnei Cleopatra Lorintiu, scriitoare, diplomat, realizator tv, pentru cele doua filme documentare difuzate pe posturile TVR3 si TVR Cultural:
• Remember Artur Silvestri. Noi suntem Romania tainica
• A.R.P. – o creatie a scriitorului Artur Silvestri

Premiul se acorda de asemenea pentru documentarul
• ARTUR SILVESTRI in lumina eternitatii
si pentru cartea
• ARTUR SILVESTRI – Vocatia Caii Singuratice
 
Scriitorului Mircea Micu, postum, pentru cele doua emisiuni din cadrul „Ateneului Artelor” dedicate scriitorului Artur Silvestri, emisiuni realizate in anul 2009 si difuzate pe postul TVRM.

Mariana Braescu Silvestri
Presedinte ARP

***

INVITATIE

Doamna Mariana Braescu Silvestri
si
Asociatia Romana pentru Patrimoniu
va invita
sambata, 20 noiembrie 2010, ora 13:00
in cadrul Targului International Gaudeamus – Carte de invatatura
la un eveniment cultural deosebit:

• Lansarea cartii

ARTUR SILVESTRI
Asa cum l-am cunoscut

Evenimentul v-a avea loc in pavilionul Central Romexpo,
In spatiul de lansari amplasat la nivelul 7.70 (etaj 3, ultimul nivel)

• Decernarea Premiului
ROMANIA TAINICA – Prima editie

• Vizitarea standului Artur Silvestri

La etajul 1, nivel 3.20, stand 110, unde se ofera gratuit cartile lui Artur Silvestri si despre Artur Silvestri, in perioada 18.22 noiembrie a.c.

Pentru informatii, detalii:

mariana.braescu.silvestri@gmail.com

Maria Anghel
Tel: 0744 380 643

Georgeta Dencu
Tel: 0745 251 152

Cu Mihail Eminescu si Mihai Voda Viteazul in Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Incercati si dvs. si nu veti mai fi singuri

In orice lucrare ne-ar fi trupul, sufletul sa ne fie intru caldura sufleteasca a inimii, intru rugaciune, intru starea de iubire si mila fata de semenii nostri. Mila fara iubire si iubire fara mila nu exista. In felul acesta izvorul bucuriilor va fi mereu in sufletul nostru. Dintru aceasta stare sufleteasca va scriem, deci, rugandu-va frumos sa cititi pana la capat si va promitem ca veti descoperi orizonturi spirituale de intalnire si conlucrare, dintre bunii si strabunii nostri si noi cei de azi. Ca toti suntem vii! Si nu veti mai fi singuri!
Prea multi romani cu multa carte si nu numai ei, nu reusesc sa iasa din letargie, din insingurare. Vina este in noi insine. Unde nu este  disponibilitate pentru ceilalti, unde nu exista dorul ce ne leaga pe toti cei din lumea aceasta, intre noi, dar si cu cei din lumea mosilor si stramosilor, nu exista bucuria de a te darui fara nici o recompensa, fie ca ai unele posibilitati materiale-financiare, fie ca nu le ai.
Ne-am instraint de Mihail Eminescu, de Mihai Viteazul, de Sfantul Oprea Miclaus, de Horea din Albac (Vasile  Ursu Nicola), de Avram Iancu,  de  Decebal, Burebista, Zaulmos (Zalmoxis), de Fat–Frumos, Ileana Cosanzeana, de comoara multimilenara a basmelor si doinelor  noastre, ne-am instrainat de Tudor Vladimirescu si de multi, multi altii, in felul acesta ajungand instrainati unii de altii. Vina nu poate fi cautata sau invocata in alta parte. Ea este in noi insine.
Ne-am instrainat unii de altii, desi facem parte din aceeasi familie, a dacilor (Noi, Dacii, suntem Noi, Romanii!). Daca nu ne iubim familia la modul deplin, daca nu-i iubim la modul deplin pe romani, asa cum suntem, buni, rai, cu suflete sanatoase sau in dificultate, destramarea familiei continua. Destramare ca efect al vietuirii noastre vinovate, iresponsabile. Unde izvorul iubirii este oprit, nu exista familie, ci indivizi de rasul altor neamuri, pe fata sau intrascuns.
Noi, in vara aceasta am fost pelerini pe la sufletele oamenilor, cu precadere in triunghiul Cluj-Napoca, Turda, Albac. Din biserica in biserica. In comuniune duhovniceasca cu cei din viata aceasta si cu cei din inimile noastre, plecati la Domnul.
Va rugam frumos sa nu va grabiti sa va formulati opiniile acum, ci la sfarsit.

Slujba de pomenire pentru marii iubitori de neam,
cuprinsi in romanul Valea Hasdatii,
roman al Unirii de la 1 Decembrie 1918:
Mihail Eminescu, Mihai Viteazu, Menumorut voivod, Gelu voivod, Glad voivod, Bogdan voivod, Dragos voivod, Samul Micu Klein episcop,
Vasile Ursu Nicola (Horea din Albac), Avram Iancu, Ion si Vasile, din Ciurila, tribuni ai lui Avram Iancu, Andrei Muresanu, Ion Ratiu memorandistul, Vasile Lucaciu preot, Ion Mota, Iuliu Maniu
si pentru parintii nostri,Gavrila,Crucita, Tanase,Victoria,
Cu toti mosii si stramosii,
Cu tot neamul lor cel adormit!
Slujba de pomenire la solicitarea Societatii Culturale Bucuresti-Chisinau
si a Fundatiei Deceneu pentru Caritate si Cultura, prin Gheorghe Gavrila si
Maria Copil.
Slujbele de pomenire au avut loc la Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, la Manastrirea Schimbarea la Fata-Petridul de Sus, in Agris, la Manastrirea Mihai Voda, in Turda, Baisoara, Iara, Filea de Sus, Filea de Jos, Salicea, Prunis, sutu, Campeni, in Albac la Manastirea Sfantul Ilie si la Biserica parohiala, in Alba Iulia, la  Arhiepiscopia Ortodoxa-in Catedrala Reintregirii.
in Biseica otodoxa din Iara, alaturi de preotii ortodocsi, a slujit si un parinte unit (greco-catolic).
Acesta activitate duhovniceasca, liturgica, se desfasoara in continuare, fara noi, fiind preluata si de alte localitati din Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Se reveleaza in toata complexitatea ei duhovniceasca si culturala. Suntem in randuiala Bisericii Ortodoxe Romane, biserica ce vegheaza activ la unitatea de neam si la dainuirea acestuia, intru lumina mantuitoare a divinitatii. Unitate si solidaritate intre noi, cei de azi, dar si cu cei din viata nevazuta. Slujbele de pomenire pot sa fie si o ocazie de activare la zi, in memeoria noastra, a profilului spiritual al celor pomeniti, a faptelor acestora, prin cateva cuvinte despre cei pomeniti, sau, la alegere. Despre Mihail Eminescu? Se pot recita, sau citi unele poezii, sau fragmente din proza. Se pot da celor prezenti copii xerox din creatiile lui Eminescu. Slujba de pomenire poate fi urmata de un cerc de lectura, la casa parohiala, sau acasa la cineva, la cel care a solicitat si s-a ingrijit de cele necesarre pentru acest parastas, sau la unul din cei care s-au unit pentru acest parastas. Mihai Viteazul? Prezenta lui Mihai Viteazul, cu uriasa sa capacitate unificatoare, ca la Eminescu si nu numai, cu dinamica Unirii, pana in ceasul implinirii ei, in 1918, la Alba Iulia, nu trebuie sa lipseasca din memoria romanilor, mereu actualizata, fiind, in continuare, prezenta vie, dinamica, in procesul inevitabil al Reintregirii Romaniei. si Eminescu. Trebuie sa stim, sa intelegem ca marii iubitori de neam, mosii si stramosii nostri, sunt activi si pe planul actual al vietuirii noastre ca neam.
Ceea ce am dorit noi a insemnat o trezire la viata, o tresarire sufleteasca a celor in mijlocul  carora ne-am aflat. Au inteles ca pelerinajul nostru sufletesc are un rost determinativ, ei insisi sa alcatuiasca liste pentru pomeniri, dupa cugetul si inima lor, la  care sa adauge pe raposatii din familiile lor. E o cale a trairii in bucuria adunarii noastre din instrainarea unora fata de altii, in caldura familiei noastre, dar si a familiei largite, a tuturor romanilor. Sentimentul acesta sufletesc ne intareste, ne fortifica, ne scoate din tristete si din lipsa de orizont, Ne regasim sanatatea sufleteasca. O stare de constienizare, de responsabilitate, in sensul ca fiecare dintre noi  sa pastram aceasta stare sufleteasca si sa participam la oficierea liturgica, la activitatile care urmeaza si sa stim mai mult despre cei pomeniti, sa le cumparam cartile, sa le avem in biblioteca noastra. in felul acesta vom beneficia de o crestere launtrica , vom avea o veghe pastratoare de neam. Sa fim selectivi cu buna stiinta la ce cumparam si introducem in casa. Daca nu avem cartile indentitatii noastre nationale, suntem ca o casa fara fundatie, ca un acoperis fara pereti.
Inchei, rugandu-va frumos sa fiti cu luare aminte. Unirea din 1918 a inceput  in  Basarabia si Bucovina si a fost finalizata la 1 Decembrie 1918, prin integrarea Ardealului in fiinta neamului, impreuna constituind statul national unitar roman. Stim cu totii cum comemoram la 27 Martie, in fiecare an, Unirea Basarabiei cu Patria-Mama, Romania. Eforturi de mobilizare, de inchirieri de sali, etc. si cu toate acestea lipseste ceva, fara de care actualizarea nu este vie, dinamica, cu rodirea de asteptat. Reintregirea Romaniei. I-am uitat pe cei 86 de deputati, din Sfatul tarii de la Chisinau, care, iubind mai mult familia romanilor decat propria viata, au votat Unirea cu Romania. Sa-i pomenim la parastase si pe acestia.
Noi, toti, dainuim in eternitate ca suflete (mintea si inima), ca trupuri spirituale. Prin pomenirea liturgica a mosilor si stramosilor nostri, prin rugaciunile noastre si prin celelalte activitati publice, prin  biblioteca personala, ii aducem in sufletele noastre la nivelul constientizarii rolului lor in dainuirea neamului, in felul acesta  viata noastra este mai eficienta in sensul implinirii idealurilor sfinte reintregitoare de tara si de pastrare a unitatii de neam. si viata noastra de zi cu zi este alta, mai sigura, mai imuni in fata greutatilor si incercarilor prin care trecem. Sa fim, prin viata de zi cu zi, in lumea nepieritoare, in lumea luminilor si a bucuriilor eterne. (Mai tare decat piatra si decat diamantul, sufletul este cea mai uriasa forta din Cosmos, pe care nici moartea nu este in stare s-o rapuna, IPS Bartolomeu Anania,
1 Decembrie 1918-Sarbatoarea sufletului romanesc)
Unirea Basarabiei cu Romania
Rezultatul votului: 86 pentru, 3 impotriva, 36 de abtineri, 13 deputati fiind absenti. Citirea rezultatului a fost insotita de aplauze furtunoase si strigate entuziaste „Traiasca Unirea cu Romania!”
27 Martie 1918. Chisinau.Votarea Unirii, in Sfatul tarii.
Au votat pentru Unire: Nicolae Alexandri, Elena Alistar, Ion Buzdugan, Ilarion Buiuc, Constantin Bivol, Ignatie Budisteanu, Teodor Birca, Nicolae Bosie-Codreanu, stefan Botnarciuc, Gheorghe Buruiana, Teodosie Birca, Vladimir Bogos, Vladimir Budescu, Alexandru Baltag, Ion Valuta, Nicolae Grosu, Vasile Gafencu, Simeon Galitchi, Vasile Ghentul, Andrei Gaina, Alexandru Groapa, Dimitrie Dragomir, Felix Dudchievicz, Dimitrie Dron, Boris Epure, Pantelimon Erhan, Vitalie Zubac, Ion Ignatiuc, Ion Inculet, Teofil Ioncu, Anton Crihan, Ion Creanga, Afanasie Chiriac, Dimitrie Caraus,
Ion Corduneanu, Grigorie Cazacliu, Anton Caraiman, Pavel Cocarla, Ion Costin, Vladimir Ciorescu, Grigorie Cazacliu, Vladimir Cazacliu, Vasile Lascu, Nicolae Mamaliga, Mihail Minciuna, Anatolie Moraru, Alexandru Moraru, Dimitrie Marta, Gheorghe Mare, Mihail Maculetchi, Dimitrie Marghitan, Teodor Neaga, Gheorghe Nastas, Constantin Osoian, Gherman Pintea, Vasile Mandrescu, Ion Pelivan, Efimie Palii, Ion Pascaluta, Petru Picior-Mare, Elefterie Siniclie, Nicolae Suruceanu, Timofte Silitari, Chiril Sberea, Nicolae Sacara, Andrei Scobioala, Chiril Spinei, Gheorghe Stavro, Teodor Suruceanu, Gheorghe Tudor, Ion Tudose, Grigore Turcuman, Teodor Uncu, Pantelimon Halipa, Teodor Herta, Leonida turcan, Vasile tantu, Nicolae Cernauteanu, Nicolae Ciornei, Vasile Cijevschi, Vasile Cerescu, Nicolae Cernof, Nicolae Soltuz, Constantin Stere, Zamfir Munteanu, Iacov Sucevan.
Declaratia de Unire
„In numele poporului Basarabiei, Sfatul tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. in puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.
Traiasca unirea Basarabiei cu Romania de-a pururi si totdeauna!
Presedintele Sfatului tarii, Ion Inculet; Vice-presedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului tarii I. Buzdugan”
Unirea Bucovinei  cu Romania, 14/27 octombrie 1918
Aveti in continuare o parte din numele celor vrednici de pomenire:
Sextil Puscariu, Dionisie Bejan, Doru Popovici, Vasile Bodnarescu,
Radu Sbierea, L[aurentie] Tomoioaga, Ion Nistor.
Marea adunare a romanilor din provincia Bucovina, din 14/27 octombrie 1918, voteaza, in unanimitate, pentru Unire.
Declaratia de Unire a Bucovinei cu Romania
“Congresul General al Bucovinei intrunit azi, joi in 15/28 noiembrie 1918 in sala sinodala din Cernauti, considera ca: de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotarelor acestei tari se gaseste vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fii acestei tari, umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori au aparat de-a lungul veacurilor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirei pagane; ca in 1774 prin viclesug Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgilor; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat suferintele unei ocarmuiri straine, care ii nesocotea drepturile nationale si care prin strambatati si persecutii cauta sa-si instraineze firea si sa-l invrajbeasca cu celelalte neamuri cu cari el voieste sa traiasca ca frate; ca in scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate campurile de bataie din Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor si ca ei drept rasplata aveau sa indure micsorarea drepturilor mostenite, isgonirea limbei lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica; ca in acelasi timp poporul bastinas a fost impiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile si izvoarele de castig ale acestei tari, si despoiat in mare parte de vechea sa mostenire; dara ca cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta va sosi, si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reintregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui stefan, si ca au nutrit vecinic credinta ca marele vis al neamului se va infaptui prin unirea tuturor tarilor romane dintre Nistru si Tisa intr-un stat national unitar; constata ca ceasul acesta mare a sunat!
Astazi, cand dupa sfortari si jertfe uriase din partea Romaniei si a puternicilor si nobililor ei aliati s-a intronat in lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si cand in urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile incatusate in cuprinsul ei si-au castigat dreptul de libera hotarare de sine, cel dintaiu gand al Bucovinei desrobite se indreapta catre regatul Romaniei, de care intotdeauna am legat nadejdea desrobirii noastre.
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
intrupand suprema putere a tarii si fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
in numele Suveranitatii nationale,
Hotaram:
Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu regatul Romaniei”.
Toti delegatii au votat pentru Unire: 74 de romani, 7 germani, 6 polonezi, 13 ruteni si 5 deputati de drept.
in incheiere va rog, iar, faceti slujbe de pomenire-parastase-pentru cei care va indemna inima si cugetul dvs. Nu-i lasati nepomeniti pe cei din locurile natale sau din cele in care va duceti traiul. Biserica va sta la dispozitie, oamenii din biserica  va asteapta, aveti toate conditiile intrunite.
Pelerini cu slujbe de pomenire prin Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,
Societatea Culturala Bucuresti-Chisinau
Fundatia Deceneu pentru Caritate si Cultura
Gheorghe Gavrila Copil, presedinte
Maria Copil, vicepresedinte

O parte din activitatile din ultimii ani,
(http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.17/SCBC%20SI%20FD.pdf
Din cei precedenti,
Societatea Culturala Bucuresti-Chisinau (Gheorghe Gavrila Copil, Romane, teatru, studii, articole, http://www.noidacii.ro )

PREMIILE CONTEMPORANUL 2010

EVENIMENTUL TOAMNEI 2010 – CONTEMPORANUL – TOAMNA CRITICILOR

3 noiembrie 2010, ora 17.00. In Rotonda Muzeului National al Literaturii Romane, in parteneriat cu CORECTbooks, Aura Christi si Sorin Rosca Stanescu, director general al portalului CORECTbooks, au decernat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Patrimoniului National din Romania, Premiile Contemporanul – veche si prestigioasa publicatie nationala, numita „nava-amiral” a culturii romane. Infiintata la 1881, Contemporanul este o foaie de cultura, politica si stiinta, care se apropie, iata, de varsta de 130 de ani de la fondare, prilej cu care a fost lansata Editura Contemporanul. In Rotonda Muzeului National al Literaturii Romane, care gazduia o expozitie de fotografii realizate de neobositul, inspiratul Dan Vatamaniuc, avandu-l ca protagonist pe regretatul prozator Gheorghe Craciun.

Lume multa, lume buna, majoritatea dintre acestia fiind membri ai „tribului” Conte: Ion Ianosi (ne-a urat noroc; si-i multumim domnului Profesor pentru efortul pe care l-a facut, ca sa fie cu noi!), Alex Stefanescu, Stefan Borbély (ne-a adus, multumim, semnalele la o carte de referinta, semnata de d-sa: Pornind de la Nietzsche), Eugen Negrici, Dan Mircea Cipariu, Ion si Lidia Lazu, Domnita Stefanescu, Steluta Rosca Stanescu, Andrei Potlog, Liviu Ioan Stoiciu, Marian Victor Buciu, Cosmin Ciotlos, Razvan Voncu, Maria-Ana Tupan, Mihail Galatanu, Adrian Dinu Rachieru. Presa scrisa. Jurnalisti invitati de la Radio si TV. De la cateva agentii de presa. Echipa de la TVR Cultural. Entuziasta Ileana Baja, ingerul purtator de cuvant la scriitorilor, fermentul viu al literaturii romane, prezenta, ca de obicei, monopolizand cu gratie si farmec, poeti, romancieri, critici.

Laureatii de pana acum ai Premiilor Contemporanul: Octavian Paler, Radu G. Teposu, Marta Petreu; Stefan Borbély, Eugen Negrici, Magda Ursache

Jurnalistul Sorin Rosca Stanescu, devenit membru de onoare al „tribului” Conte – grup literar alcatuit din mari personalitati ale culturii romane, membri ai Academiei Romane, membri ai Uniunii Scriitorilor din Romania, personalitati de varf ale literaturii romane – a vorbit aplicat despre megaportalul CORECTbooks, opera de pionierat in contextul actual autohton, construita la sugestia sotiei jurnalistului, Steluta Rosca Stanescu (Zexe), opera digitala, care debuteaza cu o librarie de carte in format electronic securizat, anuntand evenimentul acestei toamne: in curand va fi lansata cea mai complexa platforma online integrata din Romania, CorectBooks fiind una dintre componentele acesteia. Odata cu aceasta lansare-eveniment, Sorin Rosca Stanescu, incomodul ziarist, nascut la Brasov, autorul unor anchete, analize incendiare, care au bulversat nu o data opinia publica, personalitatea care a sprijinit puternic literatura romana, oferindu-i un spatiu generos in paginile cotidianului Ziua, lansand, in 2006, impreuna cu Aura Christi si Nicolae Breban, Apelul pentru salvarea culturii romane vii, a anuntat provocarea de ultima ora a CORECTbooks:

„Nicolae Breban a ales CorectBooks pentru a lansa incendiarul volum Istoria dramatica a prezentului”

„Istoria ne arata ca uneori se imbolnavesc si comunitatile, nu numai indivizii. Si pentru sau contra acestor boli, ciudate foarte, mai se gasesc si vraci din cei mai ciudati: razboiul; sau o forma sau alta a dictaturii” sunt cuvintele care deschid primul capitol al acestei carti publicate in exclusivitate in format digital pe CorectBooks. „Lansarea acestui volum reprezinta, sustine Sorin Rosca Stanescu, o dubla premiera pentru piata din Romania, fiind prima carte a unui autor consacrat editata in exclusivitate in format digital si primul eveniment de lansare de carte a domnului acad. Nicolae Breban realizata cu ajutorul platformei Skype, prin care acesta va putea dialoga cu reprezentantii presei si bloggerii din Romania”. „Ii multumesc marelui romancier Nicolae Breban pentru increderea acordata atunci cand ne-a incredintat manuscrisul sau si ne-a oferit posibilitatea de a-l publica in exclusivitate in libraria noastra. Sunt convins ca aceasta carte va naste polemici si controverse dar nu va putea fi ignorata” a declarat Sorin Rosca Stanescu, Director General Virtual Big Bang, compania care detine CorectBooks. „Istoria dramatica a prezentului reprezinta viziunea personala a acad. Nicolae Breban asupra felului in care a fost influentata evolutia Romaniei de catre cele 4 dictaturi prin care a trecut in secolul XX si este disponibila exclusiv pe CorectBooks incepand din data de 7 noiembrie 2010”. „Sunt incantat ca am acceptat provocarea de a tine pasul cu tehnologia, fara suspiciune si fara rezistenta. Am facut-o din dorinta de a impartasi generatiilor de astazi si de maine perspectiva mea de scriitor asupra istoriei tumultuoase a acestei tari pe care, partial, am si trait-o. Este viziunea mea asupra unei realitati pe care acestia nu o pot cunoaste decat, fragmentat, din cartile de istorie” a declarat Nicolae Breban. Marele scriitor, autor a 13 romane, 10 povestiri si nuvele, trei piese de teatru si doua scenarii de film, va utiliza pentru prima data platforma Skype pentru a se alatura presei din Romania, in direct de la Paris, pe data de 7 noiembrie 2010. Cu o zi inainte, dialogul d-sale cu domnul Sorin Rosca Stanescu in care prezinta, printre altele, si motivele pentru care a acceptat colaborarea cu libraria virtuala, va fi publicat pe site-ul si pagina de Facebook CorectBooks, precum si pe YouTube.

Aura Christi i-a facut un elogiu jurnalistului Sorin Rosca Stanescu, omul-actiune, omul-legenda, forta caruia devine evidenta inclusiv atunci cand vezi ce dusmani puternici are. Poeta l-a comparat cu jurnalista-legenda Anna Politkovskaia.

Intr-o atmosfera calda, neobosit de vie, Doamna Conte, Aura Christi, si Sorin Rosca Stanescu, membru de onoare al „tribului Conte”, au decernat Premiile Contemporanul:

Omului-Munte: Alex Stefanescu – Premiul „Criticul Anului 2010”

Alex Stefanescu, unul dintre cei mai importanti critici romani din perioada postbelica, este bucovinean, desi s-a nascut la Ligoj. In ciuda faptului ca s-a nascut, a fost crescut si „scolit” in Romania, este, dupa cum declara ritos d-sa, un om serios; e un profesionist de prim rang, are cultul lucrului bine facut, ii este straina lenea, lucrul lasat la jumatatea „facerii”, detesta fusereala, atacurile la persoana, adora singuratatea, cu toate ca are multi prieteni, ar face statui din oceanul de ciresi infloriti in faimoasa-i gradina. Ingrijeste punctual, ca englezii, gardul viu din jurul casei sale, un gard alcatuit din peste doua mii de brazi divini, absolut divini, mai ales, iernile, cand acestia se transforma intr-un zid de un alb incredibil. E fermecator ca o hetaira, este inteligent, fin, puternic si totodata de o fragilitate care ar concura-o, fara complexe, pe cea a poetilor ciopliti din coasta lui Rilke. Ii plac enorm femeile, si spune in gura mare aceasta (s-a si grabit, in fuga mare, sa-i faca o declaratie de dragoste, spre surpriza lui Sorin Rosca Stanescu, fermecatoarei Zexe), o iubeste exclusiv insa pe femeia vietii sale, Domnita. Spre deosebire de N. Manolescu, care nu are talent si, in ciuda aparentelor menite sa sugereze contrariul, a parasit terenul literaturii romane vii, Alex Stefanescu iubeste constant literatura romana, si, sustinea acad. N. Breban, este cel mai talentat critic si istoric literar roman din ultima jumatate de secol. Poetul Aura Christi l-a botezat „Omul-Munte”, facandu-i un elogiu de zile mari si multumindu-i pentru darul facut tribului Conte, devenind membru al acestuia in primavara acestui an. Alex Stefanescu, un ferment viu al literaturii romane vii, a creat emisiuni literare, a sprijinit si lansat zeci de tineri. Si a scris, a scris si a citit tot timpul, dand literaturii romane un raft de carti, dintre care mentionam, in mod special, Preludii, Dialog in biblioteca, Jurnal de critic, Introducere in opera lui Nichita Stanescu, Intamplari, Ceva care seamana cu literatura, corolarul operei d-sale fiind Istoria literaturii romane contemporane (1941-2000), conceptia grafica: Mihaela Schiopu, fotografii de Ion Cucu, Bucuresti, Editura Masina de scris, 2005, Premiul Uniunii Scriitorilor. Este una dintre cartile de un succes major ale literaturii romane, admirate, contestate, atacate cu virulenta in presa literara.

Profesorului craiovean: Marian Victor Buciu – pentru consecventa in istoria literaturii romane.

Unul dintre criticii si istoricii literari de forta, pe care i-a dat in ultimele decenii literatura romana, profesorul Marian Victor Buciu are cultul Operei, al constructiei, mergand impotriva curentului in voga la ora actuala. Persuasiv si plin de farmec, nefiindu-i straine recursul la metafora, stilul elegant, expresia fina, inteligenta percutanta, Marian Victor Buciu este profesor doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova, preda cursuri de istoria literaturii romane interbelice, din perioada comunista si postcomunista, cuprinzand analize si sinteze ale unor curente si opere de mare interes artistic. A publicat in reviste numeroase cronici, studii si eseuri literare. Mentionam volumele: Celalalt Arghezi. Eseu de poetica retorica a prozei, Breban. Eseu despre stratagemele supravietuirii narative, Ionesco. Eseu despre onto-retorica literaturii. A publicat monografii, eseuri, sinteze axate pe opera unor scriitori ca, de pilda, Cioran, Caragiale, Tepeneag, Dieter Schlesak, monografii substantiale despre cei mai importanti prozatori ai literaturii romane: Zece prozatori exemplari. Perioada interbelica, Zece prozatori exemplari. Perioada posbelica, la Editura Contemporanul vazand lumina tiparului relativ recent volumul intitulat provocator: 10 + 10 prozatori exemplari. Sta sa apara o monografie despre N. Manolescu si Panorama literaturii romane din secolul XX.
Un spirit critic inconfundabil in contextul literaturii romane, care prin critica literara, transformata in instrument, „incearca sa descopere o cunoastere lucida si patrunzatoare, analitica, sintetica, evaluativa (canonica, ierarhizatoare) a literaturii, in limite con-textuale concentrice, clar precizate, de la individual la categorial si universal”.

Lordului de pe malurile Dambovitei: Razvan Voncu – pentru critica si istorie literara

Un critic si istoric literar puternic, neafiliat nici unui grup literar, afisand un aer de independenta si singuratate asumata, „un tanar care nu mai e demult tanar, are insa, in ciuda tineretii, lecturile puse la punct, un critic profesionist care trateaza vecinatatea unor maestri vii drept un nesperat dar, avand – un detaliu rar, tot mai rar, din pacate, intalnit – emotia prezentei unui maestru; un critic format la scoala lovinesciana, cautand intre multele carti citite: Cartea, Autorul, Capodopera, dorinta de a construi Opera. Avem, in aceste pagini splendide – repet, splendide – un spirit lipsit de astampar, un spirit constructiv in pofida pornirilor departe de a fi edificatoare ale cotidianitatii postrevolutionare. Avem un scriitor care, spre deosebire de alti, nu putini scriitori, stie sa scrie, aflandu-se in posesia convingerii ca literatura este o vocatie capricioasa la extrem, ca sa nu repet – si cu acest prilej – asertiunea gnomica a Annei Ahmatova, conform careia «literatura este o lupta a caracterelor puternice», definitie care, presimt, nu-i va displace lui Razvan.” (Aura Christi)

Razvan s-a nascut la Constanta. Isi face studiile la Facultatea de Litere din capitala, unde isi sustine si doctoratul, fiind, la ora actuala, lector universitar la Catedra de literatura romana a aceleiasi universitati. Debut in literatura: 1988. Scrie critica si istorie literara, eseu, literatura confesiva. A colaborat si colaboreaza la cateva dintre revistele de prestigiu din tara. Publica, de asemenea, in reviste literare din Serbia. Este membru al Asociatiei Scriitorilor din Serbia, nu si membru, surprinzator, al Uniunii Scriitorilor din Romania. Dintre cartile publicate de Razvan Voncu, mentionam, intre altele, Jurnalul unui an satanic, Secvente literare contemporane, Despre Preda, Orizonturi medievale, Eseuri critice, Textul confesiv in literatura romana veche, Romania de zi cu zi. O lectura, Pieton prin tranzitie, Un deceniu de literatura romana, Fragmente de noapte. I s-au decernat Premiul „Titu Maiorescu” pentru critica literara al Academiei Romane pe anul 2001 (2003); Premiul National „Marin Sorescu” (2002); Premiul pentru jurnalistica al Academiei Internationale „Mihai Eminescu” (2004)

ecouri

Razvan Voncu:
Draga Aura,
Dupa un asa de frumos eveniment, se cade, intai de toate, sa le multumim celor care l-au facut posibil: tie si lui Andy. Se cade, cu atat mai mult cu cat suntem prieteni si stiti ca va iubim.

Te rog sa crezi ca am spus adevarul: acesta este premiul cel mai drag din cate am primit in viata mea. Pentru ca stiu ca e dat din inima, fara socoteli si fara alt gand decat cel al literaturii si prieteniei. Nici nu iti imaginezi cat de fericit m-ai facut, mai ales ca ai tinut sa il aduci pe dl Profesor Eugen Negrici sa ma prezinte. A fost surpriza surprizelor, iar ziua de ieri, una dintre cele mai fericite din viata mea. Va imbratisez si va iubesc.

Ion Lazu:
Aseara, la Rotonda MNLR, premiile revistei Contemporanul. In sala, mai ales colaboratori ai Contemporanului, revista ce va implini 130 de ani de la aparitie. Si prieteni ai literaturii, cititori, actanti ai vietii culturale bucurestene.  Televiziune, interviuri, fotografi. De remarcat neobositul Dan Vatamaniuc, cel caruia i se datoreaza fotomontajele de la MNLR, mereu schimbate, totdeauna interesante, performante. In ultimele saptamani: o expozitie cu scriitoarele romance de limba franceza, apoi Gheorghe Craciun, Gellu Naum, acum din nou Gh. Craciun. De cate ori intri in Rotonda, ai ceva de vazut, ai de invatat. Traim in era vizualului, ar fi pacat sa nu folosim toate prilejurile de a etala aspecte din istoria literaturii. Au rostit alocutiuni: Aura Christi (despre actiunile Contemporanului, desigur; cateva exprimari: „noi venim cu fapte”, „noi adunam la Contemporanul tot ce e bun”, „o data intrat la Contemporanul nu mai poti sa pleci”), Sorin Rosca Stanescu (despre noua initiativa a unui portal pe internet, cu literatura romaneasca digitalizata, care are avantajul de a fi accesibila tuturor cititorilor de carte romaneasca, de aici si din toata lumea, de la metropola la bibliotecile satesti, dand in acelasi timp sanse egale fiecarui autor sa-si prezinte cartile, etc), Dan Mircea Cipariu (cu precizari privind aceasta initiativa, ce ofera facilitati pentru cei ce lucreaza cu cartea), Ion Ianosi (o evocare a vizitei de acum doi ani in Grecia, in cadrul unui turneu de conferinte si intalniri cu publicul), Eugen Negrici. Au fost premiati si au rostit alocutiuni interesante: Alex Stefanescu (succes de public asigurat!), Marian Victor Buciu, criticul literar venit de la Craiova, autor a catorva monografii de autor importante, si Razvan Voncu, devenit colaborator al Contemporanului dupa ce schimbase cateva reviste unde nu se simtea confortabil, nici apreciat cum se cuvine. La inceputul festivitatii, jurnalistul SRS primise el insusi o diploma de onoare, semn de bun inceput in actiunea Corectbooks, aflata in tratative cu cca 40 de edituri si care nadajduieste sa aduca pe suport electronic 8.000 de titluri din literatura romana, o adevarata panorama a ceea ce ofera scriitorimea noastra confruntata cu provocarea internet. La finalul serii Contemporanul, Aura Christi a citit 7 poeme de ultima ora, iar Lidia Lazu a recitat din Blaga: poezia Noapte la mare si apoi, in romana, franceza si engleza poezia Lumina, incheind cu unul dintre trilurile care au facut-o inconfundabila. Marele absent al serii, scriitorul Nicolae Breban, care de la Paris anunta aparitia pe suport electronic a unei noi carti cu titlu incitant: Aventurierii politicii romanesti, se pare un eseu despre varfurile politicii noastre din ultimele doua decenii. Lansarea acestei carti se va face de asemenea online.

In sala: Maria Ana Tupan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Galatanu, Adrian Dinu Rachieru, Cosmin Ciotlos, George Gibescu, Teodora Stanciu, Oana Georgiana Enachescu, Paul Suster-Stein, Andana Calinescu, alti actanti mie cunoscuti doar din vedere.
Liviu Ioan Stoiciu:

In aceasta seara am participat la Premiile revistei Contemporanul, acordate de redactorul-sef Aura Christi (felicitari!), ajutata de… surprinzator, jurnalistul Sorin Rosca Stanescu (care mai nou a pus la punct un portal intitulat CorectBooks, vrea sa rupa gura targului cu cartile pe suport exclusiv electronic, vandute amatorilor de pe Internet). Exista se pare un proiect comun al Aurei Christi si Contemporanului cu Sorin Rosca Stanescu si acest portal CorectBooks de a pune lumea la cale pe o zona de pionierat literara – in care sunt inclusi si criticii Alex Stefanescu, coordonator si Razvan Voncu, consilier (ei vor face selectia cartilor „postate”). (…) In sala, lume buna critica si eseistica: Eugen Negrici, Ion Ianosi, Alex Stefanescu, Stefan Borbely, Marian Victor Buciu, Razvan Voncu, Cosmin Ciotlos (singurul care semneaza cronica literara in Romania literara, e de necrezut ca i s-a dat pe mana acestui tanar cronica literara; de regula ii lauda fara masura, neconditionat, pe tineri si le cauta nod in papura celor care nu mai sunt tineri; dar N. Manolescu pariaza pe discernamantul critic al tanarului Cosmin Ciotlos; eu ii strang mana), dar si Adrian Dinu Rachieru sau Maria Ana Tupan (il las la o parte de fostul critic de revista George Gibescu). Plus poetii Mihail Galatanu, Dan Mircea Cipariu sau scriitorii Lidia si Ion Lazu (pe ei i-am notat la prima vedere; Lidia e poeta si actrita, a recitat la final; sa retin, i-a aparut la Editura Ideea Europeana patronata de Aura Christi o carte de versuri intitulata „In voia luminii”). Curios, a fost permanent pomenita sotia lui Sorin Rosca Stanescu (cu… frumusetea ei interioara si exterioara, chiar asa s-au exprimat vorbitorii), n-am inteles de ce. Directorul revistei Contemporanul, N. Breban e azi la Paris. Din cate a anuntat Sorin Rosca Stanescu, N. Breban va publica o carte electronica pe CorectBooks in curand, intitulata Aventurierii politicii romanesti (a celor ce afecteaza constiinta romaneasca), va fi lansata pe Internet…

Revista Contemporanul. Ideea Europeana
Asociatia Contemporanul
Sediu central: Str. Blanari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucuresti

Adresa de corespondenta:
OP 22, CP 113, Sector 1, Bucuresti
Cod 014780, Romania

Tel./fax: 4021-212.56.92, 310.66.18
http://www.contemporanul.ro
office@contemporanul.ro
contemporanul@yahoo.com

Espacio Niram, paradis intercultural

Madridul – metropola in care amurgul trezeste parca la viata toata suflarea. In centru, strazile sunt animate de forfota trecatorilor de toate varstele. De pe terasele localurilor razbat voci vesele, in felurite limbi, exprimand tumultul vietii de noapte in care se desfasoara evenimente uluitoare. Intrand  pe strada Independencia Nº2, pe partea stanga te intampina cu o caldura un lacas amenajat cu bun gust, al carui aranjament de interior, realizat cu maiestrie, te introduce intr-o lume mirifica ce te poarta prin labirintul artei. Atmosfera placuta si privirile calde ale unor oameni sinceri si deschisi la suflet te invaluie ca intr-un nor de magie care te determina sa te lepezi de cele lumesti si sa te alaturi, neconditionat, unui taram parca desprins dintr-o lume lipsita de pacat, animata numai de intelepciune si frumos.
Asa mi-as permite sa descriu, cu putine cuvinte, activitatea acestor oameni fara odihna care, prin eforturi, uneori depasind cu mult limitele fizice dar si financiare ale conditiei umane, reusesc cu prisosinta sa duca pe simezele cunoasterii cultura de pe intregul mapamond.
De o modestie si sinceritate dezarmante, fondatorul si sufletul acestei miscari culturale, artistul Romeo Niram te cucereste de la prima vedere. Hotarat si inzestrat cu un simt dezvoltat al cunoasterii, bun organizator al unor evenimente de un rafinament aparte, a atras alaturi de el o serie de oameni de cultura de origine romana, spaniola, dar si de alte nationalitati. Devotamentul sau pentru promovarea culturii universale si realizarile deosebite pe care le-a obtinut l-au propulsat in randul elitei culturii spaniole, fiind astfel primul cetatean strain care a fost invitat sa faca parte din Garda Regala a Spaniei (Reales Tercios), cu gradul de locotenent. Pentru aceasta prodigioasa activitate, in 2009, artistul a primit decoratia pentru merite deosebite, fiindu-i inmanata de generalul Jose Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios. In acest an, cu ocazia ceremoniei anuale de decernare a „Premiilor Reales Tercios“, Romeo Niram a primt distinctia „Premiul pentru Merite Deosebite“, pentru bogata activitate de promovare a artei si culturii universale, pe care artistul plastic roman o desfasoara in Spania, fiind invitat si un alt artist plastic roman, Tudor Serbanescu. Ceremonia s-a desfa?urat in prezen?a Altetei Sale Regale Leandro Alfonso Luis de Borbón Ruiz, unchiul Regelui Spaniei, Juan Carlos I de Borbón.
Inconjurat de o multime de oameni consacrati fenomenului artistic cum ar fi: Tudor Serbanescu, fondator al Centrului Pro-Art, Fabianni Belemuscki, director la Revista Niram Art, Bogdan Ater, sculptor si fotograf, aduc in lumina unui public numeros dar in acelasi timp si select, adevarate perle ale culturi universale. Febra acestei miscari a atras astfel si o serie de personalitati din lumea culturii spaniole care in prezent sunt angrenate in acest proces extraordinar de promovare culturala: Miguel Angel Galan Segovia- directorul Edituri Niram Art; Antonio Calderon de Jesus, fondator al Galeriei Artejescal, Hector Martinez Sanz, scriitor si director al Revistei culturale Madrid en Marco, Ignacio Pajon Leyra, dramaturg, director al Edituri Antigona, Tales Jaloretto, jurnalist cultural si actor s.a.
Pornind de la premisa promovarii culturii romanesti in metropola spaniola, artistul plastic roman Romeo Niram pune bazele unui puternic curent artistic prin care sa atraga publicul tanar spre arta contemporana. In decursul celor cativa ani de activitate arealul cultural s-a extins atragand la sanul sau valori incontestabile ale culturii romanesti dar si valori culturale apartinand Spaniei, Portugaliei, Moldovei, Israelului si altor natii care s-au bucurat in aceeasi masura de atentia si daruirea acestei oaze de cultura, al carui oxigen s-a raspandit cu un iures nebun in randul publicului madrilen.  
Numeroase expozitii realizate in Galeria de Arta Nicole Blanco, din incinta Cafenelei literare Espacio Niram, fondata de doua mari personalitati ale culturii: Prof. Dr. Dan Caragea si Dr. Begona Fernandez Cabalerio, au promovat o serie de artisti contemporani: pictori, graficieni, fotografi.
Pragul acestui lacas de cultura a fost trecut de o serie de personalitati ca: Laurentiu Damian, Matei Visniec, Cristian Mungiu, Doina Levintza, Ioan Es. Pop, Dan Caragea, Simion Doru Cristea, Stefan Mitroi, Varujan Vosganian, George Roca, Ionela Flood – a caror opera culturala cuprinde de la arta la muzica si literatura, la  film si teatru.
De asemenea au fost promovati tineri artisti si poeti romani: Cristina Vlasin, Maria Chirila, Ioan Dan Tolgy, Daniel D. Marin, Ofelia Prodan, Claudiu Komartin, Ana Maria Popa, Constantin Popa, Constantin T. Ciubotaru, Marin Trasca.
Viata efervescenta, spiritualitatea ce salasluieste in sufletele acestor „ingeri” neobositi, robi pe altarul artei,  creeaza in acest spatiu pamantean situat in inima Madridului o adevarata „oaza spirituala” in care, daca patrunzi fie si o singura data, spiritul ti se descatuseaza alaturandu-se unui ideal ce tinde spre Univers asemenea coloanei brancusiene.  

George Smarandache,
Noiembrie, 2010

„Anul Romaniei” la Kennesaw State University

Interviu cu prof. Darina Lepadatu si prof. Ana-Maria Croicu, Kennesaw State University

realizat de Mara Circiu, Atlanta, Georgia

Romania, cu tot ce are ea mai bun, mai frumos, si mai divers, reprezinta tematica principala a sirului de evenimente academice si culturale ce se vor desfasura pe parcursul anului universitar 2010-2011 in cadrul Universitatii de Stat din Kennesaw, Georgia, sub genericul „Year of Romania”. Evenimentele sunt menite sa capteze interesul tuturor celor care si-au pastrat identitatea romaneasca, de la conferinte si prelegeri academice, pana la evenimente culturale, expozitii de arta sau spectacolele de muzica si dans ale artistilor romani. Meritul principal in organizarea acestor manifestari cultural/academice care promoveaza Romania apartine unui inimos grup de profesori romani care isi desfasoara activitatea la Kennesaw State University, si pe care ii felicit inca o data pentru eforturile depuse in in acest scop. Multumesc doamnelor profesoare Darina Lepadatu si Ana-Maria Croicu care au raspuns cu multa amabilitate invitatiei mele de a ne relata mai multe despre acest important eveniment.

Mara Circiu: Cum s-a nascut proiectul „Year of Romania”? Cine sunt cei implicati in acest proiect?

Darina Lepadatu: Kennesaw State University, plasata in nord-vestul Atlantei, este a doua universitate, ca marime, in Georgia si este supranumita universitatea internationala a Georgiei, datorita vitalitatii programelor ei internationale. In fiecare an, KSU alege cate o tara, care este analizata dintr-o multitudine de perspective, in asa fel incat studentii sa aiba o perspectiva globala bogata si sa nu adopte stereotipuri culturale despre diferite popoare (de exemplu ca Romania este tara lui Dracula). Suntem deosebit de incantati ca anul academic 2010-2011 este dedicat Romaniei. Programul include conferinte saptamanale pe teme academice (cultura si civilizatie, istorie, literatura, societate, politica, economie), precum si expozitii de arta, spectacole de dans, demonstratii sportive si chiar degustare de mancare romaneasca. Acest proiect este rezultatul unei munci de echipa, care-i include pe Dan Paracka, director de programe internationale, precum si pe profesorii romani de la KSU: Darina Lepadatu (sociologie), Ana-Maria Croicu (matematica), Anda Gadidov (matematica), Daniela Tapu (chimie) si Eliza Guvir Markley (managementul conflictului international). Anul Romaniei este foarte important pentru KSU si datorita colaborarii de succes dintre programul de Executive MBA de la KSU si ASEBUSS in Bucuresti.

Mara Circiu: Privind retrospectiv, cum au fost primite de catre studenti si marele public evenimentele de acest gen ale altor tari? De ce sunt importante astfel de evenimente?

Darina Lepadatu: Viziunea universitatii noastre este de a-i educa si pregati pe studentii nostri sa faca fata unei lumi angajate pe drumul globalizarii. Dorim ca ei sa dezvolte competente multiculturale pe care sa le poata folosi la locul de munca (daca lucreaza pentru companii multinationale), in societate si chiar si in viata personala. Succesul acestor evenimente culturale depinde foarte mult de creativitatea si energia organizatorilor. Cu riscul de a ne lauda singuri, pot spune ca niciunul dintre programele anterioare (Kenia, Coreea de Sud, Turcia) nu a avut succesul Anului Romaniei. Asta se datoreaza, poate, si mandriei noastre nationale. Noi, profesorii romani, am fost foarte activi in a promova o imagine foarte pozitiva a Romaniei, care sa trezeasca interesul studentilor si al colegilor nostri americani. De exemplu, deschiderea oficiala a Anului Romaniei, in data de 13 octombrie 2010, un eveniment extraordinar organizat de prof. Ana-Maria Croicu, a avut o audienta foarte mare, evenimentul inregistrand o prezenta de aproape 400 de persoane care s-au delectat privind dansuri romanesti din toate zonele tarii, demonstratii de gimnastica si degustare de mancare traditionala romaneasca. In fiecare zi ma intalnesc cu studenti si profesori, in campus, care imi amintesc cat de bune sunt sarmalele romanesti!

Mara Circiu: Programul divers al „Year of Romania” include conferinte, prelegeri, spectacole, precum si numeroase accente legate de minoritatile existente in Romania. Care au fost criteriile de selectie in elaborarea programului?

Darina Lepadatu: In primul rand, trebuie sa marturisesc ca alcatuirea programului a fost destul de dificila, pentru ca niciodata nu se va putea ajunge la un consens in alegerea a ceea ce este reprezentativ pentru o cultura. De exemplu, ce consideram reprezentativ pentru muzica americana? Muzica country, jazz sau pop? Si noi, ca organizatori, am fost in acelasi impas, din moment ce cultura romaneasca nu este reprezentata numai de Constantin Brancusi, Gheorghe Zamfir si Mihai Eminescu. Am adoptat un procedeu foarte democratic, prin care am incercat ca aproape fiecare disciplina academica sa fie reprezentata si apoi ne-am consultat cu fiecare facultate in parte, sa vedem cum se pot potrivi in curriculum aceste conferinte sau prezentari, pentru a fi folositoare studentilor.

Mara Circiu: Primul eveniment artistic a debutat prin spectacolul oferit de formatia Mahala Rai Banda (MRB). Am avut placerea de a fi fost acolo si am putut observa in direct entuziasmul celor prezenti… Care au fost impresiile exprimate de studentii KSU?

Darina Lepadatu: Intr-adevar, KSU a fost prima gazda a formatiei Mahala Rai Banda, in primul lor tur in SUA. Muzica tiganeasca are o reputatie destul de proasta in Romania, dar MRB este o formatie de elita de muzica pop balcanica, o formatie distinsa cu nenumarate premii internationale. Spre surprinderea mea, specialistii americani de muzica de la KSU erau foarte bine informati despre aceasta formatie putin cunoscuta in Romania, dar foarte bine apreciata peste hotare. Spectacolul a avut un succes urias; muzica electrizanta a ridicat, practic, spectatorii in picioare, care au si dansat cu foc si pasiune. Conform afirmatiei directiunii teatrului in care a avut loc concertul, acest lucru nu s-a mai intamplat vreodata in istoria respectivei institutii. Studentii pareau absolut fascinati de muzica. Toti colegii si studentii au fost foarte placut surprinsi de calitatea muzicii si de intreaga experienta oferita de MRB. Cei mai entuziasti s-au inscris deja in excursia de studii pe care o organizez impreuna cu colega mea, Anda Gadidov, vara viitoare, in Romania. Altii mi-au scris emailuri entuziaste, de genul: „I love everything Romanian!!!” Trebuie sa le multumim inca o data celor din formatia Mahala Rai Banda, pentru ca au lasat o impresie de neuitat despre Romania.

Mara Circiu: In ce mod ati dori sa se defineasca perceptia despre Romania in urma programului „Year of Romania”?

Darina Lepadatu: Asta este o intrebare foarte grea. Viziunea noastra a fost sa cream o imagine mult mai complexa a Romaniei decat cea de tara lui Dracula, a copiilor strazii si a cainilor vagabonzi. In acelasi timp, experienta americana ne-a invatat ca trebuie sa prezentam si o imagine foarte realista a Romaniei, nu una cosmetizata gen „eterna si fascinanta Romanie”. Progresul american se bazeaza si pe analiza lucida a lucrurilor care merg si care nu merg intr-o societate. De aceea, programul Anul Romaniei acopera si succesele noastre in domeniul gimnasticii, dar si problemele prin care trec anumite minoritati in tara noastra, si crimele comunismului sau ale holocaustului romanesc, dar si perioada de crestere economica din ultimii 20 de ani, creativitatea intelectualilor romani care au ajuns mari inventatori sau castigatori ai premiului Nobel, ca si complexitatea evolutiei sistemului politic romanesc. Nu in ultimul rand, consideratiile de natura financiara au fost la fel de importante in planificarea prelegerilor din Anul Romaniei. In situatia in care ne-am putut baza numai pe fondurile oferite de KSU, a trebuit sa ne limitam la invitati din SUA si Canada. Programul reflecta contributiile unora dintre cei mai activi si cunoscuti intelectuali romani care predau la universitati nord-americane, dar si ale catorva academicieni romani din tara, care au proiecte de colaborare cu KSU.

Mara Circiu: Un cuvant de incheiere si o invitatie adresata cititorilor…

Darina Lepadatu: La deschiderea oficiala a Anului Romaniei, fostul ambasador SUA la Bucuresti, James Rosapepe, in prezent senator de Maryland, a folosit urmatoarele cuvinte: „Acesta este nu numai Anul Romaniei, ci si Anul lui Kennesaw State University”. Domnul Rosapepe dorea, prin aceasta, sa aplaude o universitate care acorda atata importanta intelegerii multiculturale si educarii studentilor intru aprecierea culturilor mai putin cunoscute de catre americani. Eu si colegele mele suntem absolut incantate ca lucram pentru o asemenea universitate progresista si pentru ca reusim sa ne simtim aici ca acasa, nu numai cand avem Anul Romaniei.
In incheiere, in numele colegilor si studentilor nostri si al intregii universitati, vrem sa multumim sincer in primul rand Institutului de Initiative Globale al KSU, pentru sponsorizarea Anului Romaniei, Ambasadei Romaniei din Washington DC, domnului Darius Gazinschi, consul onorific al Romaniei in Atlanta, Institutului Cultural Roman din New York si comunitatii romanesti din zona Atlantei, care ne-au acordat tot sprijinul ca organizarea acestui eveniment sa fie la inaltime.

Ana-Maria Croicu: Am fost profund impresionata de spiritul mobilizator al romanilor ce locuiesc in zona Metro Atlanta, care ne-au sprijinit in actiunea noastra si multe dintre elementele de logistica ale acestui eveniment au fost rezolvate datorita faptului ca romanii au reusit sa dea „mana cu mana” si sa arate „Ca-n aste mani mai curge un sange de roman”. Multumirile noastre se indreapta acum spre toti cei ce au fost prezenti si si-au adus aportul, intr-o forma sau alta, la reusita acestui eveniment: membrii ansamblurilor de dansuri populare „Transilvania”, „Mostenitorii”, „Calusarii”, „Traditii romanesti”, preotul paroh Chesarie Bertea de la Biserica Ortodoxa „Sfintii Constantin si Elena” din Lilburn, Georgia, domnul Valentin Serban (pentru traditionale si gustoasele mancaruri romanesti), solistei de muzica populara Mariana Balan, doamnei Daniela Silivas-Harper, campioana olimpica la gimnastica, tinerei gimnaste Denisa Gligor-Silion, doamnei Geta Stanescu (pentru decorurile minunate), romancelor saritoare care au donat tavi intregi de prajituri romanesti „de casa”. Impreuna, am demonstrat ca natia romana nu se dezminte si ca romanul „la nevoie se cunoaste”!

Mara Circiu: Draga Darina si Ana-Maria, va multumim pentru acest frumos eveniment si ne mandrim cu voi. Impreuna, am adus o particica din Romania in atentia celor in mijlocul carora traim, si am reusit din nou sa punem Romania nu doar pe harta, ci si in inima si suflet!

Doua filme romanesti vor fi prezentate publicului american la Festivalul de film de la Washington D.C. organizat de American Film Institute

Cea de-a 23-a editie a Festivalului de Film al UE, organizat de American Film Institute, se va desfasura la Washington DC, in perioada 4-23 noiembrie 2010, in locatia  AFI Silver Theatre and Cultural Center.
Doua filme romanesti vor fi prezentate in cadrul editiei din acest an a festivalului, organizat de AFI in colaborare cu ambasadele statelor membre ale Uniunii Europene.

Filmul regizorului si scenaristului Radu Munteanu „ MARTI, DUPA CRACIUN” [Tuesday, After Christmas] va rula sambata, 13 noiembrie incepand cu orele  12:50 pm si marti, 16 noiembrie, 10:00 pm. „Marti dupa Craciun” face parte dintr-o selectie oficiala a Festivalului de Film de la Cannes din 2010.

Pelicula portretizeaza romanul din clasa medie ce traverseaza criza varstei mijlocii. Daca in BOOGIE protagonistul evita sa ia decizii si sa isi asume responsabilitati, Paul (Mimi Branescu), personajul din „Marti, dupa Craciun”, prins intre sotie si cealalta femeie din viata sa, este pe punctul de a lua o decizie dificila, care va avea consecinte neprevazute. Branescu are o prestatie foarte buna, iar interpretarile Mariei Popistasu (in rolul prietenei lui) si cel al Mirelei Oprisor (in rolul sotiei) sunt excelente. Prin scenele lungi, Muntean ofera maximum de efecte dramatice, ca urmare a interrelationarilor dintre personaje.

Filmul are o durata de 99 minute si a fost realizat integral in Romania, in anul 2010. Regia si scenariul apartin lui Radu Muntean. Coautori ai scenariului mai sunt  Alexandru Baciu si Razvan Radulescu; producator Dragos Vilcu. Filmul va rula cu replicile originale in limba romana si subtitrare in engleza.

Cea de a doua pelicula romaneasca, prezenta la Festivalul AFI de la Washington, este
EU CAND VREAU SA FLUIER, FLUIER [If I Want To Whistle, I Whistle]

Filmul a fost selectat pentru Premiile Oscar 2010, la categoria „Cel mai bun film intr-o limba straina” si va rula la Washington sambata,  20 noiembrie, incepand cu orele 4:30 pm si Marti, 23 noiembrie, de la orele 8:00 pm. Pelicula a castigat Premiului Juriului si Premiului Alfred Bauer la Festivalul de Film de la Berlin din 2010.

Filmul prezinta povestea unui tanar, Silviu, pe care il mai despart cinci zile de eliberarea din scoala de corectie, dupa patru ani de detentie. Silviu se afla pe drumul cel bun, reusind sa se fereasca de conflicte cu detinutii mai violenti si sa urmeze cu succes cursul de reabilitare. Dar cand in viata sa reapare mama, care-i povesteste despre planurile ei de a pleca in Italia, împreuna cu fiul cel mic, Marius, atitudinea lui Silviu se schimba brusc. Neputand sa-i convinga pe gardieni sa îl ajute, Silviu va recurge la o solutie drastica. Regizorul Florin Serban, aflat pentru prima data in aceasta ipostaza, ne ofera un penetrant si concis studiu al caracterului uman, sustinut de interpretarea reusita a actorului amator George Pistereanu, in rolul unui Silviu bulversat de lupte interioare.

Regia si scenariul filmului apartin lui Florin Serban. Subiectul este bazat pe un roman al Andreei Valean. Producatorii filmului sunt Catalin si Daniel Mitulescu. Filmul are o durata de 94 de minute, este o productie romano-suedeza si a fost realizat in anul 2010. La Festivalul de la Washington pelicula va rula cu sonor original in limba romana si subtitrare in engleza.
Simona Botezan
Washington D.C

Despre sensul poetic al cunoasterii si devenirii crestine

NEMITARNICE”, Theodor Damian

Editura Dionis, 2005, 133 p

Poezia lui Theodor Damian ne surprinde, ne provoaca, ne pune fata in fata cu realitati nu totdeauna comode, intr-un cuvant, poemele sale ne conduc la o sinceritate fata de sine si fata de marele Univers. Nu intamplator, volumul „Nemitarnice”, de fapt o antologie de o suta unu poeme, se constituie ca un manifest adresat fiecarui potential cititor de a cantari in cumpana dreapta a ratiunii valorile fundamentale ale existentei si mai ales, ale rostului de a apartine bogatului spatiu spiritual romanesc.

Tocmai de aceea, Theodor Damian reuseste prin acest volum de versuri sa expuna concepte care surprind esenta romanismului aflat la confluenta spiritului dacic, al celui latin si peste toate acestea, al celui crestin. Din aceasta ingemanare de curente spirituale rezulta forta unei exprimari poetice pline de sensibilitate, de sens, de durabilitate si mai ales, de vitalitate.

Un scriitor si cartile sale

Theodor Damian, scriitor roman din SUA, este autorul volumelor Introducere in istoria crestinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie si literatura: O hermeneutica a provocarii metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc. Theodor Damian este teolog, eseist de factura crestin-ortodoxa, important promotor cultural, editor al revistei „Lumina Lina“.

„Revarsarea cu gust si rafinament”

Asemenea unui teatru in patru acte, volumul „Nemitarnice” ne ofera patru trepte in ascensiunea catre intelesul etern al poeziei. Astfel, pentru inceput, privim „Prin ochiul marii”, dupa aceea identificam un „Armaghedon cu un alt nume”, mai departe intelegem metafora „Cautatorilor de lut”, pentru ca in final, sa avem parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte in devenire, de fapt patru trepte ale cunoasterii si tot atatea etape in intelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian.

„Marea se apleaca pe fereastra/ eram in spatele ei/ si numaram apele/ apele si culorile/ zvacnetul si culorile/ curajul nerusinat/ revarsarea cu gust si rafinament/ cand totul e pe potriva/ ca torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarna la tara// O, ochiul marii de cucuvea/ noroc ca nu face asta/ in fiecare zi/ ca pe multi i-ar trage in ea.” („Ochiul marii”)

„Marile poeme ale tarii”

Sensul poetic nu se descifreaza totdeauna usor, este nevoie de o anumita putere de patrundere ce se dezvolta atunci cand iei contact cu scrierile lui Theodor Damian, fiindca in fiecare vers este incifrata o experienta, un gand, o traire, ceva care a facut parte din viata sa si pe care il daruieste mai departe, celor ce vor sa citeasca, sa asculte si sa inteleaga.

„Peste marile poeme ale tarii/ au trecut uragane migratoare/ si le-au smuls penele colorate/ le-au inversat metaforele/ le-au stricat sensul.” („Poemele tarii”)

„Misterul vietii se patrunde”

Dar efortul este rasplatit pe deplin prin nenumarate intelesuri ce te conduc mai departe, intr-un univers complex si totusi simplu, axat pe principii care se intretaie, se insumeaza, pentru ca ulterior sa se desparta, revenind de fiecare data mereu altele, cu intelesuri noi si cu spontaneitatea unei exprimari ce-si afla mereu cuvinte potrivite pentru experiente tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate.

„Nu stiu de cine si de unde/ misterul vietii se patrunde/ nu stiu de unde si de ce/ a aparut deoarece/ nu stiu de cand si pana cand ma arde ochiul tau plapand/ nu stiu de cand, de ce si cum/ ma inghite praful de pe drum/ nu stiu de ce si de la cine/ atata moarte e in mine.” („Nu stiu”)

Intre Vasile Voiculescu si Lucian Blaga

O sursa de inspiratie deosebit de valoroasa pentru poezia lui Theodor Damian o reprezinta viziunea teologica crestina care sub o forma sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistenta si o profunzime ce depasesc exprimarea laica. Astfel, continuand traditia unor poeti de factura religioasa in genul lui Vasile Voiculescu sau intr-o anumita masura, Lucian Blaga, Theodor Damian impleteste in experienta concreta a zilelor noastre, elemente de teologie, precum si relatia lor cu arhetipuri mitice, general umane sau specifice spatiului daco-roman.

„Izvorul apelor sfintite in tine”

In acest sens, putem vedea influenta unui anumit gen profetic, in poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre varsare/ iarasi s-a aruncat cineva/ in apele sale/ iarasi un Ioan Botezatorul/ si-a facut aparitia/ in pustiul lumii.// E lung drumul pana la Iordan/ iti trebuie ani sa-l strabati/ ai timp ca sa ierti tuturor toate/ si sa inveti sa te rogi pentru frati// E lung drumul si greu/ pana sa descoperi izvorul/ apelor sfintite in tine/ si sa-L recunosti/ pe Cel care vine.”

Astfel, volumul „Nemitarnice” ne poarta prin multiplele exprimari artistice originale si sensibile ale lui Theodor Damian, oferindu-ne ocazia sa cunoastem si sa ne cunoastem, sa exploram fatetele nebanuite ale unei realitati uneori, contradictorii, alteori, rationale, dar intotdeauna sublime si senzationale, fiindca in cele din urma, viata este un dar extraordinar, irepetabil, de care trebuie sa ne bucuram cu toata fiinta noastra. Poezia lui Theodor Damian este un imn al vietii ce invinge, care desi aparent se opreste, totusi curge mai departe, din eternitate in eternitate.

Octavian Curpas
Surprise, Arizona

Fostul director al Operei de Stat din Viena, Ioan Holender: "Si totusi sint Holender si nu sint mai putin decit am fost"

Autor: Alex SAVITESCU
“It ain’t over until the lady sings. “Puneti dvs., anglofilii, atributul potrivit doamnei. Caci doamna solista de la Opera vrea sa devina personaj principal al intilnirii dintre publicul iesean si Ioan Holender, dindu-se de ceasul mortii si al institutiei pe care o reprezinta. “Va vaitati, dar nu faceti nimic!” , tuna vocea baritonala a lui Ioan Holender.

Stop-cadru: auditoriu numeros si curios, venit sa-l asculte pe unul dintre romanii care se asaza, ca o virgula intre subiect si predicat, intre fatalism si “hai sa schimbam ceva! “. O alta doamna, pictata de data asta de Balasa, pare sa scape din miini toata galaxia iubirii din “Aula Magna” a Universitatii iesene. Iar el, Holender, pare sa stie cum s-o aduca la loc, dar, pur si simplu, asta nu e treaba lui. Doamna?

Cartea dvs. de memorii se numeste Nu am terminat inca. Sint oameni de 20 de ani, care nu ar face niciodata promisiuni atit de raspicate. Unde va gasiti energia?

Afirmatia nu am nascut-o eu. “Ich bin noch nicht fertig” este o afirmatie pe care editura a gasit-o intr-o opera. Si asta este Capriccio de Strauss, in care directorul de teatru spune, la un moment dat, aceasta propozitiune: “Inca nu sint gata! “. Ar fi un titlu pe care il consider just pentru tot ce fac eu acuma.

Ar fi o traducere mai corecta.

Da, ar fi si o desemnare mai corecta, chiar si mai corecta decit in limba germana, a tot ceea ce fac acum. Si poate v-as si sfatui sa vorbim mai mult despre ce fac acum, in loc sa vorbim despre tot ce am facut. Aicea, toata lumea ma priveste ca “directorul Operei din Viena”. Si totusi sint Holender si nu sint mai putin decit am fost, iar indeletnicirile de acum nu sint mai putin importante.

Nu sinteti mai putin decit ati fost, tocmai de aceea va propun sa vorbim despre omul Holender. Ati facut acum citiva ani o declaratie care poate parea paradoxala: anii de studentie de la Politehnica v-au ajutat in cariera dvs. in domeniul artei. Cum vine asta?

Este o analiza obiectiva si, fiind constient de teroarea si de frica, si de toate cele rele care au fost, totusi trebuie sa vad si lucrurile bune de atunci din invatamint si din arta, si din cultura. Sub presiune, da! Dar nisele, partile in care puteai sa te exprimi au fost si ele prezente si am stiut sa profit de ele. Nu ma consider un criptocomunist, daca spun ca am invatat, in Romania, foarte mult in acea vreme, la Politehnica, unde am avut profesori exceptionali. Si nu toti cei care au avut succese si au facut o cariera profesionala pina in 1989 trebuie pusi acum la perete. Si nu trebuie considerati acum criminali si dusmani si scosi din toate posturile. Si asta pentru ca n-au fost disidenti. Oamenii nu s-au nascut pentru a fi eroi. Oamenii traiesc pentru a supravietui si nu poti sa-i condamni ca au continuat profesiunea si ca s-au acomodat situatiei. Aici, nu sint de acord sa cauti ce a facut unul inainte de 1989. Sa-l condamni daca a facut, intr-adevar, din proprie initiativa lucruri pe care nu trebuia sa le faca. Atunci, oamenii astia sint criminali si sint de o moralitate care astazi ii scoate din circulatie. Dar asta este vinatoarea, asta este continuata de 20 de ani si unii o vor continua: cu asta nu ajungem mai departe.

Cum ati ajuns sa fiti autorul acelei revolte din facultate, din cauza careia ati fost apoi exmatriculat din sistemul universitar, pus cu fata la zid, acuzat de colaborationism?

Eu nu vreau sa ma fac mai important si sa ma fac erou, ceea ce nu am fost. Imi amintesc perfect de ziua aia din octombrie, cind mergeam la un colocviu de teoria mecanicii, cu un lector de care mi-a fost frica, care era si un om de partid. “Nu se tine colocviul, este o sedinta!” , mi s-a spus. Eu am fugit in general de aceste sedinte, dar atunci eram foarte bucuros ca se intimpla asa ceva. Am intrat in sala mare a Politehnicii si, imediat cum am intrat, am simtit atmosfera, nestiind de dinainte ce e acolo – sedinta o pregatisera, din motive politice, studentii din anul al V-lea. A fost nu o rascoala, dar un protest. Si s-au spus lucruri acolo. Si nu stiu ce m-a apucat ca sa vorbesc, fara sa ma gindesc. Dar, stind sub dictatura si sub presiune, se deschide un mic ventil si tisneste dorinta instinctiva a oamenilor de a se pronunta si de a spune lucruri interzise. Si am spus primele cuvinte: “Daca aici sintem acum in aceasta atmosfera incarcata, in aceasta atmosfera pre-revolutionara…”. E!

“Pre-revolutionara” – ala a fost cuvintul care v-a atras nenorocirea.

Exact! Eu ii inteleg pe cei care m-au pedepsit pentru ca, intr-adevar, daca nu dai imediat cu ciomagul in ei, treaba asta devine din ce in ce mai mare. Asta nu am stiut eu atunci, ca era pe timpul revolutiei din Ungaria, si frica celor de la putere a fost ca revolta asta studenteasca va lua alte forme, apropiate de cele din Ungaria. Si dupa aia au venit represaliile normale, daca ti-ai deschis gura intr-un sistem de dictatura. Daca as fi gindit si as fi stiut ce urmari vin, nu stiu ce as fi vorbit, daca as fi vorbit.

Cum au trecut parintii dvs. peste toti acei ani? O matusa, victima a Pogromului, un bunic de-al dvs., disparut dupa ce fusese trimis la Canal, dvs., exmatriculat din facultate…

Foarte greu. Eu totdeauna am avut “origine nesanatoasa”: pina in ‘45, am avut “origine nesanatoasa”, iar dupa aceea, iarasi, “origine nesanatoasa”, pentru ca nu fusesera muncitori.

Ci proprietari ai unei fabrici de otet si marmelada.

Da, nu o fabrica mare, si nici nu au fost bogati, dar au fost burghezi. Dar am ajuns student, pentru ca un an de zile am lucrat pe tramvaie. S-a si scris la Viena povestea asta, ca “a condus tramvaie in Romania si acum conduce Opera noastra”. Da! Asa e. Am condus si tramvaie in Romania, dar nu ca vatman am devenit directorul Operei din Viena.

In ce ani ati condus tramvaie?

Intre 1952 si 1953. Dar nu am fost vatman in circulatie, ci in vagoanele de reparatie. Dar, in filmul ala pe care l-am facut la Timisoara si care a si fost premiat la Bucuresti (premiul APTR – 1999, n.r.), Holi, am condus din nou tramvaiul. Cei care au facut filmul au avut iscusinta sa ma roage sa reconduc tramvaiul. Si tot ce am spus, tot ce am vorbit a fost filmat in timp ce am condus. O chestie frumoasa.

Ati ajuns apoi antrenor de tenis in frac, intr-un frac al tatalui, ciuntit si adaptat. Cum de i-ati luat fracul?

Ha, ha, ha! Pai, ce sa mai faca el cu fracul pe vremea aia? Nimic, ca era imbracaminte de dusman de clasa! Am zis ca tai fracul ala si imi fac pantaloni scurti din el. Astea sint simboluri, totusi: “Ia uite unde a ajuns baiatul lui Holender si nepotul lui Donhelm!”. Donhelm, bunicul meu, a fost o figura de om instarit, vindea stofe. “Uite unde a ajuns familia asta, baiatul asta stropeste terenul de tenis in frac!”

Spuneati mai demult ca plecarea spre Viena a fost marcata de plins: tatal dvs. plingea de bucurie, dvs. de necaz. De necaz, dupa toate pe care le-ati patimit aici?

Da, pentru ca m-am simtit rupt de limba mea, rupt complet. Am plecat de nevoie, si nu de voie. Stiam ca plec ca un om ratat, la 24 de ani, un om care nu stie nimic, care nu e nimic, care nu a invatat nimic. “Ce fac eu cu 24 de ani, in lumea capitalista? ” Bine, si propaganda asta isi facuse efectul. Si am ramas la Viena. La 24 de ani, Viena mi-a displacut profund: pe strada erau curve, prostituate, decadere, Coca-Cola, eu sarac, ei bogati, si am continat sa fac pe omul de stinga.

Si cit v-a tinut?

Mult! Mult! Mult! Stii, devii fericit, te impaci cu viata, cind esti respectat, oriunde ai trai, daca primesti o anumita consideratie pentru ceea ce faci. Eu am primit multa consideratie, pentru ca am stiut lucruri pe care ei nu le stiau. De exemplu, literatura rusa: eu am cunoscut-o pentru ca, de nevoie, am invatat-o. Apoi, operele rusesti: eu le-am stiut, aia nu! Stanislavski, regiile rusesti… Si, stii, intotdeauna exista un interes si o curiozitate a unei parti pentru o alta parte pe care ei n-o cunosc: Brecht, Capitalul de Marx – eu le-am cunoscut. Ei, si asa am inceput acolo. Asa am fost atras de teatru. Dar nu am putut sa traiesc din asta, si atunci mi s-a spus: “Eee, daca ai avea voce!” … Si am zis: “Pai, eu am cintat la Timisoara si am luat si lectii de canto”. Am facut aceasta incercare (admiterea la Conservator, n.r.), si, cind mi-au dat bursa, mi-am zis eu, educat in spirit comunist: “Daca imi dau bani capitalistii astia, inseamna ca e ceva aici!”.

La Viena v-ati luat viata de la capat. Cind v-ati indragostit de opera?

Absolut, la Timisoara, la Opera si la Teatrul de Stat, prin ansambluri, prin repertoriile facute, prin artistii care au fost. Sotii Moruzan, Dinu Gherasim, Gheorghe Leahu – toti au fost zeii mei, asa cum astazi ii admir pe Domingo si pe Pavarotti. “Pavarotti”-i mei au fost cintaretii din Opera din Timisoara. De aia stiu ce rau e cind aceste teatre si opere – ca tot sintem la Iasi – nu fac spectacole, pentru ca pierzi publicul, pierzi o generatie care se dezobisnuieste de a se duce la opera. Si ei vor sa se duca intr-o cladire care e inchisa de ani de zile. Asta e o crima! E o crima fata de tineretul care creste in orasul asta si nimeni nu se sinchiseste, si pe nimeni nu deranjeaza. Nici un ministru al Culturii din Romania nu este deranjat ca, de ani de zile, cladirea Teatrului National din Iasi e inchisa. Acest fatalism este ingrozitor!

De care dintre marii artisti pe care i-ati adus la Viena va simtiti cel mai aproape?

Chestiunile private si apropierile mele nu sint asa de importante. Eu am fost prieten foarte apropiat, intr-adevar, de Ludovic Spiess, care a murit acum citiva ani si care a fost directorul Operei din Bucuresti. Simpatii am avut pentru multi si am adus aproape trei generatii la Viena, in activitatea mea de agent teatral, de la cei care nu mai cinta – Dan Iordachescu, David Ohanesian, pina la Ileana Cotrubas. Ea cred ca e cea mai importanta artista din istoria Romaniei, incomparabila cu altele, cu divinele dive ale mediatizarilor in Romania. Aceasta fata, cu o calitate absolut iesita din comun, a facut o cariera scurta, dar, de cele mai multe ori, exceptionala. Si au fost si altii, care n-au avut posibilitatea sa iasa pina atunci, daca nu ar fi fost conditiile politice de asa natura.

Va intreb, dupa 19 ani de condus un simbol al Austriei: munca de director al Staatsoper presupune si calitati de politician?

Acum trebuie sa va intreb eu ceva: ce intelegeti prin politician?

Capacitatea de a sublima si opiniile stingii, si ale dreptei, si ale tuturor celor care vor sa transforme o institutie de asemenea anvergura in propriul lor capital electoral.

Postul de director al Operei din Viena este asa de periculos si asa de periclitat, si asa de expus criticii pozitive sau negative, incit, daca acolo lucrurile merg cit de cit bine si politicienii nu au probleme din cauza asta, atunci ei te lasa sa-ti faci treaba. Cred ca de asta mi s-a si prelungit mandatul de patru ori: “Sint lucrurile in ordine acolo? Hai sa-l lasam pe Holender sa-si faca treaba, ca lucrurile acolo sint in ordine, si economic, si artistic! Si de ce sa ne incurcam cu altii, ni-i simpatic, e roman, simpatizeaza foarte mult si Austria, ne critica si pe noi, a adus o serie intreaga de lucruri care nu ne convin, ne tot reaminteste perioada ‘38-’45, pe care noi ne facem ca nici nu a existat, pentru ca noi am fost invadati de nemti”… Si eu le-am zis-o, ca nu au fost invadati, ci au facut-o de buna-voie…

Si nu v-au iubit pentru marturisirea asta…

Nu! Nu m-au iubit si foarte multi au fost bucurosi ca nu mai sint director. Si predecesorul meu (Dominique Meyer – n.r.), care conduce institutul intr-un mod foarte cunoscut, a spus: “Nu, de la mine sa nu va asteptati la declaratii politice, eu vin din Franta, sint un oaspete al acestei tari, rostul meu e de a conduce artistic Opera! “… “Slava Domnului ca asta nu se mai baga! ” Asta e o parte! Pe de alta parte, institutia Operei din Viena si-a cistigat o notorietate mondiala nu numai din motivele de calitate a spectacolelor, ci si prin faptul ca stam mult mai curati si mult mai verticali. Iar lucrurile pe care le-am spus si pe care le-am facut, aducerile aminte, toate au ajuns pina la Londra si la New York, pina in “The Times” si “New York Herald Tribune”. Deci notorietatea Operei din Viena s-a datorat si lucrurilor pe care le-am spus, si lucrurilor pe care le-am facut. Am schimbat edificiul acestei Opere de 140 de ani, am facut opera pentru copii: “De Holender am avut noi nevoie, ca sa vina din Timisoara asta nenorocita, ca sa ne schimbe fatada Operei din Viena pentru o opera de copii! “. Astazi, daca ai reveni si ai incerca sa faci sa dispara opera asta de copii, ar fi imposibil! Face spectacole in strada – astea sint mari succese, iar vienezii saluta toate schimbarile, cu conditia ca totul sa ramina asa cum a fost. Ei, nu mai e asa cum a fost! Gustav Mahler, cu siguranta cea mai mare personalitate dintre directorii Operei din Viena – 10 ani a fost director, nu a avut nici macar o camara denumita dupa el. Eu am schimbat o sala, care se numea altfel, dupa un pictor fara calitate, dar foaaarte cunoscut!, cu o mare cariera in timpul nazismului, si am botezat-o Sala “Gustav Mahler”.

Asta inseamna ca austriecii nu sint sinceri cu istoria lor, nici “la bine”, nici “la rau”? Sint tentati sa-si duca valorile in purgatoriu, la fel cum ati constatat si dvs. ca fac romanii, iesenii, cu cladirile istorice?

Sintem rude indepartate… E ceva!

Ce sfaturi le-ati da managerilor de institutii culturale din Romania?

Daca ei nu sint patrunsi si daca nu conduc aceste institutii cu dragoste si iubire, si respect fata de artisti… Succesele mele le-au facut altii, dar eu am ales artistii! Daca aveti colaboratorii pe care trebuie sa-i aveti si daca ai cunostinte profesionale suficiente, important este ce joci si cu cine joci. Asta intereseaza, asta conteaza, asta e tot! Daca stii ce repertoriu sa alegi si cu cine, si daca lucrurile acestea sint interesante, daca stirnesc curiozitate, e suficient. Nu trebuie sa stii de ce iti place, dar trebuie sa pleci impresionat. Te duci si spui: “Prietene, ma, ai vazut spectacolul?”. “Nu, dar eu stii ca la Opera nu ma…” “Ma, da’ asta tre’ s-o vezi!”

Sa creezi reflexe si legaturi in rindul publicului.

Asta e important! Nu-i spunem propaganda, ci “propaganda din gura-n gura”. Asta e cel mai important! Dar, vedeti, la noi au disparut criticii, n-au un ecou, asta e cel mai trist lucru: mai bine sa fluieri artistul, decit sa nu se intimple nimic. Iar la noi nu prea se intimpla nimic.

Astazi, realizati o emisiune de radio si sinteti in continuare implicat in proiecte prin toate colturile lumii. Exista vreun vis neimplinit al baiatului blond de la Timisoara?

Pe asta v-o zic in premiera: din decembrie, sint angajat la un post de televiziune, pentru doua magazine de cultura pe care le fac din tara, dar si din strainatate. Si incep la Milano, cu spectacolul de deschidere de la Scala. Am posibilitatea sa talmacesc ceea ce fac altii: asta inseamna ca nu sint gata! Asta inseamna ca sint ascultat, pentru ca, altfel, dumneata nici n-ai vorbi acuma cu mine.

——–

REPERE:

» Nascut pe 18 iulie 1935, la Timisoara

» Cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena: 1 aprilie 1992 – 30 august 2010

» Consilier al Metropolitan Opera din New York, presedinte si director artistic al Festivalului “George Enescu” de la Bucuresti

» Premii si distinctii: Ordinul Artelor si Literelor din Franta (1999), Medalia de onoare in aur a orasului Viena (2010), Cetatean de onoare al oraselor Cluj si Timisoara, Doctor Honoris Causa al mai multor universitati (Iasi, Cluj, Timisoara, Bucuresti, Sofia), Marea medalie de aur pentru merite a Republicii Austria (2002), Medalia de aur “Franz Schalk” a Orchestrei Filarmonice din Viena

» Carti publicate: Ioan Holender. Viata directorului Operei de Stat din Viena. Autobiografie (2001), Inca nu sint gata! (2010)

http://www.ziaruldeiasi.ro

Intalnire virtuala cu jurnalistul George Roca

Pulsul Diasporei Romanesti de la Sydney la Madrid

“…singurul lucru  care se putea face, era cultura. Eu insumi, Cioran si multi altii, am ales deci sa lucram, fiecare dupa vocatia sa. Si asta nu inseamna ca eram rupti de tara, dimpotriva, dar era singura cale prin care puteam ajuta.” Mircea Eliade – L´Epreuve du Labyrinthe, entretiens avec Cl. H. Rocquet – Belford, 1978, Paris (Incercarea Labirintului,  pag. 34)

 
Espacio Niram din Madrid lanseaza o serie de video-conferinte menite sa reuneasca intelectuali romani din toate partile globului, pentru a-si impartasi experiente, a schimbe idei si a ajuta la consolidarea sentimentului de identitate romaneasca prin cultura.

 
Centrul Pro-Arte Madrid in colaborare cu Editura Niram Art si scriitorul Hector Martinez Sanz organizeaza “Intalnirea virtuala cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele”, care prezinta personalitati romanesti din lumea artelor, literaturii, muzicii, raspandite in intreaga lume.

Evenimentul se va desfasura vineri, 5 noiembrie a.c., incepand cu ora 23.00 (ora Spaniei), in Espacio Niram din Madrid.

La intalnirea virtuala cu autorul vor fi prezenti intelectuali romani si spanioli: Bogdan Ater (artist plastic), Fabianni Belemuski (directorul Revistei Niram Art), Antonio Calderon de Jesus (fundatorul Galeriei Artejescal), Alexandru Dica (presedintele RoMadrid Cultural Club), locotenent colonel Garda Reales Tercios, Miguel Angel Galan Segovia (directorul Editurii Niram Art), Ovia Herbert (poet), Hector Martinez Sanz (scriitor, filosof, directorul Revistei Madrid en Marco), Kasandra Kalmann Nasaudean (jurnalista Radio Diaspora Online din Statele Unite), Romeo Niram (artist plastic), Geanina Ionela Palade (avocata), Ariadna Petri (fundatoare Cercul Poetic Reflexos), Tudor Serbanescu (fundator Centrul Pro-Arte), Marin Trasca (jurnalist), Andrei Zamora (fotograf). Invitata speciala a serii va fi Carmen Sandulescu (jurnalist Radio Romania International).

 
Participantii la evenimentul din Madrid vor intra in dialog cu George Roca, jurnalist si scriitor stabilit in Sydney, prin videoconferinta. “George Roca este poet si ziarist. A scris, a editat, si figureaza in conducerea mai multor reviste si ziare. Iar toate aceste publicatii care sunt la activul sau, la un loc, ajung la cca. 20. Este o carte de vizita concludenta, mai ales ca, intotdeauna, George Roca a militat pentru aceleasi idealuri democratice, de dragoste fata de oameni, de normalitate si intelegere, de frumos si curatenie sufleteasca”, declara jurnalistul Roni Caciularu, din Israel.

 
Organizatorii initiaza astfel o serie de evenimente culturale si artistice, prin care isi propun sa stabileasca legaturi si sa uneasca intelectualii romani din Diaspora si Romania. “Intalnirea cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele, constituie primul eveniment dintr-un proiect amplu, pe care ni l-am propus la jumatatea acestui an. Intentia noastra este sa reunim intelectualii romani din Diaspora si Romania, oferindu-le posibilitatea de a desfasura impreuna evenimente culturale si artistice, precum si proiecte care au ca scop integrarea artei si culturii romane in alte tari ale lumii”,  a declarat Miguel Angel Galan Segovia, directorul Editurii Niram Art.

MAREA ENCICLOPEDIE A SPIRITUALITATII ROMANESTI – VOL XLIV

Marea Enciclopedie a Spiritualitatii Romanesti se scrie din mers ca o  inchegare istorica.

Ajunsa la al 44-lea volum. marea enciclopedie a spiritualitatii noastre „PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2010” de Constantin Toni Dartu, presedintele Filialei Iasi a Ligii Scriitorilor si directorul revistei „Moldova literara”, a devenit, pe drept cuvant, o paleta policroma care cuprinde toate nunatele stradaniilor intelectualitatii noastre puse in slujba creatiei umane. Munca depusa cu acribie de autor in descoperirea personalitatilor, dar mai ales cea de cercetare pentru a descoperii si consemna date, evenimente, lucrari inedite, imagini, din viata celui care printr-un efort de-o viata lasa in urma sa o creatie utila societatii romanesti si nu numai. Toata aceasta stradanie a lui Constantin Toni Dartu se inscrie in filozofia ce se desprinde din glosa lui Protagoras din Abdera, care spunea: „Omul e masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, cat si a celor ce nu sunt, intrucat nu sunt”. Aceasta este miezul mesajului dat de autor prin marea enciclopedie la care lucreaza de un deceniu si mai bine.

Despre volumele acestea am scris de fiecare data cand au aparut, ajungand la concluzia la ceea ce spunea Nicolae Iorga: „Cultura poporului fara carti pentru dansul nu se poate”. si fara cultura poporului, orice alcatuire economica, orice forma politica n-au nici o valoare. Opera infaptuita de Constantin Toni Dartu, prin munca, stradanie, transpiratie intelectuala si generozitate este mai presus decat, facand aluzie la ce zicea Iorga, de orice alcatuire economica sau forma politica, daca acestea nu sunt puse in slujba culturii.

Aceasta lucrare de proportii nu este un dictionar, fiindca acesta, conform DEX, este o lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, aranjate intr-o anumita ordine, de obicei alfabetica. Lucrare masiva de care este vorba este o enciclopedie, citez tot din DEX, care spune ca acest cuvant este format din grecescul enkyklia care inseamna „ansamblul stiintelor“ si paideia care inseamna „educatie/invatatura”. Este o lucrare care trateaza sistematic termeni din toate domeniile de activitate, fie pe probleme, fie pe domenii. Nu acest lucru face lucrarea domnului Dartu?

Studiind fisele a celor peste o mie de personalitati din toate domeniile creative si de activitate, incluse in aceasta enciclopedie am ajuns la concluzia ca in societatea romaneasca din ultimii 60 de ani se castiga bani numai cu ajutorul banilor. Prin munca si creatie se castiga doar painea cea de toate zilele, cu toate ca omul de cultura creator daruieste societatii in care traieste o valoare inestimabila de care se foloseste. in acest sens, marele nostru istoric Iorga spunea: „Totdeauna si in lume, intai se aud cantarile si apoi rasare soarele”. Adica intai este „cantecul creatiei” si apoi vine lumina intelepciunii si a cunoasterii.

In volumul XLIV, dupa ce se face un remember al volumelor anterioare, unde sunt incluse aprecieri semnate de mari personalitati, inclusiv imagini de la diferite lansari organizate in marile orase culturale din tara, redescoperim personalitati despre care stiam… despre unii s-au scris volume intregi, cum ar fi poetul Grigore Vieru. insa mai descoperim si pe altii precum: romanciera Dora Alina Romanescu nascuta in judetul Bistrita-Nasaud, sportivul militar Traian Moldoveanu inzestrat cu darul povestitorului si iubitor de calatorii, Pamfil Biltiu, din Baia Mare, etnolog, publicist si animator cultural, pe cunoscutul cantaret de muzica populara Benone Sinulescu, scenograful Elena Fortu, sculptor si artist plastic, iubitoare de cunoastere prin calatorie, si artistul plastic Sorin Spiridon Gatu din Gherla, artist plastic a carei opera este patrunsa de spiritul Sfintelor Scripturi. Este unul din cei mai insemnati artisti plastici bisericesti, maestro in arta mozaicului. Este membru fondator al Uniunii Artistilor plastici Bisericesti a Patriarhiei Ortodoxe Romane, colaborator principal al acestui dictionar enciclopedic. Alaturi de sotia sa Livia, tot artist plastic, au pictat zeci de biserici. si acest volum se incheie, ca toate celelalte, cu numele personalitatilor cuprinse in volumele anterioare.

Parafrazandul pe Grigore Vieru, cu care incepe prezentul volum, pot sa spun ca atunci cand m-am vazut in paginile acestei enciclopedii, m-am simtit ca femeia care naste: am strigat in sinea mea de bucurie si durere. Fiindca fiecare enciclopedie inseamna o recunoastere pentru cel inclus si declanseaza un catharsis, o purificare. Purifica lucrurile, faptele, creatiile, dar si sufletul celui care este inclus si al celui care citeste aceste volume. Purifica faptele, metamorfozand trasaturile realitatii in forme pure si armonioase. Iar prin citirea acestor fise, se purifica si sufletul nostru, tulburat si plin de incertitudini.

Citind masiva lucrare a lui Constantin Toni Dartu pot spune, cum zicea odata filozoful grec Constantin Tsatsos, ca exista lecturi pentru a fugii de lume (aici nu este cazul), si lecturi pentru a te mentine in mijlocul lumii prin reprezentantii de varf ai neamului nostru, cum este enciclopedia PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR (1950-2000) de Constantin Toni Dartu.

Al. Florin TENE
Cluj-Napoca
octombrie 2010