Tag: Cluj

DICTIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI DE AZI

On By nelursIn News, Romania, WorldLeave a comment

Din initiativa lui Boris Craciun si Daniela Craciun-Costin a aparut la Editura „Portile Orientului “, Iasi, 2011, „Dictionarul scriitorilor români de azi”, din România, Bucovina de Nord, Banatul Sârbesc, Europa Occidentala, Israel si America.

Dictionarul se deschide cu „Galeria scriitorilor români din anul 2010”, prefata semnata de Boris Craciun în care arata scopul acestui dictionar „de a înregistra, într-o banca de date, autorii de carti literare care se exprima în limba româna (din România, Republica Moldova si din toate zonele de pe Mapamond unde traiesc slujitorii scrisului frumos), oferim iubitorilor de literatura si scriitorilor care activeaza în zilele noastre o prima varianta a unui cuprinzator dictionar al literaturii române de azi”.

 

Dictionarul, având 600 de pagini, cuprinde, pe lânga fisele de autor, fotografiile acestora, si imagini cu scriitorii prezenti la diferite actiuni cultural-literare, astfel întregind un evantai de informatii despre „starea” literaturii noastre în primul deceniu al secolului XXI.

 

Aceasta ampla lucrare este un tot unitar informativ de mari dimensiuni din care nu lipsesc marii scriitori, precum: Nicolae Manolescu, Herta Muller, Augustin Buzura, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Paul Goma, Emil Hurezeanu, Eugen Simion, Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici, Alex Stefanescu, Doina Uricariu, dar si clujenii: Irina Petras, Titina Nica Tene, Doina Cetea, Dumitru Cernea, Petre Poanta, Ionut Tene, C. Zarnescu, Persida Rugu, C.Marutoiu, Al. Florin Tene, Mircea Popa, Mircea Oprita, Ion Cristofor, Ion Vadan, Dora Pavel, Marcel Muresanu, etc.

 

În acest dictionar sunt cuprinsi 2000 de scriitori români ai prezentului, majoritatea membrii ai Uniunii Scriitorilor, dar si 78 de membrii ai Ligii Scriitorilor Români, din care peste 300 de scriitori din zona de responsabilitatre a Clujului.

 

De asemenea, volumul acesta cuprinde o serie de autori din diaspora româneasca occidentala, din Franta, Germania, Suedia, Olanda, Italia, Austria, Canada, Statele Unite, o parte din acestia sunt membrii ai Ligii Scriitorilor Români.

 

Din pacate lucrarea a omis cuprinderea a doi importanti scriitori din Australia: George Roca si Ion Miclau, iar din tara pe George Baciu, Ion Hiru, Elisabeta Iosif, si altii… Din Cluj lipsesc: Gavril Moisa, Ion Constantinescu, Iulian Patca, Ioan Benche, Raveca Vlasin, etc. Poate în viitorul volum vor fi eliminate aceste lipsuri.

 

Este laudabila initiativa autorilor Dictionarului, acesta devenind un instrument de lucru pentru istoricii literari, dar si „lada de zestre“ cu care intram în Europa literara si „cartea de vizita” cu care ne „legitimam„ n fata mapamondului literar si cultural, în procesul fenomenului de globalizare.

Al Florin TENE

Presedintele Ligii Scriitorilor Români

14 mai 2011

 

CINCI PORTRETE MARAMURESENE

On By nelursIn ArtLeave a comment

1. POVESTILE PALARIILOR
ALEXANDREI PASCA

Feminitate, delicatete si nostalgia unei epoci trecute respira fotografiile din expozitia „My Hat Story” a artistei Alexandra Pasca, vernisata marti, 29 martie, la Galeria de Arta a Uniunii Artistilor Plastici, Filiala Baia Mare. Expozitia, care a fost anterior itinerata la Bucuresti, Cluj si Suceava, cuprinde 40 de portrete, 40 de povesti ale unor personaje feminine pline de mister si ale caror atitudini variaza în functie de un important accesoriu care le îmbogateste imaginea: palaria.

Baimareanca Alexandra Pasca, de câtiva ani stabilita în Bucuresti, a marturisit ca ideea acestui proiect i-a venit dupa ce a admirat colectia de palarii vintage detinuta de o prietena. Apoi, cu diverse ocazii, a avut sansa de a fotografia femei probând aceste accesorii, femei diferite, femei obisnuite, dar care toate îsi schimbau atitudinea în momentul în care îsi asezau pe crestet palaria.

Dr. Nicolae Suciu, presedintele Filialei, a remarcat la vernisaj tendinta, prezenta în expozitie, de întoarcere la dagherotip, la imaginea fixata pe placi de sticla, dincolo de aerul nostalgic implicit al palariilor vintage. Pictorul Ioan Anghel Negrean a caracterizat acest tip de fotografie drept “portrete îmbracate”, încadrate cu atentie si caracterizate de eleganta si rafinament, rezultând imagini de o înalta tinuta artistica. Artistul fotograf Felix Sateanu a descoperit la Alexandra Pasca o încercare de a reliza fotografii-document, remarcând simtul cromatic al acesteia si emotia pe care o inspira fiecare lucrare în parte.

“Exista o poveste în fiecare pereche de ochi”, a observat Sateanu. Alexandra Pasca a dedicat expozitia “My Hat Story” bunicilor ei, precizând ca lucrarile reprezinta munca sa din anul 2008 încoace si ca a dorit neaparat sa le expuna si în orasul natal. Artista este licentiata si absolventa unui master la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, membra a Uniunii Artistilor Plastici si a Asociatiei Artistilor Fotografi din România.

***

2. IPOSTAZELE PADURII SURPRINSE ÎNTR-O EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE

O interesanta expozitie de fotografie, cu tema “Ipostazele padurii”, prilejuita de Anul International al Padurilor, a fost vernisata marti, 30 martie, în holul Bibliotecii Judetene “Petre Dulfu” din Baia Mare. Salonul fotografic de primavara, organizat de Asociatia “Ars Rivulinae Vision” (presedinte, Victor Mihalca) si Ocolul Silvic Municipal Baia Mare, reuneste lucrari diferite ca stil si abordare, realizate de Ioan Brezovschi, Robert Hitter, Paul Les, Zsolt Madarassy, Emil Pop, Ioan Pop, Zamfir Somcutean, Tiberiu Toth si Victor Mihalca.

Expozitia a ajuns în Baia Mare dupa ce a fost gazduita de Primaria Sibiu, urmând ca în continuare sa fie itinerata la Oradea, Bistrita si Odorheiu Secuiesc. La vernisaj au luat cuvântul dr. ing. Maftei Lesan, seful Ocolului Silvic Municipal Baia Mare, viceprimarul Calin Bota, sosit la primarie tot din domeniul forestier, ing. Alin Câmpan, seful Inspectiei Regim Silvic Maramures si fotograful Victor Mihalca.

“Fiecare fotografie este o provocare la o poveste. Padurea nu este doar bogatie, aurul verde al tarii, ea înseamna si mister, grandoare, frumos, relaxare, bucurie, dar poate însemna, asa cum ne arata expozitia de azi, si emotie estetica. Daca fiecare vizitator al acestei expozitii ar planta un singur pom, am fi mai bogati”, a aratat Calin Bota.

***

3. IMAGINI TRIDIMENSIONALE ALE UNUI ORAS ÎNCA NEDESCOPERIT COMPLET

Baia Mare în ipostaze pe care, poate, nu le-ati remarcat niciodata. Detalii ale unor atmosfere muzicale. Dimineti ploioase aducând lacrimi între pleoape. Lumini melancolice de felinar sau fulger razletit pe cer. Acestea sunt doar câteva dintre micile revelatii pe care vi le rezerva expozitia de fotografie clasica si 3D intitulata “Reflectii în reflexii” a tânarului artist Dan Cristian Popovici, deschisa, timp de doua saptamâni, la Galeria de arta Millennium din Centrul Vechi al Baii Mari.

Expozitia a fost vernisata luni, 28 martie, de catre artistul plastic Ioan Marchis, directorul Directiei Judetene pentru Cultura si Patrimoniul Cultural National Maramures, care, desi a marturisit ca a avut rezerve fata de fotografie întreaga viata, a afirmat cu convingere ca lucrarile de pe simeze reprezinta arta adevarata.

“Exista un divort între fotografi si ceilalti artisti care lucreaza cu materie palpabila. Totusi, imaginea este rezultatul asteptarilor noastre mentale vizavi de ceea ce vom vedea în afara si al semnalelor venite din exterior înspre noi. Prin urmare, imaginea e si ceva din tine, astfel încât tot ceea ce vedem ne apartine. Lumea din exteriorul nostru e în interiorul nostru deja, apoi fiind proiectata ca imagine”, a aratat dr. Marchis, demonstrând ca imaginea fotografica e o forma de subiectivitate si conchizând ca, oricum, atâta timp cât reuseste sa provoace emotie, fotografia este o forma de arta. Stapânind bine mijloacele tehnice ale fotografiei, desi nu a urmat studii de arta, Dan Cristian Popovici, în vârsta de 21 de ani, a învatat tot ce stie despre imagine singur sau cu ajutorul tatalui sau. A început sa realizeze fotografii acum 7 ani si prefera fotografia clasica, desi fotografia 3D, pe care a abordat-o în ultima vreme, i se pare interesanta prin efectul de profunzime pe care îl ofera.

Tânarul marturiseste ca, prin expozitia sa de debut, a vrut sa invite privitorii sa ia parte la o poveste si sa le provoace fantezia, fiecare dintre ei contribuind prin propriile emotii la desavârsirea actului artistic. În finalul vernisajului, un grup de voluntari internationali au realizat un flash mob, fiecare dintre ei lipind pe marginea lucrarilor expuse biletele pe care au scris primul cuvânt pe care li l-a inspirat fotografia respectiva. Expozitia este cu vânzare.

***

4. „DOAMNELOR SI DOMNILOR,
AVEM UN ROMANCIER!”

Primul volum al romanului „România, tara mea de cosmar” de Dan Stoica, intitulat „Tara secuilor”, a fost lansat si în Baia Mare joi, 3 martie, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”. Nici nu se putea altfel, dat fiind ca autorul are legaturi vechi si profunde cu municipiul maramuresean, atât pe linie familiala, cât si profesional, în trecut montând spectacole la teatrul baimarean.

Cartea a fost prezentata de dramaturgul Radu Macrinici, director artistic al Teatrului Municipal, care dintru bun început a declarat: „Doamnelor si domnilor, avem un romancier!”. Macrinici a caracterizat volumul drept “un roman incorect politic”, în care este vorba despre minoritatea secuilor, si care este în primul rând un roman politic, dar si un roman istoric, politist, de spionaj, de dragoste si de aventuri. Actiunea se petrece în zilele noastre, printre personaje putând sa îi recunoastem cu usurinta pe actorii politici ai momentului. Singurul repros pe care dramaturgul i l-a adus romancierului a fost ca “vocea auctoriala e uneori mult prea prezenta în roman; toate acele cugetari ar fi stat mult mai bine în gura sau în mintea unor personaje”. Cu toate acestea, Macrinici i-a asigurat pe cei prezenti la lansare ca, desi cartea are un numar de pagini care ar putea înspamânta cititorul, totusi ea ofera o lectura pasionanta de la început pâna la final.

Dan Stoica a povestit mult cu cititorii, raspunzând la întrebarile acestora si oferind detalii despre procesul de creatie al romanului si nu numai. El a marturisit ca s-a apucat de scrierea cartii luând în considerare faptul ca distanta (Dan Stoica traieste la Viena) si neimplicarea politica îi ofera o perspectiva obiectiva asupra vietii din România, iar faptul ca a trait în secuime si copiii sai sunt pe jumatate secui, l-au ajutat sa se apropie de tema aleasa. Experienta sa ca jurnalist i-a fost, de asemenea, de folos. Bunele intentii, însa, nu l-au ferit pe autor de amenintari, unii facându-i reprosuri chiar în ceea ce priveste titlul cartii.

***

5. UN BAIMAREAN SI-A TESTAT LIMITELE ÎN DESERT

Baimareanul Emanuil Rednic a participat, în data de 28 februarie, la Maratonul din Sahara, alergând 42 de kilometri în desert, la o temperatura de peste 40 de grade, în 5 ore si 46 de minute. În tot timpul sederii sale în Algeria a locuit într-o tabara de refugiati, fiind foarte impresionat de conditiile grele de trai din desert.

Prin performanta sa, baimareanul s-a situat între primii 50 de concurenti, din totalul de peste 400, din care 200 au renuntat, nesuportând efortul si caldura. În total, au avut loc trei tipuri de curse: de 10 km, 21 km si 42 km. La competitie au participat 5 români (doi baieti si trei fete).

„Mai ales nordicii nu prea s-au împacat cu caldura. Eu eram obisnuit cu ea, atât din Bucuresti, cât si datorita faptului ca am fost anul trecut în Dubai. E criminal sa alergi, la temperatura aceea, singur în desert. Sunt mediu-multumit de rezultatul meu. Puteam scoate un timp mai bun, dar am asteptat doua alte concurente. Noi am prins si o furtuna de nisip, iar organizatorii ne-au sfatuit sa alergam în grupuri, ca, în cazul în care se întâmpla ceva, sa fim mai usor de gasit. Mie experienta aceasta mi-a placut foarte mult, e cea mai “tare” cursa la care am participat vreodata”, a marturisit Emanuil Rednic, acum stabilit la Bucuresti. “Cel mai mult m-a impresionat cerul, care parca pornea din nisip. Nu am mai vazut un astfel de cer din copilarie, de pe vremea când aerul nu era atât de poluat. Iar soarele rasarea foarte repede, în câteva minute era sus, pe bolta”, povesteste baimareanul, care adauga ca, pe timpul sederii sale în Algeria, între 26 februarie si 4 martie, temperatura a atins un maxim de 46 grade Celsius.

Emanuil Rednic a mai marturisit ca a fost profund impresionat de viata localnicilor: “Am stat într-o casa de acolo, în odaia cea mai buna, dar în conditiile în care traiau ei. Am avut un sac de dormit, pentru ca noaptea e foarte frig, pe care, la plecare, l-am daruit gazdelor. Conditiile de acolo sunt foarte vitrege: astepti sa ti se aduca apa cu cisterna si depinzi de ea, internetul nu merge decât foarte greu, iar caprele manânca deseuri menajere. E lumea a IV-a, dominata de saracie. Totusi, oamenii erau relaxati si toata ziua beau ceaiuri, pentru ca ei nu au nicio ocupatie, veniturile lor provin exclusiv din ajutoare internationale”, a explicat Rednic. Participarea la maraton l-a costat pe acesta 1.400 euro, dar baimareanul nu considera ca a aruncat banii pe fereastra: “A meritat cu adevarat sa platesc aceasta suma. Participarile la astfel de curse sunt concediile mele! Altii merg în Antalia, stau toata ziua în fata piscinei si fac poze cu telefonul!”

Nascut în Baia Mare, Emanuil Rednic a fost obez pâna în urma cu 3 ani. Adoptând un regim de viata sanatos si facând mult sport, el a devenit cu totul alt om. Acum este antrenor pentru cei care folosesc bicicleta medicala pentru a face miscare si participa periodic la curse de alergare.

Anca GOJA
Baia Mare
martie-aprilie 2011

APEL PENTRU SALVAREA CASEI DE CULTURA A MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA!

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Traim intr-o perioada nu doar a absurdului, ci si a marilor paradoxuri. In acest an intreaga elita a vietii cultural – artistice si stiintifice clujene actioneaza ferm si sustine eforturile autoritatilor locale, ce vizeaza obtinerea nominalizarii  municipiului Cluj-Napoca pentru a deveni, in anul 2020, capitala culturala a Europei. In acelasi timp, insa, asistam la eforturile altora de a submina astfel de demersuri, urmarindu-si cu obstinatie o serie de interese economice si de profituri cu orice pret, chiar daca pentru obtinerea acestora risca sacrificarea unor institutii si obiective culturale majore, de care este nevoie pentru a fi considerati si acceptati ca parteneri respectati in dialogul cultural european si international.
De foarte multi ani, spatiul in care, de cateva decenii, isi desfasoara activitatea Casa de cultura a municipiului Cluj-Napoca, este vizat de Asociatia Patronilor si Meseriasilor. Pe considerentul ca ei ar fi continuatoarea  unei asociatii de acest fel, infiintata inca in secolul al XIX-lea, Asociatia Patronilor si Meseriasilor, desi beneficiaza din partea Consiliului Local, inca de la infiintare, de un spatiu generos, in care si-a putut desfasura toate actiunile, profitand de unele imperfectiuni ale legislatiei in vigoare si, probabil, de lipsa de fermitate din partea unor reprezentanti ai autoritatilor publice locale, a revendicat spatiul in discutie.
Chiar daca, lucru recunoscut de fostul primar al Clujului si actualul prim-ministru, spatiul in care Casa de cultura isi desfasoara activitatea este insuficient (si impropriu) pentru multitudinea actiunilor organizate, activitati si manifestari ce se adreseaza tuturor categoriilor de pregatire socio-profesionala, de varsta sau etnice ale locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, colectivul Casei de cultura a municipiului, desi constituit doar din opt persoane in momentul de fata, a reusit, prin eforturi deosebite, sa faca, in ultimii ani, din aceasta institutie una dintre cele mai active institutii, culturale clujene si din judet, inclusiv prin atragerea, in randul colaboratorilor sai, a numerosi membri ai Academiei Romane, scriitori, artisti, oameni de cultura locali, de mare prestigiu, de la nivel national sau de peste hotare.
Zi de zi, in Casa de cultura a municipiului se desfasoara activitati ce se adreseaza clujenilor, facandu-se eforturi pentru ca acestea sa corespunda asteptarilor si pretentiilor beneficiarilor nostri.
Din investigatiile care au fost facute in aceasta problema a rezultat faptul ca in legatura cu acest spatiu exista uriase interese de ordin financiar, care explica intr-un fel eforturile disperate ce se fac de catre solicitanti pentru intrarea in posesia lui cu orice pret .
Avand in vedere faptul ca aceasta chestiune pe care v-o supunem atentiei nu este una de ordin particular, avand in vedere faptul ca institutia noastra, respectiv Casa de cultura a municipiului Cluj-Napoca, este o institutie de utilitate publica, desfasurand activitati ce se adreseaza si deservesc interesele intregii comunitati clujene, am considerat de datoria noastra sa aducem la cunostinta intregii opinii publice actiunile actuale indreptate impotriva noastra, dar si impotriva intereselor culturale ale clujenilor, solicitandu-va sprijinul si rugand intreaga elita culturala a municipiului si a tarii sa se pronunte daca se doreste ca la Cluj-Napoca, in spatiul pe care il detinem in prezent, sa-si desfasoare activitatea o Casa de cultura sau o placintarie, birt sau cine stie ce alta institutie aducatoare de profit pentru cine stie ce emanat post decembrist sau vreo gasca de interese ambalata in aparente democratice si legale.
Ne adresam, asadar, in primul rand locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, beneficiarilor muncii noastre, dar si colaboratorilor si intregii comunitati intelectuale din tara si de peste hotare pentru a se pronunta in aceasta chestiune si a impune autoritatilor si Justitiei luarea unei masuri care sa nu contribuie la disparitia, gratie unor interese meschine, nu intotdeauna ortodoxe, a unei institutii de cultura.
Mai facem, cu acest prilej, precizarea ca aceasta situatie o vom aduce si la cunostinta institutiilor comunitare, semnalandu-le modul in care, in Romania, in absenta unei pozitii ferme din partea celor in drept, dar si a unor grave lacune de ordin legislativ, se urmareste sacrificarea institutiilor culturale de utilitate publica.
Personal, ne exprimam increderea ca in Justitia clujeana exista inca numerosi oameni integri, competenti si buni profesionisti, care nu vor face jocurile unor cercuri de interese si nu vor tolera incalcarea legilor doar de dragul de a spori numarul miliardarilor de carton.
Colectivul Casei de cultura a municipiului Cluj-Napoca si eu personal, adresez multumiri tuturor celor care, in aceste momente decisive pentru viitorul Casei de cultura a municipiului Cluj-Napoca, nu doar pentru colectivul acestei institutii, cat mai ales pentru viitorul si prestigiul institutiilor de cultura din acest spatiu, vor fi alaturi de noi si ne vor sprijini in eforturile pe care le facem, nu pentru a ne apara locurile de munca, ci pentru a ne opune, cu toata puterea si convingerea, abuzurilor si ilegalitatilor de orice fel in aceasta tara.
Sa se inteleaga cum se cuvine faptul ca noi respectam proprietatea si dreptul la proprietate, daca aceasta este obtinuta pe cai cinstite, nu prin fals, minciuna si frauda!

Asteptam sa ne comunicati opiniile si sprijinul dvs.

Dr. Dan BRUDASCU

Ce va avea prioritate la Cluj: un boutiqe sau Casa de cultura?

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Faceam, recent, un apel la Justitia Romana, dar si la clujeni aducandu-le la cunostinta faptul ca, in pofida eforturilor uriase pe care institutiile de cultura si autoritatile locale ale municipiului Cluj-Napoca le-au demarat in vederea obtinerii nominalizarii orasului nostru spre a deveni, in anul 2020, capitala culturala europeana, asistam la o incercare a unor „baieti smecheri” de a obtine, cu concursul Justitiei, imobilul in care, in prezent, isi desfasoara activitatea Casa de cultura a municipiului. Trecem peste aspectul, nici el de neglijat, ca municipiul Cluj-Napoca intre toate municipiile capitala de judet din Romania, dispune de cel mai meschin si impropriu loc in care isi desfasoara activitatea o institutie care prin manifestaile sale cultural-artistice, de loisir, dar si din domeniul educatiei continue, ofera tuturor cetatenilor interesati, indiferent de varsta, pregatire, limba, religie etc. actiuni in care se regasesc si care raspund nevoii lor de cultura, de arta, de frumos.
De cativa ani depunem eforturi, zi de zi, pentru a fi cat mai aproape de gusturile si asteptarile beneficiarilor muncii noastre chiar daca nu dispunem de cele mai adecvate conditii materiale si resurse financiare. Zi de zi, de multe ori 7 zile pe saptamana, Casa de cultura pune la dispozitia clujenilor o paleta larga si diversa de manifestari si actiuni, bucurandu-ne de sprijinul si concursul altor instiutii partenere, inclusiv universitatile, institutele de cercetari, uniunile de creatie, filiala Cluj a Academiei Romane, precum si reprezentanti de marca ai elitei cultural-artitice si stiintifice locale si nationale. Beneficiem, totodata, de sprijinul constant al Centrelor culturale strain ce-si desasoara actvitatea in Cluj-Napoca, dar si a numeroase sectii culturale ale ambasadelor straine acreditate in Romania. Mai amintim ca, datorita contactelor pe care le avem in lume, am reusit sa aducem in fata publicului clujean atat artisti, ca si oameni de cultura sau savanti din multe tari ale lumii. Suntem, asadar, conectati si participanti activi si, credem noi, redutabili, la dialogul cultural european si international, contribuind, prin munca noastra, la sporirea prestigiului si renumelui acestui oras.
Tot de cativa ani, gratie unor imperfectiuni din legislatia romaneasca, suntem amenintati, de niste baieti smecheri, pusi pe capatuiala, se pare, cu pierderea spatiului si asa insuficient si impropriu in care ne esfasuram activitatea. Pentru ca, la un moment dat, interesand-se ce spatii si imobile din zona centrala n-au fost inca retrocedate, au descoperit ca un astfel de imobil era tocmai cel in care activam noi. Si atunci, cu sprijinul unor persoane in varste, carora li s-a promis marea cu sarea, au reusit sa faca rost de tot felul de acte si declaratii, mincinoase, false etc., pe baza carora au demarat acest razboi. Intamplator o pesoana dintre cele folosite de baietii smecheri amintiti este una si aceeasi cu cea despre care presa clujeana a atentionat ca obstructioneaza, fanatic, desfasurarea activitatii Muzeului de speologie, unul dintre putinele muzee de acest gen pe plan european si mondial, care contine multe acte, obiecte, documente etc. ce au apartinut fondatorului acestei discipline stiintifice – savantul Emil Racovita.
Intamplator sau nu, cetateanul in cauza, ungur la origine, ne creaza, de ani de zile tot felul de sicane si greutati si a declarat, de mai multe ori, lucratorilor institutiei, ca asteapta momentul cand va vedea evacuata Casa de cultura din acest imobil. Nu am inteles ratiunea unei asemenea incrancenari. Speram ca nu este un demers motivat etnic, sustinut, din umbra, poate, si de Consulatul maghiar din vecini pentru ca, prin astfel de demersuri marsave, sa alunge orice urma (dar si institutie) de cultura romaneasca si in limba romana din centrul Clujului .
La penultima sedinta a completului de judecata, din luna februarie 2011, presedinta acestuia, socata de nonsalanta cu care reprezentantul reclamantului a mintit cu nerusinare , urmarind sa induca in eroare Justitia, i-a atras atentia in acest sens. Credem ca, de fapt, presedinta completului de judecata era perfect indreptatita, moral si legal, sa il trimita pe respectivul individ in judecata pentru sperjur, dar si pentru ofensa adusa, cu vadita rea credinta, organelor de judecata. Mai mult, fapta marsava savarsita de individul in cauza ar trebui sa o determine pe distinsa jurista sa aiba indoieli si in ceea ce priveste legalitatea unor acte depuse, ca probe, la dosarul cauzei. In felul acesta e imposibil sa nu fie descoperite falsurile ordinare la care s-a recurs.
Solicitantii, in fals, ai acestui imobil au ajuns, prin fapta lor, sa submineze eforturile insemnate pe care institutiile, intelectualitatea si intreaga comunitate culturala clujeana le depun pentru a reusi sa obtina nominalizarea municipiului Cluj-Napoca, in anul 2020, drept capitala culturala a Europei. Si asta pentru ca, in locul unei Case de cultura, sa apara vreun nou boutique, restaurant sau crasma ordinara. Ii intreb pe clujeni, dar si pe reprezentantii Justitiei ce considera dansii ca e mai important pentru acest oras: o institutie de cultura sau o crasma ?
Avand in vedere faptul ca, prin activitatea noastra noi slujim intregul oras, pe toti locuitori lui, deci sunem o instiutie de utlitate publica, as solicita Justitieisa se pronunte in acest caz abia dupa organizarea unui referendum prin care toti locuitorii municipiului sa-si spuna cuvantul. Asa mi s-ar parea firesc, onest, legal si moral.
Trag speranta ca din Justitia clujeana nu au disparut oamenii integri, de aleasa probitate si tinuta, iar aceasa marsava tentativa de distugere a unei institutii de cultura sa nu se bucure de succes. Pierderea nu vizeaza doar colectivul, mic, ce activeaza aici, ci toti clujenii, iubitorii culturii si artei din acest municipiu.

Dr. Dan BRUDASCU

SECURITATEA NU DOARME, DOMNILOR

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

De curand, aici, la Cluj-Napoca, s-a ajuns intr-o situatie inedita: fondurile europene, destinate unor scopuri educative si de pregatire, au ajuns sa fie o sursa suplimenara de venituri grase pentru fosti ofiteri de Securitate (Oare U.E. stie in ce scopuri le sunt folosite fondurile si cine le sunt beneficiarii !?!).
Asa se face, de exemplu, ca un ONG clujean, de care nimeni nu a auzit pana in prezent, sa castige un astfel de proiect, pe care a gasit de cuviinta sa-l puna in practica recurgand la serviciile unui fost securist, care, de cativa ani, fara sa aiba vreun motiv minim, se da de ceasul mortii sa convinga comunitatea locala ca ar fi un remarabil intelectual post-decembrist. Si, ca sa fie cat se poate de convingator, sarmanul securist, nepot de mahar al vechii Securitati, a ajuns tocmai el, securistul, sa acuze si sa puna etichete. Inclusiv in ceea ce priveste persoana mea. Eu m-am saturat de astfel de lichele si, de o vreme, refuz ,pur si simplu, sa le mai bag in seama.
Individul in cauza m-a atacat de multe ori, poate tocmai pentru ca nu stau de vorba cu semidoctii de duzina de teapa lui. Intr-o emisiune din urma cu vreo doi ani, pe un post obscur de televiziune locala, ale carui transmisiuni se prindeau pe doar cateva strazidin jur, ipochimenul m-a atacat cu o violenta primitiva, iesita din comun. Cum era si firesc, nu era sa bag in seama un astfel de neisravit si am plecat din infecta emisiune unde, culmea tupeului, au ajuns mari si tari iste nulitati umane si intelectuale.
De atunci, ori de cate ori are ocazia, individul, care, cu certitudine, are niscai betesuguri de ordin psihic, sare la gatul meu. Afland ca este un terchea-berchea, ce traieste din pensia de boala a consoartei, am decis atunci sa nu il actionez in juecata pentru calomnie si insulta, fiind rugat insistent, in acest sens, de mama mea.
La sfarsitul saptamanii trecute, individul a recurs din nou la abjectele lui acuzatii si etichete. Numai ca, spre deosebire de nefericitul personaj, la cei aproape 60 de ani, ce-i voi implini curand, eu am realizat ceva. Am pubicat, in tara si in publicatii de pe multe continente, in jur de 2500 de articole, la care se adauga aproape 100 de volume, inclusiv cateva publicate peste hotare. Am, de asemenea un doctorat in filologie si mi s-a conferit, de o universitate nord americana, titlul de profesor onorific adjunct. Eu mi-am facut toate studiile la timp si pe toate le-am absolvit cu rezultate de care nu imi este rusine. Spre deosebire de ipochimenul in discutie, eu am absolvit doar institutii civile, nu Scoala de Securitate de la Baneasa, ca in cazul bietului frustrat de pe Somes.
Data fiind aceasta situatie hilara in care s-a ajuns ca securistii sa implementeze programe finantate din fondurile U.E., ma voi adresa institutiilor comunitare europene si voi intreba daca rostul acestor fonduri este acela de a spori veniturile fostilor securisti. Iar daca nu, pe viitor sa existe o clauza clara prin care astfel de proiecte si programe sa nu mai permita unor nulitati securiste, asemenea acestui ratat clujean, cu aere (si doar atat !) de rasat intelectual, sa se infrupte din ele.
Deoarece acest nemernic securist continua proferarea de abjecte acuzatii la adresa mea, il anunt atat pe el, cat si pe cei ce recurg la serviciile lui execrabile, ca ma lasa rece. Nu se vor bucura din partea mea decat de scarba si dispret, pentru ca nu am ajuns, si sper sa nu ajung niciodata, la nivelul lor moral, ce produce mila oricui ii cunoaste.
Trag, totusi, un semnal de alarma: dupa cum vedeti, simtind ca e rost de un castig substantial, fostii securisti sunt la datorie si nu se dau in laturi sa se infrupte din fondurile finantate de U.E. !

Dr. Dan BRUDASCU

Iuresul jocului, frenezia dansului, farmecul valsului

On By nelursIn NewsLeave a comment

Joi, 3 martie a.c., Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE al Casei de cultura a municipiului Cluj-Napoca (dirijor Adrian COROJAN), prezinta, incepand cu orele 18.00, in sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Concertul de primavara „Iuresul jocului, frenezia dansului, farmecul valsului”.
 Vor fi interpretate lucrari din creatia compozitorilor: Guido ALBANESE, Augustin BENA, Georges BIZET, Piotr Ilici CEAIKOVSKY, Gheorghe DANGA, HÁLMOS László, Tudor JARDA, Iosif  IVANOVICI, Franz LEHAR, Jacques OFFENBACH, Ciprian PORUMBESCU, Ion VIDU, Pretorian VLAICULESCU, Bedrich SMETANA.
 Invitate speciale: soprana Daniela MURESAN – CHISBORA si mezzosoprana Marinela MARC de la Opera Romana din Cluj-Napoca. Isi mai dau concursul: Natalia Constantin – pian, Ioan POP – orga electronica, precum si Valentin CONSTANTIN si Catalin PAH – chitara.
 Concertul este realizat de Casa de cultura a municipiului Cluj-Napoca, in parteneriat cu Asociatia culturala VOCI  TRANSILVANE.
 Organizatorii invita pe melomanii clujeni interesati sa asiste la acest concert-spectacol de exceptie.

Manager (director general)
Dr. Dan BRUDASCU

Educatie si cultura cinematografica

On By nelursIn NewsLeave a comment

Intre activitatile Casei de cultura a municipiului Cluj-Napoca, care se bucura de interes si afluenta din partea publicului clujean este ciclul de educatie si cultura cinematografica, pe care il oferim de aproape 13 ani, saptamanal, in zilele de marti. In cadrul lui, cineasti, actori, scriitori, critici de film, oamni de cultura, diplomati acreditati in Romania, invitati ai nostri, au oferit cinefililor informatii diverse despre filmele prezentate, ca si despre starea actuala a cinematografiei dinRomania, da si din diverse tari ale lumii. Saptamana de saptamana, studenti si elevi, tineri si spectatori de toat varstele, au posibilitatea sa vizioneze  fie cicluri tematice, fie filme reprezntative straine. Realizam acestciclu de eucatie cinematografica beneficiind de sprijinul Arhivei Nationale, unor instiutii de specialitate din domeniul cinematografiei, dar si al centrelor culturale si al ambasadelor straine acreditate in Romania.
Aceste activitati, la care, de fiecare data, sala de spectacole este cu totul neincapatoare, sute de studenti, elevi, tineri si alti spectatori dorind sa-si imbogateasca cunostintele in acest domeniu, le-am desfasurat sub numele de Cinemateca. Initiatorul si realizatorul acestui gen de activitati, prof. Ucu Bodiceanu, propune redenumirea activitatii. Ea va purta de acum inainte numele de Cinemateca Gaudeamus. Prima activitate sub noua sigla este programata pentru perioada 14-16 februarie a.c. cu ciclul „filmului de dragoste”, in cadrul caruia vor putea fi vizionate filmele: Rauaciosul adolescent (regia G. Vitanidis), Moscova nu crede in lacrimi (regia Vladimir Mensov), film care a castigat, in 1981, premiul Oscar pentru cel mai bun film strain (prezentat cu sprijinul Ambasadei Federatiei Ruse) si Umbrelele din Cherbourg (1964, regizor Jacques Demy) film cu 4 nominalizari la Oscar si una la Festivalul Globul de Aur de la Cannes, prezentarea sa find posibila gratie colaborarii cu Arhiva Nationala de filme si cu Centrul cultural francez din Cluj-Napoca.
Adresam tuturor celor interesati invitatia de a participa la acest curs de cultura cinematografica realizat in cadrul cinematecii Gaudeamus a Casei de cultura a municipiului Cluj-Napoca.

Manager (director general)
Dr. Dan BRUDASCU

IANUARIE 2011, LA CENACLUL „VASILE SAV” DIN CLUJ-NAPOCA

On By nelursIn CultureLeave a comment

Medalionul literar „Arc peste timp-Unirea Principatelor, Eminescu si noi”

Prima sedinta din acest an a cenaclului literar „Vasile Sav”, din cadrul Centrului de Zi pentru Varstnici nr.2, patronat spiritual de Liga Scriitorilor Romani, a fost deschisa de Maria Bobina (coordonatorul Centrului), care a invitat grupul vocal-instrumental „Speranta”, condus de prof. Modest Visoiu, sa-si desfasoare programul. Marcand astfel si implinirea a 7 ani de la infiintarea acestui cenaclu ce s-a remarcat printr-o activitate bogata pusa in slujba promovarii culturii.

Grupul vocal, in contextual medalionului literar-muzical „Arc peste timp – Unirea Principatelor, Eminescu si noi”, a sustinut un frumos program muzical-literar, in care poetul Al. Florin Tene a citit din creatiile sale dedicate Poetului National, iar grupul vocal-instrumental a interpretat un putpuriu de cantece pe versuri de Eminescu, unele compuse de Guilelm Sorban. Mini-concertul s-a incheiat cu cantecul Hora Unirii, pe versuri de Vasile Alecsandri si muzica de Alexandru Flechtenmacher.

Al.Florin Tene, presedintele cenaclului a prezentat ordinea de zi a sedintei care a continuat cu medalionul literar „Prin adevar invingem o parere”, sustinut, sedinta de sedinta, timp de 7 ani de catre Aurel Vuscan, acesta a vorbi despre „Actualitatea gandirii eminesciene oglindita in publicistica”.

Un interesant  medalion, datorita expunerilor sustinute de prof.Vasile Sfarlea si prof. Antonia Bodea, a fost „Memoria calendarului – Rolul scriitorilor si publicistilor in pregatirea si faurirea Unirii Principatelor”. Amanuntele aduse, bogatia de informatie, elocinta celor doua cuvantari au fost rasplatite cu vii aplauze de numerosul public prezent in sala. In incheierea sedintei a urmat recitalul poetic „Eminescu, ca aerul si seva…”, in cadrul caruia membrii cenaclului: Vasile B. Gadalin, Ionel Andrasoni, Maria Botiza, Gh.Soptirean, Titina Nica Tene, Maria Racoltea, Ioan Benche si Emilia Tudose (care a recitat din poeziile sotului Mircea Tudose), au citit din creatiile lor dedicate lui Eminescu si marelui eveniment de la 24 ianuarie 1859.

Viitoarea sedinta va avea loc miercuri, 23 februarie, ora 11, La Centrul de Zi pentru Varstnici, nr.2, din str. Decebal nr.21, municipiul Cluj-Napoca.

Karina DRAGAS
Cluj-Napoca
3 februarie 2011

LA CLUJ, DIN PACATE, MASURILE LUATE DE FORTELE HORTHYSTE IS MAI PUTERNICE DECAT ADEVARUL ISTORIC!

On By nelursIn HistoryLeave a comment

De mai multe saptamani, elita culturala si stiintifica a Clujului este puternic starnita, si pe buna dreptate, de faptul ca, dupa incheierea lucrarilor de reparare a monumentului istoric din plin centrul municipiului, cunoscut in tara si peste hotare sub denumirea de grupul statuar Matei Corvin, opera a sculptorului slovac Fadrusz, amplasat aici in anul 1902, intr-un moment de maxima afirmare a politicii de maghiarizare, cu orice pret si prin orice mijloace a romanilor si a tuturor minoritatilor etnice si lingvistice din fostul imperiu dualist austro-ungar, se refuza sistematic repunerea placutei cu textul scris al marelui istoric si savant Nicolae Iorga, prin care se reamintea ca regele Matei a fost „Biruitor in razboaie, invins numai la Baia de propriul sau neam, cand incerca sa invinga Moldova nebiruita”.

Cei mai importanti istorici si oameni de cultura clujeni de azi considera decizia nereamplasarii acestei placi drept o sfidare samavolnica a adevarului istoric, inca un afront adus istoriei noastre nationale si, prin interventii publice pertinente, solid argumentate stiintific, cer sa nu se admita aceasta incalcare nepermisa a legii. Fapt surprinzator, reprezentantii unor institutii cu atributii clare in privinta protejarii si conservarii monumentelor si siturilor istorice, inca marcati de propriile frustrari sau poate din ignoranta, sunt de cu totul alta parere(1).

Reamintesc, inclusiv pentru stiinta celor vizati mai sus, ca in primii ani dupa Unirea de la 1 Decembrie 1918, au fost o serie de oameni politici romani care au vazut in monumentul dedicat lui Matei Corvin altceva, respectiv un mijloc de glorificare a trufiei unguresti si au sugerat demontarea si eventual mutarea lui in alta parte, date fiind sensibilitatile deosebite ale relatiilor romano-ungare in orasul Cluj. Intre noile locatii sugerate atunci s-a numarat zona din apropierea Castelului Huniazilor de la Hunedoara, considerata mai potrivita pentru evocarea intregii familii nobiliare cu o contributie majora la salvarea si dezvoltarea regatului maghiar. S-a sustinut atunci ca acolo, la Hunedoara, s-ar evita transformarea monumentului intr-un mijloc de perpetuare a agresivitatii absurde dar constante a propagandei revizioniste hungariste si s-ar putea atenua tensiunile interetnice existente in zona Clujului. In plus, au observat contestatarii liberali ai monumentului, acesta nu promovaintrutotul adevarul istoric, incercand sa sugereze ca steagurile moldave ar fi fost cele aplecate in fata regelui maghiar, in realitate invins si umilit de bravii osteni moldavi. Liberalii, daca nu ma insala memoria, au intentionat, asadar, demontarea intregului monument.

In aceasta disputa destul de puternica a intervenit decisiv si marele istoric si savant Nicolae Iorga. In opinia sa, ar fi fost o impietate demontarea lui, un afront adus acestui important si luminat rege maghiar, nascut din parinti romani, nu in Ungaria, ci in mijlocul propriului popor, la Cluj. Dar ca istoric, Nicolae Iorga a trebuit sa recunoasca falsul grosolan pe care urmareau sa-l perpetueze, prin acest monument, initiatorii lui, nimeni altii decat cercurile anti-romanesti de la Budapesta. De aceea, la recomandarea sa, s-a amplasat, pe soclul monumentului, placuta cu textul propus de istoricul si savantul roman. Fiind adversare de moarte ale adevarului, autoritatile horthyste de ocupatie au decis, in 1940, indepartarea placutei respective, neputand tolera perpetuarea adevarului istoric ca, la Baia, oastea maghiara, condusa de regele Matei Corvin, a fost infranta de bravii osteni moldoveni, iar regele, in mod umilitor, a fost nevoit sa fuga de la locul confruntarii militare.

Din pacate, avand in vedere ponderea coplesitoare a elementului maghiar in randurile structurilor politice comuniste, care au preluat puterea dupa 6 martie 1945, dar care, beneficiind de implicarea si sprijinul fortelor sovietice de ocupatie, au continuat, cu frenezie, multe dintre orientarile extremiste ale fortelor de ocupatie horthyste, nici un istoric sau oficial roman nu a indraznit sa ceara repararea necesara si reamplasarea acestei placute. Aceasta situatie s-a perpetuat pe toata durata regimului comunist, date fiind pozitiile de conducere importante detinute, la nivel central si local, de elementele comuniste unguresti, in partid, militie, dar si in structurile Securitatii.

Abia in 1992, la sugestia si insistentele unor istorici si cercetatori clujeni, primul edil ales, nu numit, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a decis reamplasarea acelei placute. Acest lucru s-a facut cu mult tam-tam si cu inutile valuri, avand in vedere faptul ca, din pacate, cozile de topor nu au disparut din randurile romanilor, iar pentru multi afirmarea istoriei nationale si a demnitatii propriului popor e un fapt condamnabil, de neiertat.

In pofida eforturilor(2) disperate ale unor forte revizionist revansarde, placuta a ramas pana in momentul demararii lucrarilor de reparare a monumentului. La incheierea acestor lucrari, insa, executantii au uitat sa reamplaseze placuta. In schimb, la comanda finantatorului, au mutilat monumentul original, prin amplasarea unei cununi aurite de lauri in jurul fruntii regelui. Deci, de doua ori s-a incalcat legea. Dupa stiinta mea, nicaieri in lume, la repararea unui soclu nu se umbla la structura propriu zisa a unei lucrari artistice. Acest kitsch ordinar si de prost gust, dictat de fortele revizioniste de la Budapesta, i-a lasat, insa, indiferenti pe „specialistii” clujeni in materie de protejare a monumentelor istorice. Mai mult chiar, pentru ei, se pare, legale sunt doar masurile dispuse de autoritatile horthyste de ocupatie care, cu samavolnicie, au indepartat placuta cu textul istoricului Nicolae Iorga(3). Prin urmare, din ignoranta si rea credinta, ei sustin ca acest text intregitor al grupului statuar, potrivit fortelor horthyste si ale sustinatorilor lor de azi, nu este binevenit si nu mai trebuie reamplasat.

In atari conditii, daca se va permite, conjunctural, ca acest monument sa slujeasca doar promovarii unor interese de tip revizionist si revansard, grupul statuar Matei Corvin din plin centrul municipiului Cluj-Napoca nu va glorifica faptele marete ale acestui stralucit si luminat rege, ci va contribui la perpetuarea dispretului fata de istorie si adevar de catre forte ce n-au incetat sa viseze la refacere Ungariei Mari. Iar pana atunci, la mentinerea tensiunilor si neincrederii reciproce dintre romani si unguri in spatiul transilvan. Iata de ce adresez factorilor de decizie de la nivel local si central sa dispuna indepartarea acelui kitsch ordinar, de un uluitor prost gust, simbolizat de coroana aurie pusa, neinspirat, pe capul regelui, dar si reamplasarea neintarziata a placii cu textul istoricului Nicolae Iorga. Tocmai pentru respectarea istorie noastre nationale si a adevarului!

In caz contrar, s-ar putea ca, peste ani, asemenea liberalilor in anii 20 ai secolului trecut, sa se mai gaseasca, candva, alte forte, care sa pledeze fie pentru demolarea completa a acestui grup statuar(4) fie pentru mutarea lui definitiva intr-un loc in care sa aduca mai putine beneficii iredentismului revizionist si revansard  si sa nu mai incurajeze manifestarile ce aduc atingere demnitatii acestei(5) tari.
——————————————————————–
(1) Datorita unui comportament cu totul nejustificat, prin neimplicarea, datorata poate altor interese sau totalei lor incompetente, dupa 1990 au disparut sau au fost mutilate o serie de monumente de patrimoniu deosebit de valoroase, fara ca reprezentantii respectivei comisii sa fi manifestat un minim si decent interes. Ei prefera sa se lamenteze pe la asa zise colocvii stiintifice, dand, cu lasitate, vina pe cu totul alte persoane, in general pe edilii orasului sau pe reprezentantii fortelor politice. Dovedind o comoditate vecina cu incompetenta sau chiar lasitatea unii din acesti asa zisi specialisti uita ca, atunci cand a fost cazul, nu numai ca nu s-au implicat, nu au propus variante alternative sau solutii mai potrivite, dar au preferat sa taca chitic sau sa se angajeze in dispute orgolioase, de pe pozitii si raspunzand unor comenzi sau interese partinice, nicidecum cu argumente de stricta specialitate si juridice. Sa ne mai miram atunci de kitschurile nenumarate, aparute dupa 1990, care slutesc si aduc atingere prestigiului cultural al acestui important oras sud-est european.

(2) Ma refer, in acest sens, atat la numeroasele procese, interventii la organele centrale, dar si la o rusinoasa campanie de presa, desigur, cu concursul unor „ziaristi” atrasi de mirajul castigului ieftin, inclusiv a unor eventuale burse Soros. Fara pic de cultura, fanatizati de diverse interese politice, manipulati grosolan de cercuri interesate, care, nu o data, ii si finantau pe masura sau le ofereau diverse avantaje, materiale, financiare sau de alta natura – inclusiv promovarea in functii bine retribuite, acesti ziaristi au preferat sa faca jocul unora sacrificand minimul respect fata de istoria noastra nationala si adevarurile ei.

(3) Desi, din punct de vedere politic, Nicolae Iorga ilustreaza orientarea politica nationalista in Romania interbelica, textul lui nu are nici o conotatie politica, urmarind exclusiv slujirea si afirmarea adevarului istoric. Prin urmare, repunerea acestei placute nu aduce servicii vreunei forte sau orientari politice, dar este necesara pentru a reafirma respectul fata de istoria si demnitatea acestui popor.

(4) Asa cum s-a intamplat, la Brasov, dupa al II-lea razboi mondial, cu un alt grup statuar aflat in slujba propagandei agresive unguresti.

(5) Personal, gasesc complet neinspirata invitarea la Cluj-Napoca, pentru reinaugurarea monumentului, a actualului prim ministru maghiar, Viktor Orbán, unul dintre cei mai neimpacati dusmani ai poporului roman, promotor al nerecunoasterii Trianonului, dar si al refacerii Ungariei Mari!

Dr. Dan BRUDASCU
Cluj-Napoca
15 ianuarie 2011

PRESEDINTI SI INTELECTUALI MOLDO-VALAHI

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Rectorul Universitatii din Cluj-Napoca, prof. dr. Andrei Marga, constata esecul statului, presedintelui si al intelectualilor cu prilejul decernarii titlului de doctor h.c. la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. (Anexa) Dezorientarea si duplicitatea, dezastrele au la moldo-valahi traditie.  De aceea, pentru a intelege mesajul prof. Marga si a precedesorilor sai, sa vedem, care-i menirea intelectualilor, de ce presedintii, intelectualii moldo-valahi sunt condamnati la o cultura de anonimat si care sunt perspectivele dupa aderarea la normele si valorile europene.

La origine intelectualii, singurii care stiau sa scrie si citeasca, aveau rolul de a transmite vointa Faraonului, Imparatului, Regelui, a celui de Sus, poporului. Adica era un emitator puternic si o multime de difuzoare, de intelectuali, care transmiteau mai departe vointa Stapanului terestru sau/si celestru. Nici nu se punea problema ca ei sa aibe un mesaj propriu. Intelectualii erau simple unelte.

In Sfantul Imperiu Roman intelectuali erau preoti ai Papei sau administratori ai Imparatului, pana cand principii germanii ies din Biserca Sf. Petru si se retrag  in temple si case de rugaciuni. De atunci protestantii refuza mesajul Romei, au distrus Sf. Imperiul si facut posibila Revolutia Franceza, care nu a acceptat nici pe Papa, nici pe Dumnezeu, numai pe zeita Ratiunii. Astfel apar intelectualii  liberi, atei, masoni etc., care ne transmit, comenteaza mesajele Ratiunii, Stiintei, Democratiei, Progresului. Aceasta credinta, religie tehnico-stiintifica, este la ora actuala dominanta si are inca mare viitor. De ea se folosesc si intelectualii ortodocsii pentru a eluda imperativul refacerii unitatii crestine si al legitima pe Presedinte ca european, democratic, liberal si alte etichete de conjunctura.

Programului de emancipare nationala si sociala este formulat de Scoala Ardelena, de intelectuali formati la Roma, de Biserica Unita greco-catolica. Incercarea moldo-valahilor de a trage spuza pe turta lor, de a fi ei initiatorii si model de urmat, e fals si nu poate decat esua, dupa cum ne demostreaza Eliade, Watson si Marga. De netagaduit este insa si faptul ca Biserca Unita, dupa episcopul Bob, a acceptat linia maghiara, n-a trecut Carpatii si a fost lichidata apoi in Lagarul ortodoxo-comunist, dupa Cortina de Fier. Ideea Unirii este a Scolii Ardelene, fapta este a moldo-valahilor. Asta creeaza confuzie.

Roma i-a ajutat mereu pe romani, la Unirea lui Mihai Viteazul 1600, Unirea cu Roma 1700, Unirea lui Cuza 1859, Marea Unire 1918, Unirea cu UE 2007, dar de fiecare data fortele potrivnice greco-pravoslavnice, maghiare, masone sunt mai puternice si incercarea de emancipare nationala esuiaza iar conducatorii si intelectualii moldo-valahi sunt condamnati la duplicitate si lasitate. Pe de o parte comandamentului greco-pravoslavnic ii obliga sa refuze idea Scoalii Ardeleane, pe de alta parte ei vor sa fie acceptati ca sarea pamantului si pe deasupra sunt obligati sa satisfaca si toate mofturile apusene, tot catalogul asa zis politic corect, dictat de credinta tehnico-stiintifica si relativitatea adevarului.

Mai mult decat atata, spre deosebire de intelectualii din vest, care de o mie de ani sunt ai Papei, Imparatului, Nobililor, Oraselor, Proletarilor etc. moldo-valahi nu au cunoscut o evolutie similara. Ei au un singur far calauzitor, semnul lui Dumnezeu pe pamant: Fanarul, Voda, Domnul, Regele, Secretarul General PCR, Presedintele. Intelectualii sunt purtatori lor de cuvant si sunt candamnati ca si  Stapani lor a o cultura de anonimat. Capul plecat, sabia nu-l taie!

In acest context este clar ca nu intelectualii sunt cauza, ci simptomul bolii cronice de care sufera presedintii moldo-valahi. Pestele de la cap se impute. Pe de o parte ei refuza unirea cu Roma, Scola Ardelena, pana a o rastalmacii in contrarul ei. Din catolica e facuta in manualele de scoala, masonica, iluminista. Pe de alta parte mimetismul lor pro-vestic este vizibil si neconvingator atata timp cat Biserica Unita este periferizata si ei se folosesc in comunicarea cu apusul de paleative – curente culturale occidentale, masoni, maghiari, evrei – in speranta ca se va accepta un Presedinte ortodox moldo-valah duplicitar acompaniat la tambal de o intelectualitate dupa chipul si asemanarea sa.

Un element nou in lipsa de comunicare dintre est si vest, in ceatza asta dintre moldo-valahi si Europa, este libertatea de expresie si relativitatea adevarului, surogate ale credintei tehnico-stiintifice ale omului modern ateu, dar obedient Zeitei Ratiunii. Acuma cu liberatea de expresie, intelectualul a devenit si emitator, desigur unul mult mai slab dacat al vechiului Stapan laic sau religios, si comunicator. In numele cui vorbeste el? Al umanitatii? Inainte de a gasi un raspuns plauzibil constatam o inflatia de informatii, care se transforma in gunoi informational. Iar dupa ce s-a proclamat relativitatea adevarului, ca singura forma politic corecta a discursului public, a urmat imediat dictatura relativitatii adevarului. Politic corect este o politie intelectuala aproape secreta, care veghiaza ca cei neconform cu ipocrizia la moda sa fie sanctionati si lichidati.

Ateismul comunist si idealurile Revolutiei Franceze nu pot inlocui insa lipsa de comuniune dintre ortodocsi si Roma, cum s-a incercat quasi rational in timpul dictaturii de dezvoltare ortodo-comunista si ecumenismului Razboiului Rece, pana la Revolutia de Craciun din anul 1989. Cu toate astea, plus falimentul irevocabil greco-ordodox din Europa, presedintii si intelectualii moldo-valahi continua inca linia veche de aproape un secol, care a produs atata nenorociri si este deja evident pentru toata lumea, ca duce intr-o fundatura.

In ciuda tuturora, vizita la Bucuresti in anul 1999 a papei Ioan Paul II, care a dechis larg portile Europei tuturor romanilor, si mai ales cea mult asteptata a papei Benedict XVI in Romania, poate schimba paradigmele moldo-valahe. Pentru ca tot asa cum la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia participantii vroiau crearea unui stat national unitar, o mare dioceza a Romei si in felul acesta depasirea statutului de tolerati in Europa, aceiasi speranta o au in continuare ardelenii si banatenii, milioanele de romani din Uniunea Europeana. Cat timp mai pot ramane presedinti si intelectuali moldo-valahi surzi si orbi la interesul national si european?

Prof. Dr. Viorel ROMAN
Consilier academic la Universitatea din Bremen

LA CLUJ, DIN PACATE, MASURILE LUATE DE FORTELE HORTHYSTE IS MAI PUTERNICE DECAT ADEVARUL ISTORIC!

On By nelursIn HistoryLeave a comment

By Dr. Dan BRUDASCU

De mai multe saptamani, elita culturala si stiintifica a Clujului este puternic starnita, si pe buna dreptate, de faptul ca, dupa incheierea lucrarilor de reparare a monumentului istoric din plin centrul municipiului, cunoscut in tara si peste hotare sub denumirea de grupul statuar Matei Corvin, opera a sculptorului slovac Fadrusz, amplasat aici in anul 1902, intr-un moment de maxima afirmare a politicii de maghiarizare, cu orice pret si prin orice mijloace a romanilor si a tuturor minoritatilor etnice si lingvistice din fostul imperiu dualist austro-ungar, se refuza sistematic repunerea placutei cu textul scris al marelui istoric si savant Nicolae Iorga, prin care se reamintea ca regele Matei a fost „Biruitor in razboaie, invins numai la Baia de propriul sau neam, cand incerca sa invinga Moldova nebiruita”.
Cei mai importanti istorici si oameni de cultura clujeni de azi considera decizia nereamplasarii acestei placi drept o sfidare samavolnica a adevarului istoric, inca un afront adus istoriei noastre nationale si, prin interventii publice pertinente, solid argumentate stiintific, cer sa nu se admita aceasta incalcare nepermisa a legii.
Fapt surprinzator, reprezentantii unor institutii cu atributii clare in privinta protejarii si conservarii monumentelor si siturilor istorice, inca marcati de propriile frustrari sau poate din ignoranta, sunt de cu totul alta parere .
Reamintesc, inclusiv pentru stiinta celor vizati mai sus, ca in primii ani dupa Unirea de la 1 Decembrie 1918, au fost o serie de oameni politici romani care au vazut in monumentul dedicat lui Matei Corvin altceva, respectiv un mijloc de glorificare a trufiei unguresti si au sugerat demontarea si eventual mutarea lui in alta parte, date fiind sensibilitatile deosebite ale relatiilor romano-ungare in orasul Cluj. Intre noile locatii sugerate atunci s-a numarat zona din apropierea Castelului Huniazilor de la Hunedoara, considerata mai potrivita pentru evocarea intregii familii nobiliare cu o contributie majora la salvarea si dezvoltarea regatului maghiar. S-a sustinut atunci ca acolo, la Hunedoara, s-ar evita transformarea monumentului intr-un mijloc de perpetuare a agresivitatii absurde dar constante a propagandei revizioniste hungariste si s-ar putea atenua tensiunile interetnice existente in zona Clujului. In plus, au observat contestatarii liberali ai monumentului, acesta nu promovaintrutotul adevarul istoric, incercand sa sugereze ca steagurile moldave ar fi fost cele aplecate in fata regelui maghiar, in realitate invins si umilit de bravii osteni moldavi.
Liberalii, daca nu ma insala memoria, au intentionat, asadar, demontarea intregului monument.
In aceasta disputa destul de puternica a intervenit decisiv si marele istoric si savant Nicolae Iorga. In opinia sa, ar fi fost o impietate demontarea lui, un afront adus acestui important si luminat rege maghiar, nascut din parinti romani, nu in Ungaria, ci in mijlocul propriului popor, la Cluj. Dar ca istoric, Nicolae Iorga a trebuit sa recunoasca falsul grosolan pe care urmareau sa-l perpetueze, prin acest monument, initiatorii lui, nimeni altii decat cercurile anti-romanesti de la Budapesta. De aceea, la recomandarea sa, s-a amplasat, pe soclul monumentului, placuta cu textul propus de istoricul si savantul roman.
Fiind adversare de moarte ale adevarului, autoritatile horthyste de ocupatie au decis, in 1940, indepartarea placutei respective, neputand tolera perpetuarea adevarului istoric ca, la Baia, oastea maghiara, condusa de regele Matei Corvin, a fost infranta de bravii osteni moldoveni, iar regele, in mod umilitor, a fost nevoit sa fuga de la locul confruntarii militare.
Din pacate, avand in vedere ponderea coplesitoare a elementului maghiar in randurile structurilor politice comuniste, care au preluat puterea dupa 6 martie 1945, dar care, beneficiind de implicarea si sprijinul fortelor sovietice de ocupatie, au continuat, cu frenezie, multe dintre orientarile extremiste ale fortelor de ocupatie horthyste, nici un istoric sau oficial roman nu a indraznit sa ceara repararea necesara si reamplasarea acestei placute. Aceasta situatie s-a perpetuat pe toata durata regimului comunist, date fiind pozitiile de conducere importante detinute, la nivel central si local, de elementele comuniste unguresti, in partid, militie, dar si in structurile Securitatii.
Abia in 1992, la sugestia si insistentele unor istorici si cercetatori clujeni, primul edil ales, nu numit, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a decis reamplasarea acelei placute. Acest lucru s-a facut cu mult tam-tam si cu inutile valuri, avand in vedere faptul ca, din pacate, cozile de topor nu au disparut din randurile romanilor, iar pentru multi afirmarea istoriei nationale si a demnitatii propriului popor e un fapt condamnabil, de neiertat.
In pofida eforturilor  disperate ale unor forte revizionist revansarde, placuta a ramas pana in momentul demararii lucrarilor de reparare a monumentului. La incheierea acestor lucrari, insa, executantii au uitat sa reamplaseze placuta. In schimb, la comanda finantatorului, au mutilat monumentul original, prin amplasarea unei cununi aurite de lauri in jurul fruntii regelui. Deci, de doua ori s-a incalcat legea. Dupa stiinta mea, nicaieri in lume, la repararea unui soclu nu se umbla la structura propriu zisa a unei lucrari artistice. Acest kitsch ordinar si de prost gust, dictat de fortele revizioniste de la Budapesta, i-a lasat, insa, indiferenti pe „specialistii” clujeni in materie de protejare a monumentelor istorice. Mai mult chiar, pentru ei, se pare, legale sunt doar masurile dispuse de autoritatile horthyste de ocupatie care, cu samavolnicie, au indepartat placuta cu textul istoricului Nicolae Iorga . Prin urmare, din ignoranta si rea credinta, ei sustin ca acest text intregitor al grupului statuar, potrivit fortelor horthyste si ale sustinatorilor lor de azi, nu este binevenit si nu mai trebuie reamplasat.
In atari conditii, daca se va permite, conjunctural, ca acest monument sa slujeasca doar promovarii unor interese de tip revizionist si revansard, grupul statuar Matei Corvin din plin centrul municipiului Cluj-Napoca nu va glorifica faptele marete ale acestui stralucit si luminat rege, ci va contribui la perpetuarea dispretului fata de istorie si adevar de catre forte ce n-au incetat sa viseze la refacere Ungariei Mari. Iar pana atunci, la mentinerea tensiunilor si neincrederii reciproce dintre romani si unguri in spatiul transilvan.
Iata de ce adresez factorilor de decizie de la nivel local si central sa dispuna indepartarea acelui kitsch ordinar, de un uluitor prost gust, simbolizat de coroana aurie pusa, neinspirat, pe capul regelui, dar si reamplasarea neintarziata a placii cu textul istoricului Nicolae Iorga.
Tocmai pentru respectarea istorie noastre nationale si a adevarului!
In caz contrar, s-ar putea ca, peste ani, asemenea liberalilor in anii 20 ai secolului trecut, sa se mai gaseasca, candva, alte forte, care sa pledeze fie pentru demolarea completa a acestui grup statuar  fie pentru mutarea lui definitiva intr-un loc in care sa aduca mai putine beneficii iredentismului revizionist si revansard  si sa nu mai incurajeze manifestarile ce aduc atingere demnitatii acestei tari.

O privire in bisericile din Romania –AZI: Biserica Baptista din RUS

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Europe, Ministry, News, RomaniaLeave a comment

PastorComuna Rus, din judetul Salaj, este situata în partea nord-estica a judetului, pe Valea Somesului, la o distanta de 35 de kilometri de orasul Dej, 60 de kilometri de orasul Baia Mare si 70 de kilometri de orasul Zalau.
Locuitorii comunei Rus sunt oameni foarte harnici, priceputi si prietenosi. Multi dintre ei lucreaza la oras, in diverse domenii de activitate- avand meserii cautate pe piata muncii si, unii, sunt familiarizati cu computerul si internetul- iar o parte insemnata cultiva cu multa pricepere pamantul, au livezi intinse de pomi fructiferi si cresc animale.
Sunt binecuvantati cu edifii clasice pe prima importanta: gradinita, scoala, biserici, camin cultural, primarie.
In localitatea Rus, primul crestin botezat, baptist, a avut loc in 1911, ne spune crestinul nonagenar Simion Corda (n. 25.X.1916- botezat in 1945) si in casa caruia in perioada 1959 – 2003 s-a tinut adunarea crestinilor protestanti (indeosebi a baptistilor, impreuna cu cei penticostali).
Din 2003, crestinii baptisti se strang la inchinare in noua cladire a bisericii, construite prin aportul financiar jertfitor al familiei CORDA SIMION (sotia, Elisabeta- n.26.X.1926- botezata in 1943, si copii lor, Lodovica, Iosif, Ioan, Cornel, Costel- ultimii doi fiind stabiliti la Chicago).

Duminica, 6 decembrie 2009, in timp ce in orasele si satele din ROMANIA se consuma din plin al doilea tur de scrutin, crestinii baptisti din comuna Rus (judetul Salaj) se aflau la inchinare prin rugaciune, cantare si predicarea Cuvantului Biblic .

In tara, atmosfera era una de dezbinare, aflati in doua tabere. Si nu intamplator, vorbitorul a ales sa spuna cateva cuvinte de imbarbatare, aduse noua de Domnul Pacii. El a spus celor care-L urmeaza:

„Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante!” -Ioan 14.27
„Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Cristos Isus.”- Filipeni 4.7.
„Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” -Romani 5:1

De-a lungul deceniilor, la Rus, au tinut aprinsa flacara crestinismului autentic, pastori ca: Augustin Mecea, Nelu Buzlea, Marius Danci.
In prezent, de cativa ani buni, fratele pastor MARIUS DANCI lucreaza cu multa dedicare si aplomb in raspandirea sfintei Evanghelii a Domnului Nostru Isus Cristos in comuna Rus si imprejurimi. Fratii din biserica, plini de dragoste, de oameni si de Domnul Vietii, sunt si primitori de oaspeti, de aproape sau mai de departe. Asa se face ca sunt vizitati periodic de frati crestini din Dej sau Cluj, dar si din alte locuri. Un loc aparte in inima lor, o are, insa, pastorul pensionar Augustin Mecea, acum in varsta de 74 de ani. Lectiile biblice sunt pregatite si sustinute de catre Dorel Bote, iar sotia sa Maria slujeste biserica prin cantare la orga.

Fie ca, in aceste zile festive, cand, plini de bucurie reaniversam, SARBATOAREA INTRUPARII DRAGOSTEI DESAVARSITE, Domnul sa se nasca si in alte inimi, dand binecuvantarea unei vieti noi, vesnice! Amin.

Sa vizionam acum o colinda

O privire in bisericile din Romania-AZI: Biserica Baptista din BUNESTI

On By nelursIn Biblia, Copii, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, MantuireLeave a comment

IMG_6423Localitea Bunesti este atestata din 1411 si se gaseste pe drumul national 1C, la 50 km fata de Cluj Napoca, la 5 km de Gherla si, respectiv, la 10 km de municipiul Dej.
Pe teritoriul acestei localitati se gasesc izvoare sarate, saramura fiind intrebuintata din vechi timpuri de catre localnici, pentru conservarea alimentelor. Lor trebuie ca nu le-a fost prea greu sa inteleaga pilda Mantuitorului Isus Cristos care a spus ucenicilor Sai: „Voi sunteti sarea pamantului.” (Matei, 5.13).

Duminica din 29 Noiembrie 2009 este consemnata istoric si prin pozele expuse aici.
Biserica din Bunesti are o indelungata si frumoasa traditie crestineasca.
Persoana cea mai importanta si prezenta, a fost fara indoiala, Domnul Isus Cristos.
Apoi, un crestin batran, acum in varsta de 94 de ani, Ioan Dascal, nascut la data de 5 februarie 1916.
L-am intrebat in ce an a fost botezat. Zice: „In iulie 1946, cu peste o luna intarziere, deoarece preotul greco-catolic din Orman, o localitatea din zona Gherla, a pus oamenii sa ne alunge”. La Orman, s-a nascut, in anul 1739, Ioan Bob, episcop greco-catolic roman, decedat la Blaj, in anul 1830.

Aici au lucrat multi lucratori de-a lungul vremii: pastorii Naghi Francisc, Manzat Ioan, Mecea Augustin, toti cu varste la peste 75 de ani, dar si multi presbiteri de la bisericile baptiste din Gherla si Dej. Intre timp au lucrat, sporadic, si pastori tineri, care s-au asezat in cele din urma in biserici de la oras.

De ceva vreme, lucreaza aici tanarul pastor baptist-misionar, neordinat inca, Francisc Bereschi, care da o foarte buna indrumare Bisericii Domnului din Bunesti.

Dar, in satul Bunesti lucreaza, cu multa daruire si har in raspandirea Evangheliei,si presbiterii ordinati, Dorin Cost si Florin Cheta. Ei pregatesc cu multa pricepere lectiile biblice, timpul de inchinare sau de predicarea Sfantului Cuvant. Fratele Dorin Cost este si cu muzica, la chitara si orga, pregatind noile cantari cu tinerii si cu intreaga biserica. Sotia sa tine ora duminicala cu copiii. Continue reading “O privire in bisericile din Romania-AZI: Biserica Baptista din BUNESTI” →