Mi s-a așezat în față un cristal cu o sută de fețe. Poezia Cameliei Cristea, poetă cu nume de Crist și prenume de floare. Un cristal, prin care am privit și am văzut sufletul metamorfozat din fluture, înger în zbor lin spre celest, căutând dar și găsind acea iubire pură născută și renăscută din Lumina necreată a dumnezeirii. Lectura acestor poeme m-a ajutat să cred (daca mai era nevoie) că, din cand în când ne este dat să întâlnim oameni trimiși parcă de undeva din astral, să vestească prin Cuvânt o lume cu mult mai curată, mai bună ce va să vină, ori chiar a venit pentru acei care o caută si vor să o vadă.

Continue reading “Dorina Stoica: Pentru Camelia Cristea „e vremea zborului”” →