Tag: Bucuresti

MAYERLING – PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURATOARE POVESTI DE IUBIRE

On By nelursIn HistoryLeave a comment

În localitatea Mayerling, lânga Alland, Austria Inferioara, la sud-vest de Viena, se afla o manastire ce a fost cândva, castelul de vânatoare al printului mostenitor Rudolf. Pe 28 ianuarie 1889, la Mayerling, acesta îsi gaseste sfârsitul tragic, alaturi de cea pe care o iubea – baroneasa Maria von Vetsera. Destinele celor doi îndragostiti au fost pecetluite într-o trista, însângerata si scurta istorie de dragoste, încheiata prematur si violent. Tragedia lor a marcat începutul finalului Imperiului Austro-Ungar.

Rudolf

Arhiducele Rudolf, Print de Austria, Ungaria si Boemia, a venit pe lume pe 21 august 1858. Rudolf – unicul fiu al împaratului Franz Iosef ?i al împaratesei Elisabeta (cunoscuta sub numele de Sissy) – este mezinul familiei, având doua surori mai mari. Rudolf îi seamana mamei sale, ale carei pasiuni – poezia, filozofia, calaria, colectionarea de obiecte – devin si preocuparile lui de capatâi. În contrast cu atasamentul pe care îl are fata de Elisabeta, arhiducele traieste un profund sentiment de înstrainare fata de tatal sau. Legatura dintre ei devine de-a lungul anilor, tot mai rece si mai tensionata. Ideile conservatoare ale împaratului Franz Iosef nu se potrivesc deloc cu pornirile liberale ale tânarului Rudolf, o persoana rebela, energica si plina de viata.

În cautarea veritabilei iubiri

Acesta este si motivul pentru care Franz Josef se decide sa puna capat felului de a fi non-conformist al fiului sau. Atitudinea lui Rudolf de sfidare a obiceiurilor de la curte si a traditiilor nu este deloc în armonie cu calitatea sa de unic mostenitor al tronului Imperiului Austro-Ungar. În consecinta, sperând sa îsi “cuminteasca” odrasla, împaratul Franz Josef aranjeaza casatoria lui Rudolf cu printesa Stephanie, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Pe 10 mai 1881, nu cu mult înainte ca arhiducele sa lege în buchetul vietii 23 de primaveri, el si Stephanie îsi unesc destinele în fata lui Dumnezeu si a bisericii. Doi ani mai târziu, în 1883, ei devin parintii unei fetite, Elisabeth Marie, alintata cu numele de Erzsi – care va fi nepoata favorita a lui Frantz Josef. Lui Stephanie si Rudolf nu le este dat sa mai aiba si alti copii. De altfel, mariajul lor, înfiripat din ratiuni politice si din vointa unei terte p?rti, este unul nefericit, lipsit de bucurie si de încredere. Afectat de aceasta alianta ce îi fusese impusa de catre tatal sau, cu o femeie pe care nu o iubea si pe care nu si-o dorise niciodata sa-i fie alaturi, Rudolf se îmbolnaveste grav imediat dupa casatorie, pentru ca dupa aceea sa înceapa sa bea ?i sa ia morfina. Dezechilibrul familial provocat de casnicia sa nedorita face ca printul mostenitor sa actioneze în continuare ca un barbat liber, aflat în cautarea marii, unicei, adevaratei iubiri.

Se înfiripa o idila

Prin urmare, Rudolf este prezent la majoritatea evenimentelor din înalta societate. Asa se face ca în vara lui 1888, cu ocazia unor curse de cai ce au loc în parcul de distractii Prater din Viena, arhiducele, pe atunci în vârsta de 30 de ani, o întâlneste pe baronesa Maria von Vetsera (Maria Alexandrine Freiin von Vetsera), o adolescenta de 17 ani.

Maria von Vetsera se naste pe 19 martie 1871, la Viena. Tatal ei este baronul Albin Vetsera, iar mama – Helena Baltazzi, fiica unui bancher grec. La Viena, familia von Vetsera locuieste într-un palat în Salesianergasse 11. Helena frecventeaza înalta aristocratie si este o mama si o sotie devotata. A treia din cei patru copii ai cuplului von Vetsera, Maria are parte de o educatie serioasa si de o disciplina stricta. În momentul întâlnirii cu Rudolf, Maria este o aparitie ce nu poate trece neobservata. Frumoasa, cultivata si distinsa, Maria von Vetsera îi apare lui Rudolf ca fiind femeia pe care o asteapta de atâta timp. La rândul ei, aceasta – la fel ca majoritatea tinerelor de la curte – este fascinat? de printul mostenitor. Ajunsa acasa, dupa ce paraseste Praterul, baroneasa îi povesteste plina de încântare, într-o stare de puternica însufletire, profesorului sau de franceza, despre momentul întâlnirii cu Rudolf. În curând, dragostea Mariei pentru arhiduce ajunge sa se transforme în obsesie. Adolescenta colectioneaza articole dedicate printului mostenitor si fotografii ale acestuia aparute în presa vremii.

Dragoste vieneza

Comportamentul Mariei nu trece neobservat de catre parintii acesteia. Îngrijorati, nelinistiti si tematori de întorsatura pe care ar putea sa o ia lucrurile, Helena si Albin von Vetsera decid ca solutia cea mai buna pentru a împiedica o relatie între fiica lor si printul mostenitor este ca Maria sa fie departe de acesta. În consecinta, mama si fiica pleaca într-un sejur de durata în Anglia, prima cu speranta ca Maria îl va da astfel uitarii pe cel de care era îndragostita, cea de a doua cu inima plina de durere si nostalgie, la gândul ca pentru un timp, nu se mai afla în preajma persoanei iubite.

Însa departarea nu se va dovedi a aduce izbavirea asteptata. Nici una din încercarile Helenei de a o proteja pe fiica ei de o relatie nepotrivita nu izbândeste. Maria si Rudolf se întâlnesc în secret, sfidând eticheta si regulile impuse de societatea vremii. În complicitate cu ei sunt baroana Larisch (o verisoara a printului care de altfel, le si facuse cunostinta celor doi), si Agnes Jahoda, camerista Mariei. Acestea sunt la curent pâna în cele mai mici detalii cu aventura amoroasa dintre arhiduce si baroneasa, ajutându-i sa se vada în cea mai mare taina.

28 ianuarie 1889

Orice tentativa de a stavili pasiunea din sufletul celor doi îndragostiti este sortita esecului. Întâlnirile dintre Maria si Rudolf devin tot mai dese. Relatia lor este cunoscuta de împaratul Franz Iosef, de împarateasa Elisabeta, dar si de Stepahnie, sotia lui Rudolf, precum si de mama si de tatal Mariei. Mai mult, baroneasa si printul urmeaza sa aiba un copil, ceea ce complica lucrurile. Divortul lui Rudolf este imposibil. În consecinta, atât el cât si Maria înteleg ca nu se mai pot ascunde, mai ales ca într-o lume aflata sub semnul unor reguli stricte, o legatura cum este a lor nu are niciun viitor.

La sfârsitul lui ianuarie 1889, între printul mostenitor si Franz Iosef izbucneste o cearta puternica. Motivul acestei dispute este relatia lui Rudolf cu Maria. Tata si fiu îsi arunca unul altuia cuvinte grele, ofensatoare, încarcate de ura si dispret. Situatia se dovedeste a fi fara iesire. Ca urmare, în dupa-amiaza zilei de 28 ianuarie 1889, arhiducele si Maria îsi dau întâlnire la castelul de vânatoare al prin?ului, în Mayerling. Cei doi îndragostiti cineaza împreuna, apoi se retrag în dormitor. Amândoi se întind pe patul presarat din belsug cu petale de trandafiri. Atât printul cât si baroneasa stiu ca sosise clipa despartirii. Ceea ce hotarâsera de comun acord trebuia dus la capat fara emotie si fara ezitare. Rudolf o împusca pe Maria, dupa care, câteva ore mai târziu, se sinucide. Cadavrele lor sunt descoperite peste doua zile, pe 30 ianuarie 1889, dimineata.

O ultima dorinta

Cea dintâi din familia imperiala care afla trista veste a trecerii în nefiinta a celor doi îndragostiti este împarateasa Elisabeta. Acesteia i se va comunica faptul ca Maria i-a ucis fiul, otravindu-l, pentru ca dupa aceea, ea însasi sa se sinucida. Însa examinarea cadavrelor a demonstrat contrariul – Maria a murit prima, iar Rudolf la câteva ore dupa ea, sinucigându-se prin împuscare. Maria, baroneasa de Vetsera, este înmormântata în cimitirul din Mayerling. Avea doar 17 ani când a decedat. Detaliile legate de înhumarea acesteia sunt sumbre. Ar trebui poate amintit macar faptul ca trupul neînsufletit al baronesei, purtând în el un alt trup neînsufletit – pe cel al copilului ei si al lui Rudolf – este coborât, conform ordinelor împaratului, într-o groapa adânca de 20 de metri. Imediat dupa ce sicriul Mariei este pus în mormânt, familiei von Vetsera i se cere sa paraseasca Viena.

Totodata, membrilor familiei von Vetsera le sunt înmânate scrisorile lasate de baroneasa înainte sa moara. Epistolele ei fusesera gasite în castelul de la Mayerling si duse imediat împaratului Franz Iosef. Acesta le trimite parintilor fetei, cu ordinul expres de a-i fi înapoiate în decurs de o ora. În epistola catre mama sa, Maria cerea sa fie îngropata alaturi de Rudolf, în cimitirul din Alland, ultima dorinta ce nu i-a fost îndeplinita. Cu o dispensa speciala din partea Vaticanului – având în vedere ca era vorba de sinucidere – dispensa în care se spunea ca Rudolf suferise un dezechilibru mintal, arhiducele a fost asezat sa îsi doarma somnul de veci în cimitirul din Viena, în cripta familiei imperiale. Rudolf a fost înmormântat în uniforma alba de general, având capul acoperit cu chipiul, pentru a nu se vedea rana provocata de glontul ce îi dislocase un os cranian.

Mayerling, apusul de soare al casei de Habsburg

În locul lui Rudolf, print mostenitor devine Franz Ferdinand, fiul fratelui lui Franz Iosef si prietenul din copilarie al lui Rudolf. Franz Iosef îl detesta si pe acesta la fel cum îl detestase pe Rudolf, atunci când el traia. La dorinta lui Franz Iosef, în acelasi an 1889, castelul de la Mayerling este recladit. Dormitorul castelului va fi darâmat si înaltata o biserica al carei altar se gaseste chiar pe locul unde se afla patul în care murisera printul mostenitor si baroneasa. Mai târziu, castelul Mayerling a fost transformat în manastire si cedat ordinului carmelit. Odata cu tragicul eveniment de la Mayerling, au disparut o epoca, un imperiu si o dinastie, toate legate de numele de Habsburg.

Corina Diamanta Lupu
Bucuresti
14 aprilie 2011

CINCI PORTRETE MARAMURESENE

On By nelursIn ArtLeave a comment

1. POVESTILE PALARIILOR
ALEXANDREI PASCA

Feminitate, delicatete si nostalgia unei epoci trecute respira fotografiile din expozitia „My Hat Story” a artistei Alexandra Pasca, vernisata marti, 29 martie, la Galeria de Arta a Uniunii Artistilor Plastici, Filiala Baia Mare. Expozitia, care a fost anterior itinerata la Bucuresti, Cluj si Suceava, cuprinde 40 de portrete, 40 de povesti ale unor personaje feminine pline de mister si ale caror atitudini variaza în functie de un important accesoriu care le îmbogateste imaginea: palaria.

Baimareanca Alexandra Pasca, de câtiva ani stabilita în Bucuresti, a marturisit ca ideea acestui proiect i-a venit dupa ce a admirat colectia de palarii vintage detinuta de o prietena. Apoi, cu diverse ocazii, a avut sansa de a fotografia femei probând aceste accesorii, femei diferite, femei obisnuite, dar care toate îsi schimbau atitudinea în momentul în care îsi asezau pe crestet palaria.

Dr. Nicolae Suciu, presedintele Filialei, a remarcat la vernisaj tendinta, prezenta în expozitie, de întoarcere la dagherotip, la imaginea fixata pe placi de sticla, dincolo de aerul nostalgic implicit al palariilor vintage. Pictorul Ioan Anghel Negrean a caracterizat acest tip de fotografie drept “portrete îmbracate”, încadrate cu atentie si caracterizate de eleganta si rafinament, rezultând imagini de o înalta tinuta artistica. Artistul fotograf Felix Sateanu a descoperit la Alexandra Pasca o încercare de a reliza fotografii-document, remarcând simtul cromatic al acesteia si emotia pe care o inspira fiecare lucrare în parte.

“Exista o poveste în fiecare pereche de ochi”, a observat Sateanu. Alexandra Pasca a dedicat expozitia “My Hat Story” bunicilor ei, precizând ca lucrarile reprezinta munca sa din anul 2008 încoace si ca a dorit neaparat sa le expuna si în orasul natal. Artista este licentiata si absolventa unui master la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, membra a Uniunii Artistilor Plastici si a Asociatiei Artistilor Fotografi din România.

***

2. IPOSTAZELE PADURII SURPRINSE ÎNTR-O EXPOZITIE DE FOTOGRAFIE

O interesanta expozitie de fotografie, cu tema “Ipostazele padurii”, prilejuita de Anul International al Padurilor, a fost vernisata marti, 30 martie, în holul Bibliotecii Judetene “Petre Dulfu” din Baia Mare. Salonul fotografic de primavara, organizat de Asociatia “Ars Rivulinae Vision” (presedinte, Victor Mihalca) si Ocolul Silvic Municipal Baia Mare, reuneste lucrari diferite ca stil si abordare, realizate de Ioan Brezovschi, Robert Hitter, Paul Les, Zsolt Madarassy, Emil Pop, Ioan Pop, Zamfir Somcutean, Tiberiu Toth si Victor Mihalca.

Expozitia a ajuns în Baia Mare dupa ce a fost gazduita de Primaria Sibiu, urmând ca în continuare sa fie itinerata la Oradea, Bistrita si Odorheiu Secuiesc. La vernisaj au luat cuvântul dr. ing. Maftei Lesan, seful Ocolului Silvic Municipal Baia Mare, viceprimarul Calin Bota, sosit la primarie tot din domeniul forestier, ing. Alin Câmpan, seful Inspectiei Regim Silvic Maramures si fotograful Victor Mihalca.

“Fiecare fotografie este o provocare la o poveste. Padurea nu este doar bogatie, aurul verde al tarii, ea înseamna si mister, grandoare, frumos, relaxare, bucurie, dar poate însemna, asa cum ne arata expozitia de azi, si emotie estetica. Daca fiecare vizitator al acestei expozitii ar planta un singur pom, am fi mai bogati”, a aratat Calin Bota.

***

3. IMAGINI TRIDIMENSIONALE ALE UNUI ORAS ÎNCA NEDESCOPERIT COMPLET

Baia Mare în ipostaze pe care, poate, nu le-ati remarcat niciodata. Detalii ale unor atmosfere muzicale. Dimineti ploioase aducând lacrimi între pleoape. Lumini melancolice de felinar sau fulger razletit pe cer. Acestea sunt doar câteva dintre micile revelatii pe care vi le rezerva expozitia de fotografie clasica si 3D intitulata “Reflectii în reflexii” a tânarului artist Dan Cristian Popovici, deschisa, timp de doua saptamâni, la Galeria de arta Millennium din Centrul Vechi al Baii Mari.

Expozitia a fost vernisata luni, 28 martie, de catre artistul plastic Ioan Marchis, directorul Directiei Judetene pentru Cultura si Patrimoniul Cultural National Maramures, care, desi a marturisit ca a avut rezerve fata de fotografie întreaga viata, a afirmat cu convingere ca lucrarile de pe simeze reprezinta arta adevarata.

“Exista un divort între fotografi si ceilalti artisti care lucreaza cu materie palpabila. Totusi, imaginea este rezultatul asteptarilor noastre mentale vizavi de ceea ce vom vedea în afara si al semnalelor venite din exterior înspre noi. Prin urmare, imaginea e si ceva din tine, astfel încât tot ceea ce vedem ne apartine. Lumea din exteriorul nostru e în interiorul nostru deja, apoi fiind proiectata ca imagine”, a aratat dr. Marchis, demonstrând ca imaginea fotografica e o forma de subiectivitate si conchizând ca, oricum, atâta timp cât reuseste sa provoace emotie, fotografia este o forma de arta. Stapânind bine mijloacele tehnice ale fotografiei, desi nu a urmat studii de arta, Dan Cristian Popovici, în vârsta de 21 de ani, a învatat tot ce stie despre imagine singur sau cu ajutorul tatalui sau. A început sa realizeze fotografii acum 7 ani si prefera fotografia clasica, desi fotografia 3D, pe care a abordat-o în ultima vreme, i se pare interesanta prin efectul de profunzime pe care îl ofera.

Tânarul marturiseste ca, prin expozitia sa de debut, a vrut sa invite privitorii sa ia parte la o poveste si sa le provoace fantezia, fiecare dintre ei contribuind prin propriile emotii la desavârsirea actului artistic. În finalul vernisajului, un grup de voluntari internationali au realizat un flash mob, fiecare dintre ei lipind pe marginea lucrarilor expuse biletele pe care au scris primul cuvânt pe care li l-a inspirat fotografia respectiva. Expozitia este cu vânzare.

***

4. „DOAMNELOR SI DOMNILOR,
AVEM UN ROMANCIER!”

Primul volum al romanului „România, tara mea de cosmar” de Dan Stoica, intitulat „Tara secuilor”, a fost lansat si în Baia Mare joi, 3 martie, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”. Nici nu se putea altfel, dat fiind ca autorul are legaturi vechi si profunde cu municipiul maramuresean, atât pe linie familiala, cât si profesional, în trecut montând spectacole la teatrul baimarean.

Cartea a fost prezentata de dramaturgul Radu Macrinici, director artistic al Teatrului Municipal, care dintru bun început a declarat: „Doamnelor si domnilor, avem un romancier!”. Macrinici a caracterizat volumul drept “un roman incorect politic”, în care este vorba despre minoritatea secuilor, si care este în primul rând un roman politic, dar si un roman istoric, politist, de spionaj, de dragoste si de aventuri. Actiunea se petrece în zilele noastre, printre personaje putând sa îi recunoastem cu usurinta pe actorii politici ai momentului. Singurul repros pe care dramaturgul i l-a adus romancierului a fost ca “vocea auctoriala e uneori mult prea prezenta în roman; toate acele cugetari ar fi stat mult mai bine în gura sau în mintea unor personaje”. Cu toate acestea, Macrinici i-a asigurat pe cei prezenti la lansare ca, desi cartea are un numar de pagini care ar putea înspamânta cititorul, totusi ea ofera o lectura pasionanta de la început pâna la final.

Dan Stoica a povestit mult cu cititorii, raspunzând la întrebarile acestora si oferind detalii despre procesul de creatie al romanului si nu numai. El a marturisit ca s-a apucat de scrierea cartii luând în considerare faptul ca distanta (Dan Stoica traieste la Viena) si neimplicarea politica îi ofera o perspectiva obiectiva asupra vietii din România, iar faptul ca a trait în secuime si copiii sai sunt pe jumatate secui, l-au ajutat sa se apropie de tema aleasa. Experienta sa ca jurnalist i-a fost, de asemenea, de folos. Bunele intentii, însa, nu l-au ferit pe autor de amenintari, unii facându-i reprosuri chiar în ceea ce priveste titlul cartii.

***

5. UN BAIMAREAN SI-A TESTAT LIMITELE ÎN DESERT

Baimareanul Emanuil Rednic a participat, în data de 28 februarie, la Maratonul din Sahara, alergând 42 de kilometri în desert, la o temperatura de peste 40 de grade, în 5 ore si 46 de minute. În tot timpul sederii sale în Algeria a locuit într-o tabara de refugiati, fiind foarte impresionat de conditiile grele de trai din desert.

Prin performanta sa, baimareanul s-a situat între primii 50 de concurenti, din totalul de peste 400, din care 200 au renuntat, nesuportând efortul si caldura. În total, au avut loc trei tipuri de curse: de 10 km, 21 km si 42 km. La competitie au participat 5 români (doi baieti si trei fete).

„Mai ales nordicii nu prea s-au împacat cu caldura. Eu eram obisnuit cu ea, atât din Bucuresti, cât si datorita faptului ca am fost anul trecut în Dubai. E criminal sa alergi, la temperatura aceea, singur în desert. Sunt mediu-multumit de rezultatul meu. Puteam scoate un timp mai bun, dar am asteptat doua alte concurente. Noi am prins si o furtuna de nisip, iar organizatorii ne-au sfatuit sa alergam în grupuri, ca, în cazul în care se întâmpla ceva, sa fim mai usor de gasit. Mie experienta aceasta mi-a placut foarte mult, e cea mai “tare” cursa la care am participat vreodata”, a marturisit Emanuil Rednic, acum stabilit la Bucuresti. “Cel mai mult m-a impresionat cerul, care parca pornea din nisip. Nu am mai vazut un astfel de cer din copilarie, de pe vremea când aerul nu era atât de poluat. Iar soarele rasarea foarte repede, în câteva minute era sus, pe bolta”, povesteste baimareanul, care adauga ca, pe timpul sederii sale în Algeria, între 26 februarie si 4 martie, temperatura a atins un maxim de 46 grade Celsius.

Emanuil Rednic a mai marturisit ca a fost profund impresionat de viata localnicilor: “Am stat într-o casa de acolo, în odaia cea mai buna, dar în conditiile în care traiau ei. Am avut un sac de dormit, pentru ca noaptea e foarte frig, pe care, la plecare, l-am daruit gazdelor. Conditiile de acolo sunt foarte vitrege: astepti sa ti se aduca apa cu cisterna si depinzi de ea, internetul nu merge decât foarte greu, iar caprele manânca deseuri menajere. E lumea a IV-a, dominata de saracie. Totusi, oamenii erau relaxati si toata ziua beau ceaiuri, pentru ca ei nu au nicio ocupatie, veniturile lor provin exclusiv din ajutoare internationale”, a explicat Rednic. Participarea la maraton l-a costat pe acesta 1.400 euro, dar baimareanul nu considera ca a aruncat banii pe fereastra: “A meritat cu adevarat sa platesc aceasta suma. Participarile la astfel de curse sunt concediile mele! Altii merg în Antalia, stau toata ziua în fata piscinei si fac poze cu telefonul!”

Nascut în Baia Mare, Emanuil Rednic a fost obez pâna în urma cu 3 ani. Adoptând un regim de viata sanatos si facând mult sport, el a devenit cu totul alt om. Acum este antrenor pentru cei care folosesc bicicleta medicala pentru a face miscare si participa periodic la curse de alergare.

Anca GOJA
Baia Mare
martie-aprilie 2011

DESCOPERIND FARMECUL PREFECTURII FUKUSHIMA

On By nelursIn CultureLeave a comment

Am ezitat mult timp înainte de a începe sa scriu despre un subiect atât de fierbinte cum este cel legat de prezenta criza din Japonia cauzata de explozia circuitelor de racire ale reactoarelor nucleare de la Fukushima. Fiindca informatiile despre ceea ce se întâmpla acolo ne vin într-o cadenta ce ne împiedica sa mai întelegem cu adevarat situatia reala, am preferat sa ma orientez catre anumite aspecte ce vor fi cu siguranta ignorate de catre presa internationala.

Mai întâi vreau sa îmi declar respectul si admiratia pentru cultura japoneza, precum si pentru aceasta natiune care a stiut sa se adapteze atât de bine circumstantelor fluctuante ale istoriei. De aceea, sunt sigur ca poporul japonez va învata lectii utile si din acest incident nedorit, care este posibil sa schimbe definitiv cursul actual al societatii nipone.

În primul rând, pot spune ca numele Fukushima nu îmi spunea nimic înainte de acest incident, la fel cum nici Cernobal nu era stiut înainte de catastrofa nucleara din timpul Uniunii Sovietice. Din acest punct de vedere, am constatat ca pe Wikipedia dupa un scurt paragraf ce descrie amplasarea orasului Fukushima, urmeaza o multime de relatari despre tragedia nucleara din regiune. Este trist ca un loc de pe planeta sa devina cunoscut doar dupa un eveniment nedorit, dar asa se scrie istoria, mai ales când te afli în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Curios fiind de acest loc, am început sa citesc materiale care sa îmi spuna ceva despre specificul locului, istoria sa, oamenii din regiune si cultura lor. Cred ca orice demers jurnalistic serios ar trebui ca atunci când exploreaza evenimentelor dintr-o anumita zona de interes, sa prezinte deopotriva câte ceva si din specificul locului. Bineînteles ca nu ma refer la acel jurnalism de senzatie si „creator de evenimente” care sa tina prima pagina a ziarelor sau destinat sa atinga cele mai mari cote de audienta. Mai precis ma refer la menirea comunicarii jurnalistice de a ne oferi informatii corecte, pline de miez, obiective si mai ales în context.

Vizionam o multime de emisiuni despre acest eveniment din Fukushima, dar nu ne întrebam de exemplu: Cine sunt acesti oameni? Care este istoria lor? Ce fel de cultura au? Cum gândesc? Cum se bucura? Cum se întristeaza? Ne postam în fata televizoarelor în timp ce se arunca în mod haotic în noi cu informatii trunchiate pe care le receptam într-un mod barbar, primitiv, în nuantele de gri ale temerii, îngrijorarii si senzationalului. Iar dupa ce „show-ul” mediatic s-a încheiat, aruncam la cos toata chestiunea pentru a trece la un alt subiect „fierbinte”, din care marile trusturi media îsi culeg profituri deloc lipsite de importanta.

Sa uitam acum aceste lucruri si de aceea va voi propune câteva date sintetice despre prefectura Fukushima, culese din mai multe surse de pe Internet. Mai jos voi indica si câteva link-uri pentru cei interesati sa extinda orizontul pe care l-am creionat în câteva cuvinte.

Mai întâi, Fukushima înseamna „insula bunului destin” (“good-fortune island”) si este capitala prefecturii cu acelasi nume din regiunea Tohoku a Japoniei. Orasul se afla la 250 km nord de Tokyo si la 80 km sud de Sendai. Desi orasul este localizat în interiorul insulei, prefectura are mai multe porturi la oceanul Pacific, câteva dintre ele numindu-se Onahama si Soma. La nivelul anului 2003, populatia orasului era estimata la 290.866 de locuitori la o suprafata de 746 km patrat rezultând o densitate de 390 de oameni / km patrat.

Fukushima City este înconjurata de o multime de izvoare termale si are nenumarate resurse naturale în regiune, fiind una dintre cele mai mari zone turistice din Tohoku. Plasarea orasului permite accesul catre multe alte regiuni ale Japoniei prin intermediul unui sistem de transport bine pus la punct. În numai o ora si jumatate poti ajunge în Tokio folosind caile ferate, iar aeroportul orasului, deschis din anul 1993, permite turistilor sa viziteze orasul venind nu numai din zonele metropolitane ale regiunii, dar chiar si din celelalte insule ale arhipelagului nipon.

Prefectura Fukushima este bogata în festivaluri unice ce se desfasoara în fiecare anotimp de-a lungul întregului an, având o semnificatie profund religioasa îmbinata cu practici agricole specific japoneze, reflectând istoria locala si diferitele traditii culturale. Astfel, marele festival Ryozen celebreaza perioada turbulenta Nanbokucho (1336 – 1392), când conflictul dintre doua curti imperiale rivale au divizat natiunea. Sau festivalul Soma – Noomaoi, ce dateaza de peste 1000 de ani, se desfasoara pe fostele proprietati ale clanului Soma si recreeaza atmosfera din perioada Statelor Razboinice (1467 – 1568). În jur de 500 de calareti costumati în samurai purtând steaguri medievale specifice ofera un spectacol de lupta deosebit în sunetul si lumina focurilor de artificii, fiind unul dintre cele mai reprezentative astfel de festivaluri din Japonia.

Lista poate continua, dar ma opresc aici fara a uita faptul ca pot fi întâlnite o multime de mestesuguri specifice locului. Astfel, lemnul de buna calitate se gaseste în calitati abundente în Fukushima fapt ce permite realizarea de obiecte artizanale de exceptie. De asemenea, o multime de obiecte din lut ars pot fi procurate reflectând cultura locala a regiunii.

Nu pot sa mai adaug decât ca pe masura ce exploram aceste informatii am uitat în cele din urma de isteria mediatica si fara sa vreau am înteles gestul acelor muncitori eroi, care au preferat sa îsi dea viata pentru a salva o tara, o natiune si un patrimoniu de exceptie. Am înteles de fapt ca ei aveau pentru ce sa moara, aveau ce sa apere si într-un fel am gasit o explicatie pentru spiritul de sacrificiu al japonezilor.

Oare noi ca români am avea ce apara sau mai bine zis, am putea proceda la fel daca destinul ar cere un astfel de sacrificiu?
…………………………………………………………………..

Referinte:
1. Wikipedia, Fukushima:
http://en.wikipedia.org/wiki/Fukushima,_Fukushima

2. Pagina prefecturii Fukushima:
http://www.pref.fukushima.jp/kokusai/IADwebsite/aboutfuku/aboutfuku7History.htm

3. Pagina orasului Fukushima:
http://www.city.fukushima.fukushima.jp/english/about/index.html

4. Privelisti în Fukuhsima:
http://fuku-tabi.jp/en/sightseeing/2010/03/000059.html

Octavian LUPU
18 martie 2011
Bucuresti

Cel mai mare provider din domeniul educatiei media din lume, deschide cea mai moderna facultate în Bucuresti!

On By nelursIn Media, News, RomaniaLeave a comment

Comunicat de presa

4 aprilie 2011: Institutul SAE a anuntat ca de azi îsi continua planul de extindere a retelei deja impresionante de campusuri universitare si în România, cu orasul Bucuresti, care în curând se va alatura celor 57 de orase cheie în care Institutul SAE opereaza în prezent, incluzând Londra, New York, Berlin, Munchen, Paris, Milan, Istanbul, Madrid, Atena, Sidnei, Dubai,Los Angeles si Singapore.

Deschiderea SAE Bucuresti va îmbogatii experienta impresionanta a  celor  35 de ani în industria educatiei internationale media cu acoperire în 26 de tari, pozitionând Bucurestiul ca si centru regional pentru renumita educatie digitala si new media în domeniile Audio Engineering, Film making, Multimedia & Web development, Games Design and Develoment, Digital Journalism si 3D Digital Animation.

Noul campus va dispune de cele mai moderne echipamente si facilitati, un curriculum contemporan si practic de predare si lectori experimentati ai industriei în domeniu, care intentioneaza sa ofere studentilor din România si vecinatati un standard la nivel mondial în domeniul creativitatii media.

SAE îsi propune sa ofere ceritificate, diplome, masterate si doctorate (doctoratele vor fi acreditate de Universitatea Middlesex din Londra) încrucisând patru sisteme de curs prin intermediul carora scoala va functiona la capacitate maxima.

Romy Hawatt – Senior Executive al grupului SAE a declarat: “ Lumea educatiei media se micsoreaza si se extinde în acelasi timp. Se micsoreaza prin felul în care distantele geografice se restrâng si se extinde prin virtutea numarului vast al tintelor demografice si geografice, audientei si teritoriilor care acum pot fi atinse într-o secunda.

Va fi astfel de neconceput ca cineva sa subestimeze efectul profund pe care noua revolutie a educatiei media îl are si va continua sa-l aibe în infiltrarea adânca si extinsa în comunitati locale si globale la orice nivel”.

Hawatt a mai adaugat: “România, cu populatia sa tânara si talentata, trebuie sa faca un pas înainte, hotarâror, în studiul si aprofundarea limbajului educatiei media, sa inteleaga cum sa conecteze audienta prin intelegerea sinergiilor existente între diferitele nivele de piata si segmente, sa finiseze în mod rafinat aptitudinile din continutul creativ si sa-si ceara dreptul asupra  bucatii lor din aceasta imensa prajitura de media si comunicare, nu numai pe plan local, dar si international”.

Lansarea oficiala a SAE România are loc în timpul festivalului Musikmesse 2011 din Frankfurt, Germania, care se desfasoara în perioada 6 – 9 aprilie, iar deschiderea oficiala este programata pentru toamna 2011, pentru a coincide cu începerea anului universitar.

“A existat o incredibila crestere în industria multimedia în aceasta regiune, iar cerintele de cursuri de înalta calitate în domeniul educatiei  media, ca cele pe care le ofera SAE, sunt clar în ascensiune. Suntem entuziasmati sa aducem Institutul SAE în Romania pentru prima data si asteptam cu nerabdare sa-i primim pe noii nostrii studenti”, a adugat Mircea Kiraly, General Manager SAE Bucuresti si Senior Executive, Full Production S.R.L.

Despre Institutul SAE

Institutul SAE este cea mai mare instiutie de învatamânt superior particulara din lume în domeniul Audio Production, Film Production, Interactive Animation si Applied Multimedia, oferind cursuri practice de specializare cât si programe de cursuri academice în 56 de scoli în 25 de tari.

Institutul SAE a fost înfiintat ca si “Scoala de Inginerie Audio” (SAE) în octombrie 1976 de catre inginerul/producator Tom Misner, care a dezvoltat primul curiculum de practica si teorie combinata în domeniul ingineriei de sunet din lume.

Sistemul unic de învatamânt al SAE ramâne singurul de acest fel în lume si s-a dezvoltat permanent oferind programe în diferite domenii, cum ar fi cel de filmmaking, multimedia si alte domenii ale creativitatii media.

Pentru mai multe informatii:
Office: 021 202 3227
Mircea Kiraly 0741 106 618
Madalina Diaconu 0737 508 316
Bucharest@sae.edu
http://bucharest.sae.edu/en-gb/home/

AGENDA MANIFESTARILOR ORGANIZATE DE BIBLIOTECA METROPOLITANA BUCURESTI LA SALONUL DE CARTE, PRESA si MUZICA AMPLUS 2011

On By nelursIn NewsLeave a comment

Biblioteca Metropolitana Bucuresti, participant de traditie la manifestarile Salonului de Carte, Presa si Muzica AMPLUS, isi onoreaza cartea de vizita cu urmatoarea agenda de manifestari:

Joi, 03.03.2011, ora 12.00
Prezentarea pe o platforma mutimedia interactiva a
Bibliotecii digitale a Romaniei DacoRomanica si al noului site
al Bibliotecii Metropolitane Bucuresti

Joi, 03.03.2011, ora 16.00
Case memoriale bucurestene – prezentare multimedia sustinuta de
Corneliu Lupes, sef sectie
Muzee Memoriale, Muzeul National al Literaturii romane

Vineri, 04.03.2011, ora 12.00
Farmecul Bucurestiului trecut – prezentare multimedia sustinuta de
Dr. Georgeta Filitti, istoric

Vineri 04.03.2011, ora 14.00
Prezentarea, de catre Kartier Tv, a celei mai interesante inventii ecologice realizate de liceeni bucuresteni in 2010
Participa reprezentanti ai Ministerului Mediului.

Sambata 05.03.2011, ora 11.00
Editura Biblioteca Bucurestilor – prezentarea celor mai recente titluri de carti si a revistelor
editurii, prezentare sustinuta de Dr. Marian Nencescu.

Sambata, 05.03.2011, ora 12.00
Valori bibliofile bucurestene – dialog cultural cu Ion C. Rogojanu, directorul Bibliotecii si Arhivei Ion C. Rogojanu

Sambata, 05.03.2011, ora 16.00
Muzica Bucurestilor de la Anton Pann la Animal X – recital de muzica veche interpretata la cobza; intalnire cu membrii trupei Animal X  si vizionarea unui videoclip al formatiei. Eveniment realizat de Kartier Tv.

In speranta ca ne veti onora cu prezenta Dumneavoastra.
Va asteptam si pe internet la www.dacoromanica.ro

Toate manifestarile au loc la standul BMB din incinta Salonului AMPLUS.

www.bibliotecametropolitana.ro

Sergiu Gãbureac
BIBLIOTECA METROPOLITANA BUCURESTI
Serviciul DEZVOLTARE SERVICII PUBLICE.
EVALUARE PROSPECTIVA. MARKETING.

„Polidor, baiatul de aur”

On By nelursIn NewsLeave a comment

Fundatia “Paul Polidor” pentru UNESCO
prezinta luni, 14 febr.2011, orele 18.30,
de Valentine’s Day, la Complexul Turbotequila, Bucuresti,
Recital de Evergreen-uri
Paul Polidor & Eugen Cristea
dedicat prietenilor de la ICECON
Lansarea volumului semnat de Eugen Cristea:
„Polidor, baiatul de aur”
Editura Fundatiei “Paul Polidor”
Amfitrioni: Polidor Bratu & Paul Polidor
De Valentine’s Day si de Ziua Femeii, va invitam sa petreceti alaturi de noi o seara speciala, cu multa muzica si veselie, cu un antren deosebit sustinut de oameni profesionisti.

MOROMETII – ULTIMUL CAPITOL

On By nelursIn NewsLeave a comment

Dupa 20 de ani de ezitari, documentare si nopti de meditare, Sorin Preda si-a prezentat noua creatie:
MOROMETII – ULTIMUL CAPITOL
la Biblioteca Metropolitana Bucuresti.
Scrierea constituie un adevarat best-seller, interviurile cuprinse fiind proza de 24 de carate.

Sergiu Gabureac
BIBLIOTECA METROPOLITANA BUCURESTI
Serviciul DEZVOLTARE SERVICII PUBLICE.
EVALUARE PROSPECTIVA. MARKETING.
Sectorul 1: Str. Tache Ionescu, 4
010354 BUCURESTI – 22
Tel. / fax 04 021 316.83.00;
04 021 539.65.00; 0744 175431
http://www.bibliotecametropolitana.ro

M-AM NASCUT SI AM CRESCUT IN CASA CU EMINESCU…

On By nelursIn CultureLeave a comment

Astazi 27 Ianuarie 2011, in Studioul Muzicii Reprezentative a Ministerului Apararii Nationale, din bulevardul Iuliu Maniu nr.13, sectorul 6 – Bucuresti, sub patronajul Inspectorului General –  colonelul Valentin Neacsu si in prezenta unui minunat public, avandu-i invitati de onoare pe generalii Mircea Chelaru, Emilian Ursu si muzicologul Viorel Cosma s.a. am avut prilejul sa recit (alaturi de extraordinarul actor de la Teatrul National – Eusebiu Stefanescu) un poem „Lui Eminescu”  – aducand un omagiu de suflet poetului indragit, cu care m-am nascut si crescut – Voievodul Limbii Romanesti, Mihai Eminescu.
 
Intr-o atmosfera minunata de sarbatoare si-au dat concursul Corala Academica  „Divina armonie” –  Club UNESCO si Orchestra de Estrada „Angely’s” care apartin Fundatiei „Cavalerii Daciei”, avand parinti spirituali pe distinsa profesoara Paula Ciuclea si  senatorul  Ionel Ilie Ciuclea care, din dragoste pentru muzica, au facut o „investitie de suflet” pentru pastrarea si promovarea treditiei muzicii corale si instrumentale romanesti, formatii sustinute moral si material din anul 1996, ne-au incantat cu un repertoriu de exceptie: Intonarea de catre fanfara, sub bagheta dirijorului Petrica Ilinescu, a Imnului de stat „Desteapta-te romane”, „Conquest Of Paradise” – dirijor Cristian Marius Firca (cei doi maiestri ai baghetei magice au condus alternativ); „Rugaciune” pe versuri de M. Eminescu,  muzica T. Teodorescu; „Luceafarul” de J. Strauss – solo: Arlinda Morava; „Valurile Dunarii” – Iosif Ivanovici; „Sara pe deal” – Vasile Popovici; „Balada” – Ciprian Porumbescu, solo: Geanina Merangiu Saveanu; „Rapsodia I” – George Enescu;  „Viva Bel Canto” – G. Verdi; „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie” – C. Trailescu, solo: Emanuela Pacu si si bineinteles… un recital de inalta clasa a dat actorul Eusebiu Stefanescu, interpretand cu multa daruire sufleteasca din capodopera ilustrului poet: „Kamadeva”, „Oda in metru antic”, Pe langa plopii fara sot”, „Cu gandiri si cu imagini”, „Dintre sute de catarge”, „Stele in cer”, si incheind cu „Glossa” in aplauzele furtunoase ale publicului care a gustat si delicioasele povestiri, cu mult haz, ale actorului care l-a avut partener de discutii pe Nichita Stanescu prin Bucuresti (unde i-a aratat casuta cu pridvor, fosta locuinta a lui I. Slavici – unde a locuit Eminescu si a compus celebra romanta „Pe langa plopii fara sot”, iar la Chisinau, un alt poet indragostit de Luceafarul Eminescu, Grigore Vieru de la care a primit – in semn de prietenie, avand lacrimi in ochi – un dar – doua sute de euro, spunandu-i: „Dragul meu Eusebiu, aceste foi de hartie… nu sunt bani, sunt s e n t i m e n t e” – sentmente cu care au cumparat vin de Cricova – si tot drumul pana in Romania s-au cinstit numai cu s e n t i m e n t e   f r a t e s t i!).

Concertul s-a incheiat cu indragita compozitie de geniu „Eminescu” a lui Ion Aldea Teodorovici, solo: Alexandra Tariceanu, iar Corala „Divina armonie” in acordurile fanfarei ne-a urat „La multi ani!”. Pe aceasta cale aduc felicitari si multumiri organizatorilor, minunatei gazde, om de inalta omenie, colonelului Valentin Neacsu,  alaturi de toti artistii care si-au dat concursul, fiind sprijiniti de prof. Paula Ciuclea – Presedinte in cadrul Fundatiei „Cavalerii Daciei” si managerul general S.C. Supercom S.A. Bucuresti, diplomat, economist Ionel Ilie Ciuclea.
                                             
Marin VOICAN-GHIOROIU
Bucuresti
27 ianuarie 2011

——————————————-

Cateva poezii personale dedicate evenimentului:

LUI EMINESCU

Drag Poet, iubit Parinte!
Parca nici n-ai fi plecat…
Am ramas cum ne-ai lasat
Cu sperante ne-mplinite.

Parinte drag, Poet iubit,
Langa Dumnezeu sa-mi stai
In poarta sfanta de la Rai,
Caci ai muncit si ai tot trudit,

Marire versului sfant ai dat,
Si-n aur fin cuvantu-ai daltuit –
Cand chipul mamei ai cioplit
Nemuritor prin veac de veac.

Si-n ritmul muzicii ceresti,
Prin armonii nepieritoare,
I-ai pus arome pamantesti
Si murmur dulce de izvoare.

Cadenta timpului ai dat
In simfonii tremuratoare,
Spre glorie nepieritoare
Mandria noastra ai purtat.

Luceafarul si-o Luna plina,
Ni le-ai cantat cu-atata dor
Cu murmur dulce de izvor –
In Doina dulce si sublima…

Poet iubit, parinte drag!
Atatea doine-ai scris
Cand plaiul sfant ai aparat
Cu toti romanii-ai plans.

Cu blanda Miorita ai soptit,
Ai plans, ai ras si ai doinit…
Ca Luceafarul ai stralucit –
Pe ceru-nalt, spre infinit.
 
Ales-ai cuvinte pe inteles
Si-n  in rime-mperecheate,
Simplu, le-ai spus pe toate –
Inobilate-n dulce vers.

Balada dulce ne-ai cantat,
Din frunza, fluier, nai, caval
Si-o dulce limba ne-ai lasat –
Ca o mireasa-n strai regal.
 
Si ai zburat spre infinit
Ca o Pasare Maiastra
Ai trecut marea albastra,
Cu dor nespus  ai patimit.

Poet iubit, parinte drag!
Oriunde-n univers vei fi
Cand stam pe-al casei prag
Al tau ochi ne va privi.

Purtati de ganduri, noi zarim
Luceafarul ce scanteiaza…
Asupra noastra lumineaza –
Intreaga viata, cat traim.

El strajuieste al tarii hotar –
Alaturi de fiinta Ta ce ne stie
Si dor ne e de Marea Romanie
Credem in ochiul tau vizionar!

***

Voievod al limbii romanesti
Daca-i veni sa ne vorbesti,
Cu smerenie as ingenunchea,
Din inima, cu drag ti-as ura:
Sa ne traiesti Maria Ta!
GLOSSA NOUA
(Distinsului, inegalabilului actor Eusebiu Stefanescu)

MOTTO:
„Poet iubit, de cand ai  plecat
In tara nimic nu s-a schimbat!”

„Vreme trece, vreme vine…”
Cu minciuna cat mai tine?
„Toate-s vechi si toate-s toate…”
Se descurca cine poate.
„Ce e rau si ce e bine?”
Cand traiesti viata de caine.
„Tu te-ntreaba si socoate…”
De-ti ajung banii pe moarte.

„Nu spera si nu ai teama…”
Cand politia te cheama
„Ce e val cu valul trece…”
Vorbe-n vant cu apa rece.
„De te-ntreaba, de te cheama…”
Te miri ca la panorama.
„Tu ramai la toate rece…”
Nu un an, de trei ori zece.

Ce le pasa daca tie
Ti s-a stins orice dorinta
La talhari cu-a lor hotie,
N-ai nici mila, nici credinta.

Huzuresc imparateste…
Cu minciuna cat le tine;
Alti flecari, alta poveste
Vreme trece, vreme vine.

Se descurca cine poate –
Cel care a tot furat
De-asa vremi avuram parte,
Si intruna-am indurat
Unii mor, s-au saturat,
Altii dau abil din coate;
Ce-ati crezut ca s-a schimbat?
Toate-s vechi si toate-s toate.

Fratele ce-ti fuse bun
Ani in sir, chiar mama ta
Nu te vor! Asa o spun
Multi tribuni de mahala.
Poti avea pe cin’ sa crezi!
Cand traiesti viata de caine;
De esti treaz, parca visezi –
Ce e rau si ce e bine.

Ca pamantul nu-l mai vrei,
Nici recolta s-o culegi;
Asculti vorbe la misei,
Te caznesti si nu-ntelegi

Sa-ncropesti un parastas
Iti ajung banii de moarte?
Doar atat ti-a mai ramas –
Tu te-ntreaba si socoate.

Ca te apara de rele
Si dreptate tie-ti face,
Te fereste de belele
E activa doar cand tace
Ce  e rau in toate astea?!
Azi politia tie-e mama;
S-o iubesti, asta-i napasta
Nu spera si nu ai teama.

Ca astepti apa sa intre
Iar in matca, intre maluri
Unii spun ca nu ai minte
Marea naste alte valuri.
Vorbe-n vant si apa rece
Din belsug la fiecare
Multi neghiobi pamantul are,
Ce e val cu valul trece.

Ce-a putut ochiul sa-ti vada,
Cate ai sa patimesti…
Ti se pare-o promenada?
Cine-o face, nu ghicesti!

Te-ngrozesti dar nu mai strigi,
Stai mirat la panorama
Nu te misti, ce-ai sa castigi?
De te-ntreaba, de te cheama.

Vezi ca lumea-i trecatoare
Unii si-au iesit din minti,
Caci minciuna-nselatoare –
Tu la prag acum te uiti.
O sa-mi dai cu capu-n grinda
Nu un an…de trei ori zece,
Asta bine o sa-ti prinda –
Tu ramai la toate rece.

Nu un an, de trei ori zece
Stai mirat la panorama;
Vorbe-n vant cu apa rece,
Cand politia te cheama.
De-ti ajung banii de moarte
Cand traiesti viata de caine
Se descurca cine poate –
Cu minciuna cat mai tine.
A FOST UN PAS INAINTE
 
S-a dus NINEL* cu funia de gat,
Fiind aclamat la coborare…
Daca-l urmau cei ce l-au sustinut,
Erau si ei o amintire.
Dar cum sa plece sobolanii,
Cand mai aveau ciolan de ros,
Ca nu mai stii care-s golanii,
Care-a fost sus, nu-l vezi pe jos,
Ci-n varful piramidei cocotat;
Ce-i trebuiesc lui statui,
E senator, e deputat…
Si bani… are destui.

*Lenin (asa-l alintau tipografii de la „Casa Scanteii”)

Marin VOICAN-GHIOROIU

RECITALUL DE EVERGREEN-uri si CANTECE POPULARE

On By nelursIn NewsLeave a comment

RESTAURANTUL TURBOTEQUILA
– B-dul Iuliu Maniu Nr.220 C, Sector 6, Bucuresti –
si Fundatia “Paul Polidor” pentru UNESCO
prezinta sambata, 11 dec. 2010, orele 20.00,
cu ocazia aniversarii zilei de nastere
a artistului Paul Polidor
RECITALUL DE EVERGREEN-uri si CANTECE POPULARE
Paul Polidor & Eugen Cristea
Lansarea in premiera a CD-ului
de Sung Poetry si Evergreen-uri
Paul Polidor:
 “Glasuiri Nocturne”

Despre premiantii ,,Cetatii lui Bucur,, – 20 noiembrie 2010

On By nelursIn literatureLeave a comment

Sambata 20 noiembrie a.c. a avut loc in Bucuresti premierea castigatorilor concursului literar national ‚,Cetatea lui Bucur,, eveniment gazduit si moderat de catre presedinta Ligii Scriitorilor Romani – filiala Bucuresti – dna Elisabeta Iosif, alaturi de binecunoscutul si talentatul Paul Polidor si Nicoleta Stavarache- membra a Ligii Scriitorilor Romani –filiala Bucuresti. Acestea fiind spuse, vreau sa fac cunoscut faptul ca existenta unui asemenea eveniment in viata fiecarui scriitor, fie el si debutant, poarta un inteles aparte prin semnificatia importanta creeata de o astfel de manifestare. Fiindca literatura si dragostea pentru arta cuvantului, a facut posibil acest concurs, gazdele, s-au straduit cu mare maiestrie sa depaseasca emotiile  in fata celor prezenti.
Nu trebuie sa trecem peste faptul ca tot ce se scrie in prezent, va sta marturie peste timp, devenind, de ce nu, valori nationale. De aici si explicatia, ca, cei prezenti in numar foarte mare, au facut dovada unei dorinte reale de-a citi, de-a promova talente si valori adevarate. Iata ca asa a fost posibil, ca la acest concurs sa participe 38 de poeti si 37 de prozatori, a fost un concurs destul de greu de diferentiat, si mai ales de departajat, pentru ca majoritatea participantilor n-au fost la prima incercare, multi sunt autori de volume de poezie sau proza, deci, scriitori, cu destula maturitate artistica.
De apreciat este efortul pe care l-au depus criticii literari Cleopatra Lorintiu si Cristian Neagu, organizatorii, Elisabeta Iosif, Cristina Stefan, Paul Polidor, poeti deopotriva, si membri ai juriului, si nu in ultimul rand multumiri si sincere aprecieri sponsorilor nostri. Intre premianti amintim pe IONUT TANDARA, din Focsani- Vrancea, care a primit pentru bilingvismul sau literar  premiul ,, Nichita Stanescu,,  mergem mai departe si amintim epigramistul convins si destul de tanar inca(90 de ani), OVIDIU CREANGA, din Canada, care a primit premiul ,, Cetatea lui Bucur,,  pentru diaspora.
DANIELA VOICULESCU si  CEZAR CAZIMIR STOICESCU sunt cei doi desemnati cu premiul ,,Artur Silvestri,, pentru poezie,  in memoriam Artur Silvestri, pentru ca au facut dovada darurii talentului si harului scriitoricesc. GEORGE BACIU, cunoscutul om de cultura argesean, membru si el al Ligii Scriitorilor Romani – filiala Arges, a primit pentru metafora poetica premiul ,,Tudor Arghezi,,  De la filiala Dambovita, amintim poetul GEORGE IONITA, care a primit premiul ,,Nicolae Labis,,  pentru poezie lirica. Sibianul DAN HERCIU, membru al cenaclului ASTRA, castiga premiul pentru poezie ,,Lucian Blaga,, si inca doi bucuresteni au primit premii: CARMEN MANUELA MACELARU- premiul ,,Ion Alexandru,, si talentatul jurnalist ION MARTIN- premiul ,,Gheorghe Tomozei,,.Amintim si pe MARICA HAGIANU VIORICA , scriitoare a meleagurilor din Calarasi, care primeste diploma de onoare ,,Cetatea lui Bucur,,  pentru imagistica poetica.
La sectiunea de proza scurta, ne putem lauda cu urmatoarele premii:
NICOLETA STAVARACHE, membra a Ligii Scriitorilor Romani, autoare a 3 volume de poezie, castiga primul sau premiu intitulat : ,,Lira 21, pentru sensibilitatea evocarii satului ,, premiu oferit de poeta si fondatoarea cenaclului on-line, ,,Lira 21,, in speta, Cristina Stefan.
Dr. MIHAI GANEA, detinator al numeroase premii, castiga si anul acesta premiul pentru excelenta pentru sectiunea proza scurta ,,Cetatea lui Bucur,, iar pentru activitatea sa la proiectul cultural ,,Cititor de proza,, dedicat promovarii artelor plastice si literaturii primeste si premiul ,,cititor de proza,, oferit de finantatorul si fondatorul proiectului Emanuel Pope, Anglia.
Mergem mai departe si amintim pe scriitorul GEO GALETARU, membru al filialei Timis, care castiga premiul ,,Liviu Rebreanu,, pentru imagistica literara. Ramanand in aceeasi nota, amintim pe scriitorul GHEORGHE MOCANU, un talentat vrancean, care pentru descrierea vietii mocanilor vranceni, pentru oralitatea lumii satului, castiga premiul ,,Ion Creanga,,
Cu dragoste de scris si pentru scris, pentru arta de a scrie, inchei aceste randuri cu speranta ca de acum inainte, atat premiantii cat si ceilalti participanti la concurs, nu ne vor dezamagi niciodata literar si vor continua drumul lor anevoios, trist uneori, patimas, poate, al artistilor. Timpul va defini aceasta lupta pentru vesnicie pentru cuvantul scris, pentru configurarea unei civilizatii cat mai moderne din punct de vedere literar.
Ma-nclin cu deosebit respect in fata premiantilor si-i felicit inca odata si pe aceasta cale!
Nicoleta Stavarache

Aparitie editoriala “Sonata pentru cresterea ierbii“ poeme de Al.Florin Tene

On By nelursIn InspirationalLeave a comment

Zilele acestea a aparut la Editura Carte si Arte, din Bucuresti, a cunoscutului scriitor Corneliu Leu, volumul de poeme “Sonata pentru cresterea ierbii “ de Al.Florin Tene, avand o prefata de Dumitru Velea.
Cartea cuprinde peste 8o de poeme si asa cum subliniaza Dumitru Velea ” degaja o stare elegiaca. Un planset al lumii sfasiate cu natura sa cu tot, se revarsa si se reflecta si in starea poetului. Fiecare pare a-si deveni parte consolatoare celeilalte: cuvantul lumii, de unde trena de metafore intinsa peste ranile acesteia, si lumea – cuvantului, de unde material lirica incarcata de situatii dureroase, insesizabil de mici dar care fac covorul vietii, tot mai acoperite de colbul zilnic si pe care nimeni nu le mai percepe, ele devenindu-ne un modus vivendi.“
Poemele lui Al.Florin Tene contin, deopotriva, si o viziune asupra existentei, dar si una asupra destinului, si o imagine asupra creatiei, dar si una asupra sensibilitatii. Proteismul, care e, in mare masura, al discursului liric, si al universului trait si inchipuit, poate fi considerat principiul esential al poeticii tenesciene. Poemele, in majoritatea lor scrise in stil clasic, ne dovedesc faptul ca poetul este stapan pe uneltele sale, ca este un maestru in acest domeniu. Dumitru Velea in cuvintele sale cu care se deschide volumul spunea, pe buna dreptate:” Gestul poetului Al.Florin Tene are ceva din candoarea copilei care intr-o zi de sarbatoare, se imbraca cu iia si fota din lada de zestre(… ) “ pentru a cinsti Poezia in numele caruia a militat o viata intreaga.

     Paul Micikovschi

Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” din Bucuresti si-au deschis portile pentru a-si primi invataceii

On By nelursIn MinistryLeave a comment

Sambata, 30 octombrie 2010, a avut loc ceremonia de deschidere a Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze” din Bucuresti, unitate de invatamant preuniversitar particular. Printre cei prezenti la eveniment si care au adresat un mesaj de felicitare cu aceasta ocazie, se numara Irmeli Mustonen, Ambasador al Finlandei in Romania, Ramona Manescu, Europarlamentar ALDE, Presedinte al Consiliului de Conducere al Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze”, Crin Antonescu, Presedintele PNL, Senator PNL, Mircea Diaconu, Senator PNL, Adina Valean, Europarlamentar ALDE, Hannu Takkula, Europarlamentar ALDE, Membru al Consiliului de Conducere al Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze”.

„Educatie de calitate pentru toti”

Infiintate in cadrul Asociatiei „Centrul Crestin Bucuresti”,  al carui presedinte este Dr. Ioan Ceuta, Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” au in dotare sala de sport, sala de mese, bucatarie, laborator multimedia, cabinet psihologic, cabinet medical, biblioteca si amfiteatru.

Avand ca moto: „Educatie de calitate pentru toti”, in aceasta institutie de invatamint se pune accentul pe relatia stransa parinte-copil-profesor si se incurajeaza abordarea personalizata, in functie de aptitudinile si potentialul fiecarui copil. In acest sens, Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” asigura un curriculum adaptat nevoilor copilului, expunere la diverse culturi europene si orientare spre performanta.

Educatie de tip incluziv

Cu o echipa de profesori bine pregatia si dinamica (fiecare cadru didactic a urmat un stagiu de pregatire in Finlanda), elevii si prescolarii de la aceasta unitate de invatamant beneficiaza de avantajele unei educatii de tip incluziv. Pe langa after school si o oferta variata de programe extracurriculare (limba engleza, limba franceza, informatica, etc.),  aici exista o preocupare permanenta pentru stimularea creativitatii copiilor prin arta, sport, balet si muzica.

Proiectul „De la Gradinita la Liceu”

Creand un cadru in care sa nu se tina cont de considerentele sociale, fizice sau religioase, Scoala si Gradinita „Romano-Finlandeza” reprezinta un inceput pentru ceea ce va insemna reforma educatiei in Romania. Fondatorul Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze” este Dr. Ioan Ceuta, iar manager de proiect, Alina Cristiana Carja.

Pentru mai multe detalii privind proiectul Scolii si Gradinitei „Romano-Finlandeze” (De la Gradinita la liceu), vizitati pagina de Internet http://www.scoalafinlandeza.ro

Corina Diamanta Lupu

REGAL LA OPERA!

On By nelursIn Art, Inspirational, News, RomaniaLeave a comment

Mihaela Dordea
Vineri, 22 octombrie, Opera Nationala Bucuresti parea locul in care cu multi ani in urma, paseam cu grija. Paseam cu emotie. Multa lume chiar de la intrare. In general, lume buna. Mai erau, desigur si personaje pe care le intalnesti cum se iveste o ocazie sa poata vedea ce se intampla in jur, dar mai ales sa se faca remarcate, chiar daca nu au nici un motiv.
In rest, asa cum ma asteptam cu totii eram patrunsi de o vie emotie, culmea, sincera, pentru ca in seara aceasta aveam o noua intalnire cu Verdi, „signor maestro” si a sa nemuritoare La Traviata.
Povestea Violettei Valery a impresionat zeci si zeci de generatii care au lacrimat in batiste la finalul dramatic al frumoasei traviate.
Tema operei este aparent simpla. Un tanar de familie buna, Alfredo Germont, se indragosteste de frumoasa Violetta la balul pe care controversata doamna il da cu ocazia intoarcerii sale la Paris. Sentimentul fiind reciproc, lucrurile evolueaza astfel incat, in actul doi, ii gasim pe cei doi tineri undeva in apropierea Parisului, locuind impreuna, fericiti si cu sentimente din ce in ce mai puternice.
Violeta insa, nu avea destui bani pentru o viata de lux. Isi vinde trasura si bijuteriile pentru a acoperi cheltuielile. Alfredo afla si pleaca si el la Paris sa faca rost de bani. In acest timp, Violetta primeste vizita batranului Giorgio Germont, tatal iubitului ei, care ii cere sa il paraseasca pe Alfredo, pentru binele familiei. Sora tanarului urma sa se casatoreasca, iar reputatia Violettei ii crea probleme. Urmeaza despartirea, pentru ca ea se va sacrifica pentru binele familiei Germont, apoi o revedere dramatica la o alta petrecere , intre cei doi iubiti, totul sfarsind cu boala Violettei agravata acum, o tuberculoza, si moartea ei in bratele lui Alfredo, care afla, prea tarziu adevarul , chiar de la tatal sau, framantat de remuscari.
Ei bine,Verdi nu ne spune doar o poveste. El a fost profund impresionat de ceea ce ascundea Violetta in interiorul sau, de drama sufletului unei femei indragostita, obligata de imprejurari sa isi paraseasca iubirea, fara sa poata face cunoscut adevarul, pentru ca a promis si pentru ca pe atunci, onoarea avea o mare insemnatate, chiar si pentru o „traviata”(intretinuta, femeie de moravuri usoare, it).
Signor maestro si-a propus sa nu esentializeze subiectul in sine, ci partea profunda, zona sensibila, psihologica, partea de suflet a personajului sau. A lucrat mult cu Francesco Maria Piave, autorul libretului, atat cat a fost nevoie pentru a reusi. Daca pana vineri am fost impresionata de poveste, si am vazut Traviata de nenumarate ori, ei bine, vineri m-a captivat, m-a subjugat Violetta Valery. Publicul din sala Operei a ramas pur si simplu fermecat de ceea ce vedea si mai ales auzea pe scena, de modul de interpretare a celei  care a dat viata personajului si a reusit sa fie, sa ne faca sa simtim, ca acolo, in fata noastra, se desfasoara cu adevarat, destinul greu de poveri al Violettei: soprana Irina Iordachescu.
De la Callas nu am mai auzit o astfel de voce, o astfel de interpretare! Vineri, 22 octombrie, marea triumfatoare a serii a fost tanara soprana care a demonstrat din plin speciala sa clasa de solist liric si de tragedian. Cu o voce de exceptie, Irina a facut sa transpara cele mai emotionante momente ale personajului sau, asa cum si-a dorit Verdi, cu cele mai mici detalii sufletesti.
Irina Iordachescu are o linie interpretativa cu patrunzatoare subtilitati in aprofundarea dimensiunilor psihologice ale personajului sau. Ea a descoperit cele mai intime detalii ale Violettei si a transpus totul cu un mare rafinament, cu sensibilitate si in acelasi timp cu o forta extraordinara de expresie.
Soprana are un glas special, lucrat, dar lucrul s-a facut pe un suport deja existent, pentru ca Irina are ceva in interior, se simte la momentele cheie, nuante fine, un gen de puritate a cantului cum rar intalnesti, mai ales in aceste vremuri.
Vineri seara, Irina Iordachescu a reusit sa produca noi emotii publicului prezent in sala, prin freamatul sau interior, dar mai mult prin calitatile sale vocale care au incantat un public ce a ovationat indelung si in timpul dar mai ales la finalul unui spectacol in care frumoasa soprana a dominat si artistic si prin personalitatea puternica pe care ne-a dezvaluit-o cu sau fara intentie, dar demna de toate omagiile. Bravo Irina! Un debut plin de triumf, asa cum anticipam.
Alaturi de eroina serii, au contribuit cu prestatia artistica, colegii ei de scena Marius Manea, Eugen Secobeanu, Sidonia Nica, Valentin Racoveanu, Vasile Chisiu, Daniel Filipescu, Ruxandra Ispas, Stefan Schuller, Constantin Negru si Alin Manzat, avand sustinerea orchestrei condusa de dirijorul si compozitorul Cornel Trailescu. Trupa de balet si corul, remarcabile si de data aceasta.
Nu pot sa nu remarc faptul ca prezenta Irinei in Violetta a fost covarsitoare, colegii ei fiind la fel de impresionati.
Astept cu nerabdare urmatoarele reprezentatii avand in centru pe soprana Irina Iordachescu, a carei voce va face istorie in lirica romaneasca.
„ In muzica, la fel ca in dragoste, trebuie sa fii, in primul rand, sincer”. –spunea Verdi. Si Irina este!