Sunt în gara insulei Filip din Australia. Aștept trenul care să mă ducă la destinație. Nu știu unde, poate undeva pe fundul Oceanului. Calea ferată vine de pe continent și aici pe plaja Pinguinilor coboară în picaj, se scufundă în ape. E o gară frumoasă, betonată cu structuri de conductă galvanizată și sticlă. Pinguini, pescăruși și verdeață tropicală. În gară, printre călători apare în prim plan un chip cunoscut, actorul român Grigore Vasiliu Birlic îmbrăcat într-un costum alb impecabil, papion, pălărie și baston. Acum realizez că toți călătorii sunt în alb. Moda asta, de obicei e populară în toate țările calde. După ce trece de mine, nu pot să nu exclam cu voce dulce că am cunoscut toate legendele teatrului și filmului românesc și amintesc acum de Tamara Buciuceanu și Stela Popescu întâlnite pe scena teatrului regal din Melbourne. Urmărindu-l, în fața lui era o pereche în vârstă îmbrăcată în haine de culoarea cafelei cu lapte, ea îmbrobodită și el purta căciulă de astrahan. Mi-au părut ciudați, însă fiecare cu treaba lui. La auzul vorbelor mele, Birlic se oprește și se întoarce zâmbind. Oricum suntem în gară și așteptăm trenul. Îl invit pe o băncuță liberă să ne petrecem timpul până la venirea trenului, eu ca admirator și el ca stea.