Ai carte, n-ai parte!
După 30 de ani irosiţi cu cărţile bine închise pe masă, am aflat ce trebuia să ştim din prima zi: prea multă minte strică, dacă nu e deloc. Ne-am întors, adică, la vechea noastră datină intelectuală: oportunismul guraliv al vînătorilor de importanţă culturală. Îi datorăm actul de constatare lui Gabriel Liiceanu.
