O altă faţă a Bucureştiului

Bucurestiby Alina Ilioi

E dimineaţă. Un pic prea frig pentru cum sunt îmbrăcată, dar mă conformez vremii şi fac cerculeţe din aburi, încercând să alung sentimentul ciudat pe care-l simt de câteva zile. În dreapta mea stă un corporatist, îl recunosc după ecusonul care îi atârnă la gât ca o etichetă care-l marchează pentru întreaga zi. O mamă trage după ea un băieţel cu ghiozdan în spate, mult prea adormit ca să-l mai intereseze că întârzie la şcoală. La următorul semafor zăresc doi tineri. El îi povesteşte înflăcărat despre colega de la muncă, ea… se uită în ochii lui cu o privire care strigă din toţi rărunchii “sunt îndrăgostită de tine”. Probabil încă nu a avut curajul Continue reading “O altă faţă a Bucureştiului”

Blestemul scriitorilor

IloiAlinaby Alina Ilioi

Se spune că e o binecuvântare să te poţi folosi de cuvinte pentru a exprima tot ce simţi, pentru a crea o lume a ta şi pentru a descrie stări sufleteşti aproape imposibil de explicat. Nu am să contrazic acest aspect. Aşa este. De multe ori, cu ajutorul cuvintelor, m-am vindecat. Însă, pe lângă această vindecare pe care ţi-o aduce scrisul, există şi un blestem.

Noi, cei care scriem, tindem să căutăm sensul din spatele cuvintelor. Răstălmăcim o propoziţie şi o întoarcem pe toate părţile, până când, istoviţi, alunecăm într-un somn adânc, ca atunci când ne trezim, să o luăm iar de la capăt. Când ne spune cineva că “îmi eşti dragă”, nu ne oprim aici şi atât. Nu ne mulţumim cu sentimentul euforic de a fi dragi unei persoane, şi nu mergem mai departe. Din contră, s-a deschis o nouă uşă, iar noi trebuie să explorăm dincolo de ea. Dragă în ce sens? Dragă într-un mod amical, sau unul romantic? Dragă, adică nu pot trăi fără de tine, sau doar dragă, adică eşti o persoană plăcută? De ce a ales cuvântul dragă? De ce tocmai acum? Contextul să aibă vreo relevanţă? Acestea sunt doar câteva dintre nelămuririle care ne zboară prin minte, doar de la o simplă afirmaţie. Continue reading “Blestemul scriitorilor”

Când durerea ma apasa…

by Alina Ilioi

Când singura sunt, ma iau de mâna si-mi spun : ”Eu sunt cu tine!”
Îmi sterg lacrimile si încerc sa sper ca totul va fi bine.
Când nimeni nu simte cu mine durerea ce ma apasa,
Ma încurajez si apuc pe drumul care duce spre casa.
Si stiu ca chiar atunci când lumea din jurul meu s-a prabusit,
Eu una, am sa privesc în jur si-am sa plang înabusit.
Chiar când noaptea grea se lasa peste-a mea viata,
Am sa încerc sa-mi pastrez acel sâmbure de speranta.
Chiar când am sa beau din nou paharul suferintei
Si din ochii mei vor curge lacrimile caintei,
Am sa-mi sterg lacrimile si voi sti unde sa privesc-
În sus, spre cer, spre singurul pe care-L iubesc!

Amin!