A trecut mult timp de la cel de al doilea război mondial și unii tineri sunt impasibili la cuvântul război, alții vorbesc cu o anumită încântare, alții cu patimă. Puțini sunt cei îngrijorați. Este adevărat, timpul își așterne uitarea. Trecutul se uită repede și se învață prea puțin din greșelile lui. Atrocitățile războiului sunt date uitării sau nici nu au fost îndeajuns cunoscute, așa încât unii tineri văd acum în război o soluție pentru drama lor personală. În loc de a-și iubi țara în care s-au născut sau care îi hrănește, devin „scârbiți”, sau trădători, nu mai vor să fie ceea ce sunt de fapt – tinerii minunați, nădejdea țării respective.