La Sebes – Alba spiritul lui Blaga este inca viu!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Cenaclul literar “Lucian Blaga” – mereu in lumina Cuvantului

Dupa amiaza de noiembrie – frumoasa, calda, linistita, cu frunze aramii asternute pe o parte si alta a soselei pe care o parcurg in viteza de la Sibiu la Sebes si o nesfarsita emotie generata de faptul ca in curand, impreuna cu buna mea prietena vom fi prezente la o intalnire de suflet ce se va produce la Cenaclul “Lucian Blaga” din orasul in care sevele poemelor lui Blaga curg prin fiecare iubitor de frumos.  Si fac aceasta afirmatie cu toata convingerea pentru ca descoperind comuniunea literara de-aici mi-am dorit atat de mult sa ajung sa-i cunosc membrii, incat, chiar daca in zi de miercuri – la mijloc de saptamana – am “evadat” din tumultul problemelor cotidiene luand drumul tinuturilor in care a vazut lumina zilei inegalabilul Lucian Blaga – aproape de Lancramul lui – leagan de suflet  unde a scris atat de frumos: „Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor”.
Da, acesta este mesajul care strajuie bustul impunator al poetului filozof la intrarea in Casa de cultura din Sebes unde, spre placuta mea surprindere se desfasoara intense activitati culturale in cadrul Centrului Cultural „Lucian Blaga”. Poetul Petru Fagaras, gazda primitoare si suflet al miscarii literare de-aici ne intampina cu cate-un gingas trandafir alb, conducandu-ne spre sala rezervata intalnirii saptamanale a acestor neobositi truditori pe altarul frumosului. Parcurgem cu emotie holul de la intrare, facand plecaciune de suflet in fata bustului lui Blaga, urcam scarile spre etaj, traversam o sala care seamana cu sala de asteptare din fata unui cabinet medical dar aflam ca de fapt este anticamera rezervata parintilor ce si-au adus odraslele la cursuri de dans; apoi intram intr-o salita in care, in jurul unui pian invechit stau patru tineri care canta muzica folk. In cele din urma ajungem in locul care in scurt timp, tineri elevi, studenti, oameni ajunsi la maturitate deplina sau pensionari plini de spirit si vioiciune se-aduna la „sfat” pentru a croi pargiile unui spectacol de Craciun, oferit cu dragoste de oameni si frumos sebesenilor.
„Indiferent daca avem sau nu probleme, daca e vreme buna sau ploua, miercuri la noi e sarbatoare” – ne spune Petru Fagaras, un om bland dar plin de spirit care este promotorul si administratorul retelei cu acelasi nume pe care membri Cenaclului isi posteaza creatiile si unde activitatea literara se desfasoara aidoma unui cenaclu, interactiv. Facem cunostinta cu fiecare in parte, ne strangem prieteneste mainile  si simtim bucuria in ochii lor asa cum o simtim pe cea din sufletele noastre. Maria Cornelia Postescu,Ion Kamla,Petru Fagaras,Maria Berghezan,Corina Ofelia Corpodean,Emilia Faur,Ekart Casiana,Bogdan Turcu,Mariana Hagiu,Camelia Tincu,Ioana Damian,Jeni Voina,Rodica Haprean,Felicia Todor,Cristina Chiroiu,Rafila Maniu,Albu Aurel Gheorghe – iata cine vine aici in fiecare miercuri si aduce lauda Cuvantului intr-un mod care-mi aminteste de Flacara regretatulului Adrian Paunescu din anii tineretii mele. Retraiesc in taina clipele de neuitat ale anilor de liceu cand pentru a participa la intalnirile de pe Stadionul Central al Clujului imi faceam “billet de voie” si-l prezentam pedagogei ce ne veghea in caminul de elevi in care locuiam, cu mult inainte de data spectacolului pentru a nu rata ocazia de a fi impreuna cu mii de oameni  entuziasti, iubitori de poezie si muzica folk… Asa am procedat si in aceasta miercuri de noiembrie si nu glumesc, chiar mi-am cerut voie de la serviciu pentru a ajunge la Sebes.
Aflam ca miscarea literara reunita sub numele de Cenaclul literar “Lucian Blaga” a luat fiinta inca din anii ’70 .  In anul  1975 cei care l-au infiintat au fost: poetul filozof Ion Kamla, Remus Rednic-metodist, Gheorghe Maniu-fost director a Casei de Cultura, Rafila Maniu, Olga Caba, Valeriu M. Sivan si a functionat pana in anul 1988.
In 1997 s-a reinfiintat, prin efortul nemijlocit lui Maria Cornelia Postescu, Ion Kamla, Jeni Voina, Rafila Maniu, la care s-au alaturat imediat Petru Fagaras si Maria Berghezan. Frumusetea cuvantului izvorat din suflet a adus alaturi si alti oameni minunati , tineri si maturi, in prezent activand 17 membri.  Petru Fagaras impreuna cu o prietena de suflet a Cenaclului, Virginia Smarandita Braescu au creat o retea a Cenaclului care a ajuns la 71 de membri:  http://lucianblaga-sebes.ning.com/.
Am nimerit in ziua in care mebrii cenaclului s-au adunat special pentru a se organiza in vederea sustinerii unui spectacol de Craciun, in exclusivitate pentru concetatenii lor, cu poezie si muzica adecvata, apartinand numai si numai membrilor sai. Stau cuminte cu prietena mea alaturi si ne intelegem din priviri, minunandu-ne ca ne mai putem bucura de asemenea momente intr-o lume plina de ratacire spirituala, o lume a goanei dupa bunastare sau de cele mai mule ori a luptei pentru subzistenta…
Selectarea poeziilor, a cantecelor de Craciun, alegerea machetei pentru afisul ce va instiinta locuitorii orasului asupra evenimentului, a invitatiilor, a micilor atentii pe care neobositii creatori vor sa le faca fiecarui participant, toate desfasurate “ ca la carte” – sunt supuse la vot absolut “democratic” printre “picanteriile” presarate abil  de Ion Kamla si in perfecta coordonare a Corinei Corpodean – o fiinta absolut admirabila prin vioiciunea si spiritul organizatoric neintrecut, nedezlipita de chitara pe care-o foloseste uimitor si-o numeste „painea „ ei artistica. Interventiile intelepte ale Mariei Cornelia Postescu, „regizor”  desavarsit al spectacolului din mijloc de decembrie 2010, sugestiile binevenite ale celorlalti si mai ales entuziasmul tuturor ne dau senzatia ca ne aflam in culisele unui teatru profesionist in care regizori, scenografi, sufleuri si alti artizani in organizarea de spectacole pregatesc un spectacol de gala. Toti se implica, toti au idei minunate, toti isi unesc mintile si sufletele incercand sa aduca spiritul Craciunului in inimile celor alaturi de care traiesc, muncesc se bucura sau plang…
Cand toate au fost asezate pe fagasul lor si in buna randuiala ne-am luat fiecare caietele de suflet si-am citit din creatiile personale in acordul emotiilor firesti generate de momentul in sine si cu bucuria de a ne afla impreuna. Maria Cornelia Postescu,  admirabila luptatoare pentru viata, cu dragoste de viata si frumos, plina de sensibilitate, calda, joviala si mereu zambitoare ne daruieste volumele sale de poeme – nepretuit dar de suflet pentru suflet…
Nici n-am simtit cum a zburat timpul in mijlocul acestor oameni magnifici prin ceea ce fac si ceea ce sunt; trebuind sa ne intoarcem la Sibiu in aceeasi seara, le-am multumit pentru desfatarea de care am avut parte, am facut o fotografie de grup, ne-am imbratisat regretand ca a trecut asa de repede timpul petrecut impreuna si-am promis sa revenim cu mare drag si altadata – poate la spectacolul de Craciun sau poate mai devreme, Dumnezeu stie cand, dar cu siguranta revenirea ne va face intotdeauna placere.
Drumul serpuind sub lumina farurilor in ceata usoara a serii de noiembrie mi se parea incarcat de simboluri….din aburii reci ai toamnei rasareau cuvinte si cuvintele se-mbinau in versuri iar versurile se-asterneau in imnuri de slava-nchinate frumosului din noi : „Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor”! ….
Georgeta Resteman, Sibiu, 19 noiembrie 2010

Sistemul BOLOGNA – pro si contra

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Noul sistem Bologna de invatamant universitar a fost convenit in urma cu mai bine de zece ani de statele Uniunii Europene, iar in Romania aplicarea lui a inceput din 2005. El presupune impartirea invatamantului superior in trei faze: licenta, masteratul si doctoratul. Sistemul a suscitat nenumarate opinii pro si si contra. Printre cele mai relevante pareri se numara, evident, cele ale ’’beneficiarilor’’, care tocmai trec prin acest sistem sau care deja l-au parcurs, la universitati din Romania sau din alte tari europene. Cert este ca este evident imposibil sa faci medicina in doar trei ani, mai ales ca personal apreciez foarte mult conceptul de invatamant centrat pe student. Sistemul de educatie actual este fortat, din ce in ce mai mult, sa se axeze pe rezultate imediate, vizibile, tangibile. Romania produce, in schimb, foarte multe diplome. Inflatie de valori. Dar tot Romania, trebuie sa recunoastem, s-a specializat in productia de exceptii. Statisticile nu mint: suntem o tara de elite. Dovada – numarul de publicatii, articole, note maxime, premii, distinctii etc. Recunoasterea este un prestigiu si are un efect multiplicator. Numai ca, de dragul echivalarii unor diplome, s-a acceptat compromiterea sistemului educational. Sistemul Bologna nu este singurul lucru pe care Romania, intr-un entuziasm nejustificat, l-a preluat fara discernamant. Introducerea sistemului Bologna in Romania s-a facut in varianta autohtona: s-a luat un model strain, s-a schimbat cadrul legislativ intern si s-a incercat aplicarea lui, fara sa se tina prea mult cont de modificari de substanta. Iata de ce gandurile studentilor de la Facultatea de Stiinte ale Comunicarii a Universitatii ’’Apollonia’’ carora le predau NEW MEDIA, studenti cu care am conversat des pe aceasta tema, par si sunt, adunate, extrem de interesante, dand, totodata, teme de reflectat. Citind-ne veti afla care sunt problemele sistemului de invatamant superior in Romania la firul ierbii si cum percep studentii efectului procesului Bologna in tara noastra, in contextul in care acest sistem este din ce in ce mai contestat de catre majoritatea tarilor din Uniunea Europeana. Nu pot preciza daca introducerea sistemului Bologna la noi a fost o evolutie sau o involutie in calitatea educatiei superioare in tara noastra. Dintr-un bun inceput, nu am nici o indoiala ca din tara noastra vor rezulta elite, dar sunt la fel de sigur ca, intr-o proportie covarsitoare, ele nu vor ramane aici. N-am aflat, de pilda, daca ei ar opta sau au optat pentru un masterat, din pasiune sau necesitate. Elitele au darul de a iesi cumva la suprafata, sprijinindu-se abil pe cele cateva trepte sigure de ascensiune si avansand, in acelasi mod, pana pe terenuri mai sigure. Sunt destui insa care vor ramane cu o diploma de masterat in PR sau jurnalism, cu multe carti pe noptiera si cu mult prea putin timp sa le citeasca. Noroc, pana la urma, cel putin in universitatea noastra, cu profesorii care se straduie sa mai acopere golurile din materie propunand cursuri optionale, fiind disponibili pentru ore de consultatii si completand finalul unui curs mai scurt cu ce a ramas nespus in cursul precedent (dexteritate de navigare prin spatiul curriculumului, demna de un Phileas Fogg obligat sa faca ocolul parmantului in doar 48 de zile, in loc de 80). Ma tem ca profesorii si studentii ar trebui sa primeasca la pensie, respectiv la finalul facultatii, diploma de alergat viteza pe un traseu cu lungime de maraton. Asta pentru ca, in opinia multora dintre cei cu care am conversat, se pierde total ideea de etapa, rezervata ’’celor mai buni dintre cei mai buni’’. Mi s-au plans ca vor opta pentru masterat ghidandu-se dupa acelasi principiu care i-a condus la alegerea licentei, pasiunea. Asta nu inseamna ca, daca nu ar exista pasiune, ar renunta, ci dimpotriva. Sistemul actual insa ofera putine sanse celor care se limiteaza la primii trei ani de invatamant superior. Masteratul a devenit obligatoriu intr-un fel, atat pentru cei care doresc sa stie mai multe, din pasiune, cat si pentru cei mai pragmatici care urmaresc un post stabil. Nici un sistem de educatie nu poate garanta insa crearea elitelor. Sunt si destui care sustin ca nenumarate ’’forme fara fond’’ au marcat invatamantul romanesc in ultimii ani, dar cred ca nici o asa-zisa reforma nu l-a afectat mai grav decat ’’sistemul Bologna’’. Singura forma profitabila de pozitionare este ’’in contra’’. Reformele doamnei Andronescu au avut mai ales efecte beningne, deci excesele puteau fi evitate cu destula usurinta, iar ideile domnului Miclea, impuse mult mai totalitar, erau prea evanescent-autiste, cum ar fi invatamantul bazat pe competente, pentru a genera o degringolada de lunga durata. Se mai construiau zone paradoxale de libertate, in care procesul de invatamant avea inca substanta, pe cand procesul Bologna a subminat, in schimb, intr-un timp ireal de scurt, majoritatea conceptiilor valoroase din educatie.
Acum, cresterea calitatii educatiei prin reorganizarea ciclurilor de invatamant si facilitarea insertiei pe piata fortei de munca, sunt simple utopii teoretice. Asta pentru ca, in lipsa studierii lieraturii in liceu, primii doi ani de facultate coincid cu o alfabetizare, iar nu o specializare, in domeniu a majoritatii studentilor. Doi ani de masterat sunt considerati suficienti pentru o profesionalizare veritabila, insa finantarea infima impune ca regula angajarea masterandului. Nu se mai poate vorbi despre cercetare profesionista, educatie substantiala, mai ales in cazul studentilor saraci. Sunt destule voci si impotriva celor trei ani de doctorat. Asta pentru ca e nevoie de macar un an pentru ca proiectul de cercetare sa se configureze, redactarea propriu-zisa presupune poate inca un an, deci studiul, aprofundarea si celelalte, sunt limitate la 12 luni. Nu mai pomenim ca o serie de cursuri ale scolii doctorale trebuie absolvite, ca aproape fiecare doctorand e obligat sa tina seminarii, ca sarcinile birocratice de catedra sunt obligatorii, cu toate indemn pentru superficialitate si nivelare. Bursele de patru luni, posibile in perioada stagiului doctoral, sunt minime, de aceea xeroxurile si achizitionarea de carti sunt interzise. Una peste alta, de aceea studentii/cercetatorii/profesorii valorosi se formeaza cel mai adesea in marginea sistemului. Sistemul actual de educatie din Romania formeaza elite prin exceptie, si nu prin regula. Talentele deosebite insa, sustinute de profesori providentiali ori de parinti culti, se pot dezvolta in orice formula de educatie democratica. Altfel, dupa cum se stie, vor continua vremurile tulburi care au urmat anului 1989, cand valuri intregi de tineri specialisti din toate domeniile au parasit tara, fenomen care a diluat sistematic nucleul dur al competentei in toate domeniile, cu rezultate vizibile de la nivel guvernamental si pana la vanzatorii de flori din coltul strazii. Abia ajunsa la o stare de echilibru precar, societatea romaneasca pare a fi din nou marcata de aceste plecari in deceniul urmator. Caci, dincolo de orice reforme, statia finala a invatamantului autohton pare sa se atinga in momentul in care si educatia se va ’’privatiza’’. Iar sistemul Bologna ma tem ca intr-acolo conduce. Cine are o alta parere, s-o scrie si sa ne-o trimita la redactie. Ii vom face loc in paginile noastre. Cu plecaciune,
profesor asociat Pompiliu Comsa

Philip Yancey – Cresterea in har (2)

On By nelursIn Credinta, Educatie, IncurajareLeave a comment

Nu numai la Conferinta sa din România (Cluj, 25-28 octombrie 2010), ci si in cartile sale, scriitorul Philip Yancey spune ca pentru a scrie, abordeaza subiecte pe care nu le cunoaste prea bine. Dar se documenteaza mai multi ani pentru a scrie despre acele subiecte. Trece la documentare, isi chestioneaza cunoscutii, apropiatii sai, despre modul cum inteleg ei problema respectiva, edificându-se treptat aspura acelui subiect.

Philip Yancey are un unchi Jack. Viata acestuia a ajuns sa-l lamureasca asupra unor intrebari ivite in timp. Jack e atipic sau in orice caz problematic. Acesta e o persoana care nu se simte confortabil in orice biserica. El e mult prea legalist si … corect!
Sa vedem cum e de fapt. Prin 1964, când in USA s-a convenit prin lege ca si cei de culoare (negri) sa poata vietui lânga albi, in autobuze, la spectacole, in scoli sau in biserici, lui Jack nu i-a cazut de loc bine. Si, a plecat cu familia sa in Australia (ori se stie ca acolo poporul avea la origini puscariasi deportati), pentru a-i evita pe negri si a nu imparti acelasi spatiu cu cei considerati paria pâna de curând.
Desi in locul unde s-a stabilit in Australia sunt sute de biserici evanghelice, Jack nu s-a simtit bine nici intr-una, gasindu-le pe toate mult prea libertine. Ce a facut Jack in aceasta situatie? Si-a format ad-hóc una in care se aflau…3 persoane! El, sotia sa si inca o persoana!

Statisticile vorbesc ca ar fi 38.000 de confesiuni in lume. De ce? Deoarece in aceea a 37.999, unul o gasise ca ar avea prea putin adevar! Si nu a tolerat acest lucru! Putini sunt aceea care sa caute insa mai mult har, in biserici. Fiti siguri ca nu vor gasi nici mai mult har nici mai mult adevar in biserica lui Jack! De unde stim? Sa mai aflam si alte aspecte cu privire la viata lui Jack. Când Philip Yancey a avut un accident foarte grav, fiind cu gâtul accidentat urât, unchiul Jack i-a trmis un card. Credeti ca scria « Insanatosire grabnica» sau “Domnul sa te vindece!”? NU ! Scria ceva de genul : « Asa-ti trebuie ! » sau « Asta meriti ! ».

De fapt, prin cele de mai sus, Philip Yancey tragea clopotul bisericilor, spunând ca ar trebui ca acestea si crestinii lor, sa fie in competitie nu in ce priveste adevarul, ci harul !

Isus a venit plin de har si de adevar. El e Adevarul. El e Dumnezeu adevarat, din Dumnezeu adevarat.Nimeni nu merge la Tatal decât prin El. El a putut zice «Eu sunt cel ce sunt». El e adevarul. El e acelasi, ieri si azi si totdeauna, in etrnitate.
Dar harul Lui curge inspre om ca un râu inepuizabil, care coboara in cele mai de jos locuri, sub diverse forme si implinind nevoile oamenilor.

In Ioan 17, Domnul Isus doreste sa vada in ucenicii sai unitate, sa fie una, asa cu e El cu Tatal, una.

Dupa inviere, Toma nu era cu ceilalti ucenici când a venit Isus la ei. Domnul Isus e vizibil acolo unde sunt ucenici care cred in El. Ucenicii puteau sa-l indeparteze, sa-l scoata afara pe Toma din grupul celor credinciosi, deoarece Toma nu credea ca si ei. Dar nu l-au scos. Când Domnul Isus a revenit in mijlocul lor, a ucenicilor credinciosi, l-a gasit acolo si pe Toma. Atunci si Toma l-a vazut si a crezut. Ucenicii il fac vizibil pe Isus. Asta nu numai ca este menirea lor, dar e o realitate obiectiva si necesara.
Putem creste in har, lasând harul sa curga si la altii, sa coboare mai jos, la cei care au mare nevoie de har. Sa-i primim cu caldura si intelegere in bisericile “noastre”, sa nu-i respingem pentru ca ei nu sunt ca noi, sunt mai libertini, la imbracaminte, in vorbire sau gândire. Dar asa cum spune Cuvântul si cântarea : “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara !”

Glorie Domnului Isus!

Un Moment de Pensionare Fericit!

On By nelursIn ArtLeave a comment
KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA
Regionala CFR Cluj-Napoca

Meditație la festivitatea de pensionare

(1.) MOMENTUL EVENIMENTULUI îmi oferă prilejul de-a gândi specific

Ieri fusesem la o înmormântare. O bună cunoștință,  un om remarcabil, trecuse din starea bine-cunoscută de om într-un trup, animat de suflet și dorințe, într-o stare țeapănă, fără suflare, când sufletul plecase … acasă la  Cel care l-a dat, iar trupu-i  inert fusese așezat în pământul din care fusese plămădit într-un mod tainic de  meșterul Creator.

Sfânta Scriptură ne informeaza simplu, introducându-ne direct in Creatie: “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina.” …. “ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbăteasca și parte femeiască i-a facut. “ [Numai că de-un timp se tot aud mii și zeci de mii de voci care,  spun ei, că nu sunt (ei) ceea ce se vede, ci pe dos, sau nici una din aceste stări, ba fără gen, ba niscaiva … animale!]

Apostolul Ioan își incepe si el Evanghelia sa scriind : «La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor.»

Apostolul Pavel foloseste simbolul botezului, care reprezinta ingroparea omului vechi, păcătos, si învierea … spirituală, odată cu iesirea din apă, a omului nou, impreuna cu Cristos. E lucrarea supranaturală pe care o face Dumnezeu pentru omul care are credință și crede în Jertfa lui Isus de la Cruce și Biblia:

“Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua – Romani 6.4, Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. –Galateni 3.27 “

Parafrazând, la pensionarea mea, celebram moartea si ingroparea omului care a fost cu trup si suflet slujbas al Companiei CFR Marfa, revizor regional, si, de asemeni, învierea celui care este deja, un Pensionar Obișnuit. (George Danciu).

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată!

Iov gândind la planeta Pamânt, inspirat supranatural, zice: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?” După cum se știe, Pământul e spânzurat … pe nimic.  Iar apostolul Pavel vorbind despre Biserica lui Dumnezeu (formată din crestini), spune: “Fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.»

Apostolii Petru si Ioan, intr-o cuvântarea adresată contemporanilor  (Faptele apostolilor cap 4) le vorbeste in acelasi fel: “Aceasta este piatra cea neluată in seamă de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului; si intru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, in care trebuie să ne mântuim noi.”.

Mai marii preoti ai aceleiasi zile, dimpotrivă au o altă părere, dar Petru si Ioan ramân pe poziție:

“Și după ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai învețe pe oameni in Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultam mai mult de voi decât de Dumnezeu ...»

Dar Cuvântul lui Dumnezeu are mare acoperire și implinire în timp – fără de timp- si in spațiu, fără de sfârsit!

Clipa pensionării, prilej de a aduce mulțumiri:

MULTUMESC acum tuturor, celor mai de aproape,  colegilor, dar și celor mai de departe, colaboratori într-un fel sau altul, oameni interesanți cu care mi-am intersectat munca,  pentru frumoasa si rodnica colaborare de care m-am bucurat datorita îngăduinței si bunătății domniilor voastre.

Mulțumesc șefilor mei care mi-au arătat multă înțelegere, excelente îndrumări și iubirea lor ca o o dimineață însorită!

Multumesc familiei CFR MARFA CLUJ care a fost o scenă nu totdeauna confortabilă, dar in care fiecare dintre d-voastra si-a jucat excelent rolul, întinzând o mâna și un gând plin de iubire, să-mi pot împlini rolul potrivit partiturii aduse si descifrate cu măiestrie de inegalabilul nostru director (regizor) de scenă, directorul Sucusalei de Cluj.

Nu va mira deci pe nimeni că aduc vii multumiri, in mod special, cu multă emoție si căldură, cu multă prețuire, cu sinceritate, celui care a fost pe tot parcursul, un monument de abilitate, competență și bunătate, Domnului Director al Formatiei “Sucursala CFR MARFA Cluj”, onorabilul domn –  Vasile PETRULEA!

Dumnealui ne-a condus cu deosebita pricepere, cu discreție și măiestrie, cu mână forte, după împrejurări, punând in practică spusele sfântului Augustin: “Iubește și fă  tot ce vrei!” Adica, pe înțelesul tuturor, Trăiește și muncește  în armonie și în pace cu ceilalti ! Făcându-ți cu conștiinciozitate sarcinile de serviciu, să nu aduci nici un prejudiciu celorlalți.

Multumesc, înainte de final, sotiei mele, care m-a ajutat permanent, mi-a tolerat multele imperfectiuni si m-a inconjurat cu multa dragoste si înțelegere!

DAR ÎN FAPT toate multumirile mele se cuvin a fi aduse Mărețului si Bunului Dumnezeu, creatorul si sustinatorul nostru si al tuturor lucrurilor ! Amin!

(2.)  Moment poetic-

Citesc o celebră poezie (prea puțin parafrazată), al celui mai celebru poet român

Odă (in nanometru’ credinței) 

Nu credeam să-nvăț a muri vreodata;
Cu spiritul vesnic tânar, înfășurat în filosofii,
Ochii mei ‘nălțam visători la steaua
Divinității.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Și cât de adânc m-afundase voluptatea morții
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Mai pot să re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix ?!

Piara-mi din ochi tristețile din cale,
Vino iar în sân, credință divină;
Ca sa pot muri linișitit, pe mine
Mie redă-mă, ca eu să fiu Tu !

[“Am fost răstignit impreuna cu Cristos, și trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieste in mine. Si viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine“. – Galateni 2.20 ]

(3.)  Cuvinte de laudațio

(3.1) DIPLOMA, oferita prin grija colegilor si a superiorilor mei, prin mâna celor care au semnat in dreptul functiei de Director, având in fundal un Tren care ne-a purtat fara intrerupere pe drumul de fier al vietii, pe care s-au inserat câteva cuvinte standard de pretuire reciproca, m-a onorat mai mult decât se poate crede ca ar putea insemna ceva oarecum tipizat caruia-i atribui in sfârsit un nume. Multumesc din inima!

Aceasta sarbatoare a fost posibila prin râvna pe care a manifestat-o constant primul meu sef, Dumitru Hara, căruia-i sunt  foarte îndatorat.

Apoi, multumirile mi se indreaptă către doamna director Luminița Popa (numită de doar câteva zile), care si-a dat acordul să ne putem manifesta în voie, în timpul și spațiul adecvat. Îi multumesc pentru franchețea prezentei sale, asa cum ne obisnuise a fi, un personaj aparte printre noi ceilalti CFR-iști.

Insă, piatra unghiulară, de rezistență a ceea ce a fost și este CFR Marfă Cluj, se identific cu personalitaatea domnului Director Vasile Petrulea, care ne-a strâns pe toti in jurul său, cum o facuse cu atâtea alte prilejuri, dând consistență si sens lucrurilor si locurilor comune, rouă binefacatoare venită din cer.

DOMNIA SA ne-a coplesit de-a dreptul prin consistenta cadourilor, inepuizante suveniruri pentru lungul drum al zilei catre noapte.

– o felicitare si CD cu melodii Sfânta-i sara de Craciun cu Stefan Hrusca

– imagini si informatii pe CD CLUJ NAPOCA –Municipiu cu vocatie europeana

– colectie de 4 CD cuprinzând 80 de ani de muzica in 80 de melodii, sub genericul, Cele mai frumoase melodii românesti difuzate vreodata la radio.

– o Agenda carnet pentru a nota florile gândului, asa cum ne indeamna N.Iorga, pentru a nu se pierde pentru totdeauna…

– SIMBOLUL PIERDUT Secretele romanului– o carte emblematica de descifrare a secretelor unui celebru roman a lui Dan Brown, „Simbolul Pierdut”, celebru odata cu scrierea romanului politist de fictiune Codul lui Da Vinci, importanta carte in domeniu scrierilor pline de mister istoric si religios, pe prima sa pagina mâna priceputa cu scrisul inteligent si inconfundabil, dl director V.P. însereaza cu generozitate următoarele scumpe cuvinte:

„Cu toată dragostea,
prietenia și multumirile mele unui distins coleg și prieten
16.XI.2010”  Vasile Petrulea

(3.2) MESAJUL scris al sefului și prietenului meu, Cornel Neagota, a jalonat cu precizie nu numai prima si cea de a doua intâlnire, peste ani, dintre noi, dar face si o bună în prag de despărțire… “un om care preferă să vorbească de literatură sau filosofie, care citește romane și mai puțin schemele electrice ale locomotivelor, cu abilități în folosirea cuvintelor (stare care l-a molipsit pentru scris)…”, m-a mișcat profund pentru o bună mărturie privitoare la modesta-mi trecere prin viața sa.

(3.3) MESAJUL FELICITĂRII, unor scumpi colegi, citită de sărbătorit în fața tuturor:

« Colaboratorului și prietenului nostru- Gheorghe Danciu,
Un capitol din viața dvs. se încheie acum.
Un altul nou va începe în curând.
Astazi e prima zi a restului vietii dvs.,
in care vă dorim ca Pensia să fie o perioadă specială
petrecută alaturi de familie, nepoți si prieteni.

Să fiți sănătos si să vă bucurați de fiecare zi din viață!
Cu drag,
Colegii Serviciului Resurse Umane–
Nicoleta, Mariana, Cristi, Florica, Ramona.»

(3.4) DIVIZIA TEHNICA, prin doamna sefă de  divizie, Mariana Tat, insotita nu numai de serviciile din subordine, dar si de doamna Contabilă Șefă, Mariana Galoș,  asa cum cu totii ne strânseram inimile lângă si animați de directorul nostru, a prezentat o felicitare de grup.  Colectivul de doamne harnice si pricepute, impodobite cu doi sau trei barbati, alcatuiesc un buchet de mare forță, care au dat intotdeauna greutate realizarilor noastre. Ma gândesc totodată si la cei nementionati aici, deloc anonimi, modesti la locul lor de munca, unii cu functii importante. Dintre urările scrise retinem aici invitația caldă si nostalgică: “ Vă mai așteptam pe la serviciu (cei care vom mai fi, dacă ne veți mai găsi….)”

Cluj-Napoca, 03 Noiembrie 2010

Credinta, literatura si… Mexic!

On By nelursIn Christian LifeLeave a comment

Necunoscut poate pentru multi din Barlad, orasul in care s-a nascut in urma cu aproape 35 de ani, poetul, scriitorul si pastorul Marcel Vasilache si-a publicat operele nu doar in Romania. S-a lansat literar in Barlad si a ajuns acum sa ridice case rezidentiale si sa slujeasca in «Fantana Vietii», din Mexic. Marcel Vasilache este exceptia care confirma regula: a reusit dincolo de granite. Mult prea departe de casa, insa fara sa renunte la credinta, barladeanul spune ca a «supravietuit» chiar si isteriei create de asa-zisa pandemie de gripa porcina. Acum, duce o viata absolut normala: are o sotie mexicana, o fiica de patru ani si parintii alaturi de el.
Reporter: Vrem sa aflam cate ceva despre omul Marcel Vasilache, nascut in Barlad, dar care, in prezent locuieste in Mexic.
Marcel: Sunt un om care depind foarte mult de credinta in fiecare decizie pe care o iau. Inainte de a face un pas in viata, depind foarte mult in a ma pune de acord cu Blanca (sotia, n.r.) si, impreuna, ne rugam unui Dumnezeu care ii asculta pe cei ce lasa totul in mainile Lui. Sunt un om pentru care problemele vietii au intotdeauna o solutie si care nu se dezamageste chiar atat de usor de viata. Imi place sa lupt pentru tot ceea ce imi doresc.
Reporter: Cum de ati ajuns in Mexic? E cale lunga de la Barlad pana acolo!
Marcel: Fiecare are un scop in viata si un plan bine trasat inca din vesnicii. Dumnezeu ne traseaza o linie care ne ghideaza si, daca suntem ascultatori, avem numai binecuvanta ri in viata. Daca nu Il lasam ca El sa decida in vietile noastre, fiecare decizie a noastra are ca rezultat numai dezastre si nefericiri. Revenind la intrebare, eu simteam in inima mea ca locul meu nu era in Romania inca inainte sa stiu ca voi pleca in Mexic. Imediat ce am avut posiblitatea, am facut-o fara sa ma gandesc de doua ori. Cred ca am urmat linia care mi-a fost pusa in fata.
Reporter: Spuneti-ne cate ceva si despre sotie si fetita.
Marcel: Este vorba despre Blanca Sandoval Cardona, fiica unei celebre cantarete mexicane prin anii ’60-’ 80, Maria Elena Sandoval. Sotia ma ajuta sa corectez gramatica din cartile scrise de mine in spaniola si ma sprijina si in celalalt sector, unde sunt pastor general. Nu stiu ce as face fara ea! Fiica noastra, Abigail, va implini in noiembrie 4 ani si este in al doilea an de gradinita.
Reporter: Queretaro este un stat aproape desertic. Nu este o diferenta prea mare fata de clima din Barlad?
Marcel: Tot statul Queretaro este foarte frumos. Aici sunt sate ale caror centre istorice a fost construite de catre spanioli, dar sunt locuite in majoritate de indigeni, care nici macar nu vorbesc spaniola, in multe cazuri. In Mexic inca se mai vorbesc peste 300 de dialecte. Eu locuiesc in apropierea Muntilor Sierra Madre Oriental, unde se gasesc niste catedrale foarte frumoase si stranduri cu ape termale. Din pacate, tot spaniolii sunt cei care au distrus templele civilizatiilor anterioare, de exemplu, maya sau purepecha, pentru ca pe locul respectiv sa ridice catedrale impresionante, unde indigenii sa ii adore pe dumnezeii catolici si sa ii lase la o parte pe cei ai lor. Deci, da, e o diferenta foarte mare fata de Barlad. Insa Barladul va ramane pentru totdeauna in inima si in amintirile mele.
Reporter: Exista un conflict intre cariera literara si cea pastorala?
Marcel: Cariera literara mi-am inceput-o in Barlad, in anul 1997, in cadrul cenaclului „Alexandru Vlahuta“, gazduit de Casa de Cultura „George Tutoveanu“, iar in 1998 am debutat cu poezia „Ploaie cu aschii“, in publicatia „Pareri Tutovene“. Poeziile mele au fost publicate in diferite reviste si ziare din Barlad, Vaslui si Bucuresti si am fost coautor in doua carti publicate sub egida cenaclului „Al. Vlahuta“. Am mai publicat si doua carti personale in limba romana si doua in spaniola. Sunt si pastor general al bisericii Fuente de Vida (Fantana Vietii), dar ma dedic si constructiei de case rezidentiale. Am invatat arhitectura fara sa merg la o universitate anume.
Reporter: Despre ce anume scrieti?
Marcel: Despre Cel care mi-a schimbat viata: Mantuitorul. El nu tine seama de diplomele intinse pe pereti sau de contul impresionant pe care il poti avea in banca. Trebuie spus ca, de fapt, religios nu am fost niciodata. Am cunoscut credinta cu zece ani inainte sa plec din Romania, din Barlad. Dar acum m-am obisnuit foarte mult aici. Din 2005 sunt cetatean mexican. Am si votat la alegeri.
Reporter: Cum va petreceti timpul liber? Banuiesc ca familia va ocupa majoritatea timpului loc.
Marcel: Intr-adevar familia e pe primul loc. Biblia se refera la cei care nu au grija de familiile lor ca fiind niste pagani. In timpul liber, mergem sa mancam tacos, caldos de gallina si tot felul de mancaruri mexicane, care imi plac foarte mult. Iar cand avem vacanta, mergem pe litoral in diferite tari din America Latina sau chiar pe plaje mexicane, precum Acapulco, Cancun ori Puerto Vallarta.
Reporter: Ce impresie v-au facut locurile vazute pana acum?
Marcel: Cand am vizitat sud-est-ul Mexicului am trecut prin ora[ul San Juan Chamula, situat foarte aproape de San Cristobal de las Casas, Statul Chiapas. Inainte sa ajungem acolo, ghidul turistic ne-a sfatuit sa nu facem poze, fiindca localnicii cred ca le furi spiritul daca ii fotografiezi. Niste italieni au indraznit sa le faca poze, iar localnicii i-au dus la o inchisoare de-a lor. Nimeni nu putea ajunge la ei, nimeni nu stia nimic de ei. Asa ca am ascuns camerele digitale. Inauntrul templului am avut o alta surpriza: indigenii sacrificau gaini pentru idolii lor, care erau amestecati cu icoanele catolice. Acolo, odata, cand a ars o biserica, statuia sfantului care ar fi trebuit sa o protejeze de dezastre a fost pusa dupa gratii, pentru ca nu a avut grija de biserica, si a fost coborata de pe perete pana la nivelul oamenilor, timp de cinci ani. Culmea, Coca Cola este considerata, in acelasi oras, sacra doar pentru ca, dupa ce o beau, oamenii eructeaza, iar acest lucru inseamna ca elimina spiritele rele pe care le au in interior. Altii beau, chiar in biserica, un fel de rachiu numit Puhl si, dupa ce se imbata, incep sa se balbaie. Ei cred ca vorbesc cu dumnezeii lor. Bani nu exista, ci se fac trocuri. O sotie «costa» trei vaci! Exact ca acum 500 de ani. Este surprinzator! Am ramas stupefiat de ceea ce am vazut. Mexic este o tara fenomenala, dar are si parti total necunoscute lumii, precum cea de care v-am povestit.
Reporter: Cum ati trecut prin etapa gripei porcine, pentru ca v-ati aflat in mijlocul „actiunii“?! Nu v-a fost teama pentru viata dvs. si a familiei?
Marcel: Nu mi-a fost deloc teama. Intr-adevar, a facut ravagii pe aici, dar in ceea ce priveste frica de imbolnavire. Au murit persoane care locuiau in orase la distanta de doar 10 minute de noi. Chiar si neamuri de-ale unor prieteni au decedat. Doar ca ne acopeream fata cu masti chirurgicale ca sa nu respiram aerul. Oricum, unde puteam pleca?
Reporter: Ce planuri de viitor aveti?
Marcel: In ceea ce priveste planurile literare, vreau sa profit de toata inspiratia pe care o am si sa scriu carti care sa fie traduse in cat mai multe limbi. Vreau ca tot ceea ce fac sa fie de folos umanitatii, sa se poata spune despre mine ca mi-am inchinat viata pentru ai ajuta pe semenii mei si ca am fost un motiv pentru ca altii sa-L cunoasca pe Mantuitor. Astea sunt planurile mele!
Reporter: Mai mentineti legatura cu prietenii lasati in urma in Barlad? V-a vizitat vreunul?
Marcel: Tin legatura cu multi dintre prietenii mei de la Barlad. Dar nu prea au mai ramas acolo, sunt prin Italia, Spania si Statele Unite. Nu m-a vizitat niciunul inca, pentru ca Mexicul este foarte departe. Dar daca pot veni sa ne viziteze, ii primim cu drag! Chiar mi-e dor de prieteni si de locurile natale.

Articol scris de: Adriana Cristina Susnea
http://www.monitoruldevaslui.ro

RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI

On By nelursIn ArtLeave a comment

By Vavila Popovici
Raleigh, North Carolina
„In muzica instrumentele joaca rolul culorilor folosite de pictor.”
(Honoré de Balzac)
E toamna. Noiembrie. Luna ce pare fara inceput si fara sfarsit, un timp trecator. Luna a culorilor ce alcatuiesc superbe tablouri puse in evidenta de lumina calda, blanda dar puternica a soarelui. Coroanele copacilor au diferite nuante. Rosul se amesteca cu galbenul, cu maroul si verdele, cel pe cale de disparitie. Lumina zilei scade vazand cu ochii. Toata bucuria din suflete existenta pana acum, trece fara sa vrem in acordul unor game minore, privind cum se desprind frunzele din copaci. Vorba poetului: „Proasta mai e toamna!/ Spus-am totdeauna./ Frunzele le pierde/ una cate una…”
Strabatand drumul cu masina, printre copacii care strajuiesc soseaua, vedem lumini ce se aprind, intunericul serii cuprinzand in bratele sale toata aceasta superba natura, spre a o odihni, a-i pastra culorile peste noapte. Si cineva spunea ca pictura cere spatiu, muzica – timp „si cu toate acestea actul vederii este temporal, iar conceptul muzicii este spatial.”
Si daca este toamna, ne vom ascunde intr-o sala de concerte, sa simtim acel „concept spatial”, in sala Reynolds Industries Theater a Universitatii Duke din Durham – Carolina de Nord. Vom asculta Recitalul de pian la patru maini a doi pianisti.
Inainte de aparitia celor doi pianisti pe scena, am privit pianul si gandul mi-a fugit pentru cateva clipe la cel mai indepartat stramos al sau, monocordul, instrument folosit de filosoful si matematicianul grec Pitagora, pentru masurarea intervalelor si pentru a demonstra faptului ca inaltimea sunetului este invers proportionala cu lungimea coardei. Asemenea oamenilor, instrumentele au stramosi si au cunoscut evolutia in timp. Astfel a aparut in final pianul, iar omul cu ajutorul lui a putut sa-si exprime frumusetile sufletului, fanteziile imaginative. A aparut si a cunoscut doua forme de utilizare: cea in care ambii instrumentisti folosesc un singur instrument si cea in care fiecare pianist are propriul instrument. Punctul de plecare in seria recitalurilor de pian la patru maini este considerat acela in care Wolfgang Amadeus Mozart impreuna cu sora sa, au interpretat pentru prima data in public la Londra o Sonata. Seria de recitaluri a continuat cu lucrari pentru pian la patru maini compuse si interpretate de Johann Christian Bach, Mutio Clementi si Ludwig van Beethoven.
Suntem in ziua de 14 noiembrie 2010.
Pianistul brazilian Arnaldo Cohen locuieste acum in Statele Unite, are o reputatie bine meritata, uimind audientele cu autoritatea si virtuozitate sa muzicala. Aflam ca este deseori invitat ca solist al marilor orchestre precum cea din Philadelphia, Cleveland si Filarmonica din Los Angeles.
Tanara solista Nareh Arghamanyan, in varsta de numai 21 de ani este nascuta in Armenia, a studiat la „?coala de muzica Ceaikovski” din Erevan, urmand apoi studiile la Universitatea de muzica si Arte performante din Viena.
Prima parte a concertului Duo-ul pianistic la patru maini a cuprins Sonata in D Major de Wolfgang Amadeus Mozart: Allegro, Andante, Alegro molto si Fantezia in F Minor, Op.103 de Franz Schubert: Allegro molto moderato, Largo, Allegro vivace.
A doua parte a recitalului a cuprins Suvenirs, Op. 28 de Samuel Barber: Hesitation tango, Galop; Ma mère L’oye de Maurice Ravel; Doua dansuri slave de Antonin Dvorak.s
Wolfgang Amadeus Mozart, muzician austriac din secolul XVIII, violonist, pianist, dirijor si compozitor austriac, reprezentant al clasicismului vienez a scris concerte pentru vioara si pentru pian, opere: La Finta Giardiniera, Rapirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat. Dar si simfonii, cvartete de coarde, sonate pentru vioara si pian, muzica religioasa. Piesa interpretata de cei doi pianisti – Sonata in D Major – a stralucit, ca de altfel toate lucrarile lui prin sentimentul pasionant al dragostei de viata, de oameni. Entuziasmul sufletului insetat de dragoste, de fericire si lumina, invesmantand tristetea in frumusetea sonora a gamei majore, a fost redata cu maiestrie in dialog si sincronizare, de catre cei doi pianisti.
Franz Schubert, compozitor austriac din secolul XVIII, straluceste prin romantismul sau. Creator al liedului modern (600 de lieduri), a mai scris simfonii, uverturi, opere, lucrari pentru diverse formatii, printre care si piese pentru pian, la doua si patru maini. Mi-a placut in mod deosebit aceasta piesa – Fantezia in F Minor, Op.103, toate cele trei parti avand ca tema a sufletului melancolia. Mainile celor doi pianisti se ridicau precum aripile unor pasari pregatite pentru avantul zborului, urmand un puternic, generos  Largo si in cele din urma –  Scherzo-ul clocotitor cu caracter dramatic. Superb!
Samuel Barber, compozitor american al secolului  trecut  are o muzica melodica, bogata in textura si libera in ritm. Suvenirs, Op. 28, cele doua dansuri au fost intr-adevar melodioase, cu ritmuri diferite, primul de tangou si al doilea de galop.
Maurice Ravel – reprezentant al muzicii franceze din secolul XX, compozitor  indeosebi al pieselor pentru pian, cu indraznelile lui inovatoare, a reusit cu piesa Ma mère L’oye sa ne faca sa ascultam o muzica ritmica, plina de colorit muzical divers, scrisa pentru si despre copii.
Antonin Dvorak, compozitor ceh al secolului XIX a scris piese vocale, instrumentale, corale, concerte, dansuri slave, uverturi, serenade, suite, poeme simfonice, opere, simfonii.  Superbe cele Doua dansuri slave, cu ritm de mazurca, dar si cu elemente dumka (dans melancolic Ucrainian). Continutul liric al acestei muzici a fost bine ales pentru final, impresionand auditorii, iubitori ai muzicii clasice.
Cei doi pianisti au demonstrat o interpretare plina de virtuozitate. Pianistul Arnaldo Cohen, din sufletul sau, prin degetele sale, ne-a transmis emotia partilor lirice ale pieselor, dar si virtuozitatea – usurinta tehnica a executiei interpretative a partilor care au necesitat maiestrie. Pe drept cuvant, tanarul regizor Steve Smith l-a caracterizat ca fiind „Un model de echilibru si imaginatie”. Am apreciat de asemenea tenacitatea si daruirea tinerei pianiste. Pianistii au fost indelung aplaudati.
Am iesit din cladire entuziasmati, intampinati de mirosul toamnei, de linistea si melancolia ei blanda. Priveam copacii si ma gandeam la cateva fraze scrise de cineva: „Daca n-ai vazut niciodata copacii batand din palme si muntii cantand, nu este pentru ca asa ceva nu se intampla. Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti deschida urechile si ochii si atunci vei putea reintra in simfonia creatiei.” Frumoasa toamna in Carolina de Nord! ?i ma mai gandeam la toamna vietii. Daca… ar fi lipsita de furtuni, ar putea fi placuta, lunga, chiar fermecatoare.

CASA PARINTEASCA NU SE VINDE

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Ne apropiem vertiginos de implinirea  celor douazeci de ani proorociti de regretatul Brucan care, a socotit el, ca ar fi necesari schimbarii mentalitatii ramasa in urma „sobolanilor rosii”. Sa-mi fie iertata cutezanta, dar este nevoie de inca pe atatia pentru a putea spune ca am scapat de gripa sovietica. Cu voia dumneavoastra, imi permit sa fiu un pic sarcastic, dar acum ne-am imbolnavit de o alta gripa, cea spaniola care, dupa cat se vede, dureaza de ceva timp, si nici gand sa ne vindecam. Bineinteles ca este o mare diferenta intre cele dopua stari asumate de romani, una a fost impusa de cizma sovietica, cealalta impusa de neputinta de a pune oameni in scaunul vladicii care cu adevarat sa vrea ceva bun pentru Romania, si va dura pana vom spune din nou „AJUNGE”, si ne vom intoarce acasa. Ne mai gandim cum ne vom intoarce? Ne vedem de pe acum ce chip vom avea peste 3, 4, 5, 10 ani, dar toate vor incerca sa se ascunda in spatele imaginii de european trait… in lume!

Fiindca veni vorba de „acasa”, ceea ce nu a spus politologul roman, contemporan cu doua „iepoci”, una ce nu vrea sa plece, alta ce nu vrea sa vina, este desproprietarirea benevola a romanului de casa parinteasca. Daca Ceauseascu ne forta sa devenim oraseni, demoland satele si mutandu-ne la oras, acum ne-am luat lumea in cap si am plecat dincolo de zare, luand viata pe umeri si drumu-n picioare pentru a deveni… europeni. Dupa 25-30 de ani de comunism, si lancezeala politica de dupa asazisa cadere a imperiului comunist, termenul de „ACASA” a devenit incert, cei ajunsi la o varsta isi mai pipaie fotografiile de familie, iar copiii lor se gandesc cum izbucneau cand…venea lumina! Opera lui Ceausescu de a incuia casele si a pleca la oras a fost dusa mai departe de noi, incuindu-le la plecarea in lume.

„Casa parinteasca nu se vinde”, spune un cantec pe versurile lui Grigore Vieru, aici sunt radacinile noastre si oricat de falnici am fi in lume, fara ele ne bate vantul, nu mai avem de ce ne anina privirea cand suntem singuri cu noi insine, nu mai avem la ce spune… acasa! Copiii nostri, desi nu au cunoscut simtul proprietatii, nici noi nu l-am prea avut, sunt mai realisti, cand sunt mici-din curiozitate, cand sunt mari-din necesitate.

Cu ani in urma am facut si eu greseala asta, am vandut doua pogoane de pamant, mostenire dupa razboi de la tata. Ei bine, baiatul meu, desi avea 6-7 ani, mi-a zis ca de ce l-am vandut, avea si el acolo un petic de… tara. Nu stiu ce putea sa faca el din acel pamant, dar am realizat ca am gresit fata de el, daca tata nu l-a vandut inainte de a-l „trece” la colectiv, eu, cand nu mai mi-l fura nimeni… am cautat sa scap de el!

Anii au trecut, baiatul a devenit un barbat adevarat si nu-mi mai pune acele intrebari… Intorcand un pic oglinda si stergandu-i laturile de praf si de aburii oftatului, ma gandesc cate case sunt goale, parasite, doar in grija vecinilor. Indiferent daca au prispa sau balcon, ele nu trebuie vandute pentru nicio vila din lume.

Acasa ramane locul unde ti s-au nascut copiii, celelalte facute dupa aceea sunt doar locuri unde incercam sa ne simtim bine, dar nu totdeauna reusim.
——————————————————-
*Din volumul „Noaptea strugurilor amari”

Marin TRASCA
noiembrie 2010
Madrid, Spania

STEFAN DORU DANCUS – DUBLA LANSARE DE CARTE LA «GAUDEAMUS» BUCURESTI

On By nelursIn literatureLeave a comment

Sambata, 20 noiembrie 2010, incepand cu ora 18.30, in cadrul Targului de Carte „Gaudeamus” din incinta Romexpo Bucuresti, la Sala „Cupola”, scriitorul Stefan Doru Dancus va lansa cele doua carti ale sale aparute in acest an: „Scrum/Cendre” (volum de poezie bilingv romano-francez, Ed. Grinta, Cluj-Napoca) si „Barbatul la 40 de ani” (proza, volumul I, Ed. Criterion Publishing Int., Bucuresti).
Despre volumul de poezie „Scrum/Cendre” (distins cu Premiul I la Festivalul National „George Cosbuc”, Bistrita, 2010) au scris:
Andrei Zanca: „(…) Prevad in Dancus o revenire spectaculoasa la un laconism, o simplitate si o concizie, care si-a facut ucenicia intre malaxoarele suferintei, neputintei, lehamitei, revoltei, deconspirarii, intelegand ca solutia nu se afla in ceea ce asteapta ei in fond: exteriorizari, care oricat de incisive si oneste ar fi ele, nu fac decat sa se indrepte abil si manipulativ impotriva poetului insusi. (…)”
Gabriel Gojocaru: “(…) Volumul de fata demonstreaza fara tagada ca autorul are grupa de sange a poetilor adevarati. (…)”.
Ionut Caragea: “(…) Atat de multa suferinta in poezia lui Stefan Doru Dancus! „Dumnezeu nu indraznea sa se apropie de suferinta aceea”. (pag. 78). Printre ganduri si printre versuri incercam sa-i reamintim poetului ca „Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri” (v. Benjamin Franklin) si ca „Dumnezeu este singuratatea oamenilor” (v. Sartre). Dar   replica nu intarzie sa apara: „nimeni nu mai e cum trebuie cu totii sunt reci / calorifere / gheturi fara vremuri prin metropolele lor stinse” (pag. 86). Trist dar evocator. Lumea se schimba si poetii raman ca niste fosile ale iubirii. Trebuie sa fie atenti, trebuie sa umble si ei cu „duhul inghetat” pentru a nu fi judecati si condamnati la singuratate. Stefan Doru Dancus plateste un tribut greu, al celui care STIE. Pentru el iubirea capata alte conotatii, mult mai intime, mult mai profunde. Chiar daca fondul liric este unul cotidian, plin de traume sociale si psihice, poetul are vocatie si misiune spirituala. El nu se leapada de credinta sa si nu se leapada nici de oameni. S-a intors dintr-o lunga calatorie, marcata de purificari, de arderi intense, si ne-a oferit acest volum superb de poezii pe care vi-l recomandam spre citire. (…)”.
Adrian Botez: “(…) Pana azi, nefericita intamplare a facut sa nu-mi cada sub ochi poezia lui Stefan Doru Dancus. Azi, printr-un plic pe care l-am deschis cam apatic, am vazut viscerele, sangele, piroanele si am auzit strigatele omenesti (lansate catre cer si catre incendiile demonico-terestre)  ale Poetului. Un Poet de o  putere teribila – asemanatoare cu cea a lui Atlas – cel ce uneste gunoaiele/reziduurile bolborosind fierbinti, ale pamantului (in plin proces de desacralizare!), cu Cerul  – Olimpian si Mistic! (…)”.
Remus Foltos: “(…) Fara a fi nici un pic complezenti, trebuie ca ne aflam in fata unui poet formidabil. Poetul a reusit, volumul „Scrum” reprezinta cheia sol a intregii sale opere! Pentru ca, nefiind un clasicizant supus canoanelor aferente, a reusit sa se scufunde pana la nivelul „betiei de cuvinte” care sa redea cel mai bine ceea ce se afla in sufletul sau. Un Titu Maiorescu l-ar fi impuscat! (…)”.

Angela Nache Mamier: “(…) “Scrum” este volumul simbolic al unei lumi dezumanizate: “nu ma pot intoarce din santul mileniului/care iata expulzeaza…”.
Suntem in fata poeziei unui om liber, nesupus, care denunta valetii ideologiei dominante politice dar si culturale. Stefan Doru Dancus este un poet rebel, o victima a societatii ca toti ceilalti. Dar el este in acelasi timp Scribul, deci deranjeaza: “diavolul vine zilnic, rasturnand cele cinci sute de/cupole ale mintii mele/lasa mereu vraiste dupa ce amesteca limbile/pamantului /in corneea cerului meu/tintuit cum sunt slabe sperante/sa scot iadul din termometrele lumii” (…)”.
Despre volumul “Barbatul la 40 de ani”, abia aparut pe piata cartii, prozatorul Ioan Grosan scrie: “O tristete grea ca o nevazuta lespede aeriana apasa paginile acestei carti. Dar nu este neaparat un sentiment “auctorial”, ci mai degraba filtrul narativ prin care se face o incursiune sui-generis in Romania zilelor de azi. Fraza cu fraza, pagina dupa pagina, cu un sclipitor sarcasm de sorginte cellineiana, cu ironie si autoironie bine strunite, se creeaza tabloul unei “no man’s land”, al unei lumi in cautarea identitatii pierdute.
“Romanul la 40 de ani” – ar putea fi un alt titlu al acestui prim volum unde pare ca nimeni si nimic nu poate fi mantuit, dar totul e salvat prin scriitura.”.
In toata perioada targului, cartile lui Stefan Doru Dancus pot fi achizitionate de la standul Ed. Criterion Publishig Int., Romexpo Bucuresti, etaj II.
Grigore TIMOCEANU
Director  Relatii publice
Grup Media SINGUR
15 noiembrie 2010

LA CHISINAU A FOST PREZENTAT FILMUL «GOLGOTA BASARABIEI»

On By nelursIn PersecutionLeave a comment

PRIMARIA MUNICIPIULUI CHISINAU

COMUNICAT DE PRESA

LA CHISINAU A FOST PREZENTAT FILMUL «GOLGOTA BASARABIEI»

17 noiembrie 2010
 
Primarul general al capitalei, Dorin Chirtoaca, a participat in seara zilei de ieri, 16 noiembrie a.c., la premiera filmului documentar „Golgota Basarabiei”, proiectat la Cinematograful „Odeon” din Chisinau. Filmul este realizat la Studioul „Moldova-film”, avandu-i ca scenaristi pe Victor Vasilache si Ion Chistruga, iar regia este a lui Ion Chistruga si Alina Ciutac si reprezinta drama neamului nostru in timpul regimului totalitar stalinist. Documentarul prezinta viata poporului basarabean de la 1940 incoace – popor care a trecut prin deportari, foame, lagare de concentrare, colectivizare etc.
 
In sala a fost prezenta si Ecaterina Garmandir, eroina a filmului si martora a deportarilor. „Eu azi sunt, maine nu-s. Dar cu ceilalti ce facem? Cine era vinovat in Moldova?”, a intrebat retoric doamna Garmandir. Batrana de 76 ani si acum, dupa decenii de la deportarile la care a fost supusa isi doreste ca oamenii sa cunoasca adevarul despre cele intamplate, iar conationalii nostri sa se simta liber pe pamantul stramosesc.
 
La randul sau, primarul general Dorin Chirtoaca a propus ca acest film sa fie vazut de cat mai multi oameni. In acest sens, la Primaria Chisinau se vor gasi copii ale acestui film, atatea cate vor fi necesare, pentru ca sa ajunga in casele oamenilor. „Imi doresc sa traim clipa cand spusele doamnei Garmandir sa devina realitate, sa ne simtim si noi liberi, cei care locuim pe acest pamant si avem si noi demnitatea noastra de oameni”, a declarat primarul Chisinaului. „Unde au fost aceste informatii si ce crime au comis acesti oameni, daca erau judecati de 3 militari in uniforma, cu stea rosie in frunte, fara nici un fel de avocat, procuror, dosar? Si pentru ce? Ca erau oameni la casa lor?”, a mai mentionat seful adiministratiei municipale. 
 
Pelicula aduce argumente suplimentare la informatiile pe care le cunoastem despre rusificarea si anexarea Basarabiei, de data aceasta prin imagini autentice, filmate la Chisinau si in sate. De asemenea, publicul descopera un adevar necunoscut pana acum, ca in secolul al XX-lea, in URSS, se aplica spanzurarea in public sau ca cei condamnati erau impusi sa-si sape singuri groapa si apoi erau impuscati in cap de KGB-isti sau NKVD-isti si li se mai dadea si cate un picior, daca nu nimereau groapa din prima.
 
Filmul documentar „Golgota Basarabiei” se bazeaza pe datele din dosarele secrete ale KGB-ului si pe argumentele martorilor oculari. Pelicula va fi proiectata zilnic pe parcursul lunii noiembrie, la ora 16.00, la cinematograful ODEON, astfel ca cat mai multi oameni sa-l poata vedea. Intrarea este libera.
 
17.11.2010
 
Directia Relatii Publice
Primaria mun. Chisinau
bd. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 83
MD 2012, Chisinau, Republica Moldova
Tel.: + 373 22 201 707; Fax: + 373 22 201 708
e-mail: drp@pmc.md; web: www.chisinau.md

Varza alba si rosie

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

VARZA ALBA folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente.

* Hepatita, bolile de ficat in general o substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant  al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub
actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.
       
* Boala canceroasa – in ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu
        mai putin de 94 de studii care au
        aratat ca varza c onsumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte
        antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de
        varza induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere
        folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza
        actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a
        numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara,
        induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si
        de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana, in care
        consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata,
        punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer,
        despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:
       
* Cancerul vezicii urinare – sunt diagnosticate la nivel mondial, in
        medie, cate 336.000 de noi cazuri
        in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei.
        Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas , care au
        studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in
        paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de
        varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta
        acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana
        varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau
        broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.
       
* Cancerul de prostata – o cercetare facuta in Statele Unite pe 1000
        de persoane de sex masculin arata ca  persoanele care consuma, la
        macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari
        sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care
        consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si
        legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la
        prostata scade cu 44%.

        * Cancerul la san – nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol
        toate studiile facute despre efectele de preventive ale consumului de
        varza in neoplasmul mamar (in Singapore , China , Statele Unite,
        Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau
        varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate
        fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a
        imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de
        12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de
        pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din
        adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de varza, cazurile de cancer
        mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in
        celelalte zone ale lumii.

         * Cancerul de colon si de rect – intr-un studiu-gigant facut in
        Olanda, au fost colectate datele
        privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu
        obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada
        de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu,
        publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale
        crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta
        localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie
        legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si
        broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai
        redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila
        afectiune.

        * Cataracta – salata de varza cu ulei de masline este o excelenta
        sursa de vitamina C si de vitamina A.
        Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele,
        stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru
        profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori
        pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub
        forma de salata.

   
 Tratamente interne

        * Obezitate – in Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de
        slabire pe baza de varza fac adevarate
        furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu
        care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care… nu v-o
        recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si,
        eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura
        ineficienta pe termen lung. In schimb, consumul zilnic, macar la pranz
        si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate
        face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este
        foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine
        si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp
        de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte
        avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata
        organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult,
        consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea
        obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii
        greutatii corporale.

        * Adjuvant contra cancerului uterin – un miniexperiment la care au
        participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus
        consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C
        (prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de
        administrare analizele au
        aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment
        celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie
        completa. Prin comparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de
        control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat
        remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de
        3-4 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din
        care se beau 600-800 de ml pe zi.
       
* Adjuvant contra cancerului la san – mai multe studii de medicina
        experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti
        in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj
        de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda
        consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa.
        Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate
        un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.
       
* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza – cercetatorii de
        la Universitatea de Medicina din
        Hawaii , Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza
        impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma
        periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De
        asemenea, varza impiedica formarea20placilor de aterom si sclerozarea
        peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de
        salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe
        saptamana.
* Constipatia – cel mai simplu tratament este consumul de varza
        murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc
        asa-numitele “bacterii prietenoase”, care combat constipatia prin
        reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre
        alimentare, de unde si efectul ei de
        “matura” a colonului, din care extrage prin absorbtie toate
        reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta.

        * Surmenaj fizic si intelectual – consumul de varza cruda sub forma de
        salata este un tratament tonic
        extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos.
        Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte
        stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care
        intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect
        adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in
        care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de
        grame) de salata de varza. Acest tratament este fo arte bun adjuvant
        si contra depresiei psihice..

        * Menopauza – studii preliminare arata ca un consum saptamanal de
        varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani)
        imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza
        raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este
        instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput
        ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si
        combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza,
        prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.

        * Infectii respiratorii – varza este mai bogata in vitamina C decat
        portocalele, are putine calorii si
        multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu,
        calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca
        remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub
        forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii
        respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii.
        Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomanda si varza
        murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru
        contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.

       
 Tratamente externe

        * Arsuri de gravitate mica si medie – se fac spalaturi si se pun
        comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza.
        Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica,
        previne formarea cicatricelor cheloide.

        * Rani care se vindeca greu – se pun zilnic comprese cu suc de varza,
        care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce
        la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin
        cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale
        cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este
        mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa
        vindecare sunt mult mai putin vizibile.

        * Eczeme infectioase, infectii fungice
        – frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se
        pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se
        fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze vreme de 4
        ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar
        45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Compusii pe baza de
        sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra
        bacteriilor si a ciupercilor parazite.

        * Cancer de piele – se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona
        afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata
        anterior, la tratamentul eczemelor.
        Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au
        beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar
        care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de
        tratament dau gr

        * Entorsa, luxatii – se pun pe zona afectata frunze de varza bine
        zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia
        se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea
        accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de
        gheata.. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de
        refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe
        cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult
        mai mici.

        * Dureri reumatice – pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual,
        seara, frunze de varza bine zdrobite.
        Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc
        proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de
        pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect
        antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele
        degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.

        FRUMUSETE
     
        * Ten incarcat – se sterge vreme de cinci minute, in fiecare
        dimineata si in fiecare seara, pielea de pe
        obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in
        suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de
        curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de
        stralucire tenului astfel tratat.
        * Piele imbatranita – bogata in vitamina A si in vitamine din
        complexul B, continand substante care
        imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare
        profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor
        de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc
        foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care
        se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute.
        In final se aplica o crema hidratanta.

        VARZA ROSIE
      –  Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a
        acesteia. Dincolo de infatisare, intre
        varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu
        ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza
        alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele.
        –  Ei bine, varza rosie contine de pana la… 6-8 ori mai multa vitamina C
        decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta
        vitamina.
       – Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol
        foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de
        preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu
        cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari
        terapeutice extrem de importante:
       
          * Alzheimer – antocianii, adica pigmentii rosii din aceasta varietate
        de varza, fac adevarate miracole
        in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor20din sistemul
        nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de
        grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza,
        dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe
        lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili
        functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire
        si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul
        verzei rosii este cert.
       
          *Febra – se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de
        varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi.
        Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si
        sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate,
        catalizeaza actiunea sistemului imunitar, care este principalul
        “beneficiar” al acceselor de febra.

        * Alergia – este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda
        (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame
        zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de
        pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de
        antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului
        imunitar la interactiunea cu factorii externi.

ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA

On By nelursIn InterviewLeave a comment

By Maria Diana Popescu, Agero
 
MDP: Domnule Ilie Marinescu,  sinteti pregatit pentru o declaratie asupra propriei persoane?
 
ILIE MARINESCU: Atunci cand intrebarile imi sunt adresate de un critic literar, cu siguranta ma bucura acest lucru si ma onoreaza in acelasi timp, cu conditia sa nu fie o declaratie despre propria persoana, ci mai degraba asupra personalitatii celui intervievat, deoarece sensul celor doua notiuni din punctul de vedere al psihologului comporta o diferenta semnificativa de continut; la fel si din puctul de vedere al poetului caruia nu-i scapa semnificatia celor doua notiuni.
 
MDP: Borges afirma ca toti artistii creeaza in spiritul secolului lor si ca poti recunoaste stilul epocii, pentru ca se repeta de la un creator la altul. Despre stilul dumneavoastra, despre nota personala care va imbogateste universul si paleta viziunilor poetice, ce trebuie sa stie iubitorul de cultura?
 
ILIE MARINESCU: Daca ar fi sa merg pe conceptiile lui Jorge Luis Borges, ar insemna ca tot ceea ce creeaza un autor sau un artist in timpul sau istoric, atunci fie va renega trecutul, fie se va teme de viitor, iar creatiile sale nu ar transcende vremurile si aici exemplul ales cu Borges nu ar mai fi elocvent, deoarece, acesta chiar daca nu a primit niciodata premiul Nobel, viziunile sale au strabatut, iata, deceniile, ramanand in constiinta oamenilor mai mult decat acela care i-a luat locul pe podiumul premiilor Nobel.
De aceea, consider ca un artist chiar daca este ancorat intr-o anumita epoca, opera lui va rezista in timp tocmai datorita faptului ca face conexiuni cu trecutul, prezentul sau viitorul. Am tinut la aceasta precizare tocmai pentru a face referire la viziunea si stilul meu poetic pe care l-am dorit mai mult, nu sa-mi imbogateasca mie universul, ci sa incerc o trezire a spiritelor cititorilor din aceste timpuri. Si afirrm acest lucru, deoarece poezia chiar daca in forma si continutul ei reprezinta gandirea autorului la un moment dat, aceasta trebuie sa influenteze neaparat constiintele viitoare, chiar daca maniera in care este scrisa se poate confunda cu ale altor confrati trecuti in nefiinta din alte epoci. Totdeauna incerc in maniera proprie sa fac conexiuni atemporale, uneori abia perceptibile de catre cititori. Si daca tot am amintit de Borges am sa concluzionez raspunsul cu un citat de-al sau: “Nimeni nu poate sti daca lumea este fantastica sau reala si nici daca exista o diferenta intre a visa si a trai.”
 
MDP: De ce psihologie si poezie si nu medicina sau teologie?
 
ILIE MARINESCU: Cele doua “indeletniciri” se intrepatrund atat de bine incat celelalte doua ipostaze care mi-au fost refuzate de destin la un moment dat gasesc o corespondenta semnificativa in viata si opera mea. Pe deoparte, psihologul este un medic al sufletelor, iar poetul prin poeziile sale devine un taumaturg al celor care, fara a apela la psiholog, medic sau preot, gasesc o alinare in poemele care de cele mai multe ori fac trimitere la divinitate.
 
MDP: Ce defineste personalitatea dumneavoastra?
 
ILIE MARINESCU: Prin secolul VI, Boethius afirma ca „Persona est substantia individua rationalis naturae”, adica persoana este o substanta individuala de natura rationala. Definindu-ma si eu o persoana rationala, consider ca trasaturile de personalitate cele mai pregnante: temperament, caracter, aptitudini si-au pus amprenta destul de evident asupra mea, toate contribuind intr-o masura mai mare sau mai mica la conturarea personalitatii mele, ceea ce, fara lipsa de modestie, consider ca m-au propulsat pe o traiectorie pe care mi-am dorit-o, pentru care am muncit si pentru care am facut de cele mai multe ori sacrificii fara ca cei din preajma mea sa simta aceasta. Ceea ce ma caracterizeaza in mod special facandu-mi propriul portret psihologic as putea spune ca: modestia, bunul simt, corectitudinea, puterea de munca, onestitatea si altruismul. Vedeti, postura in care m-ati pus aceea de a ma caracteriza, este o postura destul de incomoda pentru o persoana cu bun simt pentru ca se simte stanjenit vorbind despre propriile insusiri, deoarece intr-un interviu sunt greu de dovedit si pot fi acuzat de un anumit subiectivism, de aceea doar perceptia celorlalti poate fi dovada afirmatiilor mele.
 
MDP: Ce aveti in lada cu zestre spirituala, pe cite carti v-ati semnat cu majuscula?, cum s-a strecurat poezia in existenta unui psiholog?
 
ILIE MARINESCU: Cand incepi sa scrii poezie, as putea spune ca spiritualitatea se afla la ea acasa si devine o zestre fara de care nu mai poti trai, care te inalta, te imbogateste dar care in acelasi timp incepe sa-ti macine fiinta in modul cel mai placut, devine un modus vivendi. Si pentru ca framantarile sa prinda contur, le-am asternut in cele patru volume de versuri, „Maieutica iubirii”, „Oblomovismul sinarhiilor”, „Meditatii poetice”.  „Muguri de stele” si o piesa de teatru „Traficantul de iluzii”. Pot afirma cu mana pe inima, ca profesia de psiholog, prin cunoasterea profunda a sufletului uman a fost cea care m-a ajutat cel mai bine sa descopar arta de a pune in versuri trairile ce ruineaza fiinta umana. Atunci cand daruiesti celorlalti ceva din modul tau de a gandi, de a trai, acea lada cu zestrea spirituala nu numai ca nu se goleste, ci din contra devine o sursa reala de elevare spirituala.
 
MDP: Intre psihologie si sociologie exista in mod „natural”, o relatie biunivoca, iar o imagine sistematica asupra fenomenului literar actual se poate construi numai pornind de la aceasta premisa. Daca ar fi sa intocmiti o harta, cum ati hasura publicul iubitor de valoare, dar criza de supraproductie literara?
 
ILIE MARINESCU: Cele doua stiinte nu pot exista una fara cealalta, ele vin una in completarea celeilalte si acest lucru a fost foarte bine evidentiat de Van Bertalanffy prin sistemul sau bio-psiho-social, astfel incat nici fenomenul literar nu poate face abstractie de acest sistem, iar cel care il ignora ori nu stie ce face, ori o face de dragul de a face. Ignorarea acestui sistem sau a unei parti din el, duce dupa cum vedem la o criza in ceea ce priveste calitatea actului artistic, iar din acest punct de vedere, fiind destul de critic (vezi volumul de pamflete si satire („Oblomovismul sinarhiilor”) atat cu mine cat si cu cei carora pot sa le evidentiez carentele, imi este destul de usor sa intocmesc o harta a publicului iubitor de valoare, deoarece numarul acestora este in continua descrestere, astfel incat harta ar fi prea hasurata; desigur scuze totdeauna pot fi invocate, insa motivatia este cea care scapa celor mai multi din motive uneori obiective, asa cum se invoca vesnica tranzitie a societatii de la un regim totalitar la unul, asa-zis democratic. In loc ca omul sa se adapteze unui nou sistem social, se lasa usor influentat de ceea ce ii este facil, usor de diferit, fara a fi nevoit sa faca eforturi prea mari pentru a-si constientiza propria conditie. De aceea, aceasta supraproductie literara eu o percep ca un magazin in care rafturile abunda de produse ieftine, care sa satisfaca cerintele majoritatii cumparatorilor si in loc ca acestia sa cumpere putin si bun, incarca al lor cos cu bunuri pe care odata ajunsi acasa constata ca le fac mai mult rau decat bine. Asadar, trebuie sa invatam sa facem selectia a ceea ce dorim sa consumam, tot la fel ca si intr-o relatie, nu poti sa te indragostesti de cineva pe care nu-l iubesti.
 
MDP: Intr-una din numeroasele emisiuni v-am auzit vorbind cu egala satisfactie despre poezie si despre fiul dumneavoastra, Alexandru. Cit la suta poezie, cit psihologie, cit viata privata?
 
ILIE MARINESCU: Incercati sa patrundeti acolo unde este greu de patruns, insa numai faptul ca am onoarea de a raspunde unei personalitati la fel de tenace, ma determina sa raspund cu aceeasi sinceritate cu care m-ati abordat. Facand un joc de cuvinte as putea spune ca poezia vietii mele este fiul meu Alexandru. El este generatorul puterii mele creatoare pe toate planurile, el este cel care mi-a dat puterea si taria de a merge pe acest drum atat de sinuos, dar de pe care culegem acum roadele impreuna. El este singura fiinta care imi stie cu adevarat si bucuria si tristetea si zambetul si lacrima. Lui ii datorez totul deoarece, iubirea pentru el este prima de sub Divinitate. Din acest punct de vedere, cand am afirmat ca ii datorez fiului meu totul, este pentru faptul ca mi-a permis si m-a inteles, ca pentru a fi un bun psiholog sau pentru a crea versuri ce sper sa dainuie in timp, trebuie sa faci anumite sacrificii, ori cel sacrificat a fost chiar el, timpul de care l-am privat in orele de studiu sau de creatie sunt procentele ce am incercat sa le egalizez cat am putut de bine si sper ca am reusit!
 
MDP: Putem vorbi despre o cultura la moda, precum o moda vestimentara, caz in care avem de-a face cu un „social” mediocru, care accepta usor manipularea?
 
ILIE MARINESCU: Eu cred ca putem vorbi de o moda a culturii si nicidecum de o cultura la moda, de aceea mediocritatea este la cote alarmante, pentru ca oamenii se lasa usor manipulati si trec destul de greu prin filtrul ratiunii produsele culturale, ce se ofera spre deliciul celor interesati de venituri facile. Pentru mine personal, cultura ce nu se demodeaza este doar ceea ce reprezinta calitate, si cand ma refer la calitate, ma refer la exprimarea in arta, in cultura. Cu cat rafinamentul exprimarii este mai mare cu atat calitatea se evidentiaza si este generatoare de moda. Chiar daca exista o cultura care poate satisface orice gusturi, nu tot ceea ce este la moda este si bun sau frumos. Privind din aceasta perspectiva personala, socialul va fi cu atat mai putin mediocru cu cat va respinge produsele asa-zis la moda.
 
MDP: Observind creatiile multor contemporani, gindindu-ma, de pilda, la Wagner care a incitat la mareata megalomanie, la fel ca alchimia sau hegelianismul, ma intreb, cum ar putea poetul/artistul de azi sa creeze, fara a friza incomodul si vulgaritatea,  atit de prezente si, culmea, acceptate,  ca arta timpului nostru?
 
ILIE MARINESCU: Ati adus in discutie mari creatori de valoare si sunt nevoit sa spun ca ati atins o coarda sensibila sufletului meu, deoarece sunt un mare consumator de muzica clasica si filosofie. Daca tot ati adus vorba de Wagner, mergand pe filonul artistului de azi, consider ca toti dar absolut toti, ar trebui sa fie cautatorii Marelui Graal si sa ignore vulgaritatea, insa din nefericire, cei care se cred „creatori moderni cu orice pret”  sunt un cancer vizibil al societatii si ce-i mai grav ca sunt destui care rezoneaza cu acest tip de cultura. Creatorul care iubeste cu adevarat arta, poate cu usurinta sa sfideze aceste productii si in ceea ce ma priveste consider ca am ales calea cea buna, de aceea incerc in poemele mele sa aduc cititorului, iubitorului de poezie acea lume mirifica rupta de vulgul cotidian.
 
MDP: Ca poet si scriitor,  puteti renunta la cistigul metodologic adus de viziunea lui Goldman asupra artei, aceea de conciliere a psihologicului cu sociologicul, sau subscrieti la compromisul propus de Arnold Hauser, intemeiat pe imposibilitatea de a concilia esteticul cu sociologul…
 
ILIE MARINESCU: Nu am sa ma raliez la viziunea lui Arnold Hauser, nu pentru ca este roman, ci pentru ca viziunea lui Goldman este mai aproape simtirii mele de psiholog, care considera, asa cum am afirmat si mai sus, ca nu poti rupe socialul de psihologic, pentru ca arta se adreseaza socialului in ansamblul sau si nu numai unui grup restrans de admiratori sau iubitori de frumos;  asta in masura in care doresti sa schimbi ceva in mentalitatea si constiinta cetatii. In momentul in care esteticul este rupt de social, se ajunge inevitabil intr-un punct critic din care este greu sa revii, deoarece numai esteticul este cel ce da fundament si schimba cu adevarat in bine viata noastra.
 
MDP:  A  devenit cultura, arta in genere, un fel de business ?
 
ILIE MARINESCU: Indiferent cat de mult iubim cultura si arta, creatorul modern, cel care isi dedica intreaga existenta unui crez artistic, ar trebui tot la fel de bine sa duca o viata onorabila, insa lucrurile stau cu totul diferit decat modul in care ne dorim si gandim. Normal ar fi ca din creatiile sale omul modern si in speta creatorul roman sa duca un trai decent insa este vitregit de acest deziderat deoarece, creatorul nu are timp de business si de cele mai multe ori se gasesc „oameni de bine” care se ocupa de promovarea operelor sale si profitul, in loc sa ajunga la cel care a dat viata si a asudat asupra creatiei sale, ajunge pe mana acestora. Ganditi-va doar la faptul ca din vanzarea unei opere de arta, oricare ar fi aceea a unui autor, acestuia ii revine un procent de 8 la suta. Vi se pare normal? Este o problema reala, careia, eu, personal, i-as gasi o rezolvare, insa nu la mine sunt fraiele culturii. Dar,, cum artistul este caracterizat de bun simt si modestie, prefera sa-si continue opera dincolo de interese mercantile, fiind constient de rolul pe care si l-a asumat.
 
MDP: Recent v-ati intors din America, cum este perceputa literatura romaneasca dincolo de ocean? Care a fost obiectul deplasarii dumneavoastra?
 
ILIE MARINESCU: Am sa incep cu a doua parte a intrebarii. Am fost invitat de o parte din comunitatea romana din Chicago sa-mi prezint cartile, astfel ca am putut participa la festivalul romanilor de pretutindeni, desfasurat in localitatea Niles, langa Chicago, si la alte evenimente culturale. Daca vorbim de perceptia literaturii romane dincolo de ocean, atunci trebuie sa ne referim doar la perceptia celor care fac parte din comunitate, pentru ca dincolo de aceasta, in mediile americane literatura romaneasca razbate foarte greu sau deloc; nu exista. Am vizitat mai multe librarii americane si nu am vazut nici un titlu romanesc sau un autor roman pe rafturile librariilor si asta mi se pare destul de trist, in conditiile in care avem reprezentanti culturali in USA sau persoane care se ocupa de promovarea literaturii romanesti in strainatate. Un alt aspect demn de remarcat este acela ca, in cadrul comunitatii a inceput constituirea unor biblioteci cu autori din tara, literatura veche, carti princeps. Aici mi-am adus si eu umilul aport cu cateva volume de versuri. Desigur, frumos ar fi ca autorii romani sa fie cunoscuti de americani, altfel nu vom iesi din conul de umbra. Personal am cunoscut o distinsa doamna americana, prietena cu familia fostului presedinte american Gerald Ford si trebuie sa va marturisesc ca dupa ce i-am oferit volumul meu de versuri tradus in limba engleza, „Muguri de stele”, mi-a marturisit ca nu inceteaza sa-l asculte zi de zi (volumul fiind insotit si de un CD audio, cu vocile unor mari actori ai teatrului romanesc printre care George Mihaita, Ion Lucian, Adriana Trandafir  etc), ceea ce mi-a confirmat credinta ca putem reusi doar daca avem si vointa. Totul depinde doar de noi ce facem si cum facem.
 
MDP: Putem vorbi despre o presa  culturala corecta si echidistanta?
 
ILIE MARINESCU: Cu siguranta nu pot impartasi aceasta opinie, deoarece la noi in tara totul se desfasoara in functie de grupuri de interese, sau „gasti”, astfel incat sa fii promovat ca incepator si nu numai, in ale scrisului sau alt gen de arta este o adevarata sinucidere. Personal, am trecut prin aceste furci caudine si daca va fi cazul voi da si nume pentru ca ma simt un spirit liber si nu fac arta in functie de interesele cuiva. Chiar daca nu sunt inregimentat intr-un grup anume, prefer, asa cum spuneau stoicii, sa am mai multi admiratori decat adepti la creatiile mele. Avand tangente bune de cativa ani cu presa din tara, cu mass-media in general, cunosc bine acest fenomen, de aceea mi-ar trebui un spatiu amplu sa pot dezbate aceasta tema. Tocmai de aceea, marii oameni de cultura nu sunt cunoscuti sau cunoscuti de un public restrans, pentru ca nu alimenteaza interesele anumitor grupari constituite uneori ad-hoc, ca si cum in tara ar fi doar o mana de oameni care fac arta.
 
MDP:   Ce lucruri va sint consubstantiale din viata aceasta?
 
ILIE MARINESCU: Tot ceea ce fac consider ca se incorporeaza intr-un sincretism perfect, mulat pe credintele mele de zi cu zi, pe ceea ce incerc sa fac, fara a deranja aproapele. Si pentru ca suntem in registru unui dialog cultural, as aminti in acest context vorbele unui mare artist, Corneliu Baba, care spunea: „Nu va pierdeti vremea cu fleacuri. Puneti-va in fata tinte mari. Chiar daca nu le atingeti, macar ati ostenit pentru ele. Si asta valoreaza cat o reusita”. Iata consubstantialitatea modului meu de a face lucrurile.
 
MDP:  Traim rupti unii de altii, invirtiti de rotile descentrate ale morilor  de vint politice si sociale.  Ce e de facut?
 
ILIE MARINESCU: In atare situatie, cel mai bun lucru, din punct de vedere psihologic va vorbesc acum, este acela de a incerca sa ne pastram echilibrul psihic, sa nu cadem usor prada tentatiilor de orice fel, sa trecem prin filtrul ratiunii  tot ceea ce ni se ofera si mai ales fiecare dintre noi sa incerce sa faca lucrurile cat mai bine, in functie de aptitudini si sa avem o atitudine pozitiva chiar si in fata acestor vicisitudini ale vietii. Vorbind insa despre cultura, consider ca este singurul liant care poate repara fractura dintre indivizi, singurul mod in care societatea, in ansamblul sau, se poate identifica cu spiritul inaintasilor si cu sentimentul ca apartinem unei culturi milenare.
 
MDP:  Si-a abandonat intelectualul roman misiunea istorica?
 
ILIE MARINESCU: Ca si psiholog, am anumite perceptii legate de statusul intelectualului roman si prin prisma faptului ca datorita multor emisiuni la care sunt invitat, am avut ocazia sa cunosc o serie de intelectuali, care dintr-o lehamite generalizata in societate, se simt izolati, neajutorati si de aici rezulta neimplicarea lor, desi in birourile lor de lucru, fac si desfac idealuri de care cei pusi sa carmuiasca destinele natiei nu tin cont, astfel incat aportul lor la evolutia societatii este unul invizibil si neinsemnat. Nu poti iesi in lumea mare, in lumea civilizata decat cu acele minti ascutite, cu cei care fac ceva pentru tara, iar fondul nostru genetic abunda de astfel de personalitati, insa cum spuneam mai devreme, este un fel de rotire de cadre scoase la inaintare, mereu altii dar totdeauna aceiasi.
 
MDP:  Simt un mare dezgust pentru lumea literara de astazi, pentru mizerabilii si pornografii boemelor literare, premiati si sustinuti de institutiile statului.. Dumneavoastra?
 
ILIE MARINESCU: Traiesc acelasi sentiment de frustrare si ma feresc sa folosesc cuvinte licentioase, cand constat, la fel ca si dumneavoastra, ca in literatura sunt promovati, premiati, adulati cei care au dat condeiului conotatiile cele mai obscene. Este si motivul pentru care am acceptat acest interviu, deoarece am considerat ca doar asa poate cu o floare se mai face primavara. Sa ai o atitudine critica in aceste vremuri, este ca si cum stand pe marginea unei prapastii, sa contempli in liniste orizontul, fara sa-ti dai seama vine unul din spate si te impinge in prapastie, fara sa-si dea seama ca acestia se salveaza prin aripile invizibile ale spiritului lor cizelat. Cam asa stau lucrurile cu cei care dorind sa exalte prin frumusetea interioara, sunt tarati fara voia lor in aceeasi mocirla si confundati cu cei care deja sunt murdari.
 
MDP: Mai putem vorbi in aceste vremi de cvasi-debusolare despre desavirsirea unui model cultural romanesc, la nivelul scriitorului, al operei sale, dar si la nivelul celui care consuma „produsul cultural” numit literatura?
 
ILIE MARINESCU: Personal, inca nu mi-am pierdut speranta si consider ca incet, incet vremea debusolarilor va trece si cultura, in ansamblul ei, va intra pe un fagas normal, iar efortul dumneavoastra de a scoate in evidenta aceste sincope din arta este dovada ca inca se mai poate repara ceva. Tot ceea ce trebuie facut este ca oameni ca dumneavoastra si ca multi asemenea dumneavoastra sa nu abandoneze crezul interior si sa faca front comun impotriva “miticilor” si cu siguranta cititorul sau consumatorul de frumos se va mula dupa aceste tendinte. A ni se scoate mereu in fata idei de geul ca “asta se cere” cum fac mediile in masa, este dovada de netagaduit ca sunt interese absconse care au darul de a ne duce pe un drum gresit.
 
MDP: Ce proiecte isi asteapta de la dumneavoastra rinduire si exprimare pe masa poetica?
 
ILIE MARINESCU: De regula imi place sa vorbesc despre lucruri pe care le-am facut deja. Proiectele sunt frumoase, multe si multiple, insa cine imi va garanta realizarea sau finalitatea lor? Abia dupa ce se implinesc pot vorbi despre ele, insa cum intrebarea a fost directa, am sa va spun ca peste cateva zile imi voi lansa cel de-al cincilea volum de versuri cu un titlu ce vi-l spun in premiera pentru ca deja are BT si CIP-ul Bibliotecii Nationale, se numeste „Poeme de suflet hyperborean” si sper sa fie un succes asa cum am avut si cu celelalte volume de versuri. Trebuie sa marturisesc faptul ca editarea acestui volum se datoreaza editurii „Living stone”, care, spre deosebire de alte edituri care refuza tiparirea de poezie pe motiv ca „nu se vand”, aceasta a avut curajul sa-mi editeze volumul, mai ales ca au initiat un proiect cu o colectie de volume de poezie intitulata „Dor” si eu sunt primul care voi deschide aceasta serie de tiparituri. Sper sa-mi ajute Dumnezeu sa ajung acolo unde mi-am propus, pentru ca doar credinta mea mi-a deschis portile evolutiei in plan spiritual si nu numai.
 
MDP:  Va rog, in final, formulati  o intrebare la care ati dori sa raspundeti si nu am fost inspirata sa o adresez…
 
ILIE MARINESCU: Recunosc faptul ca si postura de a pune intrebari este la fel de dificila. Am sa incerc totusi in final sa ma gandesc la o intrebare al carui raspuns sper sa il pot da intr-un interviu viitor. L-as intreba pe psihologul-poet Ilie Marinescu, daca fericirea reprezinta un scop in sine, un tel sau o iluzie?
 
Maria Diana Popescu in dialog cu Ilie Marinescu, psihologul vedetelor din Romania
 
www.agero-stuttgart.de

Ce este dorul?

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorita distantei si trebuintei de ea. Ci in dor e prezenta intr-un fel propriu si intr-un grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite.
Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta. in dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeste. Este cu intelegerea adanca in acela, dar, in acelasi timp, in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste in afara dorului.
Dorul este infatisat adeseori ca aflandu-se langa persoana iubita; prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste.
Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv la aceea. Cel ce doreste nu se multumeste cu preocuparea de interesele sale, nu da atentie importanta la nimic in jurul sau sau le vede pe toate sub un val de tristete, pentru ca nu mai vede decat pe cel ce e totusi la distanta si care sigur ar putea da lumina celor din jurul sau.
Dorul descopera taina negraita a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, in dor te descoperi fara sa te realizezi. in el, astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi.
Dorul te cheama langa ea. Prin dor traiesti necesitatea ca comuniunea de mai inainte sa se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenta persoanei dorite langa tine. Simti necesitatea sa ai caldura ei langa tine si nu numai de la distanta, ca o dovada sau ca un semn vazut al iubirii ei. in dor te duci cu gandul si cu simtirea langa persoana iubita. Dar, in acelasi timp, in dor manifesti trebuinta ca sa te duci in carne si oase la ea si ea sa vina la tine in carne si oase.
In dor, o persoana traieste valoarea eterna a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a incetat sa existe cu totul.
Pr. Dumitru Staniloae

Liège, centru cultural in 2010 al regiunii Valonia-Bruxelles

On By nelursIn EuropeLeave a comment

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Frumosul oras de pe malul fluviului Meuse, care nu are o populatie mai mare de 200.000 de locuitori pe o suprafata totala de 69,39 km², este gazda numeroaselor evenimente culturale pana la sfarsitul acestui an. Liege, un oras francofon, este cel mai important centru economic din Valonia si capitala provinciei cu acelasi nume.

Lansat in 2009, „Concursul pentru creatie in domeniul artelor plastice din Liege” isi propune sa descopere, sa incurajeze si sa sprijine tinerele talente in diferitele forme de exprimare artistica contemporana. Laureatii concursului sunt premiati de un juriu compus din reprezentanti ai centrelor de arta din zona. Premiul I este de 6000 de euro, iar premiul II este de 4000 de euro.

Festivalul „Libertatilor” mobilizeaza in fiecare toamna toate formele de exprimare pentru a face martora situatia drepturilor si libertatilor politice si artistice in lume prin teatru, film sau diverse expozitii. Muzica este prezenta prin Festivalul de Orga in perioada 24 octombrie-28 noiembrie, care a devenit un eveniment cu traditie pentru iubitorii de muzica regala sau reprezentatiile Orchestrei europene compusa din 47 de muzicieni din Germania, Belgia, Olanda, Rusia, Franta, Polonia, condusa de Garett List.

Nu lipseste nici dansul. Astfel intalnim un concurs international de break dance la care participa 16 echipe de cate 8 persoane din Belgia, Olanda, Italia Franta si Luxemburg. Concursul este arbitrat de un juriu international de profesionisti din hip-hop din Olanda, Belgia si Statele Unite ale Americii. Premiul mare consta in suma de 3000 de euro.

De peste 20 de ani, Corul Simfonia din Liege organizeaza un mare concert de Craciun in biserica Saint-Jacques. 100 de cantareti, 40 de muzicieni si 6 solisti pun la un loc talentul lor pentru a da viata unei munci impresionante.

Orasul Liege se bucura de o vasta incarcatura istorica si culturala, nefiindu-i greu sa faca fata unui program artistic incarcat. Aflandu-se in posesia uneia dintre cele mai bogate colectii din lume de arheologie, arme si arta religioasa, metropola deschide usile mediului cultural din nenumaratele muzee care stralucesc la intersectia Europei de Vest. Dintre acestea amintim „Le Grand Curtius”, numit initial „Muzeul de Arheologie din Liege”. A fost inaugurat oficial la data de 1 august 1909 intr-un imobil impozant de stil renascentist, construit la sfarsitul secolului al XVI-lea de Jean de Corte zis Curtius, un prosper negustor de arme si praf de pusca care facea afaceri cu armata spaniola. Muzeul de Arheologie si Arta decorativa poseda colectii de materiale arheologice de mare valoare istorica si stiintifica, cum ar fi uneltele de piatra din paleoliticul mijlociu, descoperite la Spy in 1885-1886. Pe langa Departamentul de Arheologie, muzeul sustine si colectiile din Departamentul de Arta religioasa, Departamentul de Arta decorativa, Departamentul de Arme si Departamentul de Sticla.

Muzeul de Arta Moderna si Contemporana, renovat in 1993, poate fi considerat unul dintre cele mai bune muzee de arta moderna din Europa. Aici se poate urmari evolutia artei moderne si contemporane prin cele mai frumoase opere de arta plastica ale colectiilor lui Picasso, Gauguin, Monet, Magnelli, Tapies. Cladirea muzeului este situata in Parcul Boverie. Are in posesie picturi si sculpturi din 1850 pana in prezent, aproximativ 750 de piese.

Muzeul de Arta Valona include si el colectii de pictura si sculptura – ale artistilor comunitatii franceze din secolele saisprezece-douazeci sau Muzeul Ansembourg in care sunt expuse opere de arta si mobilier din secolul al XVIII-lea. Cladirea este un conac construit in 1740, monument al patrimoniului Valoniei, care isi pastreaza decorul original: lemnul sculptat si fierul forjat, tapiseriile, draperiile de perete, candelabrele de sticla, ceasurile si ceramica…

Din categoria muzeelor non-municipale fac parte:
• Muzeul Aquarium, un loc unic in Liege si in Valonia, in care se poate explora fascinanta lume acvatica si bogatia regnului animal. Muzeul a fost infiintat in cadrul Institutului de Zoologie, intr-o cladire de stil neoclasic, care a fost construita in secolul al XIX-lea. In salile de acvariu se gasesc 46 de rezervoare cu apa de mare rece, apa de mare calda, apa dulce calda si apa rece de rau, avand decoratiuni fidel reconstituite cu circa 2.500 de pesti din oceane, mari, lacuri si rauri din intreaga lume. In salile muzeului, 1.000 mp sunt dedicati diversitatii de animale, de la cele mai mici insecte pana la elefanti si balene de 19 metri lungime… 20.000 de exemplare conservate de pe toate continentele.
• Casa Jazz-ului, dedicata cercetatorilor, muzicienilor, fanilor muzicii jazz, colectionarilor, jurnalistilor, studentilor si turistilor care trec prin Liege. Cuprinde mii de colectii de inregistrari rare.
• Muzeul in aer liber de Sart Tilman contine aproape 100 de sculpturi si picturi murale care se potrivesc peisajului natural si atmosferei de campus. Lucrarile in aer liber sunt construite din otel, bronz, piatra, ceramica sau combinatii de materiale originale care introduc diverse aspecte ale artei moderne si contemporane, de la clasicism la expresionism si de la abstract la conceptual.
• Archeoforum Liege. Vizitatorii intra intr-un loc subteran, care a fost amenajat vizual si sonor astfel incat sa reliefeze toate perioadele istorice ale Liege-ului, mai mult de 9.000 de ani de pelerinaj: ruine preistorice, constructii ale galo-romanilor, cladiri medievale sau resturi ale unei catedrale gotice.
• Muzeul Denis si Muzeul Tchanches, dedicate marionetelor. Explica diferitele tipuri de papusi din lume si tehnicile de manipulare.
• Muzeul de Arheologie Preistorica ilustreaza perioadele istorice si o serie de mulaje din ghips ale craniilor umane, prezentand evolutia fizica a omului. Este situat in subsolul cladirii principale a Universitatii din Liege.
• Gradina Botanica, inaugurata in 1883 si renovata in 1997, are o colectie de sere in care se pot vedea plante din intreaga lume: 2 sere cu 360 de copaci, arbusti si plante apartinand climei mediteranene; 2 sere dedicate climei temperate; o sera tropicala; cateva plante tropicale rare; o colectie istorica de Bromeliaceae; un complet de ferigi; 2 sere de cactusi si 2 sere cu multe specii de orhidee si diferite tipuri de plante carnivore.
• Casa Metalurgiei si Industriei din Liege, muzeu dedicat istoriei metalurgice, energiei si tehnologiei informatice.
• Muzeul iluminarii cu gaz si Istoria veche de iluminat, contine mai mult de 600 de corpuri de iluminat de toate tipurile: gaz, ulei, petrol, acetilena, electricitate, din care 60 sunt de gaze naturale. Muzeul a fost creat la initiativa Progaz si este gestionat de catre Asociatia Europeana Prolumine-Progaz.
• Muzeul Transporturilor in comun, prezinta 40 de vehicule: taxiuri diligenta, tramvaie trase de cai, tramvaie electrice, troleibuze, autobuze, vehicule de serviciu care ilustreaza perioada din secolul XVIII pana astazi.

Sursa: www.liege.be