Confidente

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Miroase a zahar ars, a scortisoara si a vanilie. Un volum cu versuri de Lamartine a ramas deschis pe masa, la poezia “Le Lac”. Veioza din dormitor, uitata aprinsa, imbraca intr-o lumina difuza podeaua lustruita si peretii zugraviti in calcio vecchio. E cald si aproape intuneric. Soarele a apus si o ultima raza razleata aureste albumul de fotografii aflat pe noptiera. De pe coperta lui ovala, o femeie din epoca victoriana contempla salul de matase chihlimbarie, aruncat pe spatarul vechiului fotoliu tapisat cu catifea verde. Femeia are ochi de un gri spalacit, profil nostalgic si umeri de portelan, ce par transparenti in decolteul rochiei de culoarea aburului. Ceasul de pe masuta rotunda ticaie in cadenta si orhideele din vaza respira calm, in linistea din jur. Un telefon se aude sunand. Perdelele de organza tremura usor in bataia vantului, in timp ce stelele rasar una cate una. Noaptea creste, trimitandu-te cu gandul la arome de ciocolata calda si prajituri, la scene de dragoste din filme mute, la somn si la cearsafuri moi si albe. Este o seara obisnuita, o seara ca oricare alta.

Asta seara insa, decorul acesta se schimba. Totul este special, pentru ca este seara din ajunul Zilei Recunostintei. Iar ajunul este intotdeauna mai frumos decat sarbatoarea insasi. Ajunul incepe cu neliniste si incantare, cu daruri, cu amintiri din alte seri de ajun, cu o masa frumos impodobita, cu lumini stralucitoare si calde. Ne simtim infrigurati si usor stanjeniti in hainele noi, cumparate special pentru aceasta ocazie, ochii nostri zambesc si la fel zambesc si ochii celorlalti, miroase a parfum si a flori si toti suntem fericiti.

Seara din ajunul Zilei Recunostintei are in ea mireasma amintirilor din vacantele copilariei. Nu-i asa ca de fiecare data, vacanta incepea cu acea jumatate de zi de dupa terminarea ultimelor cursuri? Nu-i asa ca ne bucuram de ajunul ei? Ne doream sa prelungim acele momente, tocmai pentru ca fiecare zi de vacanta insemna pentru noi, o sarbatoare.

Si mai seamana ajunul cu ceva… Seamana cu acel moment special, cand de ziua de nastere, invitatii nostri ne asteapta sa ne punem o dorinta si sa suflam in lumanari. De fiecare data, traim emotia acelei clipe, pe care am vrea sa o pastram, sa o retraim de-a lungul anului. Si parca ne este teama ca s-ar putea sa ne punem o dorinta oarecare si nu pe cea care trebuie.

Iar daca ar trebui sa descriem apoi, frumusetea acelui moment cand ne-am rostit in gand si in inima, dorinta, am spune: fragi stropiti cu zahar, crema de ciocolata, o bluza alba din dantela, apusurile din San Francisco, o carte noua, pe care o doream de mult si am gasit-o din intamplare, intr-o librarie modesta de cartier, o dimineata de intai ianuarie in parcul pustiu, inghetata de migdale servita in felii de pepene galben, cateva fire de nisip descoperite in toiul iernii pe slapii purtati asta vara la plaja, un buchet de liliac cules dupa o ploaie calda de primavara, un instantaneu in care desi am facut tot posibilul sa avem o mina grava, fotograful a surprins ceva ridicol in cadru, un cos cu cirese coapte si pudice, o stradela ingusta,  strajuita de castani batrani cu umbra deasa, pahare de cristal sau pur si simplu…, AJUN.

Ajunul Zilei Recunostintei este asemenea acelui moment cand de ziua de nastere, ne punem o dorinta si apoi suflam in lumanari. De aceea, ce-ar fi sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot ce a fost bun si frumos peste an, iar apoi, sa ne gandim la o dorinta pentru anul care vine? Si pe langa aceasta dorinta, sa nu uitam sa fim buni, prietenosi, altruisti, sa daruim recunostinta, sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem. Si pentru ca am inceput aceste randuri, amintind numele lui Lamartine, le voi incheia cu spusele sale. “Recunostinta nu se prescrie niciodata, daca memoria e buna si inima dreapta.”

Corina Diamanta Lupu

GICA

On By nelursIn Family, InspirationalLeave a comment

Este o poveste simpla, a unui suflet nepereche, o poveste cu oameni, animale si sentimente confuze, o poveste traita de un barbat adevarat si de un copil curios si speriat …

Gica a fost un armasar negru, nascut din iapa Tanta, iapa pur sange englezesc si armasarul Tache, un “fustangiu” neaos, ramas abandonat de la tribul tiganilor zlatari ce-si petrecusera toamna in marginea izlazului nostru comunal. Tata l-a primit in brate pe Gica de la fatare si s-a ocupat de “educatia” lui in primii trei ani de viata. Gica devenise un fel de model, stia trapul apasat, galopul galant, ingenuchiatul pentru prins saua, stia sa-si fluture coama ori de cate ori il auzea pe tata vorbind, devenise armasarul dupa care mai toti vecinii si consatenii mei intorceau capul, dorindusi-l partener pentru iepele din ograda. Incepuse deja sa se faca un fel de liste de asteptare. Gica isi incepuse drumul glorios de cal-minune iar tata il imbracase in cele mai elegante harnasamente ce s-au vazut vreodata prin aceste locuri.

Sa va mai spun cata mandrie, cata fala si cata dragoste se abatuse asupra familiei noastre? Cand tata l-a pus prima zi la sareta, Gica a facut un gest de-o eleganta rara. S-a asezat in genunchi, l-a privit pe tata drept in ochi, pret de cateva minute, a fluturat din cap a nemultumire, si-a umflat narile cu toata forta… Tata a inteles imediat durerea lui Gica, l-a deshamat si l-a sarutat asa cum numai pe noi, copiii ne saruta atunci cand era multumit de comportamentul nostru. Din acel moment Gica n-a mai fost niciodata prins intre hulubele vreunei carute ori la gulura vreunei sarete.

Anul 1961, primavara, a venit peste noi cu blestemul bolsevizarii satelor romanesti. „Ori te spanzuri ori te-neci, ori la colectiv te treci”, era sloganul care se auzea peste tot in sat… la biserica, la scoala, la primarie, la sfatul popular, la caminul cultural, la posta, la militie… In casa noastra, casa linistita oarecum pana la acest nefericit eveniment, primul care ne-a adus vestea si sloganul de mai sus a fost Mitica tiganul unul dintre sutele de tigani nasiti de bunicul meu, fost primar un sfert de veac in comuna… Am uitat sa va spun ca mai toate comunele din sud au fost pricopsite de comunisti cu primari tigani, niste analfabeti aparent cuminti, cu trecut dubios dar buni de “bataie”, in caz ca cineva se opunea deciziei partidului de a intra la colectiv…

Cand Mitica tiganul a intrat in curtea noastra, adica tovarasul primar, tata la oprit politicos la prispa casei si la intrebat scurt:
– Ce cauti, ma, tu in curtea mea? Te-am chemat eu? Te-a chemat sotia mea? Te-a trimis cineva si a uitat sa-mi ceara voie?
Tiganul i-a raspuns tatei pe cel mai linistit ton din lume:
– Partidul, bre, nene Badeo, Partidul m-a trimis. Si daca talica vrei sa opresti partidul sa-si faca datoria, raspunzi! Eu nu mai sunt Mitica tiganul, finul lui talica, acuma sunt Mitica
Partidul… si n-am venit pentru talica, ca te stiu, am venit pentru Gica…
– Pentru Gica? A intrebat tata usor incruntat.
– Da, nene Badeo, pentru Gica. Il vrea Partidul, bre, il vrea la sareta mea… stii si talica ca noi ducem toti caii la abator… ne vin tractoare din Uniune, nu mai putem sta la coada calului… si ar fi pacat ca Gica sa mearga la abator… sigur daca vrei si talica sa ne intelegem asa ,ca oamenii… altfel…
– Asa, altfel ce, mai Mitica?
– Pai asa cum auzisi! Il luam pe Gica si-l trimitem la abator. N-o sa ne facem de rasul lumii tocmai acuma, la sfarsit de colectivizare… ca numai talica si cativa ati mai ramas in afara lumii, nu? S-a trecut toata lumea la colectiv? S-a trecut! Talica ce vrei, sa-mi ceara mie Partidul vot de blam? Sa ma creaza Partidul prost? Asta vrei? Tot mai crezi ca vin nenorocitii aia de americani sa te salveze? Tot nu vrei talica sa intelegi ca vremea chiaburilor s-a dus dracului si acuma este vremea noastra?
– Vremea voastra, mai Mitica? Vrei sa zici ca a venit vremea tiganilor?
– Bre, nene Badeo, ai noroc ca te stiu de mult bre…pentru vorbele astea Partidul te leaga fedeles bre, daca te spun…
– Ai dreptate… Este vremea voastra… numai ca eu pe Gica nu-l pot da! Mi-a cazut in genunchi si m-a rugat sa nu-l pun la caruta si nici la sareta… nu stie sa traga, nu stie sa stea in ham, nu stie sa mearga alaturi de alti cai… Stii foarte bine ca-l folosesc numai primavara, la calarie, sa vad cum imi merg recoltele… Gica nu este un cal normal, daca vrei tu sa intelegi, mai Mitica…
– Nici talica, nene Badeo nu esti tocmai normal, daca tot vorbim, dar Partidul are nevoie de Gica si trebuie sa mi-l dai, altfel…
– Stiu, abatorul…
– Abatorul, zise la fel de calm Mitica tiganul si se retrase spre poarta. Sopti mai mult pentru el. Maine vin sa-l iau pe Gica… vin cu militianul… o sa-l fac eu sa traga la sareta Partidului…
A urmat o noapte alba pentru tata. Tot noapte alba am facut si eu… Auzisem vorbele tiganului si vroiam sa stiu ce gandeste tata. L-am intrtebat cu sfiala:
– Ce faci, il dai pe Gica?
– O sa vedem…du-te la culcare…
A doua zi Mitica tiganul s-a tinut de cuvant. A venit cu militianul Cosac. Un munte de om era militianul Cosac. Vorbea rar si scuipa mereu printre dinti. Ca sa-i intre sapca pe cap o sparsese undeva la spate, un fel de crestus. M-am apropiat de tata, de tigan si de militian.
– Ba nea Badeo, am venit sa-l luam pe Gica, a zis scurt militianul. Intre timp a scuipat de cincizeci de ori printre dinti si l-a prins pe tata de incheietura mainii drepte.
– O sa-l invatam cu munca nene Badeo, o sa-l pun la sareta Partidului… a spus imediat si Mitica tiganul.
Eu priveam supus miscarile tatei si cu frica imensa gestul militianului. Asteptam raspunsul tatei… Veni dupa un tarziu…
– Pai, daca nu se poate altfel, zise tata, eu am sa-l duc personal la abator, mai Mitica… asta am sa fac… il duc la abator si las Partidul sa-si aduca tractoarele de care mi-ai vorbit… n-o sa ma opun eu vointei Partidului…
– Talica, glumesti cu Partidul, bre? Nu intelegi ca noi vrem calul asta la sareta Partidului?  Mai da-l dracului de cal, ca n-o fi om sa tii asa de mult la el… nu-i ajunge cat a domnit-o? Il pun la sareta, nu la plug…
Glasul tiganului devenise agresiv…palmele militianului se incordasera pe mana tatei…
– Daca noi vrem sa luam calul asta o sa-l luam, bre, zise imediat si militianul Cosac. E cal frumos, il vrea tovarasul presedinte… iar daca te opui o sa te luam si pe tine… asta e… fa ce vrei, dar repede ca n-avem timp.
Tata n-a scos o vorba. Alaturi, in grajd , Gica batea din copite asa cum facea mai mereu cand vroia sa iasa la plimbare.
– E un cal, da-l dracului incolo, n-o sa ne certam noi acuma pentru un amarat de cal, mai zise primarul tigan.
– Si nici n-o s-o duca rau…trage la sareta noastra, bre, o sa fie fala primariei… zise si militianul Cosac.
– Il duc la abator. Asta am sa fac. E dreptul meu sa respect porunca Partidului si vreau sa-l duc la abator, mai zise tata si-si retrase mana din stransoare. Maine am sa-l duc la Pitesti. Il predau personal la abator… e dreptul nostru sa ne supunem vointei Partidului… asta am sa fac…
Am ramas uimit. La fel au ramas tiganul si militianul.
– Hai bre, nene Badeo, chiar razi de noi? Pai asta e cal de abator?
– Pai, ce, eu sunt om de colectiv, mai Mitica? Daca asta vrea Partidul dece sa nu-l ascultam?
– Bine, bre, faci cum vrei, dar sa stii ca maine pleci cu el la abator… daca asa vrei talica asta e… eu vroiam sa-l tinem pe Gica la sareta noastra… e pacat de el…
Ziua urmatoare, era intr-o vinere, n-am sa uit niciodata, tata s-a sculat de dimineata, ne-a trezit pe toti si ne-a trimis in grajd sa-l sarutam pe Gica. Fratemi-o Nelu a inceput sa planga. Eu i-am luat botul in palme asa cum facea tata si l-am pupat pe buza de jos, pe frunte si pe urechi. Mama n-a vrut sa intre in grajd. S-a asezat in genunchi in pragul casei si s-a inchinat cu cruce mare si a inceput sa spuna „Tatal nostru”.

Cand am terminat cu pupaturile, tata a scos saua din tinda, a pus-o linistit pe Gica, i-a adus galeata cu apa. L-a busumat usor pe zgreaban si l-a scos in curte. Atunci am vazut cum Gica se aseaza din nou in genunchi, asa cum o mai facuse odata de mult si ne-a privit pe toti cu acelasi interes cu care ne privea tata, seara, la culcare. Parca ne-a innumarat, parca ne spunea ceva soptit printre buzele lui mari si negre… Eu aveam deja impresia ca spune aceiasi rugaciune ca si mama… Se ridicase soarele pana la coltul gardului nostru cand tata a incalecat pe Gica si a plecat spre Pitesti. Stiam toti pentru ce se duce tata cu Gica la Pitesti… Am asteptat trei zile sa vina tata de la abator. Trei zile si trei nopti, mama nu s-a miscat de langa icoana din odaie…

Dimineata, devreme, in cea de-a patra zi a venit si tata acasa. Avea pe umeri saua lui Gica si capastrul tintat, unguresc. S-a dus in grajd si n-a iesit de-acolo decat seara, la insistentele mamei. Avea chipul linistit si numai ochii ii jucau usor in umezeala unui inceput de lacrima… N-a spus nimeni nimic. O tacere sparta doar de cantecul greierilor ne-a acoperit pe toti ai casei, curtea si chiar casa, asa mare cum era, si frasinul din mijlocul curtii si soseaua care trecea pe la poarta noastra… era o liniste pe care niciodata in viata mea n-am mai simtit-o. Tarziu, tarziu de tot, cand luna lumina ca felinarul toata curtea, tata a spus doar atat: „Gata, asta a fost! Sa mergem cu Dumnezeu innainte!” Si asa am mers aproape douzeci de ani, pana cand, intr-o zi de septembrie, tata m-a chemat acasa. Si-a simtit sfarsitul aproape si m-a vrut langa el. Cand i-am dat ultima picatura de apa, mi-a luat capul in palme asa cum i-l lua si lui Gica si mi-a soptit, cu durerea unica a despartirii:
– Sa stii ,ca pe Gica nu l-am dus la abator… L-am terminat eu, in padurea de la Oarja. Am vrut sa termin tot atunci si cu mine, dar erati voi… Asta vreau sa stii… nu l-am vrut pe Gica sluga la tigani… nu l-am vrut sluga la nimeni… pentru ca era al nostru si noi n-am fost niciodata slugi… o sa-i povestesc si lui, cat de curand, de ce l-am injunghiiat… si o sa ma ierte… Iti spun tie, ca tu stii cum a fost si trebuie sa ma ierti si pe toti va rog sa ma iertati…

Ati aflat, pe scurt, povestea lui Gica. O poveste simpla a unui suflet nepereche, o poveste cu oameni, animale si sentimente confuze, povestea traita de un barbat adevarat si un copil curios, poate prea curios si ingrozitor de speriat…

George RIZESCU
Pitesti
10 septembrie 2010

—————————————–
* RIZESCU George, scriitor pitestean. A debutat in anul 1982 cu proza scurta satirica. A scris peste douazeci si cinci de texte-scenarii pentru „Unda vesela” la Radio si a oferit texte satirice pentru efectuarea revelioanelor… A infiintat mai multe ziare si reviste de cultura. A publicat articole, recenzii, reportaje si cateva romane satirice precum: „SARLATANII” (Editura Porto-Franco), „SARLATANII sau IGOR SALVACHE-ROMANU si Revolutia” (Editura Coresi,1995), „GUVERNAREA LUI SALVACHE” (Editura Cultura,1998), „PARLAMENTARII LUI SALVACHE” (Editura Publistar, 2003), „MAREA SPOVEDANIE” (Editura Roza Vanturilor, 2008), „PREOTUL, PRIETENUL SUFLETULUI MEU” (2005) si „NEVOIA DE ORTODOXIE” (2009).

Un Sezon al Multumirii

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Datoram lui Dumnezeu tot ce avem si tot ce suntem, dar oare cat Ii daruim din ceea ce suntem si avem? Diferenta intre ce-I datoram si ce-I oferim reprezinta gradul nostru de recunostinta.
Sarbatoarea Multumirii bate la usa. Ne vom aduna in case confortabile si ne vom ghiftui cu bucate traditionale, romanesti si straine, amestecate in proportii diferite, dupa gustul bucatariei locale. La caderea serii ne vom duce la biserica, putini obositi, dar inca suficient de bine dispusi, ca sa ne uram de bine unii altora, sa cantam imnuri potrivite ocaziei si sa ascultam o predica.
Peste cateva saptamani vom serba Craciunul. Dar, intre timp, chiar a doua zi dupa Thanksgiving, incepe sezonul forte de cumparaturi, marea alergatura dupa chilipirul ideal. Liste de obiecte, mai mult sau mai putin ”trebuitoare”, au fost pregatite din timp, impreuna cu fondurile banesti necesare.
Numarand din curiozitate zilele calendaristice ramase din an (intre Thanksgiving si Anul Nou), am aflat ca suma lor reprezinta aproximativ a zecea parte din numarul total al zilelor din an. Acest interval poate reprezenta un fel de zeciuiala din timpul nostru, pe care s-o inchinam Domnului la sfarsit de an. O zeciuiala, nu din bunurile pamantesti, ci chiar din zilele, pe care El ni le daruieste cu larghete si pe care noi le cheltuim, nu totdeauna cu chibzuinta. Un ”post” al disciplinei spirituale, invatand si practicand datoria multumirii fata de un Dumnezeu care-?i revarsa peste noi bunatatea an dupa an, nevoit de cele mai multe ori s-o faca fara a primi in schimb ce I se cuvine.
Desigur ca sarbatoarea Multumirii n-a fost stabilita pe baze statistice, dar nu putem trece cu vederea aceasta ”coincidenta” si nu putem ramane nepasatori fata de potentialul ei folos spiritual. Mai mult, ne amintim ca, din zece leprosi vindecati de Isus, doar unul s-a intors la El cu multumiri.
Am impresia ca, totusi, ne vine mai usor sa rostim un ”multumesc” decat un ”te rog”, desi rostirea in sine n-ar trebui sa ridice dificultati. Daca exista totusi o greutate, ea vine de altundeva. ”Multumesc” a capatat o nota de formalitate, sunand ca o formula de politete sociala. Nu stii totdeauna daca ”multumesc” este sincer si poate ca, de multe ori, nici nu te astepti sa fie. Dar, ca formula de politete, te astepti sa fie folosit in conversatie si te simti ofensat cand lipseste. ”Te rog” este mai personal, exprimand o nevoie, un apel de ajutor si admiterea unei neputinte.
Recunostinta veritabila va gasi cu usurinta o cale de a se exprima. A multumi inseamna mai intai a recunoaste un serviciu care ti s-a facut, a considera lucrurile primite ca daruri, care nu te-au costat nimic, a recunoaste meritul persoanei care te-a ajutat. Suna ca o proba de umilinta. Caci numai egoismul si mandria stau ca piedici in calea recunostintei. A exprima, prin multumiri, recunostinta din inima, inseamna a intoarce ca zeciuiala o parte din binefacere.
In al doilea rand, a ”multumi” inseamna a-ti da toate silintele sa satisfaci dorintele, asteptarile sau pretentiile cuiva, justificate sau nu. Apoi, in al treilea rand, inseamna ”a fi multumit” (satisfacut) tu insuti cu starea personala. O inima multumita te face sa ai destul din toate lucrurile, chiar daca putine (Proverbe 15:15).
Se spune ca un nobil englez s-a intamplat sa auda pe o slujitoare de la bucatarie exclamand in fata ajutoarelor ei,
– ”Oh, daca as avea 5 lire sterline, as fi pe deplin multumita”.
Stapanul ei se gandi ca merita sa vada cum arata un om cu adevarat multumit. Astfel, dadu de inteles femeii ca i-a auzit dorinta si-i darui cele 5 lire dorite. Femeia ii multumi cu efuziune. Parasind bucataria, stapanul se opri, nevazut, in spatele usii. De indata ce crezu ca s-a indepartat, femeia se vaicari,
– ”Proasta de mine, de ce n-oi fi zis 10 lire?”
Sfera lucrurilor pentru care ar trebui sa fim recunoscatori poate fi largita considerabil, adaugand lucrurile rele care, prin protectia divina, nu ni s-au intamplat.
Actul de a aduce multumiri are efect terapeutic asupra sufletului, lucru care face deplorabila soarta ateilor declarati, care pur si simplu n-au ”cui” sa multumeasca pentru toate lucrurile bune, de care se bucura in viata.
Gelu Arcadie Murariu
Oregon City, Oregon

Discursul – stiinta in a comunica, sau forma de a bate campii

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

By Nicolae Balasa

A devenit aproape o obisnuinta sa auzim la tot pasul ca o persoana „X”, de cele mai multe ori „sus-pusa”, a tinut, in locatia „Y”, un superb discurs. Toate bune si la locul lor insa, daca cineva ne-ar intreba „ce am inteles?” si, mai ales, „ce e discursul?”, in multe cazuri, nu prea am sti cum si nici pe unde sa scoatem camasa. Evident, una e sa ai stiinta discursului in a comunica, si alta e a bate campii (cu sau fara gratie)! Prin urmare, raportandu-ne la unele lucrari din domeniu si la autorii lor, oameni de stiinta remarcabili, incercam in cele ce urmeaza o usoara limpezire a problemei deja create.
In consecinta, daca cineva ne-ar intreba „ce este discursul”, mai intai ar trebui sa amintim ca in ultimele decenii discursul s-a instituit ca un concept cheie la interferenta mai multor discipline, cum ar fi lingvistica, logica, sociologia, psihologia, teoria comunicarii, filosofia limbajului si chiar filosofia umanului, in general, retorica si teoria argumentarii. Autorii angajati in studiul discursului au pornit de la constatarea ca „succesul in comunicare nu mai depinde doar de competenta lingvistica a interlocutorului, ci de competenta generala de comunicare, care cuprinde: o dimensiune referentiala (a domeniului); o dimensiune situationala (a normelor interpersonale si tipurilor de discurs), o dimensiune textuala, micro si macrostructurala” (Daniela Roventa-Frumusani, Argumentarea. Modele si strategii, Bucuresti, Editura ALL, 2000, p. 136.)
De asemenea, aceiasi autori au constatat ca vorbirea si comunicarea umana nu se realizeaza prin propozitii izolate si cu atat mai putin prin cuvinte izolate, ci prin structuri mai complexe, prin care se transmite mesajul si care pot produce anumite modificari in subiectul individual sau colectiv. In acest context, analiza discursului implica depasirea nivelului frastic si luarea in consideratie a numerosi factori pragmatici, extralingvistici si situationali, fara de care nu ar fi posibil un studiu complet al semnificatiei. A aparut astfel o lingvistica a discursului sau a mesajului, deosebita de lingvistica limbii sau a codului.
Cei care fac pentru prima data aceasta distinctie sunt: Ferdinand de Saussure in Cours de linguistique générale, Paris, Payot, 1972, p. 30, sp. 26, sp. 112, 227, si Louis Hjelmslev in Essais de linguistique, Copenhaga, Cercul lingvistic din Copenhaga, 1959. Cei doi autori disting „limba” de „vorbire” si, respectiv, „schema” de „folosire”. Teoria discursului trage toate consecintele acestei dualitati. In timp ce lingvistica structurala se limiteaza sa puna intre paranteze vorbirea si uzajul, teoria discursului inlatura paranteza si anunta existenta a doua lingvistici ce se bazeaza pe legi diferite. Lingvistul francez Émil Benveniste (Probleme de lingvistica generala, vol. I, Bucuresti, Teora, 2000) a mers cel mai departe in aceasta directie. Dupa el, lingvistica discursului si lingvistica limbii se construiesc in unitati diferite. Daca semnul (fonologic sau lexical) este unitatea de baza a limbii, „fraza” este unitatea de baza a discursului. „Nascuta din orizonturi diferite, aceasta lingvistica a discursului incearca sa treaca dincolo de limitele unei lingvistici a limbii, cantonata in studiul sistemului. Depasirea limitelor frazei, considerata drept nivelul ultim al analizei in combinatorica structuralistica; efort pentru a scapa de dubla reducere a limbajului la limba, obiect neutru sub raport ideologic si la cod, cu functie pur informativa; incercarea de reintroducere a subiectului si a situatiei comunicarii, exclude, in virtutea postulatului imanentei, aceasta lingvistica a discursului care este confruntata cu problema extralingvisticului” (Denise Maldidier, Claudine Normand, Régine Robin, Discours et ideologie: quelques bases pour une recherche, in „Langue française”, nr. 15, 1972, p. 118).
Asadar, analiza discursului presupune depasirea nivelului frastic la care o cantonase structuralismul, a esantionului liber de context, prin reintroducerea factorilor sociali, apti sa dea o semnificatie completa secventelor discursive. Altfel spus, reabilitarea subiectului locutor si a celui interlocutor, introducerea subiectului extralingvistic, aplicarea unor anumite operatii enuntiative si discursive contribuie la reconstructia interactiunii generalizate, adica a ceea ce s-ar putea numi discursul social, dupa cum remarca Daniela Roventa Frumusani (op. cit., pp. 136-137).
Provenind din domenii foarte diverse, termenul „discurs” cunoaste o pluralitate de acceptii complementare si chiar contradictorii. Astfel, dupa Dominique Maingueneau, pe care o urmeaza autoarea romanca mentionata mai sus, putem distinge:
1. discursul in opozitie cu fraza: discursul constituie o succesiune de fraze (in analiza clasica a discursului, in timp ce cercetatorii contemporani vorbesc de gramatica textului sau lingvistica textuala);
2. discursul in opozitie cu enuntul: pe langa caracterul de unitate lingvistica (enunt), discursul constituie o unitate de comunicare ce tine de un gen discursiv specializat (roman, articol de ziar etc.);
3. discursul in opozitie cu limba: limba definita ca sistem propriu membrilor unei comunitati se opune discursului ca realizare individuala (dupa Émil Benveniste, „Enuntarea presupune conversia individuala a limbii in discurs”);
4. discursul asociat cu text si context: adica, procesul asociat cu produsul si circumstantele producerii sale;
5. discurs in opozitie cu povestire sau istorie ca forma marcata de operatori, tinand de triada ego-hic-nunc, distincta de evocarea la trecut, la persoana a III-a, in illo tempore (Dominique Maingueneau, Initiation aux méthodes de l’analyse du discours, Paris, Hachette, 1976, pp. 13- 23).
Incercarea de a gasi un numitor comun acestor viziuni asupra discursului conduce in mod firesc la ideea lui Émil Benveniste ca „discursul reprezinta un eveniment, un moment al practicii discursive, adica limbajul pus in actiune: orice enuntare presupune un locutor si un auditor, si, la primul, intentia de a-l influenta pe celalalt intr-un mod oarecare” (Émil Benveniste, op. cit., p. 242).
Discursul rezulta dintr-o retea socio-istorico-culturala ce isi pune amprenta pe orice instanta particulara numita de el instanta de discurs. El este un act, o interventie a subiectului enuntator, dar si reprezentarea pe care el o construieste pentru celalalt, reprezentare pe care interlocutorul o poate accepta, dezvolta sau infirma intr-un camp de relatii semnificative.
Dezvoltand ideea lui Benveniste, filozoful francez Paul Ricœur noteaza ca discursul reprezinta o trasatura absolut primordiala, care conditioneaza posibilitatea altor trasaturi, anume trasatura distantarii, care poate fi situata sub numele de dialectica a evenimentului si a semnificatiei. Pe de o parte, discursul se ofera ca eveniment: ceva se intampla atunci cand cineva vorbeste. Dar ce se intelege prin eveniment? „A spune ca discursul este un eveniment inseamna a spune, intai de toate, ca discursul este realizat temporal si in prezent, pe cand sistemul limbii este virtual si in afara timpului; in acest sens, putem vorbi impreuna cu Benveniste despre instanta de discurs, pentru a desemna ivirea discursului insusi ca eveniment. Pe langa acestea, in vreme ce limba nu are subiect, in sensul ca intrebarea «cine vorbeste?» nu are valoare la acest nivel, discursul trimite la locutorul sau printr-un ansamblu complex de indicatori, cum ar fi pronumele personale; vom spune in acest sens, ca instanta de discurs este autoreferentiala; caracterul de eveniment se leaga acum de persoana celui care vorbeste; evenimentul consta in aceea ca cineva vorbeste, cineva se exprima luand cuvantul. Discursul este eveniment si in al treilea sens: in timp ce semnele limbajului trimit numai la alte semne in interiorul aceluiasi sistem si fac ca limba sa fie lipsita de lume in aceeasi masura in care este lipsita de timp si de subiectivitate, discursul se rosteste intotdeauna in legatura cu ceva: el se refera la o lume pe care pretinde ca o descrie, o exprima, ori o reprezinta; in acest al treilea sens, evenimentul este venirea in limbaj a unei lumi cu ajutorul discursului. In sfarsit, in timp ce limba nu e decat o conditie prealabila comunicarii, careia i se furnizeaza codurile, toate schimbarile de mesaje se fac in discurs; in acest sens, doar discursul are nu numai o lume, ci si un altul, o alta persoana, un interlocutor caruia ii este adresat; in acest ultim sens, evenimentul este fenomenul temporal al schimbului, stabilirea dialogului care leaga, prelungeste sau intrerupe” (Paul Ricœuer, De la text la actiune, Cluj-Napoca, Echinox, 1999, pp. 97-98).
Toate aceste trasaturi, luate impreuna, constituie discursul ca eveniment. Este remarcabil faptul ca ele nu apar decat in miscarea de efectuare a limbii in discurs, in actualizarea competentei noastre lingvistice in performanta.
Dar caracterul de eveniment al discursului nu constituie decat unul dintre cei doi poli ai perechii care alcatuieste discursul, cel de al doilea pol fiind cel al semnificatiei. Daca orice discurs este efectuat ca eveniment, orice discurs este inteles ca semnificatie. Nu evenimentul, in masura in care este fugitiv, vrem sa-l intelegem, ci semnificatia lui, care ramane. Nu este vorba de a reveni, de la lingvistica discursului, la cea a limbii, deoarece lingvistica discursului este cea in care evenimentul si sensul se articuleaza intre ele. „Asa cum limba, actualizandu-se in discurs, se depaseste ca sistem si se realizeaza ca eveniment, tot astfel, intrand in procesul intelegerii, discursul se depaseste ca eveniment, in semnificatie. Aceasta depasire a evenimentului in semnificatie este caracteristica discursului ca atare. Ea dovedeste intentionalitatea insasi a limbajului, relatia care exista in cadrul lui intre noema si noeza. Daca limbajul este meinen, o intentie semnificativa, e astfel tocmai in virtutea acestei depasiri a evenimentului in semnificatie” (Paul Ricœuer, op. cit. p. 98). Distanta originara este deci distanta rostirii in ceea ce este rostit.
Pentru a intelege ce anume este rostit, trebuie sa tinem seama de faptul ca articularea evenimentului cu sensul realizata in cadrul lingvisticii discursului constituie nucleul oricarei probleme hermeneutice. In acest scop, hermeneutica trebuie sa faca apel nu numai la lingvistica – fie si inteleasa in sensul de lingvistica a discursului, in opozitie cu lingvistica limbii –, ci si la teoria actelor de limbaj, asa cum a fost ea dezvoltata de catre John Langshaw Austin si John Searle. Dupa acesti autori, actul de vorbire este alcatuit dintr-o ierarhie de acte subordonate, distribuite pe trei nivele:
1. nivelul actului locutionar sau propozitional: act de a rosti;
2. nivelul actului sau al fortei ilocutionare: ceea ce facem rostind;
3. nivelul actului perlocutionar: ceea ce facem prin faptul ca vorbim.
Sa preluam exemplul lui Paul Ricœur: „Daca va spun sa inchideti usa, fac trei lucruri: raportez predicatul la actiune (a inchide) la doua argumente (dumneavoastra si usa); este actul rostirii. Dar eu spun acest lucru cu puterea unui ordin si nu a unei constatari sau a unei dorinte ori promisiuni; acesta este actul ilocutionar. In sfarsit, prin faptul ca va dau un ordin, pot sa provoc anumite efecte, cum ar fi teama; ele fac din discurs un fel de stimul care produce anumite rezultate; acesta este actul perlocutionar” (Paul Ricœuer, op. cit. p. 97-98).
Implicatiile acestor distinctii pentru problema exteriorizarii intentionale prin care evenimentul se depaseste in semnificatie pot fi redate dupa cum urmeaza: actul ilocutionar se exteriorizeaza in fraze, ca propozitie. Intr-adevar, o fraza poate fi identificata sau re-identificata, ca fiind aceeasi fraza, tocmai ca propozitie. O fraza se prezinta astfel ca o re-enuntare (Aussage) susceptibila de a fi transferata in altele, cu un sens sau altul. Ceea ce este identificat in felul acesta este structura predicativa insasi, asa cum se vede din exemplul de mai sus; astfel, o fraza de actiune se lasa identificata prin predicatul ei specific (ca actiune) si prin cele doua argumente ale sale (agentul si pacientul). Dar actul ilocutionar poate fi exteriorizat si datorita paradigmelor gramaticale (modurile: indicativ, imperativ etc.) si al altor proceduri care marcheaza puterea ilocutionara a unei fraze si permit astfel identificarea sau re-identificarea ei. Actul prelocutionar constituie aspectul cel mai putin inscriptibil al discursului si caracterizeaza cu precadere discursul oral. Se poate spune ca actiunea perlocutionara este tocmai ceea ce in discurs este mai putin discurs; ea este discursul ca stimul. Aici, discursul actioneaza nu prin intermediul recunoasterii intentiei mele de interlocutor, ci oarecum la modul energetic, prin influenta directa asupra emotiilor si dispozitiilor afective ale interlocutorului. Astfel, actul propozitional, puterea ilocutionara, actiunea perlocutionara sunt apte intr-o ordine descrescanda, pentru exteriorizarea intentionala care face posibila inregistrarea prin scris.
Discursul este, asadar, un eveniment „langajier”; aceasta inseamna ca evenimentul discursiv presupune folosirea limbii de catre un emitator si receptionarea sa de catre auditoriu (alocutor sau destinatar), urmare a aplicarii unor anumite operatii enuntiative si discursive. In termenii lui Benveniste, discursul este, cum am vazut, „limbajul pus in practica” intr-un proces istoric care face din enunt un eveniment sau, intr-un sens mai larg, orice enuntare care presupune un locutor si un auditoriu si, la cel dintai, intentia de a-l influenta pe celalalt, intr-un mod oarecare (Émil Benveniste, op. cit., pp. 243-252).
Dupa Mariana Tutescu, discursul este un enunt sau un ansamblu de enunturi considerat din punct de vedere al producerii sale, adica un enunt sau un ansamblu de enunturi in situatia de comunicare. Aceasta inseamna ca studiul discursului este strans legat de analiza urmatorilor factori: enuntatorul; destinatarul sau sau alocutorul; spatiul si timpul comunicarii; intentia comunicativa a enuntatorului; tema discursului, o cunoastere comuna impartasita de catre enuntator si destinatarul sau care se refera la datele referentiale, culturale etc. (Mariana Tutescu, L’Argumentation. Introduction à l’étude du discours, Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti, 1998, p. 74).
In consecinta, putem vorbi de tipuri de discurs. Printre cele mai importante, amintim: discurs scris versus oral, discurs explicativ, narativ, injonctiv, argumentativ etc. Caracteristicile, dar mai ales analiza fiecarui discurs al unei persoane „X”, intamplator si la tribuna, ridica probleme serioase, daca avem in vedere vesnica tendinta de a amesteca lucrurile, intentionat, in scop manipulator sau „de a da din clanta” la intamplare, fara logica, coerenta sau fluenta in exprimare, fie si numai pentru a se baga vorbitorul pe el insusi in seama. Ar mai fi de amintit ca, tocmai aici, in discurs, se vede daca „limitele limbajului meu sunt limitele gandirii mele” (Noam Chomsky). Asa ca…
Ar mai fi de adaugat una a lui nea Ion, unul de pe la mine din sat, ramas asa, de pe vremea comunismului, cu mintea rezemata intr-o dunga de cer: cica „una e sa bati campii si alta e sa scoti porumbei pe gura” De! O sti el ce o sti! Dupa mine, cam tot un drac! Voi ce ziceti?

Craiova, 21.11.2010

Multumirea – o stare normala

On By nelursIn Credinta, Educatie, Familia1 Comment

Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos (Efeseni 5.20)


In VT, in cartea Levitic , Moise, care fusese pe munte cu Dumnezeu, când îi vorbise acestuia fata în fata, el primise de la El învatatura si indemnuri: „Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfa de multumire (…) din cireada, fie parte barbateasca, fie parte femeiasca, s-o aduca fara cusur, înaintea Domnului„

Multumirea, ca jertfa, ne costa un pret, ne doare deseori, cum se zice, la buzunar sau la contul din banca, ne afecteaza mândria caci trebuie sa ne aplecam cu multumire pentru darurile primite în viata noastra de la Cel care da cu mâna larga, de Dumnezeu, si lui nu-i pare rau.

David, regele psalmilor, a vazut cât de mult a primit si cât de mult trebuia sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

David l-a identificat pe Dumnezeu ca fiind Pastorul cel bun, cel care îl poarta la pasuni de verdeata si la ape de odihna, Cel care-i întinde masa cu bunatati în fiecare dimineata si-i înveseleste sufletul. De aceea, el l-a facut pe Dumnezeu obiectul laudelor sale.

Daca privin în Psalmul 103, sa învatam de la David, care vorbeste sufletului, si sa fim de aceeasi parere, ca si noi avem o multime de motive sa-i aducem slava, multumire si lauda, si sa zicem ALELUIA,  privind la viata noastra care a fost ocrotita si împodobita de binefacerile purtarii de grija parinteasca a Domnului Dumnezeu.

“Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si tot ce este in mine sa binecuvanteze Numele Lui cel sfant! Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul, si nu uita nici una din binefacerile Lui! El iti iarta toate faradelegile tale El iti vindeca toate bolile tale; El iti izbaveste viata din groapa, El te incununeaza cu bunatate si indurare; El iti satura de bunatati batranetea, si te face sa intineresti iarasi ca vulturul. Domnul face dreptate si judecata tuturor celor asupriti. (…) Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul. “

David fost sensibil la felul de a se implica Dumnezeu în viata sa si a poporului c?ruia-i era rege. El a fost miscat si a pretuit Legea lui Dumnezeu, scrisa de degetul Sau pe cele doua table de piatra, si date lui Moise si pastrate din acea vreme de preoti in chivotul lui Dumnezeu.

“Au venit si au spus imparatului David: Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom si tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu. Atunci David a pornit, si a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. Când cei ce duceau chivotul Domnului au facut sase pasi, au jertfit un bou si un vitel gras. Astfel au suit David si toata casa lui Israel chivotul Domnului, în strigate de bucurie si in sunet de trambite. “

David a vazut ca cine pretuieste chivotul lui Dumnezeu, Cuvântul si Prezenta Sa Divina, este binecuvântat si rasplatit din Cer.

Sfântul apostol Pavel, sumarizeaza aceasta idee, învatându-i pe cei din Efes sa aduca multumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

“ Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos.“

Scriitorul Philip Yancey, în cartea sa DARUL DURERII, scrisa împreuna cu dr. Paul Brand, medic chirurg renumit, cu multa dibacie însereaza episoade din viata si experienta medicului.

Intr-o zi o tânara mama aduce la dr. Paul Brand pentru consult pe fiica ei, Tanya, o fetita de numai 4 anisori. Avea mânutele si labele picioarelor ranite.

“ Când am desfacut si ultimul bandaj, am gasit ambele talpi napadite de ulceratii infectate. Cu cea mai mare delicatete, am examinat ranile, cautând reactii de orice fel pe fata Tanyei. Dar ea nu manifesta nici una. Sonda a strabatut cu usurinta tesutul moale si necrozat si puteam chiar sa vad luciul alb al osului dezgolit; în tot acest rastimp, fetita tot nu avea nici un fel de reactie. (…) Putem sa-i vindecam ranile astea, am spus, dar Tanya s-a nascut cu insensibilitate la durere. In lipsa durerii, nimic n-o poate apara de accidentari. Nimic nu se va ameliora, pâna ce nu va întelege ea însasi problema si nu va începe în mod constient sa se protejeze. “

Întelegem oadata în plus ca exceptia întareste regula. Suntem fapturi si creaturi atât de minunat plamadite de mesterul Creator.

Multumiri fie-i aduse de noi toti, singurului Dumnezeu, creatorul si sustinatorul tuturor lucrurilor.

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile!

Aleluia! AMIN!

Isus te cauta acum

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, MantuireLeave a comment

Motto. „Isus le-a mai zis: Adevarat, adevarat, va spun ca Eu sunt usa oilor. Toti cei ce au venit inainte de Mine, sunt hoti si talhari (…) Eu sunt Pastorul cel bun”- Ioan 10

Sa cercetam numai câteva locuri din Evanghelia dupa Ioan si sa observam unul sau doua tipare a modului in care Isus il cauta pe om.

(1) Isus te cauta când te afli unde nu doresti– Ioan 8.

„Dar dis-de-dimineata, a venit din nou in Templu; si tot norodul a venit la El. El a sezut jos, si-i invata. Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului, si au zis lui Isus: Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia. Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici? Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata invinui. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea. Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant. Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc. Atunci S-a ridicat in sus; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit? Nimeni, Doamne, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti. „

Observam ca femeia prinsa in preacurvie fusese adusa cu forta inaintea lui Isus. E drept, pentru a fi judecata, condamnata. Dar Isus schimba intreaga situatie. Acuzatorii pleaca drept pacatosi, iar femeia desi pacatoasa, aflata smerita inaintea Domnului, la judecata Sa adhoc, este iertata. “Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti. “

(2) Isus se lasa gasit când il cauti constient– Ioan 3.

“Intre Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al Iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el. Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu. “

(3) Isus se lasa gasit când il cauti inconstient– Ioan 4.

“Isus (…) se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea langa fântâna. Era cam pe la ceasul al saselea. A venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Da-Mi sa beau, i-a zis Isus. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate sa cumpere de ale mâncarii. Femeia Samariteanca I-a zis: Cum Tu, Iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie Samariteanca? Iudeii, in adevar, n-au legaturi cu Samaritenii. Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau! tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie. (…) Doamne, I-a zis femeia, da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete, si sa nu mai vin pâna aici sa scot. (…) Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar. Stiu, i-a zis femeia, ca are sa vina Mesia, (caruia I se zise Hristos); când va veni El, are sa ne spuna toate lucrurile. Isus i-a zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela. (…) Multi Samariteni din cetatea aceea au crezut in Isus din pricina marturiei femeii… “

De curând am insotit un pastor la Inchisoarea de maxima siguranta din Gherla (Cluj). La intâlnirea cu pastorul, membru al fundatiei Stânca Veacurilor, in sala de Biblioteca (pe laturile incaperii strajuiau câte un rând de dulapuri vitrina, pline cu o multime de carti de beletristica), s-au prezentat pentru intâlnire, imi pare, 13 tineri insetati de partasie, cu invatatura sfintei Biblii si de prezenta Domnului Isus care promisese ca acolo unde sunt adunati doi sau trei in Numele Lui va fi si El prezent.
Aproape fiecare dintre ei avea Biblia si o cartea de cântari. Pregatisera si o cântarea noua, surpriza pentru noi, un imn de lauda pentru Domnul Nostru. Nevoia lor de Dumnezeu li s-a implinit când se aflau inchisi intre zidurile inchisorii, in mod cu totul neasteptat. Cine si-ar dori sa fie privat de libertate si stigmatizat de societate ? Dar, asa cum spunea liderul lor, conjunctural, erau liberi spiritual, eliberati de povara pacatelor, de necredinta in care traiau când erau afara!

Fiecare putem gasi gratia divina prin recunoasterea si asumarea starii de pacat, pe care s-o regretam din inima sincera, apoi a ne inchina inaintea Lui Dumnezeu, in Numele lui Isus si a ne pocai, a renunta a-L mai ofensa pe Dumnezeu. Doamne ajuta si da acest har multora!

SLAVA DOMNULUI ISUS CRISTOS!

Prima editie a „Galei Internationale a Celebritatilor – Spania, 2010”, realizata la MADRID

On By nelursIn Europe, NewsLeave a comment

Prima editie a „Galei Internationale a Celebritatilor – Spania, 2010”, va fi realizata la Madrid, in Salonul de Festivitatii al Facultatii de Jurnalism, Universitatea Complutense din Madrid, pe data de 3 decembrie, ora 19:30. In cadrul evenimentului, vor fi premiate personalitati romane si spaniole, care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre cele doua tari, in special prin implicare socio-culturala, popularitate, activitate academica, jurnalistica si economica.

Prima editie a galei va sarbatori ZIUA NATIONALA a ROMANIEI in SPANIA. O nota aparte a Galei Celebritatilor Romano-Spaniole o reprezinta importanta acordata domeniului literar si artistic, organizatorii subliniind astfel necesitatea promovarii culturii romane in Spania pentru o mai buna cunoastere a spatiului cultural romanesc de catre spanioli si o accentuare a spiritului de identitate romaneasca, pentru romanii din Spania. Limba romana, prin multiplele sale forme de exprimare, de la poezie, la filosofie, la traduceri literare, jurnalism si teatru este principalul omagiat al acestei Gale a Celebritatilor Romano-Spaniole.
GALA CELEBRITATILOR ROMANO-SPANIOLE  va fi realizata de Professional Celebrity, TVR International si Universitatea Complutense din Madrid, cu sprijinul Departamentului Romanilor de Pretutindeni – Guvernul Romaniei, al companiei Blue Air si Sport Art.

Presedintele Juriului Galei este Octavian Bellu, iar Vicepresedinte, Cristian Topescu.  Totodata, Gala va fi prezentata de Cristian Topescu si Prof. Mihaela Serban, realizatoarea acestui format de televiziune si va difuzata de TVRi.

Invitatul de onoare al galei, care va primi Premiul de Excelenta, este Alteta Sa Regala Leandro Alfonso de Borbón Ruiz, fiul regelui Alfonso XIII al Spaniei si unchiul regelui Don Juan Carlos II.

Alaturi de domnia sa, vor fi premiate atat personalitati romanesti stabilite in SPANIA, cat si personalitati spaniole care au legatura cu ROMANIA: Generalul Manuel Fuentes Cabrera – Presedintele garzii „Reales Tercios de Spania” care a sprijinit o serie de proiecte culturale bilaterale, cantaretul de renume mondial Julio Iglesias, scriitorul Fernando Savater  – cel mai cunoscut filosof spaniol contemporan, eseist, romancier si dramaturg, caruia ii apartine meritul de a-l introduce primul pe Emil Cioran publicului spaniol, Iker Casillas – cel mai bun portar din lume, Miguel Angel Gálan Segovia – colonel in garda „Reales Tercios”, directorul editurii Niram Art, José  Antonio Jiménez de las Heras – vicedecanul Facultatii de Jurnalism, Universitatea Complutense, Joaquín Garrigós Bueno – cel mai cunoscut traducator de literatura romana, scriitorul Héctor Martínez Sanz, promotorul cultural Antonio Calderón de Jesús, directorul companiei de teatru “Hemoficción” Lorenzo Mijares, Miguel Fonda Stefanescu – presedintele fondator al Fedrom, celebra trupa Il Divo si multi altii.

Printre personalitatile romanesti care vor fi premiate in Spania se vor numara Ambasadorul Romaniei in Regatul Spaniei – Maria Ligor, Romeo Niram – artist plastic al Casei Regale, Nicu Covaci – fondatorul trupei Phoenix, Gheorghe Hagi, Doina Melinte, indragitul interpret Costel Busuioc, Mirco Maschio – Ambasador al Pacii pentru Romania, pentru dezvoltarea relatiilor de afaceri intre Romania si Spania, oamenii de cultura Dan Caragea, Horia Barna – personalitate reprezentativa a culturii romane in Spania, fostul director al ICR Madrid, Bogdan Ater – artist plastic, Fabianni Belemuski – scriitor si jurnalist, director al revistei “Niram Art”, Catalina Iliescu Gheorghiu – directoarea Centrului Cultural al Universitatii Alicante, Emil Pop – Campion European de Kick-Boxing, Gica Craioveanu, etc. Un premiu special, post-mortem, va fi acordat lui Valeriu Lazarov.

Gala va fi deschisa de un concert de pian sustinut de pianistul roman Alexandru Belemuski.

Proiectul CELEBRITATILE ANULUI a avut succes in fiecare an si a reusit sa aduca in atentia publicului peste 700 de personalitati din toate domeniile, devenind astfel „Cea mai iubita gala din ROMANIA”, dupa cum a declarat marele realizator si producator de televiziune, Valeriu Lazarov, cunoscut in Italia  si Spania pentru munca de realizator si producator pentru cele mai importante televiziuni.

Criteriile de evaluare a premiatilor galei, alesi dintre mai multi nominalizati, au avut in vedere popularitatea acestora in randul societatilor romane si spaniole, valoarea, recunoasterea, implicarea socio-culturala, realizarile profesionale in Spania si Romania.

CELEBRITATILE ANULUI vor fi distinse cu trofee, care vor fi acordate pe baza votului juriului, fiind alese personalitati reprezentative din domenii cat mai variate, precum: literatura, afaceri, sport, administratie, televiziune, arta, jurnalism, justitie, muzica, presa romaneasca si spaniola, promovare culturala.

Realizarea acestei gale reprezinta o incununare a eforturilor depuse de echipa de realizare si a comisiei de celebritati de a aduce in atentia publicului romani celebri, dar si oameni de succes din Spania care au legatura profesionala cu Romania.

Prof. MIHAELA SERBAN – realizator, moderator tv

Despre premiantii ,,Cetatii lui Bucur,, – 20 noiembrie 2010

On By nelursIn literatureLeave a comment

Sambata 20 noiembrie a.c. a avut loc in Bucuresti premierea castigatorilor concursului literar national ‚,Cetatea lui Bucur,, eveniment gazduit si moderat de catre presedinta Ligii Scriitorilor Romani – filiala Bucuresti – dna Elisabeta Iosif, alaturi de binecunoscutul si talentatul Paul Polidor si Nicoleta Stavarache- membra a Ligii Scriitorilor Romani –filiala Bucuresti. Acestea fiind spuse, vreau sa fac cunoscut faptul ca existenta unui asemenea eveniment in viata fiecarui scriitor, fie el si debutant, poarta un inteles aparte prin semnificatia importanta creeata de o astfel de manifestare. Fiindca literatura si dragostea pentru arta cuvantului, a facut posibil acest concurs, gazdele, s-au straduit cu mare maiestrie sa depaseasca emotiile  in fata celor prezenti.
Nu trebuie sa trecem peste faptul ca tot ce se scrie in prezent, va sta marturie peste timp, devenind, de ce nu, valori nationale. De aici si explicatia, ca, cei prezenti in numar foarte mare, au facut dovada unei dorinte reale de-a citi, de-a promova talente si valori adevarate. Iata ca asa a fost posibil, ca la acest concurs sa participe 38 de poeti si 37 de prozatori, a fost un concurs destul de greu de diferentiat, si mai ales de departajat, pentru ca majoritatea participantilor n-au fost la prima incercare, multi sunt autori de volume de poezie sau proza, deci, scriitori, cu destula maturitate artistica.
De apreciat este efortul pe care l-au depus criticii literari Cleopatra Lorintiu si Cristian Neagu, organizatorii, Elisabeta Iosif, Cristina Stefan, Paul Polidor, poeti deopotriva, si membri ai juriului, si nu in ultimul rand multumiri si sincere aprecieri sponsorilor nostri. Intre premianti amintim pe IONUT TANDARA, din Focsani- Vrancea, care a primit pentru bilingvismul sau literar  premiul ,, Nichita Stanescu,,  mergem mai departe si amintim epigramistul convins si destul de tanar inca(90 de ani), OVIDIU CREANGA, din Canada, care a primit premiul ,, Cetatea lui Bucur,,  pentru diaspora.
DANIELA VOICULESCU si  CEZAR CAZIMIR STOICESCU sunt cei doi desemnati cu premiul ,,Artur Silvestri,, pentru poezie,  in memoriam Artur Silvestri, pentru ca au facut dovada darurii talentului si harului scriitoricesc. GEORGE BACIU, cunoscutul om de cultura argesean, membru si el al Ligii Scriitorilor Romani – filiala Arges, a primit pentru metafora poetica premiul ,,Tudor Arghezi,,  De la filiala Dambovita, amintim poetul GEORGE IONITA, care a primit premiul ,,Nicolae Labis,,  pentru poezie lirica. Sibianul DAN HERCIU, membru al cenaclului ASTRA, castiga premiul pentru poezie ,,Lucian Blaga,, si inca doi bucuresteni au primit premii: CARMEN MANUELA MACELARU- premiul ,,Ion Alexandru,, si talentatul jurnalist ION MARTIN- premiul ,,Gheorghe Tomozei,,.Amintim si pe MARICA HAGIANU VIORICA , scriitoare a meleagurilor din Calarasi, care primeste diploma de onoare ,,Cetatea lui Bucur,,  pentru imagistica poetica.
La sectiunea de proza scurta, ne putem lauda cu urmatoarele premii:
NICOLETA STAVARACHE, membra a Ligii Scriitorilor Romani, autoare a 3 volume de poezie, castiga primul sau premiu intitulat : ,,Lira 21, pentru sensibilitatea evocarii satului ,, premiu oferit de poeta si fondatoarea cenaclului on-line, ,,Lira 21,, in speta, Cristina Stefan.
Dr. MIHAI GANEA, detinator al numeroase premii, castiga si anul acesta premiul pentru excelenta pentru sectiunea proza scurta ,,Cetatea lui Bucur,, iar pentru activitatea sa la proiectul cultural ,,Cititor de proza,, dedicat promovarii artelor plastice si literaturii primeste si premiul ,,cititor de proza,, oferit de finantatorul si fondatorul proiectului Emanuel Pope, Anglia.
Mergem mai departe si amintim pe scriitorul GEO GALETARU, membru al filialei Timis, care castiga premiul ,,Liviu Rebreanu,, pentru imagistica literara. Ramanand in aceeasi nota, amintim pe scriitorul GHEORGHE MOCANU, un talentat vrancean, care pentru descrierea vietii mocanilor vranceni, pentru oralitatea lumii satului, castiga premiul ,,Ion Creanga,,
Cu dragoste de scris si pentru scris, pentru arta de a scrie, inchei aceste randuri cu speranta ca de acum inainte, atat premiantii cat si ceilalti participanti la concurs, nu ne vor dezamagi niciodata literar si vor continua drumul lor anevoios, trist uneori, patimas, poate, al artistilor. Timpul va defini aceasta lupta pentru vesnicie pentru cuvantul scris, pentru configurarea unei civilizatii cat mai moderne din punct de vedere literar.
Ma-nclin cu deosebit respect in fata premiantilor si-i felicit inca odata si pe aceasta cale!
Nicoleta Stavarache

Dialog la distanta cu Ex-senatorul Ilie Ilascu

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Stimate domnule Ilie Ilascu, ca politician care cunoasteti situatia din cele doua state romanesti,  Republica Moldova si Romania, cum caracterizati perioada ultimilor douazeci de ani vis-a-vis de interesul comun?
Din pacate, situatia relatiilor  politice  dintre cele doua state romanesti in ultimii ani nu a evoluat, asa  cum ne-am fi dorit,  spre bine, as spune, chiar, ca atmosfera s-a inrautatit simtitor; in cel mai bun caz  relatiile au fost inghtate. La nivel uman, al cetatenilor simpli, au ramas la fel de calde si prietenesti…  ,,Inrautatirea” relatiilor dintre clasa  politica de pe ambele maluri ale Prutului a fost cauzata, in mare parte, de calitatea structurii acestei clase, care, in mare parte, este alcatuita din vechea nomenclatura si de mentalitatea pro rusa, si de ce nu, procomunista, intesata de acele elemente, care au fost  implantate de serviciile secrete ruse, si care, la comanda, reactioneaza asa  cum  le dicteaza Moscova.
Republica Moldova, dar in mare parte si Romania, chiar de face parte  din UE,  au ramas in sfera de influenta  a Moscovei…
Clasa politica de la Bucuresti nu a dorit, si nici astazi nu doreste apropierea (unirea) celor de pe doua maluri ale Prutului. De cea de la Chisinau, nici nu mai vorbim… Totul a ramas doar la nivelul Declaratiilor  pompoase si la baile  de multime, efectul carora dispar imediat dupa terminarea manifestatiilor…
Luni, 8 noiembrie 2010 s-a semnat Tratatul privind regimul de frontiere dintre Republica Moldova si Romania, document semnat intr-un context european. Care este importanta semnarii tratatului? Trebuia semnat un asemenea Tratat?
In  perioada dinaintea alegerilor, semnarea acestui document este doar o reclama electorala si o miscare pentru cei naivi, cat si pentru cei ce nu cunosc situatia… S-a mai turnat un pic de gaz intre actorii politici de la Chisinau, care si asa sunt dezbinati de mama lor…
Duminica, 28 noiembrie 2010, se vor desfasura alegerile parlamentare anticipate pentru Parlamentul Republicii Moldova. Este perioada campaniei electorale. Cum caracterizati aceasta campanie?
O campanie, ca toate celelalte, neinteresanta, trista, minciunoasa, cu o miza mare si un efect mic… In danemarca moldoveana  nu  s-a  schimbat  nimic,  pe primul loc este pusa, ca intodeauna, RANZA moldoveneasca… Nu cred ca se va schimba ceva fata de precedentele scrutine electorale, din simplul motiv ca actorii politici sunt aceiasi, – ,,membrii”  fideli  ai ,,SISTEMULUI” ticalosit…
Liderii AIE (Alianta de Integrare Europeana) a celor patru partide (P.L., P.L.D.M., P.C., P.D.) din Republica Moldova actioneaza suficient de uniti pentru reusita in alegeri? Ce va place si ce nu va place la aceasta campanie electorala?
Este o Alianta dezordonata, ce-i uneste pe multi, doar marimea ciolanului, si nu interesul national. Analizand listele candidatilor, observi in primele locuri eligibile, doar persoane fara sira spinarii, multi suspecti de colaborationism cu structurile vechi ale serviciilor secrete ruse. Chiar de castiga alegerile asa zisa Alianta, pe teren, nu se va schimba nimic. Specialistii  in materie, cat si patriotii adevarati al  acestor meleaguri, au fost ignorati cu desavarsire! Asa ca, de cistiga ,,Alianta” sau comunistii, – nu se va schimba nimic… Mergem si de data aceasta dupa zicala romaneasca: – Pleaca ai nostri, – vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii…
Unii vorbesc despre un compromis, un eventual acord intre Alianta si Partidul Comunist. Ce parere aveti in acest sens?
In Republica Moldova, luand in consideratie  calitatea candidatilor inclusi pe lista, orice combinatie e posibila. Interesul national este lasat, ca de obicei, pe ultimul loc, principalul in aceste  asa zise  ,,compromise”, este accesul la putere cu orice pret!
V-ati gandit sa va implicati in politica Republicii Moldova?
Eu intodeauna am fost implicat in politica moldoveneasca, chiar si cand detineam functia de senator roman, folosind orice ocazie, orice tribuna (APCE, UE, OSCE), pentru a ridica problemele primordiale ale Basarabiei. Una din ele fiind ocuparea, in continuare, a unei parti din Moldova, de catre fortele militare ale Federatiei  Ruse; Instalarea prin forta armelor si sustinerea  unui regim marioneta in raioanele de Est ale Republicii Moldova de catre Federatia Rusa.
In aceasta campanie electorala am dorit sa sustin si sa militez pentru promovarea unor forte, cu adevarat nationale si patriotice pentru viitorul legislativ, prin exponentii Partidului Liberal de la Chisinau.  Dar, din start, mi s-a refuzat relatia, si am fost nevoit sa ma retrag la Bucuresti. Din pacate, Domnul Mihai Ghimpu s-a inconjurat, nu cu cele mai oneste persoane, ci de cele care cred eu, – sunt exponentii ,,SISTEMULUI” ticalosit  infiltrati  de  neprietenii Basarabiei… Prezenta Moscovei la Chisinau e simtita peste tot, prin toate partidele si partidutele infiintate in graba. Din pacate, Romania nu se simte ca ar avea vreun  ,,interes” national in zona, prezenta ,,romanilor” este facuta  cu persoane pro ruse si antiromane, si venite chiar de la Bucuresti… O metomorfoza noua in politica romaneasca fata de romanii de peste Prut…
Cine  ar merita sa devina presedinte al Republicii Moldova dupa alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, dupa parerea dumnavoastra?
Din  ,,stocul”  propus  si  autopropus, – niciunul nu merita! Interesele lor nu sunt in concordanta cu interesul national al basarabenilor. Mihai Ghimpu ar putea cate ceva sa faca pentru populatia Basarabiei, dar anturajul cu care s-a inconjurat, nu-i va permite…
Daca ne gandim la protestele tinerilor impotriva comunistilor de la Chisinau si la tragediile ce au avut loc in ziua de 07 aprilie 2009, va intreb: s-au luat masuri impotriva celor vinovati, care au lovit in protestatari si care au distrus institutii de stat? De unde proveneau acei tineri atacatori si cine i-au instigat la acele grozavii?
In acele zile ma aflam la Chisinau, intre multimea din strada, si am vazut cu ochii mei ce s-a petrecut. O revolta spontana a tinerilor ce protestau fata de falsificarea alegerilor. Comunistii, cu ajutorul serviciilor fidele, au transformat-o, prin provocare, intr-un haos periculos, care pana la urma a iesit de sub control. Nu doresc sa fac aprecieri, las sa o faca ancheta, care este in derulare… Pana ce nu a fost numit niciun vinovat si nu a fost pedepsit nimeni.
Libertatea de expresie se respecta in Republica Moldova?
Se respecta in linii generale. Problema forte este implicarea finantarii in massmedia de catre structurile cointeresate in a promova o imagine sau alta, si  cel mai periculos si imoral  este ACCEPTAREA, de catre majoritatea reprezentantilor presei, a acestei plati, – de a scrie la comanda!
Cat de important este votul pensionarilor?

In Republica Moldova votul pensionarilor este primordial, fiindca structura populatiei e alcatuita in proportie de 40% din aceasta categorie. Peste un milion de tineri sunt plecati la muca peste hotare, din cei patru milioane pe care ii are  Moldova. Apoi, pensionarii sunt cei mai activi alegatori, participand la scrutine in proportie de 85-90%. Totodata, ei sunt si cei mai conservatori alegatori, ferindu-se de tot ce-i nou, modern, – fiind educati in spiritul comunist!

Ce parere aveti despre reluarea transmiterii TVR1 pe teritoriul Republicii Moldova, care a fost sistata la sfarsitul lunii septembrie 2007?
E o hotarare foarte buna pentru basarabeni, care erau lipsiti de un post in limba romana. Problema este ca, cei ce au luat frecventa retransmiterii TVR1, acum, in ajun de alegeri, apar ca ,,salvatorii” acestui post. De fapt, e aceeasi  persoana care a desfiintat transmisia, iar acum a ,,acceptat” retrasmiterea TVR1 pe frecventa ce-i apartine, -Vlad Plahotniuc! ?i de aceea are, nu stiu cum, un iz neplacut la populatie, intrebandu-se, dar de ce l-a inchis, ca sa-l deschida dupa trei ani? Sa para un salvator, ca alegatorii sa-l aleaga deputat (locul 2 in lista PDM) ?
Daca avem in vedere situatia politica din anul 2001, e posibil ca istoria alegerilor anticipate sa se repete in 2010?
Tot ce e posibil. Din pacate, partidele ce fac parte din Alianta nu au propus alegatorilor nimic nou, de a combate programul PCRM. Aflandu-se la guvernare timp de un an, Alianta si-a cam sifonat imaginea, fiindca saracia lucie a majoritatii populatiei din republica Moldova nu s-a ameliorat, ci dimpotriva, s-a agravat. Clanurile mafiote se simt – bine mersi – in apele tulburi a-i puterii actuale. Din pacate, alte alternative de preluare a puterii in Basarabia nu sunt, inafara de comunisti si trintorii din ,,Alianta”. Dar cred ca moldovenii isi merita soarta… pozitia aflarii cu fundul in doua barci si de a suge de la doua tate, isi fac efectele…
Aveti un mesaj de transmis, pe aceasta cale, pentru basarabenii de pretutindeni, vis-a-vis de desfasurarea alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010?
Toti la VOT!  Indiferent unde va aflati. Nu va fie lene si scarba de cativa bani de a va deplasa duminica, 28 noiembrie, la cea mai apropiata sectie de votare, fiindca, cei pe care i-ati lasat acasa nu au cum sa faca fata invaziei comuniste. Aveti cateva partide pe care le puteti vota si care au sanse reale de a accede in Parlament: in primul rand Partidul Liberal si PDL, lui Filat. Nu Va dati amagiti de PDM a lui Lupu, ei sunt primii care se vor coaliza dupa alegeri cu comunistii… Lupu nu este EUROPEAN si DEMOCRATIC, este sovin si pro rus, de unde ni se trag de mai bine de 70 de ani toate ponoasele! NU VOTATI COMUNISTII!
Despre relatia actuala dintre Republica Moldova si autointitulata Transnistrie referitor la situatia politica dinaintea alegerilor parlamentare anticipate, ce ne puteti spune?
Nu este nicio relatie dintre autoritatile republicii Moldova si marionetele ruse de la Tiraspol. Nu exista nicio Transnistrie, pe care o catologheaza toti ziaristii, – exista raioanele de Est ale Republicii Moldova ocupate de catre fortele militare regulate ale Federatiei Ruse cu scopul de a mentine acest fost teritoriu al URSS in sfera de influenta a Moscovei si de a nu-i ,,permite” integrarea in spatiul Vest European si reunificarea cu Patria Mama, – Romania. In rest sunt doar aparente, Smirnov face doar ce-i spune Moscova, deci si initierea tratativelor de reglementare a asa zisului diferendum ,,Transnistrean”  se poate duce doar, si numai, cu autoritatile centrale ele Federatiei Ruse sub garantia SUA, Romaniei si a statelor UE.
Avand in vedere ca in ultimul an, autoritatile moldovene au luat masuri pentru a debloca procesul de solutionare a conflictului ”transnistrean”, obtinand anumite rezultate, inclusiv reuniuni periodice intre reprezentanti politici de la Chisinau si Tiraspol, intalniri dintre Filat si Smirnov, semnarea Tratatului de frontiera intre Republica Moldova si Romania, adoptarea unor decizii care faciliteaza activitatea agentilor economici din Transnistria de catre Guvernul Republicii Moldova, credeti ca se va ajunge la o rezolvare a conflictului in formatul ”5 + 2” (Chisinau, Tiraspol, OSCE – Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa, Ucraina, Rusia + UE + SUA) cu ocazia Summit-ului ce va urma?
Republica Moldova NU a obtinut in ultimii ani nici un ,,anumit rezultat”. Au fost doar niste mimari de a obtine ceva, mai mult capital politic si electoral. Intalnirile la meciurile de fotbal au fost doar meciuri de fotbal si mai mult nimic. Asa zisele autoritati transnistrene sunt marionete instalate de Federatia Rusa, ele aflandu-se in Republica Moldova in MISIUNE DE LUPTA. Toti sunt cetateni ai Federatiei Ruse si angajati ai structurilor de Forta rusesti.  Reglamentarea consecintelor razboiului moldo-rus de la Nistru din anii 1991-1992 se poate efectua doar prin : – retragerea neconditionata a tuturor unitatilor militare de ocupatie rusesti de pe teritoriul Republicii Moldova, sub garantia SUA, Romaniei, Ukrainei si UE!
Formatul ”5+2” nu mai este viabil, din simplul motiv ca Republica Moldova a dus un razboi cu Federatia Rusa si nu cu o entitate teritoriala nerecunoscuta de nimeni, cum se doreste de unii, de a prezenta ,,Transnistria”. La masa tratativelor pot sta doar partile  luptatoare in razboiul moldo-rus: Moldova si Rusia, sub garantia SUA, Romaniei, Ukrainei si a UE. Partea ,,transnistreana” nu are ce cauta la masa tratativelor din simplul motiv ca nu exista, nu e recunoscuta de nimeni, chiar nici de Rusia. Eu, in 1992, stiu cu cine am luptat, – cu Fortele militare regulate ale Federatiei  Ruse. Ca Federatia Rusa a mai cooptat la aceste lupte sangeroase si a mai format niste unitati paramilitare de cazaci, puscariasi si tradatori locali, – o priveste…  Daca Federatia Rusa este impusa de Comunitatea internationala sa paraseasca teritoriul ocupat din Republica Moldova, asa zisul ,,conflict” se rezolva intr-o  ZI!
Daca tinem cont de angajamentele asumate de Rusia la Summit-ul OSCE de la Istanbul in 1999, precum ca isi va retrage complet trupele si munitiile ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, putem sa  fim optimisti?
A crede Federatia Rusa pe cuvant, si in toate promisiunile ce le-a dat in acest caz, este sa fii naiv si sa nu te respecti pe tine insuti! RUSIA, NICIODATA, DE BUNA VOIE, NU VA PLECA DIN TERITORIILE OCUPATE ALE REPUBLICII MOLDOVA. Repet, de ,, buna voie”. Rusia trebuie impusa de comunitatea internationala sa elibereze teritoriile ocupate ale Republicii Moldova, stat independent si suveran recunoscut de intreaga comunitate internationala, inclusiv de Federatia Rusa. Si mai este o a doua alternativa de eliberare a teritoriilor ocupate, –  prin forta militara, cu ajutorul comunitatii internationale. Asa cum o face, cand este nevoie, si Statul Israel… fara a se intimida de reactia unora…
Pentru improspatarea memoriei cititorilor, va rog, vorbiti-ne despre inceputurile revolutionare din Basarabia; de ideea fondarii ”Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia”.
Despre ,,Miscarea de Eliberare Nationala din Basarabia” s-a scris mult si controversat. Eu m-am inclus de la inceputuri in Miscare, din anul 1988, cand  locuiam la Tiraspol. Din cei peste 200 mii de locuitori ai Tiraspolului, 35 de mii erau de etnie romana (moldoveana) – 17%, si care, nu aveau nicio scoala, nicio gradinita in limba romana.Toate cele 19 scoli din Tiraspol erau cu predare  in limba rusa. De aici a si pornit…
Ati fost Presedinte al Frontului Popular din Moldova(FPM) – Filiala Tiraspol, ce ne puteti spune despre acea perioada?
A fost o perioada grea, cu jertfe de neuitat, dar cu mari sperante pentru copiii nostri si pentru un viitor mai bun. Filiala Tiraspol a FPM si-a inceput activitatea in primavara anului 1989, ajungand pina la peste 5000 de membri activi. Dupa 1990, odata cu ,,formarea” asa zisei ”RMN (Transnistria)”, s-a inceput o lupta fara crutare impotriva noastra. Au inceput sa dispara, fara urma, multi din membrii nostri activi… La sfarsitul lui 1991 au inceput si luptele de gherila intre noi (cei care sustineam structurile statale ale Republicii Moldova, – politia, procuratura, executivul, bancile si alte structuri) si structurile paramilitare formate de Federatia Rusa la Bazele sale ale Armatei a 14-a. Fiind un fost ofiter al fostei Armate Sovietice, m-am inclus trup si suflet in lupta armata pentru Eliberarea Nationala si Integritatea tanarului stat Republica Moldova.
Ati participat la luptele armate de la Nistru, din 1992. Cum a inceput acel razboi? Cine l-a declansat si care a fost cauza?
Razboiul moldo – rus de la Nistru a inceput cu mult timp inainte de faza lui fierbinte (2 martie 1992), zi in care Republica Moldova este primita oficial ca membra ONU. Federatia Rusa, anticipand desprinderea Republicii Moldova de imperiul rusesc si integrarea ei in familia democratica Europeana si de ce nu, – in Unirea ei cu Patria Mama Romania, a incercat in fel si chip sa zadarniceasca eforturile noastre. Si, utilizind tot arsenalul sau propogandistic, a recurs la ultima sa varianta, – atacarea prin agresiune militara a tanarului stat, Republica Moldova, cu scopul de a-l mentine in sfera sa de influenta strategica si folosirea teritoriului ei in scopuri geostrategice indreptate impotriva comunitatii Europene. Printr-o provocare la Dubasari, pe malul Nistrului, in noaptea de 2 martie 1992, unitatile paramilitare secioniste, ajutate de unitatile militare regulate ale Armatei a 14-a, au atacat Sectia de politie Dubasari, omorand si ranind mai multi coloboratori, restul coloboratorilor transportandu-i la Tiraspol, unde i-au facut prizonieri, acaparandu-le arsenalul de arme si munitie… Restul a mers ca dupa un scenariu trist…
Ati fost detinut politic al regimului de la Tiraspol timp de 9 ani de zile; N-am sa uit acea imagine socanta, a grupului ”Ilascu”, ce erati adusi intr-o cusca din plasa de metal in sala de judecata, imagine care a facut ocolul lumii prin toate televiziunile. Cum ati rezistat si cum s-a reusit eliberarea?
La ora 4:30 dimineata, 2 iunie 1992, in toiul razboiului moldo-rus de la Nistru, prin tradare, am fost arestat de catre serviciile secrete speciale ruse (GRU) si cele ale asa zise Transnistrene (MGB) si incarcerat in subsolul Comenduirii militare al Armatei a 14-a, Directia GRU.Tradarea a venit de la Chisinau din structurile de forta ale  Republicii Moldova, fidele inca Federatiei Ruse. Nu-mi place sa vorbesc despre mine. Au trecut 9 ani de detentie in camera, de unul singur, condamnat la moarte. In zorii zilei de 5 mai 2001 am fost scos din celula, personal de catre asa zisul Ministru al Securitatii Transnistrene, generalul Vadim Antiufeev, si transferat sub excorta la Chisinau, apoi predat serviciilor secrete moldovenesti, dupa care, celor romanesti. Am fost transferat, nu eliberat, cum s-a speculat in presa, asa zisa sentinta de condamnare la moarte ramanand in vigoare pe teritoriul ocupat de rusi pina in prezent. La transferul meu au depus eforturi structurile Europene, care au facut presiuni asupra Rusiei, ultima ordonandu-le celora de la Tiraspol, sa ma predea Romaniei via Chisinau…
Cu ce s-a facut ”vinovat” grupul ”Ilascu” in acel razboi de aparare a Patriei?
Pentru ca mi-am iubit  prea  mult  Patria  si  la  vreme de razboi, fiind mobilizat, cu arma in mana am aparat-o de agresorii rusi, multi din ei ramanand, pe  vecie,  pe  meleagurile  noastre dragi, pe care ei nu le-au iubit…
A urmat activitatea de politician, senator in Parlamentul Romaniei. Ce rezultate –  demne de mentionat, aveti din acea perioada?
Chiar de eram senator roman, activitatea mea de politician a tinut mai mult de problemele Basarabiei, inca ocupata de rusi.
Ati locuit la Tiraspol inainte de conflict. Ce activitate profesionala aveati atunci?
La Tiraspol  locuiam  legal de vreo 10 ani si lucram intr-un Institut de cercetari stiintifice in domeniul legumiculturii ca economist sef, mai avand in subordine si 9 gospodarii agricole de productie a semintelor de legume pentru intreaga URSS.
V-ati gadit sa scrieti o carte despre evenimentele traite in raioanele de Est ale Republicii Moldova, si nu numai?
Nu. Unele din activitatile mele, mai ales pe timp de razboi, nu se incadreaza dupa subiect in paginile cartilor,  a publicului larg.
Ce pasiuni aveti?
Calatorii, filme, natura, fotografia, istorie, politica… Iubesc singuratatea…
Aveti un vis pe care-l doriti sa se indeplineasca?
Nu cred in vise. Sunt pragmatic. A dori , – nu e periculos, spunea cineva…
Ce ne puteti spune despre familie?
Sunt casatorit cu sotia Nina de 35 de ani. Avem doua fete: Tatiana (1980) si Olga (1984).  Locuim la Bucuresti, dar sunt foarte des si la Chisinau. In Basarabia mi-au mai ramas doua surori si un frate. Prieteni am mai putini, dusmani, – cred ca indeajuns si peste…
In august 2010, Presedintele interimar al Republicii Moldova, domnul Mihai Ghimpu a semnat Decretul de acordare al  Ordinul Republicii, membrilor grupului ”Ilascu”, pentru meritele si sacrificiile facute acum 18 ani in urma. Cum ati primit acest merit si care au fost ecourile nationale si internationale?
Rece. Au trecut de la evenimetele  singeroase  totusi 18 ani. Salut lucrurile care se fac la timp… Reactiile au fost diferite, de la multumiri la invinuiri de terorism,  nimicire a ostasilor rusi si multe altele. Cei din alte parti ,,nu s-au amestecat” , ca de obicei, cind vine vorba de a lua o pozitie unde e implicata si Rusia… mai cu fundul la gard.
Daca v-ar solicita liderii politici din Republica Moldova pentru a va implica in bunul mers al tarii, ati accepta?
Bineinteles. Dar nu cred ca o vor face vreodata… se tem de rusi, de vecini, de umbra lor…
Va multumesc pentru acest dialog!

Lucretia Berzintu
Israel, 21 noiembrie 2010

Date Biografice:
Ilie Ilascu s-a nascut la 30 iulie 1952, Taxobeni, raionul Falesti, Republica Moldova;
Este un politician roman;
Deputat in Parlamentul Republicii Moldova in doua Legislaturi (1994 – 1998) si (1998 – 2000);
Senator in Parlamentul Romaniei (2000 – 2004) si (2004 – 2008);
In perioada 2001 – 2008 a fost membru titular al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegatiei Romaniei;
Este unul din fondatorii Miscarii de Eliberare Nationala din Basarabia (1988 – 1992);
Presedinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989 – 1992, an cand a fost lichidata de fortele separatiste);
Participant la luptele armate de la Nistru (1992) in razboiul moldo – rus pentru Independenta Moldovei, in calitate de comandant al unor trupe militare cu destinatie speciale ale Ministerului Securitatii Nationale din Republica Moldova;
Fost detinut politic al regimului de la Tiraspol (1992 – 2001, condamnat la moarte (1993) de catre o instanta neconstitutionala subordonata politic Moscovei;
Sub presiunile efectuate de comunitatea internationala si indeosebi APCE si UE, Ilie Ilascu la 05 mai 2001 este transferat la Chisinau si predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova si Romaniei;
Multe din activitatile sale politice de la Tiraspol si indeosebi activitatea sa in perioada de razboi, nu se cunosc;
Din surse militare rusesti se cunoaste ca Ilie Ilascu si unitatea sa speciala luptand in spatele frontulu au adus mari pierderi Armatei a 14 – a rusesti si bandelor de cazaci veniti sa lupte in Transnistria.
Lucretia Berzintu

Vrem sa va multumim tuturor care sunteti aproape de noi!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

By Daniel Pop

Din 20 septembrie am inceput Scoala de Perspectiva Crestina Biblica asupra Lumii, cursuri prin care Dumnezeu ne-a binecuvantat asa de mult. SPCBL este o scoala care are ca scop evaluarea credintelor personale, inradacinarea puternica in Scripturi si apoi aplicarea in societate.

Am vorbit astfel despre gandirea contemporana (postmodernism) si despre  influentele necrestine care au invadat in ultimele decenii europa (religiile orientale si tribale). Am vorbit si despre etica crestina si am fost socat sa realizez ca noi romanii acceptam anumite lucruri, care sunt impotriva legi lui Dumnezeu, ca fiind normale (a lucra la ” negru” – furt de la stat, a copia filme, muzica sau alte programe – dreptul al proprietate, furt si altele). A fost un moment de pocainta si intoarcere cu fata spre Dumnezeu pentru noi.

(Nemia 1:6 “pleaca-Ti, Te rog, urechea si deschide-Ti ochii, ca sa iei aminte la rugaciunea slujitorului Tau, rugaciune cu care ma infatisez inaintea Ta zi si noapte, rugaciune cu privire la israeliti, slujitorii Tai, marturisind pacatele israelitilor, pe care noi le-am savarsit fata de Tine. Atat eu, cat si familia mea am pacatuit”).

Partea practica a scolii include lucrarea cu copii si plantare de biserica. In fiecare dupamasa a zilei de marti o echipa condusa de Lidia lucreaza cu 7 copii de rromi la alfabetizare  si dezvoltare mentala, in timp ce o alta echipa, condusa de Florin Mihaly, suntem implicati in plantare de biserica in orasul Dumbraveni.

Scoala se va termina pe data de 18 dec 2010. Vrem insa, inainte sarbatori sa-i binecuvantam pe copiii de rromi, copiii de la orfelinat, copiii bisericii din Agarbiciu  cu cadouri , dar sa avem si programe de Craciun cu ei. Pentru oameni din Dumbraveni ne gandim la un concert de colinde prin care sa le readucem speranta ca Isus s-a nascut si e viu.

Rugati-va impreuna cu noi pentru:

– intelepciune in lucrarea cu copiii de rromi si in plantarea de biserica,

– am primit promisiuni ca vom primi cadouri pentru copii, cadourile sa ajunga in timp,

– sa fim intelepti in modul in care vom face concertul de colinde (locul potrivit, momentul potrivit, oamenii potriviti, etc),

– finantele de care mai avem nevoie pentru scoala.

Bicarbonatul de sodiu

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Nici unei gospodine n-ar trebui sa-i lipseasca din casa bicarbonatul de sodiu. Nu e toxic, este ieftin si s-a demonstrat ca poate sa curete aproape orice ai prin locuinta. Si asta fara sa-ti afecteze pielea mainilor. Potrivit site-ului http://www.shine.yahoo.com, bicarbonatul de sodiu face minuni. Iti spunem, azi, la ce e bun.
1. Scoate mirosurile urate din borcane. Ce trebuie sa faci: presara praful in borcanul gol, apoi clateste bine.
2. Daca ti se pare ca exista un miros ciudat in frigiderul tau, pune in el un plic cu bicarbonat de sodiu, deschis, si schimba-l lunar. Vei simti o mare diferenta.
3.Te scapa de mirosul neplacut al gunoiului, daca imprastii praful pe fundul cosului sau chiar deasupra mizeriei.
4.Curata jucariile copilului astfel: dizolva patru linguri de bicarbonat intr-un sfert de pahar de apa. Inmoaie un burete in solutia obtinuta si sterge jucariile.
5. Pune o cana de bicarbonat in cutia in care tii detergentul de rufe si amesteca. Hainele spalate astfel vor avea o culoare impecabila.
6. Stropeste covorul cu un amestec de apa cu putin bicarbonat, inainte de a da cu aspiratorul. Ii vei reimprospata culoarea.
7. Curata mobilierul de gradina: inainte de a-l depozita pentru iarna, freaca-l cu bicarbonat, cu un burete ud.
8. Reda stralucirea argintului.. Cum: fa o pasta din bicarbonat si putina apa. Ia o periuta de dinti si freaca bijuteria pe care vrei sa o faci sa arate ca noua. Dupa aceea, sterge-o cu o carpa curata.
9. Acest praf “face luna” podeaua din baie si toaleta. Trebuie doar sa pui o jumatate de ceasca de bicarbonat intr-un lighean cu trei litri de apa calda si apoi sa stergi pe jos cu o carpa sau cu un mop inmuiat in amestec. Bicarbonatul face mi nuni si cu vasul de toaleta.
10. Curata aparatul de cafea cu un amestec facut dintr-un sfert de plic de bicarbonat si un sfert de litru de apa.
11. Pentru a elimina mirosul neplacut al incaltarilor, presara bicarbonat in ele.
12. Da luciu farfuriilor si reda stralucirea tigailor si oalelor amestecand detergentul de vase cu doua linguri de bicarbonat. Vesela va arata la fel ca in ziua in care ai cumparat-o.
13. Daca ai o geanta de voiaj care are un miros ciudat, poti sa pui in ea putin bicarbonat. Curata dupa 10 minute.
14. Pentru ca samponul sa aiba un efect mai bun, presara niste bicarbonat in mana cand te speli pe cap si vei scapa mai usor de resturile de gel, spuma de par sau fixativ.
15. Daca ai varsat ceva urat mirositor pe tapiterie, imprastie putin bicarbonat pe pata, lasa-l sa actioneze 15 minute si apoi curata bine cu apa locul respectiv.
16. Mobila ta are pete? Pune pe un burete umed putin bicarbonat si aplica direct pe mobila. Tot asa poti scoate si urmele de creion de pe pereti.
17. Imprastie praf de sodiu in scrumiera si vei vedea ca mirosul tigarilor nu se va mai simti atat de puternic.
18. Poti curata si ceainicul. Scufunda-l intr- un recipient in care ai pus un sfert de cana de bicarbonat amestecat cu 250 ml de apa calda si lasa-l acolo toata noaptea. Dimineata, spala-l!
19. Bicarbonatul e foarte bun daca vrei sa cureti buretii de vase si sa ii scapi de miros. Tot ce trebuie sa faci e sa-i pui la inmuiat intr-un amestec de patru linguri de bicarbonat cu o jumatate de litru de apa calda.
20. Bicarbonatul albeste protezele dentare, inlatura impuritatile si dezinfecteaza. Lasa-le un timp la inmuiat intr-un pahar plin cu apa calda, in care ai pus doua lingurite de bicarbonat.
21. Peria de par sau pieptanul par incarcate? Vei scapa de grasime sau de alte urme daca le scufunzi intr-o solutie facuta dintr-o jumatate de litru de apa calda si o lingurita de bicarbonat. Freaca-le apoi si lasa- le la uscat.
22. Daca vrei ca animalul tau de casa sa miroasa frumos, intre spalari poti sa-i presari bicarbonat pe blanita, iar apoi sa-l perii. Si jucariile lui poti sa le cureti si sa le dezinfectezi cu un burete inmuiat in apa calda si bicarbonat.
23. Pune pe un burete umed putin bicarbonat si curata cu el interiorul si exteriorul cuptorului cu microunde. Va straluci!
24. Iata cum scapi de grasime si de petele de ulei din garaj: presara bicarbonat chiar pe locul unde s-au format petele si frea- ca-le bine cu o perie umeda.
25.. Cand iti speli masina, poti sa amesteci un sfert de cana de bicarbonat cu un litru de apa si sa folosesti solutia rezultata pentru a curata geamurile, zonele metalice cromate, cauciucurile si scaunele.

Targul de Craciun din Belgia

On By nelursIn EuropeLeave a comment

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Targul organizat de Craciun in Liege isi aprinde luminile, integrandu-se in familia pietelor europene de Craciun de douazeci si patru de ani.
Este nu numai cel mai mare sat al Craciunului din Belgia, dar si cel mai vechi. Pastrand cu fidelitate traditia germanica a targurilor de Craciun, cel din Liege reaprinde in inima orasului vraja sarbatorilor de iarna. De-a lungul acestor ani, evenimentul si-a format un obicei si atrage peste un milion si jumatate de oameni, numarul vizitatorilor straini fiind in permanenta crestere.

Incepand cu editia din 2010, satucul face parte dintr-un proiect special de iluminat, pentru a spori magia sarbatorilor si puterea lor de a seduce. Pentru prima data, 55 de globuri luminoase vor fi agatate in copacii din Piata din Liege, care vor fi acoperiti si cu zapada artificiala, iar pomul de Craciun va fi imbracat in 10.000 de leduri de putere mica. Gardurile amenajate vor servi drept suport expozitiilor din piata.

Aviz colectionarilor! De Craciun, targul va inaugura un oficiu postal si un timbru special al satucului. Biroul postal va functiona cu scopul de a expedia zi de zi felicitarile celor care vor participa la targ. Felicitarile vizitatorilor vor purta o stampila speciala si un timbru reprezentativ. De asemenea, o noutate a targului o va constitui cana satucului, care va purta imaginea sarbatorii, este dedicata fiecarei persoane pentru vinul fiert de la cabane sau ca un obiect de colectie printre suvenire.

Adevarate opere de arta sunt globurile de Craciun realizate de maesterii artizani autentici. Acestea sunt facute din sticla si pictate de mana, infatisand personaje din folclorul local. Colectia globurilor din targ este in crestere pentru impodobirea bradutilor din acest an.
Doua terase vor permite clientilor sa se bucure de diversele specialitati in timp ce pot admira panorama satucului si a cladirilor istorice care il inconjoara. „Saloon du Village” ne propune o ambianta din sudul Statelor Unite ale Americii- “Route 66” cu o atmosfera muzicala adecvata si un meniu pe masura, precum chili con carne sau spare ribs, in timp ce „Saumon Ivre” vine cu produse de mare – somon, stridii, fructe de mare, care ii vor incanta regeste si pe cei mai fini gurmanzi.

In Piata va fi ridicata o partie inalta de 10 metri pentru cei pasionati de sanius.
Deschiderea targului de Craciun va avea loc vineri, 26 noiembie si va functiona pana pe 30 decembrie, iar pe 27 noiembrie 2010 va avea loc inaugurarea acestuia in prezenta autoritatilor. Un spectacol muzical va fi sustinut de cantareata Marka si a unei mini-formatii.
Sursa: http://www.villagedenoel.be

Socialul vazut prin ochianul pamfletului poetic

On By nelursIn literatureLeave a comment

Volumul de poezii “Cobai in Tara Dezamagirilor: poezii sociale “ semnat de poetul, compozitorul si interpretul Paul Polidor, aparut la Editura Fundatiei ”Paul Polidor, “Bucuresti, 2010 , cu o prefata de Traian T. Cosovei, reluata din volumul anterior ”Pe autostrada sociala. Utopie si critica  “, aparut in 2007, ne redescopera un artist cu o sensibilitate deosebita, al carui eu vibreaza acut la reverberatiile mediului in care traieste si compune.
Paul Polidor, autor a 18 carti cu tematici diferite, este un poet nelinistit fara skepticism, iar prezentul volum pune in dublu registru ( unul livresc , ironic, si unul grav, afectiv) conditia aristului in propria tara pe care o denumeste Tara Dezamagirilor. Poetul ca receptor creiaza poemul ca discurs vorace, vede lumea inconjuratoare prin ocheanul pamfletarului. Spiritul incitant si caustic fac din poeziile sale o provocare  histrionica. Sub forma gestului burlesc, in versuri de un clasicism maladiv, autorul induce, in fapt, o stare de complicitate, sugerand la tot pasul subintelesuri adanci, insinuand mereu o alta fata a adevarului: “Imi beau strugurii si via,/ Am numai tupeu in vine,/ pentru ca in Romania/ Pot sa cumpar pe oricine!“( Copilu` de bani-gata ).Replierea in fata grozaviilor e un mod de a persifla vanitatile prin exaltarea poemului. Descrierea fiind, deopotriva, o forma de posedare si de critica a obiectelor si fenomenelor sociale, tot astfel poezia poate fi o forma de magie si de obnibulare a realului. Descoperim an acest volum un criticism teatral si histrionic, o comedie a societatii exprimata prin poezie: “ Stam la coada vietii-n ploaie,/ Munca nu mai e la pret:/ Pensia romanului/ Moare-n stand-by de inghet.” ( Pensie de suparare ).
Paul Polidor consuma experienta in registru ironic, inaltand poemul la dificilul rol de personaj al discursului liric. Poetul regizeaza o veritbila comedie sartcastica a societatii romanesti, exultand siret la gandul spectacolului si dand o imagine fidela despre ingenuitatea , adevarul si libertatea pierdute:”Gradina casei, libertate, zburda/ Si-asteapta oaspeti in descatusari/ La care ea se face ca e surda,/ Instinct de conservare, blande stari. “( Bilet pentru libertate ).
Ca un actor dedublat in pamfletar si profet, poetul cultiva, asadar, cu buna stiinta, discursul direct, dar si cel ambiguu, vorbind adica in douza stiluri diferite: unul direct, afectat si amuzat, celalalt subtil, aluziv si instigator. Gestul gratuit are intotdeauna si  o functie alegorica. Unele poezii se incheie cu versuri purtatoare de valoare aforistica. Sentimental si cinic, politicos si virulent, seducator si imbufnat, poetul e, in ciuda comportamentului duplicitar-ironic, si o constiinta adevarata care-si pune cu seriozitate problema eficientei poeziei pamfletare, a posibilitatii ei de a schimba lumea romaneasca.
Caracterul acesta ambivalent, de spectacol si criticism, de premonitie si alegorie, de luciditate si pamfletism, inclusiv de vigilenta, da versurilor o nota puternica de avertizare fata de real. De altfel, scenariul ludic are, in versurile lui Paul Polidor, si un sens carnavalesc, insa unul trecut prin grila spiritului vigilent. Versurile au aerul unei superbii sarcastice frisonata de un dor de normalitate, in care recunoastem orgoliile poeziei pamfletare adevarate.
Al.Florin TENE