OMUL BEZNEI
aspre astre-mi fripsera retina
m-am întors în scorbura din suflet
nu ma mai închin la raze – iar lumina
în zadar mototoleste al sau umblet
sunt vecin catelului de-adâncuri
economisesc în cârtiti noaptea
orb romantic – pipai lumii soartea
de mi se-nglodeaza-n palme smârcuri
nu ma vezi – dar radacina vietii
e în suierul de serpi si-n târâtura
nu ma vrei – dar cresti umbra sagetii
cu cât minti – cu cât sporesti în ura
…nu-ncerca sa lingusesti buretii:
nu mai plâng nici daca versi oceanul
nu m-arat nici de-nfrunzesti ocheanul!
***
CICA PLOUA
m-au muscat frunzele de mâini – îmi curg
prin palme balele lor furioase
verzi-înspumate – înveninate – grabit
parfumate
cica ploua: margini de lume
margini de imensa rabdare
spontan – mi se aprind palmele si
explodeaza : tandari de palme îti dau sa bei – când
ti-e sete – dupa atâta dement – epuizant efort al
cerului de a ploua cu cenusi – cu uitare
salcie – searbada – sinucigasa uitare
grele – mustoase de ura – palmele mele-nfrunzite
zemoase – cum perele moi – înmuiate de
febra verii trecute – pastrata – cu spaima sacra – în
palatele subterane ale fructelor: ochii mei
plesniti de atâta coacere – rascoacere
tescuita întelepciune – cu care-mi vopsesc
tipator îmi
vopsesc – exasperarea
nu mai am niciun strop de
rabdare – nu mai am niciun strop de
zeama de lume
o – zei natângi – fructele mele nu plâng – fructele
mele va blestema si în fresca va zugravesc – ca pe
o noapte cu stele-explodate – latite vâscos
pe tipsiile cerului
…câta ospitalitate neroada – cleioasa – cosmica
receptie de suflete
…cica ploua: sunt exasperarile mele de
arbore singuratic – urias nemaivazut arbore – în care
au navalit – s-au azvârlit – terorizati mistic – spre a se salva de
toamna – toti arborii verii
sunt lacrimile fierbând de
furie – ale ochilor mei larg – obscen de
larg cascati – precum
rasfrântele – cu toata carnea lor rosie sângerânda
indecentele vintre ale unei moarte lehuze
***
LA CRAMA CERULUI
galbene lacrimi tremura copacii
moartea se coace împroscând cu sânge…
cotcodacesc în turnuri prostanacii
iar un nebun în mâneca îsi plânge
a-nfipt cutitul toamna pân’ la os
îl scoate si-l înfige iar – vârtos:
macelarie de sublim e-n lume –
atât sublim – ca toti turbam cu spume!
…iar soarele-mi ajunge ici – sub talpa
mi-e frica sa ramân pe întuneric
gradina-a-ncremenit stupida – calpa
furnici îmi contureaza groaza – sferic…
…prelinge-Te Hristoase-n cer de rane
sa vad serafi bolborosind din vrane!
***
ÎNCEPUT DE DISCURS
distinsi mârlani si sfinte curve
voi functionati ca vomitiv:
umplând cu balegi bleaga urbe
treziti în mine-un primitiv
smerind blenoragia voastra
cu snob potop de avutii
cu sifilis – lepra cea casta:
sunteti model de maretii!
nefericiti broscoi de gloata
ma faceti fericit în zloata:
orbit – pendula-n streang sa mori
de preferat e tot ce misca
decât orfeul vost’ de chisca
decât delirul de putori!
***
Adrian Botez
„Ce zici tu despre tine însuți?”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 