CU O FLOARE CA SCEPTRU

Mersul_pe_apa_CopertaMelania Cuc – Mersul pe Apă

De multe ori (este plină lumea de pilde care vin să ateste asta) există realitatea jocului, uneori, de-a cuvintele; alteori de-a ideile, în care ne găsim prinși… Cele mai des însă, sunt prezente tentațiile de-a ne desprinde de pe marginea ringului și de-a ne arunca, cu o pretinsă neutralitate, în sintagma „pe viață și pe moarte” a luptei, a jocului dacă vreți, asumându-ne drepturi și puteri de arbitru. Toate acestea ar fi bune, desigur, dacă ar exista un set de reguli, reguli cunoscute de toate părțile combatante, prin care, arbitrajul nostru pune si menține o ordine. Și, da, umbletul pe apă, cuprins în bunul simț al metaforei de dragul proporției, este mai mult decât necesar în haosul absolut al cuvintelor lăsate de capul lor. Continue reading “CU O FLOARE CA SCEPTRU” →

ALBA IULIA

cetatea_alba_carolina

„De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară.”

Antoine de Saint-Exupery

Căci cea mai de preţ avuţie pe care o avem în viață ne este copilăria, cea care ne îndeamnă spre cunoaștere și ne dă încredere în viaţă. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide… Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut, îmi amintește… Continue reading “ALBA IULIA” →

Căpitanul

Boris Marian

.                   [Boris Marian]

De două ori pe săptămână primeam un plic roz-bombon, de la o persoană pe care nu o cunoșteam după nume. Nu-i răspundeam că nu aveam ce. Ce-mi scria personajul? Că e singur, dar nu este nefericit. Avea ceva din personajele lui Dostoievski. Simțea tăcerea morții crescând în jurul său, că se simte ca o cruce pe propriul mormânt. Că o pedeapsă divină apăsa pe trecutul său. Că îl admiră pe Hegel pentru ura sa față de orice este edificator, că fiecare om are ceva de spus, semnificativ, dar nu are cui. Continue reading “Căpitanul” →

România, La Multi Ani!

Mândru românDuminică

1 Decembrie 2013

România împlineste 95 de ani!

 Îi spunem La Mulți Ani și cerem binecuvîntările lui Dumnezeu peste ea!

E bine pentru o natiune să-si pună soarta în mîna lui Dumnezeu și să-i ceară călăuzirea. Mai ales în vremurile tulburi ca acestea în care traim. E bine ca Romania să-si amintească că bunăstarea ei ține de Dumnezeu, nu de omul muritor. Politicienii, Executivul, Legiuitorii, nu i-o pot da. Dacă Romania a ajuns la 95 de ani si azi e mai liberă, mai in siguranță si mai prosperă ca niciodată în istoria ei, asta se datorează doar dragostei si milei lui Dumnezeu. Si a faptului că generatiile de dinaintea noastră, cu mult mai simple si sărace ca noi, au fost credincioase lui Dumnezeu si au păstrat si pretuit valorile crestine. Continue reading “România, La Multi Ani!” →

Boris Marian – Turma

Boris MarianTurma ( ficțiune)

Mergeam în turmă, liniștiți. Mai behăia o voce, o voce a viitorimii. În jur alerga dulăul Dvor, animal viclean și cu multe fețe. Ciobanul se ocupa de vinațurile lui, mai striga el ceva, mai scria un editorial. Dar îi trecea repede. Un timp am crezut că mi-e prieten, dar prietenia e ca și vinul, fie se acrește , fie îl îndoaie gospodarul cu apă, devine poșircă. Dulăul Dvor ba mușca o oaie, un berbecuț, ba se gudura pe lângă cioban. Cred că acest Dvor era fie transsexual, fie castrat că nu manifesta nici un interes pentru sexul opus. Fiind eu un berbecuț mai vioi, i-am propus să scoatem o gazetă. Că nu, că da, în fine am ales o mioară care a preluat frâiele de nu mai puteai scoate un cuvânt în fața ei. Într-o seară, s-au adunat dulăul Dvor, cu oi și berbecuți și au votat eliminarea mea. A doua zi totul părea rezolvat. Turma încă dormea. Am descoperit complotul și am găsit o Mioriță care și-a luat rolul de responsabilă. Gazeta a mers mai departe. Ciobanul dormea pe cojoacele lui. Dvor nu prea știa să scrie dar se autointitula scriitor. Continue reading “Boris Marian – Turma” →