.
Încerci să înțelegi de ce și cum,
În care fel iubim, urâm, murim,
Dar în deșertul negru Karakum,
Doar ceru-i siniliu –sublim.
Ca un copil încerci să înțelegi,
De mute ori ți se va spune să nu-ntrebi,
Sunt taine ce rămân întregi,
știi drumul către muntele Horeb?
Femeile nu-s îngeri, nici nu vor
Să fie îngeri, vor să înțeleagă,
Ceea ce și tu ai întrebat de-atâtea ori,
Ce rimă se mai pune după „dragă”?
BORIS MARIAN
.
Celebrul vals „Valurile Dunării” care s-a bucurat de un enorm succes la sfârşitul anilor 1800, a fost inspirat de o frumoasă poveste de dragoste petrecută în orașul Lugoj, din România.
Autorul celebrei melodii care s-a cântat în deschiderea Expoziţiei Universale de la Paris în anul 1899, în aranjamentul pianistului francez Emile Waldteufel, era Iosif Ivanovici, un bănăţean hărăzit cu mare talent muzical, instrumentist, dirijor de coruri, fanfare şi compozitor. Creaţia sa a însumat valsuri, cadriluri, polci, mazurci, piese de inspiraţie populară, marşuri militare, dar şi piese pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici şi-a făcut un nume în lumea muzicală mai ales prin strălucitoarea compoziţie „Valurile Dunării”. Datorită popularității, inclusiv în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss – fiul, care compusese o altă piesă celebră – „Dunărea albastră”, lăsând în urma lui un vals nemuritor, cunoscut și el în toată lumea. Continue reading “Vavila Popovici – UȚA-UȚA CU BĂRCUȚA”
Continue reading “Zorin Diaconescu – Iată de ce sunt obligat să mă declar ateu”
Grădina
Din grădină se aud triluluri de privighetori,
şi o-nmiresmată boare se ridică dintre flori.
Dimineaţa, pe răcoare, se strecoară zorile,
şi-n nuanţe pastelate se deschid zorelele. Continue reading “Cârdei V. Mariana – GRĂDINA”
Ca să cunoască învierea, Hristos a trebuit ca mai întâi să guste moartea
by Nicolae Geantă
E adevărat, a învins moartea, dar n-a putut s-o ocolească. Și a fost singura cale spre Înviere a Lui Isus, dar și a noastră, prin El.
Oamenii vor să aibă înviere dar nu vor să guste din moarte! Sfântul apostol Pavel spune că numai “dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere ca a Lui“. Continue reading “Învierea din păcat, nu e posibilă fără moarte!”
“Omul crește în ce pornește”.Sfântul Maxim Mărturisitorul
Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu cînd, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă: – În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva? Îmi ascuţii auzul şi, după cîteva secunde, îi răspunsei: – Aud zgomotul unei căruţe… – Aşa este, spuse tatăl meu. Este o căruţă goală. Îl întrebai: – Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea? Iar el îmi răspunse: – E foarte uşor să ştii cînd o căruţă este goală, e din cauza zgomotului. Cu cît este mai goală, cu atît face mai mult zgomot.
Astăzi, adult fiind, cînd văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupînd conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudîndu-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunînd: “Cu cît este mai goală căruţa, cu atît mai mult zgomot face”. Smerenia constă în a trece sub tăcere virtuţile noastre şi de a le permite altora să le descopere. Continue reading “Ce se aude de la tine?”
Paradoxurile stilului şi sufletului feminin: “PĂCATUL NELINIŞTII /LE PÉCHÉ DE L’INQUIÉTUDE”, de DANIELA GIFU Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2012
Rar ne-a fost dat să citim o carte mai contradictorială (în Duh, se-nţelege!), decât aceea (bilingvă, în română şi în franceză! – este, acum o modă teribilă, în România, care nu te lasă a-ţi exprima gândurile, simplu şi cinstit, în limba-ţi natală şi…”punct!” – ci această modă îţi dă ghes să crezi că locuitori din străine ţări, de pe mapamond, îşi dau coate, care de care mai cu violenţă, în înghesuiala de a-ţi citi şi cunoaşte, pe nerăsuflate, mai ceva decât pe Sfânta Evanghelie, revelaţiile-ţi poetice!) a DANIELEI GIFU: Păcatul neliniştii /Le péché de l’inquiétude.
by Florin Iaru
Inaugurată cu pompă, tradiţia păguboasă a ultimilor ani continuă. Nimic nu scapă tăvălugului imoral. Nici măcar ipocrizia.
Toate forţele religios-politice ale ţării au intrat în cursa pentru lumina sfântă de la Ierusalim. Avioane, kerosen, delegaţii la cel mai înalt nivel, recipiente de comandă, propagandă. Laudă de sine, trufie, bogăţie, fast. Adică toate atributele comerciale ale sărbătorii trecute. Un triumf al comerţului cu amănuntul şi cu ridicata. Continue reading “Lumina sfântă a ipocriziei”
Nu ştiu câţi dintre noi am putea spune că viaţa nu e complexă. Cei mai mulţi putem identifica multe lucruri care ne alcătuiesc traiul şi viaţa, multe activităţi, maşinării, concepte, ideologii, valori etc care ne complică din ce în ce mai mult fiecare secundă trăită.
Viaţa actuală e foarte complicată şi mai ales e complicată în cele mai multe cazuri inutil. Continue reading “Revenirea la simplitate”
by Mraconia
Când te uiţi prea mult într-un abis, începe să-ţi placă! Deși ai senzația că tu intri în el, este invers… El intră în tine! Sau și-și!Pentru mulți, abisul este o oglindă specială… Este singura oglindă de care sunt mulțumiți! În el nu te vezi invers… Vezi invers! Oricât de urât ai fi… Astfel, abisul devine un produs extrem de… cosmetic.
![images[6]](https://saltmin.com/wp-content/uploads/2014/04/images6.jpg)
Mileş Mrăconia – Cugetări imposibile
Sursa: http://mraconia.com/2014/04/22/abisul-r/
