Stimate domnule profesor, Maestre și Frate în Duh, Adrian Botez,

Dumneavoastră sunteți un înger trimis de Dumnezeu. Niciodată nu mi-am putut închipui că o să pot cunoaște un om înălțător asemenea lui Cioran care să ridice limba română la o atât de sublimă altitudine cum ați făcut-o domnia voastră. Am crezut că Eminescu a atins plafonul, dar realizez acum că nu a avut timp să ne arate unde trebuie să ajungem fiind crucificat mișeleste. Dumneavoastră ați prins haturile, însă nimeni nu s-a așteptat la surpriza tehnodigitală – niște mărăcini artificiali greu de ignorat care stâlcind cuvântul și prin El conștiința înălțării va înrobi specia umană pentru încă alte sute de ani. Ce am găsit extraordinar la dumneavoastră MAESTRE, e că educați pe măsură ce informați și inițiați îngeri. Citindu-vă e că și cum aș trăi cursant în amfiteatre universitare. Textele dumneavoastră mă absorb ca un burete și alunec în abisul visării precum sania pe pârtia muntelui vijelios spre lumi noi. Cuvintele îmi ciupesc corzile vocale devenind țambalul țiganului voios la horă și se întețesc vârtos în jocul vieții dansului și apoi amețitor răpăiesc în vârtejul stropilor de ploaie și vifor explosiv de aripi de albină și polen hristic. Simt că trăiesc și experimentez o nouă aventură.