Category: USA

COMENTARII DESPRE NOUA LEGE A IMIGRARII ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII

On By nelursIn Europe, Opinions, Romania, USA, WorldLeave a comment

Simona BOTEZAN

 

În acest moment, un subiect de mare actualitate si interes în SUA este noua lege a imigrarii, care va intra în dezbaterea Senatului American dupa vacanta (23 ianuarie 2012). Pe de o parte, administratia Obama vorbeste despre intrarea în legalitate a sotiilor ilegale ale cetatenilor americani. În dezbaterea Senatului vor intra HR 3012, varianta de lege sustinuta de comunitatea Indiana, privind acordarea vizelor de munca si a green cardurilor pentru specialistii straini din SUA. Legea HR 3012 este cea mai proasta varianta posibila pentru români si pentru specialistii din toate tarile lumii, cu exceptia Indiei si Chinei. Iata câteva date:

HR 3012 and its companion S-1857 “Fairness for High-Skilled Immigrants” Act

This bill passed in the House on November 29, 2011 and goes to the US Senate next for consideration (after Jan, 23). This Act is being pushed by lobbyists from China and India (immigrationvoice.org). Indian and Chinese are not entitled to the DV Lottery because that already in millions in US. So, now they try to monopolize all EB (employment based) visas and green cards.

HR 3012 not only prevent Americans getting any… higher pay, lower pay, job in IT industry, but also helps Indian take over IT industry soon! HR 3012 does not solve the illegal immigration problem, not create new jobs for Americans and not simplify the immigration law to attract scientists or innovators from other countries, which may contribute to the progress of US economy.

Development of a country in one field and one direction (IT in this cause) is completely wrong in economic terms. This will adversely affect the U.S. economy and highly educated Americans can’t work because of cheaper labor from India and China.

***

HR 3012 and its companion S-1857 “Fairness for High-Skilled Immigrants” Act

http://www.washingtonpost.com/local/dispute-over-proposed-green-card-law-pits-brightest-immigrants-against-each-other/2012/01/03/gIQANdSKpP_story.html?hpid=z5

IEEE SUA

http://www.todaysengineer.org/2012/Jan/immigration.asp

Indian opinion

http://www.livemint.com/2012/01/10234222/US-Bill-to-hasten-green-cards.html

Irish Reform

http://www.irishcentral.com/news/Immigration-reform-for-Irish-American-community—current-bill-must-be-passed-137101578.html#ixzz1jNttD8Ll

Dezbaterile din ultima perioada privind noua lege a imigratiei arata ca interesele actuale ale Statelor Unite sunt îndreptate mai degraba spre India si China, decât spre partenerii lor traditionali, aliatii NATO sau tarile Europei – majoritatea tari fondatoare ale SUA.

Prioritati… India si China!?

Legea HR 3012 prevede de asemenea anularea limitei de 7% pentru fiecare tara (limita care anterior nu a fost atinsa de catre majoritatea celor 200 de tari din categoria EB ROW Rest of The World) si marirea pâna la 15% a procentului anual de green card-uri acordate pentru reîntregirea familiei, la categoria EB India.

De asemenea, legea prevede ca în urmatorii 3 ani 75%; 80% si respectiv 85% dintre vizele de rezidenta permanenta EB sa fie acordate celor doua tari mari din Asia, India si China. HR3012, în aceasta forma, a trecut de Camera Reprezentantilor la 29 noiembrie 2011 cu sprijin bipartizan si o majoritate covârsitoare. Ea va intra în dezbaterea Senatului în curând si, daca va întruni minimul necesar de 60 de voturi, va aduce prejudicii grave specialistilor straini din celelalte tari ale lumii, cu excepetia Indiei si Chinei. HR 3012 a fost blocata în luna decembrie, înainte de vacanta, de catre Senatorul Grassley, care doreste adaugarea unor elemente suplimentare de protectie a locurilor de munca pentru cetatenii americani si o verificare si mai riguroasa a aplicantilor la acest tip de vize.

Daca aceasta lege va trece de Senat, în cel mai bun caz i se vor adauga niste amendamente, dar posibilitatile de emigrare în SUA pentru specialistii din Rest of The World vor scadea, iar perioada de asteptare pentru obtinerea rezidentei permanente se va mari considerabil pentru toate tarile (12 -15 ani), cu exceptia Indiei si Chinei.

Varianta Indiana, promovata de organizatia Immigration Voice si sustinuta de marile corporatii americane din IT, se bucura de sprijinul majoritatii Republicane, desi promoveaza drepturi speciale exclusiv pentru Indieni si Chinezi, în detrimentul celorlalte tari ale lumii si va avea efecte negative retroactiv, asupra aplicantilor din EB ROW, începând cu dosarele depuse în anul 2006.

Amendamentul Irlandez

O alta propunere, care va fi supusa dezbaterilor Senatului American, este amendamentul Schummer sau amendamentul Irish, care presupune acordarea unui numar de 10.000 de vize speciale de munca annual, numite E3, pentru muncitorii irlandezi.

Varianta Irlandeza se bucura de sprijinul a 53 de Senatori Democrati. Amendamentul are sanse de reusita doar daca vor reusi sa atraga de partea lor si un numar minim de 7 senatori republicani.

Discutiile care se poarta în aceste zile în SUA referitor la noua lege a imigratiei, daca vor da câstig de cauza variantei sustinute de Immigration Voice, HR 3012, vor afecta relatiile economice ale SUA cu tarile Europei, Canada, Noua Zeelanda si Australia, partenerii traditionali si aliatii NATO. Printre cei afectati sunt specialistii români, care se afla pe teritoriul SUA cu vize de munca si au dosare de green card în procesare la categoria EB ROW Rest of The World.

Unele comentarii aparute în presa americana

Articolul lui Russell T. Harrison, IEEE-USA’s Senior Legislative Representative for Grassroots Affairs, face o prezentare succinta a propunerilor legislative:

http://www.todaysengineer.org/2012/Jan/immigration.asp

Studiile organizatiei IEEE si ale Centrului de Studii privind Imigratia, arata ca noua lege propusa Senatului, fara amendamentele pentru specialistii STEM, va determina migratia inversa a specialistilor înalt calificati din Europa de Est, spre tari cu legislatie mult mai permisiva – Europa de Vest, Canada, Australia si Noua Zeelanda, iar aceasta migratie inversa va avea efecte negative asupra economiei SUA.

Sursa: http://www.migrationpolicy.org/pubs/lmi_recessionJan09.pdf

Domnul Senator Jim Rosapepe, Decmocrat, reprezentând 21 District, MD; fost Ambasador al Statelor Unite în tara noastra în perioada 1998 – 2001, si-a dat acceptul de a sprijini comunitatea româneasca si de a sustine în Senat acea varianta de lege care este în avantajul economiei americane si a specialistilor din Rest of The World, respectiv propunerile IEEE sau amendamentul STEM. Au fost contactate Ambasada României la Washington DC si domnul Deputat Mircea Lubanovici, care si-au dat acceptul de a sprijini românii din SUA în demersurile lor.

Propunerile IEEE

Amendamentele propuse de organizatia IEEE sunt, în acest moment, singurele care avantajeaza specialistii din Rest of The World (http://www.ieee.org/index.html) Propunerile IEEE se refera la drepturi suplimentare pentru specialistii din STEM – Stiinta, Tehnologie, Matematica, Economie, care obtin diplome postuniversitare în SUA si doresc sa se stabileasca definitiv în Statele Unite.

IEEE – (pronuntat „Eye-triple-E”), acronim al Institute of Electrical and Electronics Engineers si identificat sub expresia „The world’s largest professional association for the advancement of science and technology”, are urmatoarele propuneri:

A) acordarea de green card-uri pentru studentii straini din Rest of The World (categorie în care intra si România) pentru studenti care obtin diplome postuniversitare – master degree, MBA sau PhD în SUA în una dintre ramurile STEM (Stiinte, Tehnologie, Economie, Matematica) si vor sa înceapa o afacere proprie în SUA, fara a mai fi nevoiti sa treaca prin viza problematica de munca H1B;

B) pentru specialistii straini (inclusiv români) care se aflâ în SUA cu vize de munca H1B si L1, varianta propusa de IEEE prevede provizioane (un numar de vize cuprins între 45.000 -55.000) pentru specialistii înalt calificati, care au diplome universitare straine si americane, pentru deblocarea dosarelor aflate în procesare la USCIS înca din anii 2006, 2007.

C) vize pentru investitorii straini (inclusiv români) care doresc sa vina în SUA pentru afaceri, daca vor crea locuri de munca pentru cetatenii americani.

Cu toate acestea, amendamentele IEEE privind STEM nu au sanse sa treaca singure de votul Senatului, cel mult pot fi adaugate ca amendamente la legea indiana sau cea irlandeza.

***

O mare parte dintre specialistii români din SUA afectati de noua lege a imigratiei sunt implicati în proiecte guvernamentale în beneficiul armatei SUA. Un numar semnificativ de români cu acest statut se afla în zona Washington DC, în statul Texas, în zona Marilor Lacuri si în Silicon Valley.

Un vot în favoarea variantei de lege propuse de Irlandezi, va determina întoarcerea legii în Camera Reprezentantilor, iar sansele de finalizare scad considerabil, deoarece anul 2012 este an electoral în SUA. Un vot în favoarea variantei Indiene, fara amendamentele STEM, va conduce la aplicarea unor masuri restrictive privind vizele de munca si rezidenta permanenta EB, cu efecte asupra a sute de mii de familii ale specialistilor straini din SUA, cu exceptia celor din India si China.

Se va elimina Loteria Vizelor?

De asemenea, se discuta varianta eliminarii Loteriei Vizelor (temporar sau definitiv), ca urmare a blocajelor din sistemul de acordare a rezidentei permanente pentru specialisti straini si pe fondul crizei si cresterii somajului în SUA. Exista propuneri ca aceste vize sa fie folosite pentru specialistii straini înalt calificati, în loc sa fie acordate prin tragere la sorti unor persoane cu studii liceale, care ajung în SUA fara a cunoaste limba engleza si cerintele sistemului American. Studiile de specialitate arata ca o parte dintre câstigatorii loteriei se întorc în tarile lor de origine deoarece nu se pot adapta noii culturi si cerintelor de pe piata muncii din SUA.

Eliminarea temporara a loteriei vizelor este o varianta agreata de mediul de afaceri american, dar nu are sanse sa treaca singura de votul Senat, ci doar însotita de una dintre cele doua legi propuse de Irlandezi sau Indieni.

Românii nu beneficiaza de niciun avantaj

?ara noastra este un partener activ în NATO si în alte proiecte ale SUA, dar nu beneficiaza de niciun avantaj, cum ar fi programul visa waiver. Daca noua lege a imigratiei va elimina cota de 7% pentru acordarea vizelor de munca în SUA, pentru specialistii români, SUA nu va mai reprezenta prima prioritate pentru a profesa si a obtine rezidenta permanenta.

Comunitatea româneasca din SUA ocupa locul 20 ca marime dintre cele 200 de tari care au rezidenti temporari, permanenti si cetateni naturalizati în Statele Unite. În calitate de parteneri activi în toate actiunile NATO demarate de SUA; în calitate de furnizori de produse, servicii, inventii si inovatii în SUA în ultimii 200 de ani, românii considera ca au dreptul sa fie luati în calcul atunci când legea imigratiei va trece prin Senat.

Mai multe detalii aici:

http://www.ziarulmiorita.com/article.php?story=20111211203342961

Simona BOTEZAN

Washington, DC, SUA

23 ianuarie 2011

 

 

 

 

VICTORIE…! Pentru Susan Pine & Valoarea vietii!

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Dragi Prieteni,

Dumnezeu astazi ne-a binecuvântat cu o noua victorie, enorma, în lupta pentru libertate!

In luna Noiembrie v-am chemat la rugaciune pentru Susan Pine, credincioasa din West Palm Beach (FL) persecutata de doi ani de zile de guvernul American pentru ca a avut curajul sa vorbeasca despre valoarea vietii, în fata unei clinici de avort.

Eric Holder, Procurorul General al Statelor Unite, a încercat sa o amendeze cu 10.000 de dolari, si sa-i interzica sa mai paseasca vreodata pe trotuarul public.

V-ati alaturat de mine, în rugaciune, iar Domnuzeul nostru s-a dovedit din nou atotputernic!

Judecatorul Kenneth Ryskamp a decis astazi pentru Susan, si impotriva guvernului. Aducând un sfârsit dramatic si categoric inchizitiei impotriva lui Susan, Judecatorul Ryskamp l-a alungat pe Procurorul Holder afara din tribunal, si i-a restaurat lui Susan toate drepturile garantate de Constitutia Americii.

Susan este nespus de fericita cu aceasta decizie. Va puteti inchipui ca nu i-a fost usor sa se lupte cu propriul sau guvern timp de doi ani de zile. Ea continua sa apere VIATA în fiecare zi.

Va multumesc din nou pentru rugaciunile fierbinti si sprijinul vostru care aduc roadele acestea minunate. Servim unui Dumnezeu viu, puternic si mare.

Fie ca numele Lui Dumnezeu sa fie glorificat si înaltat prin aceasta victorie!

Al Vostru Pentru Libertate,

Harry

Horatio G. Mihet, Esq.

Senior Litigation Counsel

Liberty Counsel

PO Box 540774

Orlando, FL 32854

1-800-671-1776

Offices in Florida, Virginia, Texas, Washington, D.C. and Jerusalem, Israel

Licensed in Florida and Ohio

http://www.lc.org/

Cartea “Portrete din Cioburi” de Ligia Seman – prezentata publicului cititor din Chicago

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Marian Petruta

Luni seara la biblioteca româneasca din cadrul Centrului Cultural Românesc din Niles, IL a avut loc lansarea cartii

 Portrete din cioburi de Ligia Seman

La eveniment a participat autoarea cartii alaturi de sotul ei, iar in audienta au fost prezenti lideri din comunitate si români din împrejurimile metropolei Chicago.

Cartea “Portrete din cioburi” este rezultatul unei experiente profesionale atât ca si cadru didactic, care a predat religia la scoala, cât mai ales ca si consilier familial, lucru pe care îl face intr-un cabinet de specialitate, în Hunedoara, alaturi de sotul ei, care este psiholog. Titlul cartii este unul extrem de frumos si totodata foarte sugestiv. Portretele zugravite în carte sunt ale unor oameni, iar cioburile sunt vietile acestora, pe care autoarea, cu ajutorul condeilului incearca sa le adune, sa le puna impreuna, sa le restaureze, folosind un adeziv special: Divinitatea.

Cele doua volume ale cartii sunt de fapt mai multe romane inglobate intr-unul singur. Este mai intâi un roman de familie, in care sunt descrise personaje din trei generatii, apoi roman de dragoste, in care personajul principal este intelectualul român din perioada de dinainte de 1989, care cauta iubirea adevarata. Povestirea se continua insa si dupa Revolutie chiar pâna in zilele noastre. Este apoi un roman socio-politic in care sunt prezentate moravurile societatii comuniste. Romanul trateaza subiecte precum relatiile premaritale, criza vârstelor, crizele emotionale sau avortul. Cele doua volume ale cartii “Portrete din cioburi” au o incarcatura psihologica foarte puternica, personajele cautând un sens al vietii, al destinului, exprimandu-si frustrarile, framântarile, gandurile si trairile interioare. Este totodata un roman de factura crestina care incearca sa ofere solutii crestine la problemele curente ale vietii.

La lansare, Alina Vance redactor cultural si literar la ziarul românesc Romanian Tribune din Chicago a facut o scurta introducere a celorlalte romane pe care scriitoarea Ligia Seman le-a scris, precum: “Funiile dragostei”, “Handicapul constiintei”, “Domnind peste imprejurile vietii”, sau “Tragedie si triumf”,

Aceasta a spus ca : “Ligia Seman scrie nu doar literatura formatoare ci si transformatoare, genul de scriitor care imbina arta scrisului cu arta pedagogica din dorinta de a interveni in formarea cititorului, de a contribui la transformarea acestuia. Romanul crestin are menirea de a-i arata cititorului, ca dincolo de experienta omeneasca limitata, se afla divinitatea.

În orice epoca, si în zilele noastre, numerosi tineri simt dorinta profunda ca relatiile dintre persoane sa fie traite în adevar si în solidaritate. Multi manifesta aspiratia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaste iubirea adevarata, de a întemeia o familie unita, de a ajunge la o stabilitate personala si o siguranta reala, care sa poata garanta un viitor senin si fericit. Voim ceea ce este mare, nou. Voim sa gasim însasi viata în vastitatea si frumusetea ei. Omul este într-adevar creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastra este nelinistita pâna când nu se odihneste în Dumnezeu. Dorinta celei mai mari vieti este un semn al faptului ca el ne-a creat, ca purtam “amprenta” sa. Dumnezeu este viata, si pentru aceasta orice creatura tinde la viata; în mod unic si special persoana umana, facuta dupa imaginea lui Dumnezeu, aspira la iubire, la bucurie si la pace. Asadar, întelegem ca este un contrasens a pretinde eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om sa traiasca! Dumnezeu este izvorul vietii; a-l elimina înseamna a ne separa de acest izvor si, în mod inevitabil, a ne priva de plinatate si de bucurie: “De fapt, creatura fara Creator dispare”.

Cultura actuala, în unele zone din lume, mai ales în Occident, tinde sa-l excluda pe Dumnezeu, sau sa considere credinta ca un fapt privat, fara nici o relevanta în viata sociala. În timp ce valorile care sunt la baza societatii provin din Evanghelie – ca si sensul demnitatii persoanei, al solidaritatii, al muncii si al familiei -, se constata un fel de “eclipsa de Dumnezeu”, o anumita amnezie, daca nu un adevarat refuz al crestinismului si o negare a comorii credintei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profunda.

Literatura scrisa de Ligia Seman alege, în contrast, acea forma de comunicare prin intermediul careia transmite si demonstreaza ca îi pasa, ca ceilalti conteaza pentru ea. Care este aceasta forma de comunicare? Este dragostea pentru semeni. Ligia scrie din dragoste pentru oameni. Pentru ca ei sa învete din greselile celorlalti, sa nu repete greseli, sa gaseasca vindecare, restaurare, sa regaseasca linistea universului interior; pentru ca ei sa devina, sa se dezvolte, sa fie transformati.

Intr-o lume in care tot mai mult este vehiculata ideea ca totul se poate cumpara, inclusiv iubirea, Ligia Seman aduce un mesaj inedit, proaspat si revigorant: Iubirea se daruie” concluzioneaza Alina Vance.

La finalul evenimentului scriitoarea a citit pentru publicul prezent câteva pasaje din unul dintre volume, apoi a raspuns întrebarilor celor prezenti si a primit mesaje de felicitare si încurajare din partea lor.

Marian Petruta

Chicago, Illinois

 

Sometimes one witness’s statement is enough

On By nelursIn USALeave a comment

In December, 2008 National Geographic magazine, there was an interesting story called “The Real King Herod, Architect of the Holy Land”. However, what caught my attention were not the well documented discussions of his construction projects. The author noted that King Herod is perhaps best known for ordering the slaughter of male infants in an attempt to kill the newborn Jesus Christ. The author went on to claim that, “Herod is almost certainly innocent of this crime, of which there is no report apart” from what is recorded in the Bible’s book of Mathew. Really? Claiming an event did not occur because only one of the gospels recorded it is fairly fallacious reasoning. For example, in addition to the adult ministry of Jesus, Mathew’s author emphasized the fulfillment of the Old Testament prophecy. Other gospel writers focused on other things. Each explains Jesus through selected events, but none of them are identical. Although it is always appropriate to examine a witness’ credibility, I consider that in a court of law, the judge should instruct the jury members that they should not decide any issue merely by counting the number of witnesses who have testified on opposing sides. The testimony of one witness, which you believe, is sufficient to prove any fact. It is also noteworthy what else is only in the book of Mathew. Although I personally like the language of the Christmas story in Luke better, the account in Mathew is the only gospel that mentions wise men. In spite of a well known hymn, we don’t actually know whether there were three wise men or kings that traversed afar. We do know, however, that they brought gifts consisting of gold, frankincense and myrrh. The belief that wise men went searching for Jesus Christ after his birth is generally accepted by everyone who owns a nativity scene. I do not recall anyone saying, “Hey these wise men thing might not be true because it’s only in the book of Mathew.” Sometimes one witness’ statement is enough. I do hope that your holiday season is merry, whether you receive many gifts, one gift or no gift. May God Bless all the Romanians and Americans and bring them joy, peace and love!

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

EXPERIENTA MEA CU DOMNUL

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Silvia Tarniceriu


Scumpii mei de departe si de-aproape!

 (Marturia luata din  PE GINDURI – Rodica Botan)

Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!                                                                         (Filipeni, 4.4)


Am fost rugata sa împartasesc aceasta experienta cu Domnul si, prin aceste rânduri, va spun la toti odata ca sa nu irosesc prea mult timp.

Slavit sa fie Domnul pentru tot ce îngaduie sa ni se întâmple în aceasta viata: bun sau mai putin bun, tocmai pentru a dori cerul si venirea Lui mai curânda.

Ma tot gândesc cum sa fac sa va spun la toti deodata, bucuria pe care am trait-o în aceste zile.

Saptamâna trecuta am trait momente de cer si vesnicie. As fi vrut parca sa nu mai treaca timpul si sa traiesc vesnicia.

La Cleveland a avut loc Întâlnirea de primavara a Bisericilor Baptiste de pe Coasta de Est. Cu aceasta ocazie vin musafiri din toate bisericile române din partea asta de America si altii de mai departe daca îsi pot permite timpul si cheltuielile de drum. Pastorii se întâlnesc în timpul zilei ca sa discute problemele lor, iar în fiecare seara de Vineri pâna Duminica au fost servicii de închinare.

Eu am avut musafiri pe fr. Tomuletiu (81 de ani) de la Sibiu – în vizita acum la fiica dânsului, Simona, din Chicago, si pe Simona, fiica fratelui.

Eu locuiesc la 2 ore de mers cu masina de la Cleveland. Asa ca în fiecare zi am avut de condus 4 ore dus-întors, plus 2-3 ore la biserica. Drum lung, oboseala fizica, dar împrospatata spiritual.

În ultimea vreme am trecut (cum unii stiti) printr-o vale mai adânca din mai multe puncte de vedere. Iata, doua puncte:

m-a întors de pe aeroport în drum spre România din cauza vulcanului din Iceland, iar al doilea, în aceeasi dimineata am primit un telefon de la medic cu rezultatul de la analize si mi-a zis ca am “ciroza la ficat” (pete pe ficat care pot fi interpretate ca si tumori în crestere).

M-am întors acasa cu o inima grea si un suflet apasat.

“Doamne, ce vrei sa-mi spui din nou? … Si de ce acum? Se pare ca ori de câte ori vreau s-o iau la drum, Tu cobori rampa (bariera) si ma opresti din alergare…!”

Nu mi-am desfacut bagajele câteva zile bune, cu speranta ca poate voi pleca totusi…

În fine, am renuntat la plecare, mi-am cerut banii înapoi (si i-am primit), si mi-am zis ca trebuie sa-mi vad de sanatate.

De fapt, marturisesc ca plecarea spre România era o fuga departe de mine însami, de problemele care ma coplesisera în ultima vreme, de stari si trairi nemaitraite de multa vreme, “de oameni, de-asezari si legi…” Plecam ca sa-mi schimb atmosfera si mediul înconjurator crezând ca întoarcerea în familie si printre cei dragi ai mei îmi vor aduce alinare, mângâiere si mai muta odihna… Aproape ca Iona din Cuvânt! Numai ca Domnul a avut mare mila de mine si nu m-a ascuns în burta unui peste mare printre mate si miros întepator, ci m-a adus înapoi la casuta mea de lânga padure unde am lasat totusi pasarele cântând si florile de tei aproape înflorite…

Ce mare si deosebit Dumnezeu avem! … si PLIN de Îndurare si Bunatate fata de mine, mai ales… un pumn de tarâna!

Ma întorc la Conventia de la Cleveland!

Fratii pastori au vrut sa petreaca o parte din timpul de Sâmbata dimineata, aici, în Tara Amisilor! Fr. Viorel Clintoc m-a sunat si mi-a zis sa vin si eu cu musafirii mei si sa luam masa de prânz împreuna la un restaurant unde se gateste în stil Amis… Eram vreo 20 de persoane.

La masa, am stat lânga fr. Daniel Brânzei si fr. Sorin Covaci de la Detroit, iar în fata îi aveam pe fr. Dan Paul de la Cleveland si fr. Titi Cocean de la Atlanta, Georgia. Ceilalti se însirau în dreapta noastra si în stânga, pe-o parte si cealalta a unei mese foarte lungi.

Din vorba în vorba fr. Titi Cocean a început sa ne spuna câte ceva din vizita d-lui în Israel si cum si-au adus în sticlute apa din râul Iordan, si ulei de masline… si cum s-a pastrat înca fara sa aiva vreun miros urât de statut.

Atunci mi-a venit îndrazneala de a le cere fratilor pastori sa-mi faca si mie “Ungerea cu Untdelemn”, conform textului din Iacov 5! Aveam nevoie de vindecare si de iertare…

M-am uitat în ochii fratelui Titi Cocean din fata mea, si mi s-a parut oare numai ca dadeau în lacrimi?

“Pai, sora Silvia, ti-o facem, dar trebuie s-o ceri!” mi-a raspuns d-lui. Si am cerut-o! De mult voiam sa i-o cer fr. Viorel Clintoc, dar n-am avut înca momentul potrivit. Dar iata ca Dumnezeu l-a adus (mi-am zis eu).

Sâmbata seara, dupa serviciul din biserica (un serviciu cu adevarat divin în care cei ce s-au sculat sa ne aduca mesaje s-au întrecut pe ei însisi din Cuvânt)… fr. Daniel Brânzei a venit si m-a chemat în camaruta pastorului… Acolo erau deja adunati în sobor, 7 preoti (pastori). M-am asezat pe genunchi în mijlocul dumnealor si, dupa ce m-au uns cu untdelemn, s-au rugat pe rând unul dupa altul: fr. Titi Cocean, fr. George Dancea, fr. Daniel Hodut, fr. Dan Paul, fr. Sorin Covaci, fr. Toderic si fr. Daniel Brânzei. Au fost clipe de cer si lacrimi.

Am plecat din camaruta lasându-i pe frati în urma. Am aflat mai târziu ca “ungerea” n-a fost numai a mea cu untdelemn; Duhul Sfânt s-a coborât si fratii pastori au fost cuprinsi de focul pocaintei si umilintei care vine de la ungerea Duhului lui Dumnezeu. Stiam ca mai sunt probleme prin biserici si printre sfintii de pe pamânt… dar ma rugam înca dinaintea conventiei ca Dumnezeu sa intervina si sa faca El unitate si pace. Si a facut-o!

În drum spre casa (2 ore pe drum), în timp ce musafirii mei motaiau de somn, eu stateam de vorba cu Prea Iubitul meu Domn, si-I spuneam: “Doamne, cum ai sa faci acum vindecarea si cum vor suna rezultatele mele pe hârtie, în 2-3 zile când ma voi duce iar la doctor, ptr. ca analiza sângelui mi-a luat-o cu o saptamâna în urma, iar ungerea a fost acum, în seara asta? Într-un fel, rezultatele sunt deja pe hârtie si mi-au spus ca am ciroza… Oricum, Tu esti Dumnezeu si eu sunt om… Cine sunt eu sa Te întreb pe Tine cum faci una ca asta…? Îti multumesc ca o vei face, daca nu pentru mine, o vei face pentru si pentru fratii pastori ca sa fie si ei înviorati de Cuvântul Tau aplicat acum pe trupul meu prin ungere. Nadajduiesc ca nu numai fratii penticostali practica acest lucru, dar si noi, baptistii credem ce scrie în Cuvântul Tau!”

Miercuri m-am dus la medic si îl asteptam cu emotii ptr. ca n-am vrut sa-mi ia si analiza la zahar luându-mi sânge din deget. Mâncasem multe prajituri la mesele de la conventie si pâine, si… eram sigura ca diabetul meu striga la cer… de dulce ce era… Asistenta era necajita ca nu-mi luasem macar zaharul în dimineata aceea, si cam de mult timp în urma.

În fine, a venit doctorul, a deschis dosarul meu, si computerul de pe brate si primul cuvânt pe care mi l-a spus a fost: “Felicitari!“

“Dar pentru ce, dom’ doctor?” l-am întrebat eu.

“Pai cum pentru ce? Zaharul ti-e normal! Stii ca acum o luna voiam sa te pun pe Insulina!“

“Dom’ doctor, iertati-ma, dar tocmai voiam sa va spun ca n-am tinut regim si m-am desfatat cu dulciuri din belsug, mai ales în ultima saptamâna!“

“Uita-te aici!” Si mi-a aratat rezultatul pe 3 luni în urma la sânge. “Normal“.

“Dom’ doctor, nu s-ar putea ca aparatele d-stra sa dea eroare? Este imposibil sa fie normal, mai ales dupa…“

Si mi-am dat seama ca Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura… Am schimbat subiectul si i-am spus ca, de fapt, am venit ptr. rezultatul analizelor de la ficat.

“O, da! Uitasem!” mi-a zis d-lui. “Hai sa vedem!” Si si-a tras scaunul lânga mine ca sa ne uitam amândoi pe aceeasi foaie cu rezultatele de la laborator.

“Ia te uita! Toate sunt bune si între limite. Ficatul tau functioneaza normal!“

Mi s-au umplut ochii de lacrimi si cu o voce tremurânda i-am spus doctorului despre “ungerea cu untdelemn” ce mi s-a facut cu câteva zile în urma.

Mi-a zâmbit si mi-a zis: “Da, se poate! Si noi practicam ungerea în biserica noastra (metodista).”

Wow!

Apoi a continuat:”Silvia, asculta-ti trupul si tine dieta Bibliei, a Cuvântului! Acolo, Dumnezeu ne învata si cum sa mâncam, si cum sa ne odihnim! Respecta Cuvântul lui Dumnezeu! si totul va fi bine cu tine!“

A iesit din cabinet cu zâmbetul pe fata si nu m-a taxat nici pentru vizita aceea. Nu ma taxeaza de multe ori, iar tatal d-lui, care are acum aproape 80 de ani, mi-a fost doctorul de familie înca de la venirea mea aici, în America!

Am plecat spre casa, dar mi se parea ca nu mai conduc masina, ci un avion! Zburam, cântam, plângeam si ma bucuram! M-am simtit nu numai vindecata, dar si iertata! Si ce mare lucru si greu de explicat în cuvinte ce înseamna si cum este când te simti iertat si iubit de Dumnezeu si de oameni!

Slavit sa fie Cel Prea Înalt pentru tot ce face EL desavârsit!

Ce voi face de-acum încolo? Nu stiu înca! Stau linistita în Sala de Asteptare! Îl astept sa deschida usa si sa-mi spuna ce sa fac si daca trebuie sa plec sau sa mai astept pentru mai multe detalii. Ce frumoasa-i asteptarea când stii Cine trebuie sa vina! Nu mai vreau sa fug nicaieri. Este bine cu El aici unde sunt; si când ma va trimite El, ma voi duce în puterea Lui, care este MARE!

Fiti binecuvântati si unsi si voi prin Duhul Sau Sfânt!

Va îmbratisez pe toti cu dor si drag si va multumesc pentru rugaciunile voastre, ale tuturor!

Cu iubire si pretuire,

Sora voastra în Hristos – Domnul,

Silvia Tarniceriu,

4 Iunie 2010

“Domnul a zis: “Iata un loc lânga Mine, vei sta pe stânca!“

Exodul 33:21

(Marturia luata din:  http://www.peginduri.com/search/label/Silvia%20Tarniceriu)

SPECTACOL DE DATINI STRAMOSESTI ÎNCHINAT SARBATORILOR DE

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

 Camelia ROSU CRACIUN

 

 

Asociatia Culturala „Ca La Noi” desfasoara o activitate intensa în ceea ce priveste descoperirea folclorului autentic de certa valoare si promovarea lui în rândul publicului larg pentru ca împreuna sa împartasim din comorile de suflet ale neamului nostru. Pentru perioada imediat urmatoare avem în vedere realizarea unui spectacol de datini stramosesti închinat marii sarbatori crestinesti a nasterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos si a Anului Nou.

Evenimentul, ajuns la cea de-a patra editie, îsi propune sa reînvie traditiile neamului românesc, care, din pacate, sunt din ce în ce mai rare. La fel ca în anii precedenti ne dorim sa aducem în fata publicului momente autentice specifice sarbatorilor de iarna, acest lucru fiind posibil cu concursul artistilor veniti din toate colturile tarii, punându-se un accent deosebit pe obiceiurile de Craciun si Anul Nou, dar si cântece si jocuri populare romanesti de peste an.

În acest an, pentru ca asteptarile publicului si ale noastre au crescut, dorim ca acest eveniment sa capete statutul de „Festival national de datini si obiceiuri”. Drept pentru care, în acest an spectacolul intentionam a-l desfasura pe parcursul a doua zile. Doua zile în care datinile, traditiile, obiceiurile si folclorul autentic vor face casa buna în Bacau. Astfel, pentru aceasta editie, ne-am propus sa primim vizita unor oaspeti de seama, virtuozi instrumentisti, interpreti de renume din România si Republica Moldova, precum si ansambluri de datini si obiceiuri care au promovat si continua sa promoveze folclorul românesc de calitate.

Speram ca editia din acest an sa se bucure de participarea urmatorilor invitati: Vasilica Tataru Nastase si Cristi Nastase, Maria Tataru, Anton Achitei, Viorica Macovei, Calin Brateanu, Angelica Flutur, Marius Zgâianu, Laura Haidau, Andreea Chisalita, Constantin Bahrin, Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa, Augustina Dogot, Maria Iliut, Rodica Buhna, Nicolae Glib si altii. Totodata, îsi vor da concursul Ansamblurile Folclorice din Poiana Stampei, Ciocanesti, Pojorâta, Malini, Sfântu Ilie, Ceata ursilor din Asau, Ansamblurile Folclorice Saratelul si Ca La Noi si altele. Acompaniamentul orchestral va fi sustinut, speram noi, de orchestra „Mugurel” din Chisinau, condusa de maestrul Ioan Dascal.

Invitat special: Lia Lungu, nascuta la Timisoara, stabilita la New York, doamna cântecului banatean care nu si-a uitat niciodata radacinile.

Spectacolul urmeaza sa aiba loc în zilele de 17 si 18 decembrie, începând cu orele 17.30 ale fiecarei zile si va fi preluat de una dintre televiziunile de profil de la nivel national. Bugetul total estimat pentru acest eveniment se ridica la aproximativ 60.000 lei, în acest buget intrând onorariile artistilor invitati, cazarile celor care ramân peste noapte, masa pentru toti artistii, transportul lor si nu în ultimul rând cheltuielile ocazionate de promovare si organizarea efectiva.

Va rugam sa ne sprijiniti cu orice suma la realizarea acestui proiect, institutia dvs. având dreptul de a-si marca sigla pe afisul si programul spectacolului. Pentru alte detalii va stam la dispozitie oricând la numarul de telefon 0744/768010.

Aveti, stimate partener, garantia celor mai alese sentimente!

Asociatia Culturala „Ca La Noi”

Str. Marasesti nr. 151/B/34

cod 600115, Bacau – România

C.I.F 16777756/2004

cont IBAN RO70BPOS04003444914ROL01

Presedinte

Camelia ROSU

Manager proiect

Ovidiu DRUG

 

O carte a aventurii, cutezantei si-a dorului de-acasa

On By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

“EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX- Un alt fel de «pasoptisti» români în Franta, Canada si Statele Unite”

Editura “Anthem”, Arizona, SUA

octombrie 2011

Surprinzându-ne placut, Octavian Curpas ne ofera, în miez de toamna, o carte scrisa într-o maniera diferita de cea cu care suntem obisnuiti, o îmbinare reusita între relatarea de tip jurnalistic, reportericesc si analiza profund-psihologica a unei palete largi de profile umane si istoriile lor de viata. Dupa cum reiese chiar din subtitlul ales cu grija de catre autor, „un alt fel de «pasoptisti»” – în totalitate reali -, apartinând primului val de refugiati politic din România postbelica sunt eroii lucrarii de fata si, mai mult decât atât, câtiva dintre ei traiesc înca în Statele Unite.


La prima vedere se prea poate sa avem iluzia gresita a unei însiruiri de relatari rebele apartinând unui personaj inedit, acest nea Mitica plin de surprize, prototipul cutezatorului neinhibat de explorarea necunoscutului si al autodidactului, avid de cunoastere, încrezator în forta sa fizica dar mai ales în taria psihica de a depasi obstacolele care îi bareaza vizibil drumul spre împlinire. În realitate însa, Octavian Curpas, neobositul jurnalist de ieri, scriitorul cu acte în regula de azi, reuseste într-un mod original sa realizeze o radiografie a emigratiei românesti la mijlocul secolului XX, supunând atentiei cititorului o categorie interesanta de emigranti, tributari cutezantei si spiritului de aventura, rabdarii si asteptarii, dorintei si neputintei, euforiei si negrei disperari în momentele de grea cumpana, în aceeasi masura. Ei sunt cei care-au avut curajul si taria psihica de a descinde din tarâmul ierbii verzi de-acasa pe meridianele lumii, cautându-si frenetic calea si luptând cu bratele, inima si mintea pentru realizarea dezideratelor lor – la prima vedere fantasmagonice. Eroii cartii sunt prietenii lui Dumitru Sinu, alias nea Mitica, exemple reale de curaj si abnegatie în straduinta lor de a ascede într-un alt fel de spatiu, în care principiul meritocratic nu tine cont nici de origini, nici de clasa sociala.

Nea Mitica – vinovatul principal al dezvaluirilor întâmplarilor structurate de catre Octavian Curpas în cele 30 de capitole -, este doar axa în jurul careia se rotesc povestile adevarate ale unor români îndrazneti, inteligenti, neînfricati, care, odata ajunsi în lumea noua se zbat sa-si realizeze visele cu truda mintii si a bratelor, si chiar reusesc. Pe scheletul unor însemnari facute de nea Mitica pe parcursul celor peste 63 de ani de pribegie si relatarile sale trunchiate despre oameni care i-au marcat viata, autorul, priceput în extragerea informatiei de la interlocutor (sa nu uitam, Octavian Curpas detine un portofoliu însemnat de interviuri realizate de-a lungul carierei sale jurnalistit) si neîntrecut documentarist, tese într-un mod original, frânturi din viata apropiatilor lui Dumitru Sinu în pânze de carte-document, o completare originala adusa istoriei emigratiei românesti.


Întâlnirea dintre autor si viitorul sau subiect de carte are loc în holul unui hotel din Phoenix, Arizona, purtând numele CORONADO, care citit de la cap la coada si adaptat contextului, ne conduce spre sintagma – O, DA, NOROC! – putând fi considerata leit-motivul vietii exilatului care spera în steaua norocoasa; aici începe sirul relatarilor ce stau la baza scrierii acestei carti. Oare norocul ce radiaza prin toti porii hotelului Coronado este oare doar al lui Mitica, sau al nostru, al cititorilor, care avem ocazia sa patrundem astfel în tainele vietii emigrantilor, poate, nu de putine ori invidiati de catre unii dintre noi? În opinia mea, este un câstig pentru toti cei care vor citi pe nerasuflate o carte scrisa cu truda, responsabilitate si daruire, incubând o munca asidua de documentare din surse scrise (multiplele trimiteri la istoria românilor din perioada postbelica) si în aceeasi masura din sursa vie, directa – autorul folosindu-se abil de informatii prelevate direct de la unii dintre eroii înca în viata (Tiberiu Cunia, Luciana Stanila, Doina Nicula, copiii doctorului Traian Stoicoiu).

Nea Mitica deruleaza pe ecranul sufletului foiletonul vietii de emigrant în mai multe episoade, în care apar doar cele mai importante dintre cele vreo 460 de  persoane cu care s-a intersectat de când a parasit România. Acesti adevarati artizani ai riscului si-amici fideli ai aventurii (în sensul bun al cuvântului), sunt luptatori ai revolutiei pentru mai bine, într-o lume noua, fie ca aceasta este Franta, Canada sau Statele Unite ale Americii. Farmecul si ineditul respira prin filele cartii scrise cursiv, gratie talentului si stilului scriitoricesc specifice autorului, frumos armonizate cu îndrazneala de a scrie despre personaje reale, interesante si foarte diverse. Interlocutorul sau, nea Mitica, îi faciliteaza patrunderea subtila în istoriile de viata ale unui complex de profile umane, pe care le slefuieste în atelierul literar, prezentându-le sub forma unor adevarate modele, ziditoare de cetati de suflet românesc pe trei continente: Europa, America, Africa.

Mai mult sau mai putin cunoscuti, eruditi sau oameni simpli, dar plini de spirit, prietenii lui nea Mitica sunt caractere otelite de viata în exil, dar cu sufletele înrourate mereu de dorul de acasa: oameni cu doua patrii, dar cu un singur suflet – sufletul de român! Vasile Târa – un bistritean cu studii la Sorbona, Costica Vâlceanu – scriitor de cancelarie al elitelor culturale canadiene, Dan Isacescu – simbolul aventurierului pribeag printre closari pe malul Senei, Sandu Ionescu – prototipul businessman-ului autentic, exponentul românului harnic si-al patriotului postbelic în persoana lui Ion Ritivoi – liberalul de încredere al lui Bratianu sunt doar câtiva dintre cei despre care putem citi în paginile cartii. Nu intentionez pe toti sa vi-i dezvalui, dar nu-i pot trece cu vederea pe Tiberiu Cunia – care astazi traieste la Syracuse, New York si pregateste pentru tipar cel mai complet Dictionar Explicativ al Limbii Aromâne -, sau pe Eugen Stefanescu al carui nume-l poarta un domeniu împadurit din Guineea – expert FAO, timp de 26 de ani în Africa. Nu este de neglijat figura proeminenta a doctorului Traian Stoicoiu – românul al carui bisturiu a adus vindecarea multor candieni din Calgary si unul dintre cunoscutii lui Constantin Brâncusi si-al adevarului despre operele sale.

Dupa ce a parcurs cartea, Tiberiu Cunia marturiseste: Desi multi dintre noi au plecat pentru libertate si o viata mai buna, am fost si multi care am plecat cu gândul de a reveni în tara. Generatia noastra nu a putut face altceva decât sa tina vie, în strainatate, în constiinta lumii, o viziune a unui popor subjugat de o dictatura comunista. Poate ca, dupa ce voi termina dictionarul, as putea scrie o intro recenzie, comentarii asupra personajelor si a evenimentelor pomenite de Mitica. Nu ca este important sa dau si o alta imagine a lor, dar, într-un fel, mi-ar face mare placere (mie, daca nu cititorilor!), sa traiesc din nou, în amintire, timpurile din trecut. Ori, mult mai mul decât atât, sa scriu o lucrare în care sa se vada interpretarea mea, a atmosferei din mijlocul refugiatilor de atunci, a dorintelor si simtamintelor ce-i animau atunci, dorul de tara, de familie si visele ce le aveau, ce-i obsedau…

Condeiul scriitorului nu lasa sa treaca neobservate nici valorile nationale ramase acasa, având un exponent remarcabil în persoana doamnei profesor doctor Luciana Stanila, unul dintre deschizatorii de drumuri ai pepinierei de medici si specialisti în stiinte medicale – Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu din Cluj Napoca. Luciana Stanila este o fiica a Sebesului de Sus, din Marginimea Sibiului, vecina si prietena a lui Dumitru Sinu, care si azi, când vorbesste despre ea îi spune Lucica. De fapt, toate povestirile adevarate ale lui nea Mitica sunt reflectarea evidenta a spiritului românesc ramas viu în sufletul sibianului cutreierând continente în cautarea desavârsirii.

Nea Mitica! Însusi diminutivul folosit de prieteni pentru Dumitru Sinu avertizeaza cititorul ca are de-a face cu un personaj îndragit, care inspira simplitate si apropiere, ingeniozitate si spontaneitate. El este exponentul descurcaretului, iar numele, chiar i se potriveste de minune! Nu trebuie sa-nvat nicio meserie! – afirma Dumitru Sinu atunci când, departe de tara, apropiatii îi strecurau subtil ideea ca i-ar prinde bine sa stapâneasca o meserie. Dar lui nu i-a pasat de spusa nimanui – meserie n-a învatat, dar s-a descurcat – a cutreierat lumea, a muncit si-a reusit sa-si faca un rost, sa aiba o familie minunata, sa detina propriul hotel, sa deschida sufletul si punga atunci când este cazul si, mai ales, nu a uitat niciodata ca este român!

Copil orfan de mama de la trei ani, crescut în spiritul sanatos al omului simplu de catre tatal si bunicii sai – oameni harnici si cu frica lui Dumnezeu din Marginimea Sibiului, ajunge ca la vârsta maturitatii sa ia o decizie capitala pentru viitorul sau, apucând drumul strainatatii. Iugoslavia, Italia, Franta, Canada, Statele Unite! Iata drumul exilului urmat de Dumitru Sinu! Munca si risc, dezamagire si împlinire sub umbrarul norocului, toate-si dau mâna, si-mpreuna i-aduc satisfactia finala! Prieten cu toti cei de la care a avut de învatat – chiar dac-au fost români, evrei, tigani sau alte natii, Mitica Sinu s-a descurcat si despre toti el vorbeste frumos.

N-a avut posibilitatea sa urmeze scoli înalte, desi, Doamne, cât i-a placut cartea! Dar a stiut si-a vrut mereu sa învete, sa cunoasca si sa se înconjoare de prieteni eruditi, se trezea de 30 de ori pe noapte si citea sapte ore pe zi, dupa cum marturiseste însasi Nicole, canadianca de origine franceza ce-i este soata de-o jumatate de secol si pe care o catalogheaza ca fiind cea mai românca dintre canadience, pentru ca a a dorit si a reusit sa stapânesca, în numai sase luni, limba româna. «Acasa» a lui nea Mitica este o oaza de liniste ratacita în forfota orasului, o casa spatioasa, fara pretentii exuberante, dar cu mult gust si foarte primitoare, calda, din peretii careia parca razbate mirosul cernelii si aroma dulce a amintirilor – ne spune autorul. Îi este biblioteca plina de carti valoroase, apartinând literaturii române si universale; citeste beletristica, istorie, filosofie, despre vietile scriitorilor si marilor învatati ai lumii. Dar nu-si uita obârsia si neamul.

Descins în lumea noua din Sebesul de Sus, din Marginime, nea Mitica ramâne cu amintirea satului în suflet. Îsi aduce aminte, pâna în cele mai mici amanunte, de locuri, de oameni, de obiceiuri si traditii de care-i este dor. Consatean cu Goga si Cioran, asa se considera Mitica, pentru ca si cei doi colosi ai culturii românesti au aceleasi radacini, puternic înfipte-n tinuturile Sibiului. Nu degeaba, în conversatiile sale îndelungi cu autorul, nea Mitica recita cu patos versurile poeziei Casa noastra, devenite chiar forma de salut între cei doi parteneri de dialog: De ce-ti stergi ochii cu camasa,/ Ori plângi, vecine Niculaie?… Cu siguranta, Dumitru Sinu plânge, asemeni tânarului sau vecin, Octavian Curpas, atunci când îsi amintesc, acolo, sub soarele fierbinte al Arizonei, de glasul mamei care spune, asemeni prototipului uman elogiat în minunatul poem al lui Goga – Si parc-aud pocnet de bici / Si glas staruitor de sluga / Rasare mama-n coltul surii, Asaza-ncet merindea-n gluga… /Înduiosata, ma saruta / Pe parul meu balan, pe gura : / «Zi Tatal nostru seara, draga, / Si sa te porti la-nvatatura»…

Facând referire la rostul vietii, nea Mitica are un veritabil model de gândire filosofica, în însusi Luceafarul poeziei românesti, Mihai Eminescu, caci el afirma: “Dar pâna la urma, tot Eminescu e cel mai mare! Si, printre altele, pentru faptul ca a spus:  «Poti zidi o lume-ntreaga / Sa darâmi orice ai spune / Peste toate o lopata / De tarâna se depune» – si-apoi continua, atentionându-ma subtil -: Niciodata sa nu uiti lopata lui Eminescu! Nea Mitica mi-a vorbit de multe ori despre efemeritatea vietii: «La mine la hotel, adesea îi întreb pe americanii astia, ce parere au despre moarte si daca s-au gândit vreodata la realitatea mortii. Ramân surprins când constat ca majoritatea dintre ei nici nu se gândesc ca într-o zi vor muri; poti sa faci orice în viata aceasta pentru ca pâna la urma tot la lopata lui Eminescu ajungi!” Adevarat si foarte bine punctat!

Multe s-ar mai putea spune pe marginea acestei carti-document, însa doresc sa va las sa-i dezlegati misterele prin placerea lecturii… Octavian Curpas a adunat mereu în jurul sau, benevol, truditori pe tarâmul cuvântului carora le-a promovat neconditionat scrierile si le-a încurajat latura creativa, sustinând propagarea permanenta a suflului cultural românesc pe toate meridianele lumii. Desi ne-a obisnuit cu interventiile sale jurnalistice prin prestatia-i neobosita în ziarele si revistele din diaspora pe parcursul mai multor ani – si a facut-o bine -, iata ca aceasta carte îi întregeste imaginea cu aceea de carturar priceput, dându-ne posibilitatea de a cunoaste tainele unei lumi în care el însusi vietuieste: o lume a necunoscutului în care daca patrunzi esti nevoit sa te adaptezi, sa-ti modelezi viata si sa-i îmbratisezi principiile, dar fara sa poti vreodata sa-ti uiti radacinile.

Georgeta Resteman

Cluj Napoca, octombrie 2011

„EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX” – un manual de igiena morala si spirituala

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Sanda Panait

Situat la limita, între jurnalist si scriitor, Octavian Curpas, unul dintre cei mai credinciosi oameni de scris cu si despre exilul românesc din care face de altfel parte, reuseste sa surprinda prin cartea „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX” prin simplitatea calda a limbajului – simplitate din ce în ce mai ascunsa sau poate mai greu de gasit / regasit la autori în ultima vreme -, o simplitate care poate este împrumutata prin empatie de la personajele intervievate.

Atmosfera speciala a cartii lui Octavian Curpas are drept fundal trairile de ieri si de azi ale exilului românesc. Compusa din mai multe capitole si subcapitole, cartea încearca sa trateze (si reuseste, în mare masura) drumul sinuos al trupului si mai ales al sufletului celor care au decis într-un moment extrem de dureros si dificil, politico-economic, sa-si croiasca destinul oriunde aiurea în lume, dar cât mai departe de ororile si lipsurile locurilor în care au vazut lumina prima oara, însa fara sa-si nege identitatea sângelui. A selecta între capitolele cartii pe cel mai interesant sau mai valoros este o aventura destul de greoaie si cel putin la fel de riscanta, pentru ca autorul reuseste sa surprinda cu întâmplari si fapte uluitoare în fiecare capitol, ca si cum fiecare personaj sau povestea ce-l însoteste, se afla într-un permanent concurs cu altii si cu el însusi.

Modul de povestire al autorului te trimite cu fiecare fragment într-o maniera nostalgica în vremurile si locurile de care, fiecare în parte si toti la un loc, nu s-au desprins niciodata. Regasim în fiecare protagonist adânc înradacinat si în ciuda timpului pastrat cu sfintenie, sentimentul de dragoste fata de glia strabuna, de neam si de tara, sentiment doar amortit si pastrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului si care are nevoie de un mic gest, de vibratia dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge si a iesi la suprafata într-un abur usor melancolic pe care autorul, cu o tehnica desavârsita, reuseste sa-l surprinda perfect: „Satul meu, gradina dulce,/ Din tine nu m-as mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la sezatoare”. Asemenea satelor lui Sadoveanu, satele care se ivesc în paginile lui Octavian Curpas surprind viata curata, nealterata, neaosa, obiceiurile si datinile românilor si legaturile indestructibile create de apartenenta spatiului fizic si spiritual. Cu sau fara voia sa, autorul, dincolo de drumul fizic si emotional de la agonie la extaz, de la teama incurabila si esec, la realizare, reuseste sa extraga si particularitatile poporului român, printre acestea putând deduce curatenia sufleteasca si cultul prieteniei. „Nu am vazut niciodata un om care sa vorbeasca cu atâta placere si admiratie despre oamenii pe care i-a cunoscut, de care s-a apropiat si pe care i-a apreciat, pe fiecare în parte, la justa valoare, fara sa vad nici macar un strop de invidie sau de ranchiuna.”

În economia cartii, primul loc îl ocupa imaginile si cliseele fiintarii intime sau a înstrainarii incurabile pe care fiecare emigrant si le procura în momentul plecarii de acasa. Adesea autorul reuseste sa transmita cititorului si inexprimabilul, pauzele interviului, acele pauze în care intervievatul simte o nevoie acuta sa traga aer în piept, altfel durerea amintirilor, chiar si acum când le repovesteste, parca nu-l lasa sa mearga mai departe. Citind, simti pur si simplu cum aceste pauze completeaza senzatia de inexprimabil, senzatia dureroasa pe care o încearca cel care povesteste despre trecutul care pare un câine batrân, si care, oricâta vreme ar fi trecut, îl recunoaste si îi linge ranile. Autorul reda cu fidelitate flash-uri de viata relatate de personajele reale care-i populeaza cartea discret si cu o delicatete aproape regala.

Adesea, povestea urca greoi datorita fluxului emotional pe care-l simti ca cititor, toti fluturii adunati în cosul pieptului interlocutorului lui Curpas zboara parca si se aseaza si la tine. Pâna la urma, pare sa ne transmita, prin itinerarul croit pe cararile înca proaspete ale memoriei celor intervievati, ca toti ar trebui sa ne urmam chemarea sângelui,ca putem sa-i ascultam povestile care curg cu noi si prin noi, transformându-se, precum „nea Mitica”, în functie de context, când într-un râu linistit de ses, când într-o apa învolburata de munte.

În cartea lui Octavian Curpas te întâlnesti cu limbajul neaos al interlocutorului, în cuvinte simple cu care construieste adevarate cetati ale emotiei. Comparativ cu alte carti de interviuri în care, dupa câteva pagini parcurse îti dai seama ca nu ai în fata decât un simulacru de povestire, aceasta carte te convinge înca din primele pagini de autenticitatea povestirii personajelor. Orice român nascut putin mai devreme într-un satuc de pe coama unui deal românesc se poate identifica, macar partial, cu nea Mitica, Ion Vulc si altii care populeaza paginile cartii. Niciodata nu cliseizeaza, exprimarea este inteligenta si spectaculoasa.EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX este un manual de igiena morala si spirituala. Este o carte care, cel putin dupa unele fragmente, o sa vibreze placut în memoria multor cititori. Este o carte pe care bucuriile împletite cu tristetile, realizarile cu dezamagirile, o fac vie, totul se petrece atât de real, de vibrant si atât de incitant încât ai sentimentul ca trebuie sa alergi dupa fiecare pagina pe retina.

Sanda Panait

Decembrie 2011

1 decembrie 2011

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

1 decembrie 2011

ROMANIA, LA MULTI ANI!

Astazi Romania implineste 93 de ani! Ii spunem la Multi Ani! Ne-am gândit potrivit ocaziei sa publicam o Proclamatia rostita de primul presedinte american George Washington in 1789. Este un mesaj spiritual in care Presedintele aminteste Americii ca isi datoreaza libertatea si bunastarea doar lui Dumnezeu, “dadatorul tuturor lucrurilor bune.” Proclamatia din 1789 a stabilit in mod oficial ultima zi de joi a lui noiembrie ca Zi a Multumirii pentru intreaga natiune americana. Uram si noi Romaniei binecuvintarile lui Dumnezeu, amintindu-i ca fara El nu se poate astepta la un viitor binecuvântat. Supravietuirea multiseculara cu care ne mândrim se datoreaza in primul rând credintei pe care noi si cei de dinaintea noastra au avut-o in Dumnezeu, si respectului deosebit pe care l-au avut fata de valori, in primul rând viata, familia si casatoria. Doar aceste institutii ne pot asigura supravietuirea si in viitor. Bizuinta pe lucrurile trecatoare ori structurile europene nu se pot substitui acestor garantii testate de timp.   

Proclamatia Prezidentiala a Multumirii (1789) 

CONSIDERÂND ca este datoria fiecarei natiuni sa recunoasca providenta Dumnezeului celui Atotputernic, sa asculte de voia Lui, sa-I fie multumitoare pentru binecuvântarile Lui, si sa îi implore in umilinta protectia si bunavointa; si având in vedere ca ambele Camere ale Congresului, prin comitetele lor comune, mi-au cerut sa “recomand poporului Statelor Unite o Zi Publica a Multumirii si Rugaciunii, sa fie tinuta prin rugaciuni din inimi multumitoare pentru multele si evidentele binecuvintari ale Dumnezeului Celui Atotputernic, in special dindu-le oportunitatea sa-si stabileasca in  pace o forma de guvernamint pentru siguranta si fericirea proprie;” 

Recomand si desemnez ca Joi, Noiembrie DouaZecisiSase, sa fie devotata de cetatenii acestui Stat in onorarea marei si glorioase Fiinte care este Creatorul binevoitor al tuturor lucrurilor bune care au fost, sunt, si vor fi; ca toti sa ne unim in acea zi sa-I dam rugaciunile noastre sincere si umile pentru purtarea de grija plina de dragoste si protectia oamenilor acestei tari inainte de a deveni o natiune; pentru harul mult si evident si interventiile facute de el in razboiul care tocmai s-a terminat; pentru linistea, unitatea, si bunastarea de care toti am avut parte de atunci incoace; pentru ca am putut in liniste si intelegere sa formam Constitutii pentru guvernare in siguranta si fericire, cit si pentru Constitutia nationala care am adaopta-o recent; pentru libertatea civila si religioasa cu care suntem binecuvintati; pentru mijloacele de care dispunem sa obtinem si sa transmitem invataturi folositoare; si, in general pentru toate binecuvintarile, multe si diferite care El in bunavointa Lui a socotit de bine sa ni le dea. 

Iar apoi, ca sa ne unim si in umilinta sa facem rugaciuni si cereri cu reverenta catre marele Domn si Stapin al Natiunilor si sa-L rugam sa ierte pacatele natiunii si altele; sa ne imputerniceasca pe toti, in public sau in casele noastre, sa ne facem datoria fata de societate; sa facem din Guvernul National o binecuvintare pentru toti oamenii, fiind in permanenta un Guvern intelep, drept, si de drept, cu legi drepte care sa fie aplicate in intregime si de buna credinta; sa protejeze si sa calauzeasca toate natiunile (in special pe cele care ne-au aratat bunavointa); si sa le binecuvinteze cu stapiniri bune, pace, si intelegere; sa promoveze cunosterea si practicarea adevaratei religii si virtuti, si sa creasca cunostinta intre ele si noi; si, in general, sa acorde intregii umanitati o prosperitate paminteaca cum El o socoteste mai potrivita. 

Data si semnata de mine, in orasul New York, in ziua de Trei Octombrie, in Anul Domnului Nostru, O Mie Sapte Sute Optzeci si Noua. 

George Washington, Presedinte

Statele Unite ale Americii 

 

Versiunea Engleza 

WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favor; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me “to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLIC THANKSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:” 

NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed; for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our safety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;- and, in general, for all the great and various favors which He has been pleased to confer upon us. 

And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions; – to enable us all, whether in public or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shown kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best. 

GIVEN under my hand, at the city of New York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine. 

Signed: George Washington
Source: The Massachusetts Centinel, Wednesday, October 14, 1789  

ANUNT:

Saptamina trecuta s-a incheiat la Oradea cursul de ingrijiri paliative organizat de AFR si alte organizatii cu interese similare. Parintele Emil Ember (AFR Oradea) ne trimite urmatorul rezumat al evenimentului: 

In aceasta seara (Noiembrie 25) s-a finalizat cursul de paliatie la Oradea intr-o atmosfera placuta si diversa. Au fost aproximativ 50 de cursanti constanti, dar au fost zile in care au fost si 60. A fost o initiativa foarte buna, care a reunit cursanti de la clasa a XI-a de liceu pana la pensionari de saizeci de ani, oameni cu formari diferite si din medii variate: psihologi, medici, asistenti sociali, teologi. Cursul a fost tinut la Facultatea de Medicina si a fost o provocare caci in acelasi timp mai erau doua simpozioane de factura medicala. Am fost aproximativ 15 lectori care am prezentat pe voluntariat, social, spiritual, psihologic si medical. A fost o munca titanica pentru pregatirea cursului si sustinerea lui. Am fost entuziasmati toti participantii si chiar s-a vazut ca exista ceva care ne uneste. Urmatoarea actiune va fi repetarea cursului la Baia Mare in aceasta iarna sau la primavara. Si apoi la sfarsitul lui martie o conferinta la Oradea si Baia Mare tot pe paliatie cu un cadru universitar de la Timisoara.  

  Paliatia – un mod de a spune DA vietii 

Motto: „Nu pierde nicio clipa! Tine-o langa tine!” 

Ingrijirile paliative sunt o expresie a empatiei. Daca te-ai afla pe patul mortii, una din intrebarile pe care ai dori sa ti se puna ar fi: „De ce/cine vei avea nevoie cand vei sti ca esti aproape de moarte?”. Iar raspunsul poate varia mai mult sau mai putin, l-am putea sintetiza, spre exemplu, in expresia unei nevoi fundamentale: „De cineva caruia sa-i pese suficient de mult incat sa incerce sa ma inteleaga”. Acesta a fost de fapt si unul din dialogurile dintre promotoarea miscarii hospice, Cicely Saunders, si un muribund. 

Cand medicina se declara neputincioasa in fata unei boli terminale, misiunea medicului nu s-a incheiat. De acum este invitat sa redescopere bolnavul pe patul de moarte ca o persoana completa, ale carei nevoi nu se rezuma la curativ, la a eradica boala, dimpotriva… Si ca, de fapt, acel pacient are o familie, apartinatori, care la randul lor au nevoie de atentie, au nevoie sa-si cunoasca atributiile. Ba mai mult, este necesar ca apartinatorii sa fie implicati, nu abuziv sau autoritar-substitutiv, ci la locul lor in procesul de ingrijire paliativa. 

Daca este sa ne gandim la o alta definitie, ingrijirile paliative sunt o forma unica de a ne manifesta iubirea si respectul pentru cei dragi care sufera de boli incurabile cat inca mai sunt in viata. Si pentru aceasta, uneori este nevoie sa iei lectii… Iata un motiv pentru care s-a nascut ideea unui curs pentru voluntari despre ingrijirea paliativa a bolnavilor muribunzi, in Oradea. Printr-o buna coordonare a mai multor oameni devotati, s-au reunit cateva asociatii, fundatii si „o mana de specialisti” pentru a propune oamenilor cu o inima mare, care cauta un domeniu nou in care sa se investeasca, un raspuns prompt, complex, dar nu exhaustiv: paliatia pentru pacientii terminali. Pe parcursul a cinci zile s-a incercat prezentarea cat mai cuprinzatoare a ceea ce inseamna ingrijire holistica (paliativa): prima zi – introducerea in voluntariat si paliatie; a doua zi – dimensiunea sociala, sociologica a paliatiei (cu diversele practici legale, civile); a treia zi – dimensiunea spirituala (cu teorii si experiente din viata de spital a preotului/asistentului spiritual); a patra zi – dimensiunea psihologica (insuficienta pentru cate teme sau provocari exista in paliatie din aceasta perspectiva); a cincea zi – dimensiunea medicala. Medicul care are de transmis un diagnostic terminal are o misiune deosebit de grea si trebuie insotit de un psiholog, de un asistent social, de un preot pentru a si-o indeplini cum trebuie. In fata unui diagnostic fatal, reactiile pacientului sunt diverse si evolueaza de la soc, negare pana la resemnare si acceptare, uneori. 

Totul se bazeaza pe relatia de sinceritate, de incredere si  comunicare care se cladeste intre muribund si echipa de ingrijire. Intelepciunea de pe patul mortii este o sursa care nu merita ignorata, caci multe lectii de viata sunt predate tocmai in aceste circumstante.  

Este important sa stii ca nu esti singur, ca poti fi inconjurat de oameni care fac tot posibilul ca tu, pacientul care iti traiesti ultimele clipe de viata – mai lungi sau mai scurte – sa ai parte de confort, de intelegere, de suport psihologic si social, intr-un cuvant sa-ti fie respectata demnitatea pana la sfarsit. Iar restul familiei are nevoie in continuare de sprijin psihologic si spiritual, pentru a putea trece cu bine peste durerea pierderii tale, cand aceasta va surveni. Paliatia te ajuta sa te pregatesti cat mai bine posibil pentru moarte, insa prin a trai cu demnitate fiecare dimensiune, fiecare moment al vietii, pe patul de suferinta. In acest mod descoperim impreuna ca moartea este o parte integranta a vietii noastre si ca separarea pe care o produce este doar temporara. 

Ingrijirea paliativa este un beneficiu de care nu ar trebui sa fie scutit niciun bolnav terminal – din pacate, cel putin in prezent, aceasta pare o utopie in tara noastra – si in acelasi timp o provocare pentru a manifesta autentic valorile credintei noastre si modul nostru de a le concretiza in viata de zi cu zi. 

FLORIDA: CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE

Comunitatea romanilor din aria metropolitana Miami (South Florida) a organizat, Duminica 27 noiembrie 2011, o zi de post si rugaciune privind calamitatea avortului la romani. Evenimentul a fost organizat de bisericile romane din Miami si suburbiile lui. La eveniment s-au alaturat deasemenea, ca initiatori, diverse organizatii proviata din Romania si Statele Unite, printre ele, Alianta Familiilor din Romania, Asociatia Pro Vita (Bucuresti), Mercy’s Action Mission (Florida), Asociatia Generala a Romanilor Uniti Greco-Catolici (Baia Mare), Alianta Evanghelica Romana din SUA si Canada, Forumul Civic Crestin (Bucuresti), PNTCD, Organizatia Gratia Pro Deo (Bucuresti), Uniunea Femeilor din Bihor, Prison Ministries – Romania (Cluj), Alianta pentru Salvarea Familiei (Republica Moldova), etc.  

Evenimentul s-a desfasurat la Biserica Romana din Hollywood, Florida. A inceput prompt la 9 dimineata si s-a incheiat prompt la orele 13. Citeva sute de romani si copiii lor au participat la eveniment, unul unic pentru romanii din America. Evenimentul a reliefat cit se poate de clar dimensiunile ingrijoratoare ale avortului la romani, o practica inumana si necrestina care ne distruge natiunea si viitorul, atit din punct de vedere biologic, dar si spiritual si moral. In ultimii 60 de ani au fost avortati 22 de milioane de copii nenascuti romani, si citeva milioane au fost avortati si in Moldova. Vorbitorii au accentuat ca o natiune care isi trateaza copiii nenascuti in acest fel nu poate dainui mult. Este o societate fara viitor. 

In cadrul evenimentului au fost oferite date specifice privind avortul si impactul lui asupra femeii, al familiei, al societatii in general, si al tarii. Personalitatile medicale care au participat la eveniment au explicat natura avortului, materialele video au prezentat in imagini ororile avortului, femei au descris efectele negative ale avortului asupra vietilor lor, liderii religiosi au prezentat avortul ca o expersie a pacatului si o razvratire impotriva lui Dumnezeu, iar copiii si tinerii romani au cintat si recitat mesaje biblice despre dragostea lui Dumnezeu pentru copii si viata. Printre vorbitori au fost dna Lucia Petrila (Presedinte Mercy’s Action Mission din Florida), dna doctor Maria Strimbu, Florin Vancea, Marian Chirla, si Gelu Strambu. Din partea AFR a participat si vorbit dl Petre Costea, Presedinte AFR. Evenimentul a fost deamenea onorat de prezenta si prelegerea dlui deputat Mircea Lubanovici, reprezentantul romanilor din diaspora nord americana in Camera Deputatilor. Deasemenea au fost citite mesaje din partea diferitelor organizatii si personalitati medicale din Romania care s-au adresat participantilor la eveniment in scris. 

Evenimentul s-a incheiat pe un ton pozitiv si pragmatic, participantii cazind de acord nu doar sa discute despre avort dar sa si faca ceva practic pentru stoparea lui. La mod concret, au decis deschiderea in Romania a inca unui centru de consiliere a tinerelor insarcinate care doresc sa avorteze sau au avortat, pe linga cele 5 centre deja existente (Arad, Deva, Hunedoara, Brasov si Suceava). Participantii spera sa deschida noul centru anul viitor si deja au inceput colectarea fondurilor necesare. Cei care doresc sa se implice in acest proiect, inclusiv la nivel financiar, sunt rugati sa ne contacteze la office@alianta-familiilor.ro, sau costealaw@yahoo.com. 

 

 

Va recomandam unul din materialele video prezentate in candrul evenimentului: http://www.lifenews.com/2011/11/23/astounding-video-depicts-unborn-babys-full-development/ 


VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro. 

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

Miere si aloe contra Cancer

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Tratament natural contra Cancerului

Ceea ce veti citi mai jos a fost publicat in ziarul “Listin diario“, în Santo Domingo, în luna Februarie 2009.

Adevarat va spun ca, citind acest articol, îmi era mult prea greu sa  cred în ceea ce scria acolo. Acest  tratament  este al unui calugar franciscan pe care îl cheama, în Belén (Brazilia), Fray (calugarul) Romano, de origine braziliana. Dar, actualmente este profesor la Seminarul din Belén. Faima sa se extinde în toata Judea.

“Eu tratez Cancerul si fiecare persoana poate sa o faca, fara sa faca miracole, doar aplicând produsele pe care le produce Mama Natura.” – spune Romano.

Inainte de-a reda reteta, vreau sa va spun din experienta mea personala despre binecuvântata reteta. Stiu diverse persoane care s-au vindecat dupa ce au folosit reteta si carora li s-a dat doar 1 luna de trait, având diverse tipuri de cancer în faze terminale.

Articol luat cu permisiune de pe blogul PE GÂNDURI, al dnei Rodica BOTAN. Medicina Naturala vine de la Domnul. Slava Lui!

Trimis de Corina Breger, 21 March 2009. Thank you Corina!

                                                                                   Thank you Rodica!

 

Dupa cunoasterea virtutilor acestei retete naturale, mi-am propus sa fac sa circule, prin Internet, pentru ca fiecare persoana care are pe cineva apropiat cu aceasta teribila boala, sa-si poata prepara singur remediul si apoi sa-l bea.

O sa vedeti rezultatul chiar în saptamâna în care ati început sa îl luati, va asigur, este ceva ce lucreaza rapid.

Reteta pentru vindecarea de Cancer:

1.) ½ sau 1 kg de miere de albine

2.) 2 frunze mari sau 3 frunze mai mici de Aloe Sábila (Vera)

3.) 3 linguri de cogniac, whisky sau tuica (ca diluant).

Se sterge praful de pe frunze si se indeparteaza spinii. Apoi, planta se taie în bucati mici si, împreuna cu mierea si diluantul ales, se introduc într-un mixer si se mixeaza pâna se face o pasta vâscoasa. Astfel se poate deja intrebuinta. Se poate pune în frigider sau lasa afara, dupa dorinta fiecaruia.

NU TREBUIE SA SE SCOATA PARTEA EXTERIOARA A FRUNZEI SI NICI SA NU SE TREACA PRIN SITA, PENTRU ACEST TRATAMENT!!!

Calugarul Romano ne da sfatul ca trebuie luata 1 lingura mare, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masa. Aceasta cura trebuie sa dureze cel putin 10 zile si numai daca analizele arata ca nu ati avut rezultatul scontat, se mai poate repeta înca de 4 ori, pâna la remiterea totala.

Ceea ce se mentioneaza este faptul ca pot apare abcese ale pielii , dar acest fapt este un simptom bun si nu trebuie sa ne îngrijoram. Continuam, daca dupa prima parte a tratamentului (10 zile) nu se vad rezultatele dorite, sa repetam tratamentul, dupa ce s-au facut examenele respective ca sa vedem daca tumoarea nu a cedat, sa mai facem înca pâna la 4 tratamente (a câte 10 zile), pâna la vindecarea totala.

De 6 ani, calugarul a folosit acest remediu, gratuit, cu rezultate optime. A tratat zeci de persoane in Belén si împrejurimi. El zice ca nu doar ca trateaza Cancerul, ci si îl previne. Trateaza cancerul de piele, de creier, de plamâni, de prostata, leucemia, etc.

De asemenea, povesteste ca a tratat o calugarita tânara de numai 29 ani bolnava de scleroza.

Cel ce doreste un testimoniu a unei persoane care s-a vindecat de cancer pulmonar, îl poate contacta pe dl. Fausto Pimentel, in Santo Domingo , la telefonul: ( 809) 247-2316. Acest domn a publicat ceea ce am scris mai sus, ca o multumire la Viata, desi i se dadusera doar câteva zile de trait. Din partea mea, am alte persoane care pot depune marturie ca s-au vindecat la fel ca dl. Pimentel. Va rog sa faceti sa circule acest articol. As vrea sa mentionez (precizarea celui care scrisese articolul) ca nu trateaza doar cancerul, ci este si un restaurator al celulelor naturale si întareste sistemul nostru imunitar.

Acest tratament este bun pentru orice tip de cancer? DA.

Ce tipuri de cancer trateaza de fapt? TOATE.

Se stie ca au fost multe vindecari cu multe forme de cancer: de piele, gât, sân, uter, prostata, creier, ficat, intestin, leucemie…

Rodica BOTAN, PE GÂNDURI

Multumesc Domnului pentru tine!

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Ziua multumirii

În ce conditii am multumi lui Dumnezeu pentru oameni? De Ziua multumirii în acest an sa cautam raspunsul la aceasta întrebare. Multumirea adusa lui Dumnezeu de Apostolul Pavel pentru Filimon ne ajuta sa vedem în ce fel cineva poate ajunge sa multumeasca pentru noi. Cunosti pe cineva care multumeste lui Dumnezeu pentru tine? De ce o face?

       Termenii generali ai relatiei dintre noi trebuie sa fie dati de iubire si conlucrare. Esti iubit cu adevarat daca iubesti, iar daca esti o persoana care conlucreaza cu altii, oamenii vor dori sa te aiba în preajma. Iubirea si conlucrarea ne ofera atmosfera necesara care ar face pe cineva sa multumeasca lui Dumnezeu pentru noi. Când cineva îsi aduce aminte de noi trebuie sa identifice cu usurinta, în ce ne priveste, iubirea si conlucrarea, altfel nu se va naste gândul multumirii în mintea lui.

       Ce aud oamenii despre mine? Pentru ca ei sa multumeasca lui Dumnezeu pentru mine, ei trebuie sa auda despre credinta mea în Domnul Isus si despre dragostea mea fata de toti sfintii. Viata de credinta se dovedeste la încercare, în greutati, în situatii în care nu mai este solutie omeneasca, ci numai solutie divina. Daca noi traim în asa fel încât oamenii sa vada ca suntem dependenti de Dumnezeu vor ajunge sa multumeasca pentru noi, altfel nu. Dragostea noastra nu trebuie sa fie partinitoare, ci trebuie sa îi cuprinda pe toti din poporul lui Dumnezeu. Asa cum Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, tot asa trebuie sa-i iubim si noi pe toti. Acesta este standardul dupa care trebuie sa evaluam ce se aude despre noi: credinta noastra si dragostea noastra. Câte trebuie date la o parte din ceea ce vorbesc oamenii despre noi pâna sa ramâna acestea doua, credinta si dragostea?

       Cum se roaga oamenii pentru mine? Daca oamenii multumesc lui Dumnezeu pentru mine atunci ei se vor ruga ca credinta mea sa se arate în fapte care sa dovedeasca tot binele care se face între noi. Multumirea celorlalti pentru cineva duce la înaintarea lui: fapte care sa dovedeasca binele practicat în comunitate. Când în adunarea crestina primeaza credinta si dragostea, se practica binele, iar practicarea binelui duce la înviorarea inimilor sfintilor.

       Iubire, conlucrare, credinta, bine vazute prin fapte – asa e omul pentru care ceilalti multumesc lui Dumnezeu.

Sorin Sabou

http://www.sorinsabou.com/

CAROLINA BALLET

On By nelursIn USALeave a comment

Seara de toamna frumoasa, calda, linistita, aici în Carolina de Nord. Sfârsit de octombrie. Cu-adevarat grait-a poetul:„Octombrie-a lasat pe dealuri/ Covoare galbene si rosii”…Masina alearga spre Centrul Artelor Performante din orasul Raleigh. Câte o frunza ratacita prin vazduh cade, se rostogoleste pe sosea, maronie si moarta, confirmându-ne efemeritatea vietii. Eternitatea ne-o daruie doar cerul, cu luna – globul mare, auriu, împreuna cu astrele din jurul sau.

Astazi, 29 octombrie 2011, vom vedea spectacolul corpului de Balet din Carolina de Nord – „Carolina Ballet” -, sub egida directorului artistic Robert Weiss si al directorului executiv Lisa Jones, cu dansatori din diferite state ale Americii, multi nascuti în alte tari.

Programul este alcatuit din doua parti: Masca Mortii Rosii si Dracula. Am asociat imediat aceste titluri cu sarbatoarea din data de 31 octombrie – Halloween -, sarbatoare de origine celtica, pagâna, preluata de multe popoare din lumea occidentala, raspândita în secolul al XIX-lea, prin intermediul imigrantilor irlandezi din Statele Unite ale Americii.Celtii considerau ca toate legile spatiului si timpului sunt suspendate în aceasta zi, permitându-le spiritelor sa interactioneze cu cei vii.Se decoreaza casele, se îmbraca copiii si tinerii în spiritul Halloween-ului. Este, aici în Statele Unite,o sarbatoare cu mare succes comercial.Sa speram ca tinerii si copiii nu-si vor forma gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta, în urma acestei sarbatori necrestinesti.

Prima parte a spectacolului de balet Masca Mortii Rosii este inspirata dupa poemul lui Edgar Allan Poe. În imaginatia poetului, Moartea Rosie este cea care „matura” orasele si satele Europei, în mod similar Mortii Negre (ciuma bubonica) a Evului Mediu.

Spectacolul începe cu Balul mascat în care Printul Prospero împreuna cu consoarta sa primesc invitati din rândul nobilimii, într-o provincie izolata a statului, sperând sa evite contagiunea. Printul are provizii pentru sase luni, timp în care pot scapa de plaga respectiva. Invitatii se simt bine, manânca, consuma bauturi, se plimba prin salile castelului, danseaza, muzica cânta, iar pe timpul desfasurarii dansului, ceasul bate ultimele ore, de la sase pâna la miezul noptii. Înainte de ultima bataie a ceasului apare o figura misterioasa, o masca pe care invitatii n-o recunosc; ei cred totusi ca este unul dintre invitati care pur si simplu practica un fel de joc cu ei. Timpul trece, mascatul nu-si dezvaluie identitatea, Printul se enerveaza si ordona ca nobilii sa-l captureze si sa termine cu acest joc. Este prins, i se da masca la o parte, ceasul bate ora miezului noptii, Moartea Rosie este demascata, contagiunea este facuta si în final toti invitatii mor.

Balul mascat, cu design-ul scenic, costumatia si luminile, creeaza senzatia unei lumi de basm, dansatorii executa diferite dansuri elegante. Distinctia, gratia si splendoarea baletului clasic se dezvaluie în executia acestor minunati dansatori ai acestei trupe de balet, cu piruete, salturi, mâini care vorbesc fara încetare…

Dupa pauza ne pregatim sa vedem cea de a doua parte a spectacolului – Dracula. Legenda care sta în spatele acestui dans este foarte interesanta, numele de Dracula amintind de Domnitorul Vlad Tepes (n.1431 la Sighisoara, loc aflat în zona dintre Câmpulung si Bran, considerat a fi inima zonei istorice a României), fost mare voievod cu grija de neam si de tara, dar pe care, vremurile de acum îl amintesc cu groaza si spaima. El nu a fost nici vampir, nici creatura supranaturala, dar povestile despre cruzimea sa sunt aproape de adevar. Castelul Bran, ridicat pe la 1300 de un cavaler teuton, cu atmosfera sumbra a coridoarelor întunecate si a numeroaselor curti interioare, cu fortificatii pe mai multe niveluri, cu urcusul întunecat, strâmt al scarilor, evoca mai mult decât orice castel din România mostenirea veacului lui Dracula.

Pentru a asigura ordinea în tara si a organiza cu succes apararea ei de primejdiile externe, Contele Dracula – Vlad Tepes – a recurs la o domnie autoritara, a impus supusilor sai virtutile de baza, cinstea si harnicia; necinstea (hotia), lenevia si viclenia fiind pedepsite cu asprime prin tragerea în teapa, o pedeapsa cruda, dar care poate fi înteleasa astazi doar în raport cu epoca în care a trait, o epoca de mare cruzime, care a cunoscut si alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spânzuratoarea. A fost un conducator cunoscut pentru sadismul sau, dar si venerat de români pentru ca a tinut piept Imperiului Otoman, fiind unul dintre cei mai crânceni dusmani ai turcilor. A fost respectat atât ca luptator cât si ca voievod ce nu tolera nedreptatea; el a început organizarea statului si a impus legi prin aplicarea pedepsei cu moartea si prin tragerea în teapa a tuturor celor ce erau considerati inamici: hotii, viclenii, lenesii, tradatorii, uzurpatorii saxoni. De aceea, si în zilele noastre, când se revolta românul, caruia îi place si poezia (doar românii s-au nascuti poeti!), când îsi da seama ca unii oameni au nevoie de un „tratament” special pentru a li se imprima celorlalti un comportament corect, pomenesc versurile lui Eminescu din Scrisoarea III: „Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Sa-i împarti în doua cete: în smintiti si în misei,/ Si în doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,/ Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni! ”

Victor Hugo în „Legende de Siecles”, reda felul în care Vlad Tepes a întâmpinat armata sultanului Mahomed al II-lea venita sa cucereasca Tara Româneasca. Înaintând spre Târgoviste, ostenii armatei turcesti au fost îngroziti de privelistea oferita de Tepes: case arse, câmpii pârjolite, fântâni cu apa otravita si o imensa padure de cadavre. Îngroziti de mirosul cadavrelor prizonierilor turci înfipti în tepe, ofiterii lui Mahomed s-au retras recunoscând victoria voievodului.

Pentru noi românii însa, Vlad Tepes a ramas voievodul „în timpul caruia se putea bea apa din fântâna Cetatii Târgoviste, cu un pocal din aur masiv fara ca cineva sa-l fure”.Filozoful, economistul românPetre Tutea l-a caracterizat în modul urmator: „Vlad Tepes are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine. Asta-i voievod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!”

Viata lui este învaluita de mister si legenda, fara a se cunoaste prea bine unde se termina legenda pentru a lasa loc istoriei. De aceea a si fost ales de scriitorul Bram Stoker (1847-1912) ca erou principal al povestirii sale Dracula, aparuta în anul 1897 si care a facut ca multi oameni sa creada în ea si acum. Se banuieste ca scriitorul ar fi consultat la Biblioteca Regala din Londra o parte din gravurile sasesti din secolul al XV-lea, poate si cronicile medievale din colectiile de la British Museum, unde Vlad Tepes era prezentat ca un domnitor monstruos, sângeros, un vampir ce bea sânge de om, un mare amator de cruzimi. De asemenea, se mai crede ca ar fi avut acces si la volumul „History of Moldavia and Wallachia”, scris de un istoric austriac de origine germana, unde printul Valahiei este descris drept un tiran sângeros. De atunci, Transilvania adaposteste misteriosul castel plin cu fantome si vampiri, devenit subiect a sute de filme, documentare sau nuvele inspirate fiind de romanul scriitorului irlandez.

Bram Stoker povesteste cum Dracula, înfrânt de nenumarate ori de turci, a considerat ca bând sângele persoanei venite în vizita, un popor poate sa devina mai puternic. Autorul deapana povestea printre scrisori si jurnale a sase personaje principale, preocupat fiind de întelegerea întunericului, forta misterioasa care schimba viata.

Am divagat destul, asa ca voi prezenta sumar desfasurarea spectacolului de balet, inspirat dupa romanul lui Stoker, în spatele mitului vampirului ascunzându-se sentimente etern umane. Actiunea pe scena începe cu citirea povestii din jurnale si scrisori… John Seward este un medic stralucit avându-i prieteni pe Mina Harder si Lucy care prefera un frumos oras de pe coasta Angliei. Aici primesc vizita inopinata a lui Arthur Holmwood, logodnicul lui Lucy care calatoreste din Londra în Rusia cu vaporul, trecând si prin Varna, oras bulgaresc la malul Marii Negre. Apoi alearga de-a lungul coastei Whitby, ajungând la logodnica sa. În dimineata urmatoare Lucy se simte rau, doctorul Seward o examineaza, constata o mica întepatura la gât si decide s-o trimita profesorului sau dr. Van Helsing care studiaza ocultismul (ansamblu de conceptii si practici care proclama existenta în natura a unor forte supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinsii initiati). Pe de alta parte, sotul Minei, avocatul Jonathan Harker pleaca în Transilvania sa vânda o proprietate din Londra lui Dracula. La scurt timp dupa începerea tranzactiei, Dracula realizeaza ca acesta nu mai sta mult timp, Harker cade sub vraja a trei surori „serpuitoare” (dans splendid cu nuanta erotica!) care îl ataca; scapa printr-un miracol cu viata, dar devine dement. La scurt timp dupa aceasta, dr. Seward începe sa faca fisa medicala a unui pacient bolnav mintal – Renfield -, care devine din ce în ce mai agitat (executa un dans extrem de interesant!), sugerând profetic ca este forta neagra a mâinii: „Stapânul este alaturi.” Dr. Van Helsing soseste s-o îngrijeasca pe Lucy. Banuieste prezenta unei creaturi a noptii, un vampir care face acest lucru si îi atârna un snur cu usturoi în jurul gâtului (ca mijloc de protectie contra vampirilor), gest vadit ocult. Puterea ei scade si Lucy moare. Arthur are inima zdrobita, Van Helsing convinge barbatul ca ei trebuie s-o urmeze pe Lucy în mormânt, pentru a-i elibera sufletul.

Johanes Herker întors din Londra dupa încercarea grea, se muta cu Mina la azilul doctorului Seward, în scopul însanatosirii ei. Încep amândoi sa analizeze problema, citesc scrisorile si compun un document pe masina ei de scris. Ea crede ca ceea ce a vândut barbatul ei lui Dracula este o alta proprietate chiar apropiata de azil. Barbatii o parasesc în cautarea demonului care i-a putut distruge pe toti. Pentru siguranta o lasa pe Mina acasa si… rezultatul e dezastruos.

Imaginatia scriitorilor, regizorilor, coregrafilor nu are limita. Ei gasesc noi modalitati de a folosi vampiri în povesti, având ca teme: iubirea, spaima dar si sexualitatea (din nefericire atât de abordata în aceste vremi!), curiozitatea continua fata de nemurire. Sfârsitul aici este lupta clasica dintre bine si rau, lupta omului vis-a vis de necunoastere, teme perpetue, profund umane, daca stam sa ne gândim. Si totul este bine… când se termina cu bine!

Solistii principali sunt dupa cum am spus din diferite tari, precum Timour Bourtasenkov (Printul Prospero) din Moldova. Rolul lui Van Helsing este interpretat de Marin Boieriu – maestru de balet cu studiile facute în România, tara sa de nastere, continuate apoi în Rusia, în cadrul baletului din Kirov. El a fost prezentat de The New York Time ca dansator principal al câtorva state ale Americii – Baletului din Miami, Baletului din Pennsylvania – si a Operei din Bucuresti (România).

Dansatorii au executat cu maiestrie miscarile plastice, ritmice, cu schimbul continuu si legat al pozitiilor artistice ale corpului uman, plutind pe valurile muzicii compozitorului american J. Mark Scearce (n.1960). Imaginile realizate în compozitia coregrafica ne-au emotionat prin figurile si miscarile executate: minunate piruete, sarituri. Ne-a impresionat tehnica desavârsita, gratia balerinilor si expresivitatea acestora.

La plecare priveam luna de pe cer si-mi spuneam: Da, omul are o nastere, o viata, un destin si o moarte, putina cunoastere si atât de multa necunoastere… Omul este creator de povesti… si mai sunt acesti artisti creatori, dansatori si interpreti ai personajelor de poveste, aducatori de umanism, de iluminari ale mintii, într-un spectacol, pe o scena, într-o societate materialista, consumista, individualista…

Afara, bolta cereasca ne daruia farmecul si dimensiunea ei magica… Dansul frunzelor în lumina rece a lunii si a farurilor masinii, umanizau si ele singuratatea noptii.

Vavila Popovici, Carolina de Nord


Cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX”

On By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

Despre cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX; Un alt fel de pasoptisti români în Franta, Canada si Statele Unite” de Octavian Curpas, editura „Anthem”, Arizona, SUA, octombrie 2011

de Anca Negru

Aceasta carte se încadreaza undeva la confluenta a trei mari domenii: documentul istoric, memorialistica si beletristica surprinzând cu nonsalanta si dezinvoltura într-un stil jurnalistic aparte elemente din toate cele trei arii de cunoastere mai sus-mentionate.

Este document istoric prin faptul ca noteaza acte istorice si vine cu date, evenimente, situatii ale exilului românesc si diasporei respective, este memorialistica pentru ca amintirile lui nea Mitica (Dumitru Sinu) sunt liantul, motorul, pretextul si conglomerantul întregului excursus, este beletristica pentru darul de a povesti, adica pentru povestirile cu sarmul lor implicit prezentate în aceasta opera.

Cartea debuteaza prin întâlnirea cu personajul-liant si a celor secundare (exilul, prietenii de exil, satul românesc, traditiile, România si românii) subîntelese mai întâi, abia apoi redate, descrise în amanuntime atât în privinta vietii, cât si a carierei lor (p. 5 „Nea Mitica, pe numele sau Dumitru Sinu, parasise România în 1948. avea sa îmi povesteasca însa, mai târziu, despre plecarea sa din tara. Daca tot trebuia sa vorbeasca despre trecut, ce altceva îi era mai aproape de suflet decât satul în care vazuse lumina zilei, într-un sfârsit de toamna târzie, chiar de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie?”).

Cartea este structurata dupa personajele ce sunt descrise (personaje-capitol) sau teme-capitol (satul, traditiile) sau presarate pe parcursul întregii carti memoriile personajului principal, Dumitru Sinu.

Fiecare capitol este o suma de povestiri din care se desprind lectii de viata, cogitouri asupra existentei.

Povestirile se înlantuie unele de altele, iar autorul omniscient le „prevesteste”, urmând fiecare ita de poveste, stiind-o, încadrând-o în sirul nuvelistic al cartii.

Trecutul devine astfel ca un fluviu evenimential, factic si uman, iar revenirile în prezent nostalgice.

Povestirile sunt punctuale, factice, spuse, culese si alese cu talent de povestitor, cititorul trecând dintr-una într-alta ca într-un labirint de povestiri.

Povestirile vin cu detalii istorice relevante, dar si cu umor ceea ce adauga o anume savoare lucrarii (e.g. „o stampila nemteasca facuta dintr-un cartof si cerneala”, „Da, domnule, Pierre Rosetti este francez” etc).

Totusi, apar unele explicatii redundante sau facile („alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi, inventat de Louis Braille)”), repetari de informatii uneori binevenite pentru reîmprospatarea memorie, alteori agasante, venite la prea scurt timp (e.g. Capitolul XV Titi Filip, iar în capitolul XVI, p. 100 „Unul dintre ei, Titi Filip, stia si greaca si cu o grecoaica s-a casatorit”), expresii repetitive („orasul luminilor”, „tara frunzei de artar”, „ortaci de pribegie”, „limba lui Voltaire”).

Personajul si personalitatea lui nea Mitica prinde contur cu fiecare povestire: autodidact, încapatânat, insistent în a-si urmari visele, loial, devotat, iubitor de carte si cultura, plin de umor, hotarât etc, întreaga lucrare debordeaza de spiritul lui atât de frumos.

Cartea „Exilul românesc…”de Octavian Curpas este o lucrare în care realitatea, memoria si documentul istoric se integreaza în armonia cuvântului, ca pentru a da o mai mare frumusete povestirilor, ca pretext de a face literatura.