FERME CATE (actul doi) de Ben Todică, prozopoem de ADRIAN BOTEZ

-…Acum, că destrăbălatele  și tâmpitele alea, cu măturoaiele lor auto-propulsoare, s-au dus pe pustii…la Sabatul lor, jalnic, grotesc și inutil… – …poate vrei să știi ce misiune, cumplit de dificilă, absurd de teatrală (cu recuzită specială și cu butaforie din belșug !)  – …ce anume experiment cosmico–terestru, NEMAIPOMENIT ! – ne-a încredințat, nouă, REGENTELOR ! – …Prințul Negru…pe timpul VACANȚEI LUI INTERSTELARE…sau nu te interesează, ”Îmblănito”?

Ben Todica: CONȘTIINȚA – o poveste, plictiseală sau IZBĂVIRE?

Când ne naștem, venim dintr-o altă lume, poate undă magnetică, fum sau praf ori câmp magnetic. Suntem eterni și ajunși aici din acea dimensiune, sigur că va trebui să ne adaptăm la noua experiență, și ca să funcționăm trebuie să o înțelegem,  învățăm limbajul și simbolismul tuturor formelor și culorilor în care ne-am trezit. Să nu uităm nici de mirosuri, emoții și senzori termali. Constiința are misiunea cea mai grea pentru că trebuie să se împartă între minciună și adevăr pentru a funcționa. Descoperi că specia om funcționează și comunică datorită unui mecanism numit poveste. Omul crede în povești. Istoricii sunt parte din cei care confecționează povești, însă cea mai mare poveste, care e motorul civilizației de azi, este BANUL. Omul e singurul animal care funcționează astfel, ne spune istoricul Yuval Harari. Tot domnia sa ne spune că și democrația tot pe poveste se bazează, însă ca să funcționeze bine, specia trebuie să fie bine informată/educată. Când se întâlnesc în senat, partidele trebuie să vină cu idei diferite pe care să le dezbată. Azi nu e o problemă așa de mare că populația de la căderea blocului sovietic s-a lăsat pe tânjală în amândouă taberele și nimeni nu a mai învățat mare lucru, așa că nu prea mai au ce dezbate și când nu se înțeleg scot ciomegele și se bat.

Continue reading “Ben Todica: CONȘTIINȚA – o poveste, plictiseală sau IZBĂVIRE?

Liviu Martin – Cronică la „Note de jurnal american 5” – autor Vavila Popovici

   NOTE DE JURNAL AMERICAN 5

   Scriitoarea VAVILA POPOVICI ne trimite iarăși veste de peste ocean. Este vorba despre cel de-al cincilea volum diaristic, în cuprinsul căruia însemnările zilnice sunt însățite de reflecții de ordin moral, social, filosofic, politic. De-a lungul a peste 400 de pagini, doamna Vavila Popovici se întoarce – nici nu cred că se poate altfel, atunci când te hotărăști să fii correct cu tine însuți și cu posteritatea – în matricea culturii care a format-o și, de acolo, din profunzimile ei germinative, prinde în rama notației fragmentare aspect, context, detalii care țin atât de istoria universal, cât și de prezentul în schimbare continua, fulgerătoare. 

Continue reading “Liviu Martin – Cronică la „Note de jurnal american 5” – autor Vavila Popovici”

VAVILA POPOVICI: DESPRE DECENȚĂ ȘI MAHALAGISM

   „Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.”

 – Octavian Paler

   DECENȚA este un principiu dat de Dumnezeu care ne poate ajuta să învăţăm să ne folosim trupurile și sufletele în mod corespunzător, aici, în viaţa muritoare. Definiţia decenţei conform Credinței este: „o atitudine de modestie în îmbrăcăminte, înfăţişare, limbaj şi comportament”. Un om decent nu va putea fi niciodată considerat vanitos sau arogant, fiindcă comportamentul lui nu le va permite răufăcătorilor, răuvoitorilor să se focuseze asupra vreunei greșeli minime sau chiar neadevărate. Spun – greșeli minime, deoarece oricărui om i se pot admite acestea, toți oamenii greșesc, voit sau nevoit, dar se judecă mărimea greșelilor noastre, intenția și efectul asupra celorlalți, pentru ca, în final să primim acordul sau dezacordul lumii în care trăim. Întâlnim deseori formula: „Nu-mi pasă de ce spune lumea!” Ba!, să-ți pese fiindcă în lume trăiești!

Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE DECENȚĂ ȘI MAHALAGISM”

 Vavila Popovici: FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ (48) – Martin Heidegger

   „Când gândirea este atrasă de un anumit lucru și pornește pe urmele lui, se poate întâmpla ca, pe drum, ea să se transforme. Se cuvine de aceea ca, în cele ce urmează, să fim atenți mai cu seamă la drumul parcurs, și mai puțin la conținut.” – Heidegger”

   Martin Heidegger (1889-1976) a fost unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea, datorită contribuțiilor sale la teoria existențialismului, curent filosofic în care au fost incluși gânditori ca Soren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Miguel de Unamuno, Gabriel Marcel, Karl Jaspers, Feodor Dostoevski. S-a născut în Messkirch – un oraș din districtul Sinmaringen, landul Baden-Wurttemberg, Germania, ca fiu al unui sacristan al bisericii romano-catolice locale din Messkirch. Deși a crescut în circumstanțe umile, darurile sale intelectuale evidente au determinat câștigarea unei burse religioase, care i-a ajutat să urmeze studiile secundare în orașul vecin Konstanz. 

Continue reading ” Vavila Popovici: FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ (48) – Martin Heidegger”

Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A III-A

RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)                         

PARTEA A III-A

LUMEA NU-I ”FILOSOFIE” (rubaiyat)

Lumea nu-i ”Filosofie”  –  IDEE DIN JÒBEN SCOASĂ !

nu e nici Sistem de-Orgolii – METAFIZICĂ LEPROASĂ !

…deșteptată – Lumea-ardică MUNȚIICĂI DE MÂNTUIRE : sărută-i  – SFÂNTĂ CAMEE :

Raza lor îți smulge Duhul  – dintr-o Baltă ce se stinge – spre NEDEEA DUMNEZEE !

Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A III-A”

Simona Mihuțiu: Recenzie la vol. “Prin ochii mei” de Mihaela CD

Simona Mihuțiu

„Prin ochii mei”, autoare: Mihaela C. D.– impresii de lectură și mai mult decât atât

de Simona Mihuțiu

Încă de la primele pagini am avut plăcuta surpriză să constat că Mihaela „vede lumea prin ochii proprii” într-o manieră foarte apropiată de a mea, referitor la rolul social pe care îl are scrisul, ca formă de comunicare.

Într-adevăr, nu am cum să nu-i dau dreptate privind necesitatea, impetuoasă în zilele noastre, de a promova morala, ceva valorizant, ca formă de combatere a unui universalism prost înțeles, pentru că „scriitorul, ca om de bază al cetății, se implică prin opiniile sale în viață cetății”. Autoarea, convinsă de importanța scriitorilor de azi, deplânge lipsa tot mai vizibilă a valorilor moral-creștine în societate, la nivel mondial. În opinia mea, această înțelegere defectuoasă a oamenilor cu privire la globalism, absolutizându-l în forme hidoase, este o strategie bine planificată. De admirat faptul că paginile acestei cărți îmi dezvăluie o personalitate empatică și luptătoare.

Continue reading “Simona Mihuțiu: Recenzie la vol. “Prin ochii mei” de Mihaela CD”