
RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)
de Adrian Botez
PARTEA A II-A
CĂDEREA PE…”C(K)ANT”
cauți cu lumânarea – în strădanii : VLĂGUIREA !
ca să nu explodezi – întru REAL : ÎȚI STINSEȘI FIREA…
la Mormane de Gunoaie – le spui – făr’ de rușine : ”VALURI”
voind să-nchipui o Călătorie… – …către MALURI…
…MALURI ! – o – MALURI !…nu mai sunt… – … de mult : din VISTIERIE
Toți ”FILOSOFII” au furat… – …până și Munți – Câmpie…
da – tu ești condamnat – din VEȘNICII – să te ridici
să sângerezi – și – Răstignit – să strigi…să strigi…SĂ STRIGI !
…PREA bine Crist te-a cunoscut – ca pe-un Cal Breaz
și nu se sinchisește – nici te laudă – că ești…”Treaz” !
deci – tu Dansează – Cântă – STRIGĂ STELE : FĂ-TE CORIBANT !
…altfel – nu-i nimeri – în Lumi – nici pe o Parte : ci pe…”C(K)ANT” !
Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A II-A“








