Cineva scrie …

Boris MarianCineva scrie istoria literaturii,

Cineva scrie pentru istorie,

Cineva nu scrie nimic,

Cămila ne poartă frumos armonia,

Dar mare-i pustiul și grea e mânia,

În leu se preface, distruge în cale

Muzee, palate și locuri natale,

Apare copilul, el pacea aduce

Cu jocul și focul ce-n ochi îi străluce,

Astfel a grăit Zarathustra-n vechime,

Ce cauți pe meleaguri abstracte, străine? Continue reading “Cineva scrie …”

Macii

MaciiMariana V. Cârdei
.
Au înflorit macii în câmp
îi vezi în holdele de grâu
şi uneori chiar în grădini
încântă ochiul tău.
.
Petale fine de mătase
abe, roşii, roz bombon,
pe tija verde, graţioasă
mijesc boboci ce încă dorm.
.
Valuri roșii văd în zare,
muntele pare o mare;
sub a soarelui văpaie
înfloresc maci purpurii. Continue reading “Macii”

Grădina

Gradina.GRĂDINA
.
.         Cârdei V. Mariana
.
Din grădină se aud
triluluri de privighetori,
şi o-nmiresmată boare
se ridică dintre flori.
 .
Dimineaţa, pe răcoare,
se strecoară zorile,
şi-n nuanţe pastelate
se deschid zorelele.
 .
Azurii cum este cerul,
un albastru de safir,
roz, albe sau violet,
cu miros discret.
 .
Frunze ca o inimioară,
răspândite pe tulpină
protejează de căldură
florile să nu se-nchidă. Continue reading “Grădina”

NUFERI

Palatul brâncovenesc.Palatul brâncovenesc
cu pădurea ce-l umbreşte
în lacul Mogoşoaia
frumuseţea-şi oglindeşte.
 .
Lei ce străjuiau palatul
sunt acum stane de piatră
dar păzesc cu străşnicie
zâna adormită-n vatră.
 .
Ne plimbăm pe lac
cu barca şi privim
în depărtare – peisajul
ce ne-ncântă prin culoare.
 .
Frunze mari, ovale, verzi,
plutesc deasupra apei
şi pe tije cresc bobocii

Marina Glodici – Din volumul de poezii aflat în lucru: “NETĂCERE”

Picture1

.

  Netăcere

.

Poate ar fi mai bine să tac, să nu spun

Gândului meu să se-opreacă în drum.

Să-l las să se ducă, să spere, să plângă,

Să nu aducă niciodată tristeţea în luncă.

Dar toamna nu-i modru să nu îl ajungă!

Chipuri de oameni tresar în privire,

Şi tac… Continue reading “Marina Glodici – Din volumul de poezii aflat în lucru: “NETĂCERE””

Primăvara rataților

Pictura flamanda, Jacob GrimmerGREŞEALĂ DE ROL

 

m-am rătăcit – văd – am luat un tren greşit

prin mine trece-un timp abominabil

se zvârcolesc atâtea-n spaţiul cel teşit

încât mă tem de mine admirabil

 

ce rol zărghit – abia-n culise azvârlit

tu – cel cu şapca-n ochi – mi-ai dat să joc?

…şi sunt pe scenă – nu ştiu un cuvânt

şi-n sală liber nu mai e vreun loc Continue reading “Primăvara rataților”