Cristina Frâncu – „Iubirea înlăcrimată”

InlacrimataMotto: „Abia atunci pricepem preţul jertfei Tale/ Şi lacrimile sfinte ce-au curs ca douǎ perle…” (Suntem aşa de slabi) 

Stihuri creştine despre şansa noastră de a fi tămăduiţi prin rănile Lui

Eu nu scriu pentru mine, ci pentru alţii: pentru cel ce îmi citeşte creaţiile. Este adevărat că scriu ceea ce gândesc despre anumite teme, cum văd eu un fapt ori un lucru, cum primesc lumină asupra unor pasaje din Scriptură. Scriu despre lipsurile vieţii mele de credinţă, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, şi cititorul trece prin aceleaşi lupte interioare şi vreau să ştie că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează şi care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta…”, spune poeta Cristina Frâncu. Continue reading “Cristina Frâncu – „Iubirea înlăcrimată””

Gânduri despre volumul ,,Scrisori de departe”, semnat de distinsa poetă Vavila Papovici, din SUA

Scrisori_de_departe_2010,,Scrisori de departe”

By VAVILA POPOVICI

Recenzie: DORU POPOVICI

După ce am publicat, în revista ,,România Mare”, analiza pe care am făcut-o asupra tragicului volum ,,România în comunism”, în care Vavila Popovici prezintă ororile din temnițele României staliniste, culminând cu descrierea crimelor petrecute la închisoarea din Pitești – unde ,,pacientul Țurcanu” îi obliga pe nefericiții deținuți să se chinuie între ei -, am simțit nevoia sa consemnez câteva gânduri cu privire la volumul ,,Scrisori de departe”. Acesta ar putea avea ca ,,moto” cuvintele Apostolului Pavel: ,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e!“. Pe ultima copertă, Simion Bărbulescu a consemnat următoarele: ,,Sensibilitatea autoarei este, cu precădere, nostalgică, poeta încadrându-se într-un postmodernism de factură romantică. Continue reading “Gânduri despre volumul ,,Scrisori de departe”, semnat de distinsa poetă Vavila Papovici, din SUA”

Ștefan Lucian Mureșanu – ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU

Nichita StanescuELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU ȘI NONNERVURILE LOR AFECTIVE

dr. Ștefan Lucian Mureșanu

Motto: Trupul meu viu și sufletul meu viu, / sau poate mai degrabă dorințele mele, / le-am ridicat ca pe niște
globuri mișcătoare / spre stele. (Nichita Stănescu, Cântec de om)

Cuvinte cheie: elegie, imagine, Nichita, superrealism, eu, lumi

1. Greul interior al imaginii create în elegia lui Nichita Stănescu
Nichita Stănescu s-a născut în acel sfârșit de martie Continue reading “Ștefan Lucian Mureșanu – ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU”

TATIANA SCURTU-MUNTEANU ŞI PARALELISMUL SINGURĂTĂŢII

Coperta TSM“PARALELISMUL SINGURĂTĂŢII”

de Tatiana Scurtu-Munteanu

Recenzie de Virgil Șerbu Cisteianu

La prima vedere, titlul acestui volum, îl poate duce pe cititor cu gândul la cunoscuta teoremă a lui Thales referitoare la cele două linii paralele. Lucrurile, însă, nu stau aşa. Prin folosirea acestui titlu, cititorul va sesiza că de fapt autoarea constată, compară, apropie lucrurile şi fiinţele, subliniindu-le asemănarea şi deosebirea. “Cerul e surd/ Şi apa e mută/,/ […] Soarele-i gri/ Şi iarba e udă/ Şi plumbul îmi e ideal“. (Paralelismul singurătăţii p. 55)

Pentru Tatiana Scurtu Munteanu cunoaşterea înseamnă bucuria frumuseţii. Continue reading “TATIANA SCURTU-MUNTEANU ŞI PARALELISMUL SINGURĂTĂŢII”