Category: Opinions

DIVORTUL EREDITAR – COPIII DIVORTATILOR

On By nelursIn Europe, Media, Opinions, Romania, USA, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

13 octombrie 2011

A trecut mai bine de un an de când nu am mai dedicat o editie speciala divortului. Revenim astazi, fiind determinati sa o facem de aparitia in vara a unui bestseller, The Divorce Generation (“Generatia Divortului”), a lui Susan Gregory Thomas, fosta jurnalista la US News & World Report. Carti despre divort si efectul lui asupra copiilor apar des. Neobisnuit despre aceasta carte insa este autoarea si perspectiva din care scrie. Susan a fost ea insasi victima divortului parintilor ei cind era mica iar cind s-a casatorit a jurat ca nu va divorta nici o data. Si totusi a facut-o. Cartea ei e vocea copiilor celor divortati dar care la rindul lor au divortat si ei. Este o carte despre parintii victimizati in copilarie de divortul parintilor lor si care la rindul lor isi victimizeaza proprii copii tot prin divort. E vorba de divortul in lant, divortul ereditar cum il numesc sociologii, divortul care trece de la o generatie la alta la fel ca o boala ereditara. Despre aceasta categorie sociala scrie Thomas in Generatia Divortului, o generatie a divortului ereditar.

In mare parte, cartea descrie experientele de care a avut parte autoarea ca victima a divortului, apoi intemeierea unei familii proprii, copiii proveniti din casatorie, divortul pe care nu si l-a putut imagina nici o data, si impactul lui asupra propriilor ei copii. Cum de a ajuns Thomas, o victima a divortului, sa-si victimizeze proprii copii printr-un divort al ei?

Thomas apartine Generatiei X, asa fiind numita de sociologi generatia nascuta intre 1965 si 1980 a carei parinti au divortat. Una din intrebarile inevitabile pentru cei nascuti in acea perioada e “cind au divortat parintii tai?”` Toti isi amintesc de parca ar fi fost ieri data exacta si circumstantele precise când parintii le-au spus “divortam.” Iar efectul a fost acelasi pentru toti – devastant. Thomas este imaginea perfecta a consecintelor divortulului asupra Generatiei X. Tatal ei plecase de acasa cu secretara, lasindu-si in urma sotia, pe Susan si pe fratele ei. Asta a fost in 1981 cind ea avea doar 12 ani. In urmatorii ani, fara un tata in casa, Susan a luat-o razna si s-a aventurat in tot felul de stiluri de viata alternative in Philadelphia unde isi traise anii adolescentei. S-a apucat de fumat, apoi de droguri, a fost exmatriculata din scoala, a fost chiar si internata intr-un spital de boli mintale vreme de aproape un an. Fratele ei nu s-a lasat nici el mai prejos luând-o si el razna.

Nomazi

Susan si fratele ei insa nu erau exceptia cartierului in care locuiau. Erau regula. O multime de copii de virsta lor traiau doar cu un singur parinte, fie mama sau tata, si se comportau la fel. Formau grupuri sa-si tina companie unii altora si se deplasau in grupuri pentru ca le lipsea confidenta de sine. Se incurajau unii pe altii la lucruri rele si isi aminteau unii altora despre ziua cind parintii le-au spus ca divorteaza si sentimentele care le simtisera cind au primit vestea. O zi care nu puteau s-o uite. Susan si copiii din cartierul ei erau mereu pe duca. O saptamina cu mama, una cu tata. O vacanta aici, alta la sute sau chiar mii de kilometri departare. Psihologic trebuiau sa se ajusteze si sa se reajusteze mereu. Sa se obisnuiasca cu tati sau mame noi, frati si surori noi, obiceiuri si reguli de familie noi, rudenii noi, prieteni noi. Constant formau sau se dezlipeau de ceea ce sociologii numesc “blended families”, adica familii amestecate. Traiau, spune Susan, o viata de “nomazi”. Un baiat pe care Susan il cunoscuse in cartierul ei a fost pus de parintii lui sa locuiasca, singur, intr-un apartament la mijlocul distantei dintre parintii lui divortati. Parintii veneau sa-l viziteze, nu invers, cind doreau ei sau cind le era lor convenient. Nu a rezistat mult. A devenit betiv, a falimentat moral, nu a ajuns sa se casatoreasca si a murit, invins de betie, fara sa ajunga varsta de 30 de ani.

Casatoria

La o vârsta mai târzie Susan s-a casatorit si ea. In cei 16 ani de casnicie a avut copii, insistând ca nu va divorta nici o data. Pe vremea aceea statistica divortului in America incepuse sa de-a semne incurajatoare. Dupa ce si-a atins apogeul in jurul anului 1980, rata divortului in America a inceput sa scada lent. In 1990, 77% dintre casatoritii americani trecusera cu succes de primii 10 ani de casnicie – un palmares namaintâlnit in America de zeci de ani. Statisticile astea o incurajau pe Susan si-i dadeau confidenta ca nimic nu s-ar fi putut intimpla in familia ei sa o faca sa divorteze si sa-si treaca copiii prin aceasi tortura a divortului prin care a trecut ea. Perspectiva ei insa inca apartinea anilor 60 când jumatate din femeile americane inca afirmau ca divortul nu se poate justifica sub nici o forma, oricât de rau ar merge lucrurile intre soti. Pina in 1980, insa, optica s-a schimbat radical, doar 20% dintre ele mai impartasind opinia asta.

Primul semn dupa casatorie care i-a amintit lui Susan cât de traumatizata a fost de divortul parintilor ei s-a ivit la 32 de ani când a nascut primul copil, o fetita. Dintr-o data a intrat intr-o depresie, fetita neaducându-i bucurie ci reamintindu-i de trauma suferita dupa divortul parintilor ei. Dupa câteva sesiuni de terapie doctorul i-a pronuntat sentinta. “Tu,” a spus el, “esti un orfan de razboi.” Al razboiul dintre parinti. Un orfan cu ambii parinti inca in viata. Un orfan al sufletului. Crescând fara ambii parinti in familie, spune Susan, ne face sa investim tot ce avem in copiii proprii, dorind sa le oferim, cu orice pret, un camin stabil si linistit. Curios, insa, relatiile cu propriile mame se deterioreaza. Mamele care provin din familii divortate nu-si privesc propriile mame ca modele de crescut copiii, ci ca pe niste femei falimentare. Ce ai de invatat de la ele, intreaba Susan?

Divortul

Cum a ajuns Susan sa divorteze? Invatase si ea de la altii ca o casatorie are mai multe sanse de reusita daca viitorii soti traiesc laolalta inainte de a-si spune reciproc “Da!” Dupa acest model a trait si ea cu viitorul ei sot opt ani inainte de casatorie. Nu au ascultat de parintii lui, amândoi crestini, care i-au sfatuit sa nu traiasca impreuna inainte de casatorie. Pentru o vreme lucrurile au mers bine. Amândoi câstigau bine. Susan devenise un jurnalist proeminent la o publicatie foarte importanta americana. Viitorii soti erau “cei mai buni prieteni” si se conformasera din plin noilor doctrine ale casatoriei in voga atunci care priveau normele traditionale ale casniciei ca “invechite”. Cei doi devenisera “parteneri” de viata, asa cum fusesera invatati pe bancile universitatii la cursurile moderne de sociologie si antropologie. Erau “egali”, lipsiti de “prejudecati” si viata era minutata. Viitorul sot era “perfect” si facea pe lânga casa si in bucatarie mai multa treaba decât generatia de barbati de dinaintea lui. Susan era fericita. Avea un “partener” de viata perfect.

Ceva insa a intervenit – adulterul, un virus cu care nici familia nici casatoria “moderna” nu se pot obisnui. Cum de au ajuns aici? Susan pune punctul pe “i”. Barbatii moderni sunt crescuti si invatati ca dragostea in relatii e secundara relatiilor sexuale. De aceea sunt in cautare de satisfactie sexuala iar infidelitatea si adulterul sunt consecinta acestei cautari. Infidelitatea si respingerea monogamiei devin cauzele tot mai des citate pentru divort. In timp, sotul Susanei si-a pierdut interesul pentru ea si a cautat sa-si satisfaca viata intima in alta parte. La rândul ei Susan si-a abandonat instinctele casnice, lasând pe altii sa spele rufele sau vasele, ori sa faca cumparaturi. Vreme de doi ani nu au mai dormit in aceasi camera, si au incetat sa mai vorbeasca. Comunicau doar când copiii erau la masa, si doar de dragul lor, nu de dragul unuia fata de altul. Asa, durerea prin care Susan a trecut când parintii ei au divortat a dat-o mai departe celor doi copii carora le-a dat viata. Asemenea unei boli ereditare.

Concluzia lui Susan e zdrobitoare. In cuvintele proprii “I have yet to meet the divorced mother or father who feels like a good parent, who professes to being happy with how their children are now being raised. Many of us have ended up inflicting pain on our children, which we did everything to avoid.” (“Inca nu am intilnit o mama sau un tata divortat care sa se simta ca fiind un parinte bun, sau sa spuna ca sunt multumiti de cresterea copiilor lor. Multi dintre noi am ajuns sa cauzam durere in copiii nostri, un lucru care ne-am spus ca nu-l vom face nici o data.”)

AFR Va Recomanda: Pe 9 iulie Wall Street Journal a publicat un capitol din cartea lui Thomas pe care-l puteti citi aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fonline.wsj.com%2Farticle_email%2FSB10001424052702303544604576430341393583056-lMyQjAxMTAxMDEwNDExNDQyWj.html

Iar aici va recomandam un studiu publicat in mai 2004 de fundatia americana The Heritage Foundation si intitulat The Impact of Marriage and Divorce on Children (“Impactul Casatoriei si a Divortului asupra Copiilor) http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.heritage.org%2Fresearch%2Ftestimony%2Fthe-impact-of-marriage-and-divorce-on-children

Divortialitatea – un fenomen demografic cu implicatii majore in viata societatii

Tot pe tema divortului va recomandam si blogul urmator postat de dna Niculina Ciuperca, psiholog, membru AFR Bucuresti. Blogul poate fi citit in intregime aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fciupercaniculina.blogspot.com%2F2008%2F11%2Fdivortialitatea-un-fenomen-demografic.html iar mai jos redam o versiune abreviata.

In calitate de consilier si psihoterapeut de familie, aceasta tema mi s-a parut de o importanta majora. Si asta pentru faptul ca tot mai des vin cupluri la consiliere afirmand ca sunt la un pas de divort. Fie ca este un act unilateral sau bilateral, in ambele cazuri se produce un sindrom traumatic, care, in functie de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate avea efecte majore. Divortul este o despartire de trecut, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii, este un moment de pierdere pentru fiecare din persoanele implicate.

Incepand cu secolul al XIX–lea s-a constatat o sporire a ratei de divortialitate, mai cu seama dupa cel de-al doilea razboi mondial, continuind sa creasca pana in zilele noastre. Astfel in S.U.A., la 1000 de casatorii numarul de divorturi era in 1890 de 55,6 , in 1910 de 87,4, in 1930 de 173,9, in 1950 de 231,7, in 1959 de 259. Daca in 1960 la 1.500.000 de casatorii s-a ajuns la 350.000 de divorturi, din 1998 , jumatate din casatoriile din SUA ajungeau la divort. Numarul divorturilor a crescut considerabil si in Franta, Anglia, ca si in toate tarile Europei. In Romania, rata divortialitatii era de 1,8% inainte de 1960 , in 1960 de 2%, in 1965 de 1,1% si dupa 1975 peste 1,5%, rata care cu mici fluctuatii s-a mentinut aceiasi. In explicarea acestor procente trebuie sa se tina cont de faptul ca romanii sunt implicati in migratie definitiva si pendulatorie ce duce la micsorarea numarului casatoriilor si in consecinta a divorturilor, apoi sa se faca o analiza a structurii populatiei din punct de vedere demografic.

Desi divortul are implicatii psihosociale semnificative, mai ales atunci cand exista copii, in ultimii ani exista o facilitate a divortului la nivelul intregii planete (mai ales in occident) motivele ajungerii la divort fiind multiple: de la cauze « obiective » (adulter, boala psihica, inchisoare pe viata, etc ), din vina unuia dintre soti («nu se ocupa de gospodarie», «lipseste mult de acasa», «nu aduce bani», etc), din vina ambilor soti (nu se mai inteleg ), culminand cu asa-numitul divort «fara vina», in care nu trebuie dovedita nici o vina de catre nici o parte.

Divortul «fara vina» adoptat in SUA incepand cu 1970 desi este obiectul multor dispute este sustinut de sociologi si psihologi sociali care argumenteaza ca liberalizarea divortului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soti este un castig social si individual – uman datorita faptului ca scurteaza durata procesului, economisindu-se astfel timp si bani si se elimina stresul celor doua parti care nu mai sunt nevoite sa-si dovedeasca reciproc vinovatia. Dezavantajele acestui tip de divort constau in faptul ca femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate ca posibilitati materiale (centrarea pe viata casnica, in loc de cea profesionala, inegalitati la salarizare, sanse mai mici la angajare dupa divort).

Cauzele generale ale divorturilor

Din materialele studiate si din sedintele de consiliere familiala, am ajuns la concluzia ca se ajunge la divort din urmatoarele cauze (le-am numit generale, pentru ca fiecare cuplu in parte poate avea si motivatii specifice, care tin numai de personalitatea lor, de nevoile lor, etc.):

* Pe cat ar parea de paradoxal, viata a dovedit ca in situatia in care cineva se casatoreste din dragoste, fara alte interese, convietuirea nu poate continua cand aceasta a disparut. Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive conduce la o mai mare libertate de dizolvare a cuplurilor decat cele bazate pe nevoi instrumentale (economico – productive, instruirea si profesionalizarea copiilor, etc). Schimbarile macro-sociale au dus la crearea independentei individului fata de familie, socializarea si educatia sunt asigurate acum de institutii publice, ca de altfel si sanatatea, iar functia de suport emotional si afectivitate este preluata de grupuri de similaritate, prieteni, colegi, cele necesare traiului nu se mai produc in gospodarie.

* Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii. Femeile angajate in munca au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor, iar atunci cand casnicia lor «nu mai merge», ea este cea care intenteaza divortul. Industrializarea, modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune, iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei, care era un impediment in divortialitate.

* Democratizarea si liberalizarea vietii sociale de ansamblu au dus la cresterea divortialitatii pentru ca in aceasta faza a avut loc scaderea influentei bisericii si a religiei, «indulcirea legislatiei», normele si obiceiurile traditionale nu mai preseaza ca alta data.

* Mecanismul contaminarii: cuplurile divortate fiind un exemplu pentru ceilalti prin faptul ca si-au rezolvat dificultatile maritale prin despartire legala. Modelul suferintei intr-o casnicie nefericita este inlocuit cu cel de incepere a unei noi vieti dupa dizolvarea mariajului. In zilele noastre s-a schimbat mentalitatea despre divort, care nu mai este vazut ca un esec ci ca o solutie la o situatie critica.

* Marirea considerabila a sperantei de viata face ca partenerii sa se intrebe daca merita sa mai duca multi ani povara unei casnicii cu probleme.

Factori explicativi specifici ai divortalitatii

Variabile de ordin premarital: Scolaritatea: cand scolaritatea sotilor este egala decreste disolutia maritala. In cazul femeilor exista o legatura nonliniara intre scolaritate si divort: femeile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte, dar si cele care nu au reusit sa termine un anumit nivel scolar au o posibilitate mare de divort. Statutul socio-economic ( in particular venitul ) si rata divortialitatii sunt invers proportionale. G. Becker (1991) explica acest lucru prin faptul ca cei din clasele de mijloc si superioare se casatoresc mai tarziu, cand isi fac o cariera. Satutul social al parintilor si mediul de provenienta influenteaza chiar daca cei doi au instructie egala, distanta dintre medii sociale de provenienta producand instabilitate maritala. Varsta de casatorie: cu cat este mai mica, cu atat posibilitatea de divort este mai mare. Rasa si etnia: exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile. Religia: divortul in cadrul celor care frecventeaza aceste servicii, este diminuat.

Efectul variabilelor de investitie. S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta supra ratei divorturilor. Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei) au mecanisme si efecte asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in prea mare masura. Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si socializarea: de exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici decat la protestanti. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor. Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia consolidand familia. Integrarea sociala: vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei integrate, franandu-se astfel divortialitatea.

Consecinte ale divortialitatii

Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri, cat si asupra copiilor. La nivelul celor doi parteneri, acestea depind de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, de cine si din ce motiv a fost intentat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat). Femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic. Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale. Mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna libertatea.

Consecintele asupra copilului: Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare in societatile traditionale); efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca; fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama. Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu celalalt parinte nu exista diferente pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un parinte si cel din familia biparentala. Stima de sine a copilului este afectata mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decat la cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa functioneze bine, intre parintii divortati nu mai trebuie sa existe conflicte. Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte, in particular a tatalui. Facand insa comparatie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante scolare mai slabe, in cazul lor existand si cazuri mai multe de devianta.

Factori ce favorizeza stabilitatea cuplului: Diferenta de varsta dintre soti in limite normale – 4 ani. Perioada de cunostinta dinainte de casatorie, minim 2 ani. Prezenta copiilor si un ajutor adecvat din partea statului ar duce la ameliorarea a doua probleme sociale: prabusirea natalitatii si cresterea divortialitatii. Interactiunea din cadrul cuplului, reprezinta un factor cheie al stabilitatii familiei. Abilitatea relationala permite sotilor sa gestioneze conflictele, fara a afecta stabilitatea familiei.

Urmatorii factori predispun la instabilitatea cuplului: Venituri mai mari obtinute de sotie, in comparatie cu sotul. Modelul familiei de origine -conflictual sau protector. Relatiile sexuale premaritale pot genera mai usor insatisfactie sexuala. Relatii tensionate cu familiile de origine. Primii doi ani de casatorie constituie o perioada de risc daca abilitatile relationale nu sunt consolidate. Recasatoririle au o probabilitate redusa de supravietuire. Standardul economic redus. Gelozia. Adulterul. Consumul exagerat de alcool. Distributia inechitabila a responsabilitatilor in gospodarie.

Niculina Ciuperca, psiholog consilier Familie -Cuplu

 

APARITIE EDITORIALA DESPRE DIVORT

 

Editura si libraria Sofia din Bucuresti ne informeaza despre aparitia unei carti despre divort in limba romana: Divortul – Cum il prevenim – cum il depasim, o carte din Colectia Psihoterapia Ortodoxa, si ne transmite urmatorul anunt. Aflându-ne în Anul Omagial al Sfântului Botez si Sfintei Cununii, continuam seria lansarilor cu o carte care trateaza un subiect despre care putini dintre noi îsi doresc sa vorbeasca si sa-l alature tainei sfintei cununii, ajuns, din pacate, deja obisnuit în societatea moderna: divortul. Cartea pe care v-o aducem în atentie cuprinde marturii ale unor persoane care au trecut prin experienta traumatizanta a divortului. Acestea, desi marcate mai mult sau mai putin de slabiciuni omenesti si subiectivisme, au însa în comun nazuinta sincera spre o în­­t­e­legere si traire ortodoxa a acestei experiente si a urmarilor ei. În cea de-a doua parte a ei, cartea reuneste pareri si sfaturi ale unor preoti si psihologi ortodocsi cu o bogata experienta în domeniu. Materialele incluse în aceasta lucrare au fost selectate în asa fel încât sa acopere un spectru cât mai larg de situatii, probleme si perspective, oferind solutii concrete la diversele probleme particulare de care se lovesc cei care se confrunta, sub o forma sau alta, cu tragedia divortului. Lansarea cartii a avut loc pe 6 octombrie, cu care prilej a vorbit parintele Tudor Ciocan, preot slujitor si duhovnic la capela Spitalului de Ortopedie “Foisorul de foc”, d-na dr. Livia Caciuloiu, consilier psihologic si psihoterapeut, specializat în consilierea adultilor, adolescentilor si familiilor cu diverse probleme. Adresa librariei Sophia este str. Bibescu Voda, nr. 19 (lânga Facultatea de Teologie Ortodoxa).Cartea poate fi comandata la pr.librariasophia.ro@gmail.com.

BAZA DE DATE PRIVIND CONSILIEREA DE FAMILIE

De mai mult timp AFR alcatuieste o baza de date a specialistilor in consilierea de familie si casatorie. Am fost motivati sa o facem de ocazionalele mesaje pe care le primim din partea d-tra dorind sa va conectam cu consilieri si specialisti crestini in probleme de familie. Va rugam deci pe toti care doriti sa fiti inclusi in aceasta baza de date sa ne contactati contact@alianta-familiilor.ro si sa ne dati datele de contact.

Rugaminte: Recent am primit o nota din partea unei cititoare care cauta un consilier ortodox in probleme de familie (divort) la Timisoara. Cine cunoaste un astfel de consilier, va rugm sa ne scrieti.

60.000 DE ROMANI MORTI IN CEHIA

Recent a fost comemorata in Cehia moartea celor peste 60.000 de romani care si-au jertfit viata in razboiul pentru eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupatia nazista. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.rgnpress.ro%2Fcategorii%2Freportaj%2F3429-memorialul-curajului-romanesc-in-cehia.html

Ce are acest eveniment de a face cu noi? Am scris de citeva ori pina acuma despre implicarea Ambasadei Cehiei de la Bucuresti in marsul homosexual de la Bucuresti din 2010 cit si sprijinul pe care Institutul Cultural Ceh il acorda miscarii homosexuale din Romania. Este un lucru murdar la care nu ne asteptam de la prietenii nostrii cehi. AFR a facut un demers de protest pe linga Ambasada Cehiei de la Bucuresti si pe linga Ministerul de Externe al Cehiei. Raspunsul oficial al autoritatilor cehe a for iresponsabil si l-am publicat acum un an. Ne amintim din nou astazi de acesti zeci de mii de tineri romani care au murit pentru eliberarea Cehiei. In contrast, nu stim de nici un soldat ceh care sa-si fi jertfit viata pentru Romania. Protestam din nou implicarea oficialilor cehi in promovarea antivalorilor in Romania si inca asteptam scuzele de rigoare.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Din motive tehnice Declaratia de la Timisoara nu a fost disponibila sa fie semnata de duminica incoace. O data ce rezolvam malfunctionarea o relansam, nadajduim saptamina viotoare. Am ajuns la 7.400 de semnaturi dar dorim neaparat sa ajungem la cel putin 7.500. Va multumim.

O NOUA MISCARE PROVALORI IN ROMANIA?

In ultimele saptamani am luat nota de o initiativa pornita de la firul ierbii, intitulata Noua Republica, ce propune o noua modalitate de a face politica in Romania. Miscarea este initiata de domnul Mihail Neamtu, un intelectual tanar neconectat la actuala clasa politica, care spera sa devina un partid politic care sa le ofere romanilor „altceva” decat ce au vazut in ultimii 20 de ani. Desi nu este afiliata politic, AFR se implica in politica nationala si unionala in dorinta de influentare a actului legislativ dupa principii pro-valori. La fiecare campanie electorala, AFR emite Ghidul Alegatorului cu recomandari de vot pentru candidatii care au o pozitie (relativ) pro-valori. In acest sens, vom urmari activitatea Noii Republici, sperand ca vom regasi in programul si principiile acesteia valorile familiei si vietii. Am depistat mai multe articole in presa romana despre Noua Republica, dintre care vi-l recomandam pe acesta din Romania Libera: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.romanialibera.ro%2Fopinii%2Fcomentarii%2Fnoua-republica-un-vis-implinit-240192.html Intelegem ca d-l Neamtu detine vederi pro-valori crestine si traditionale. Le dorim succes.

NOUL COD CIVIL

Pe 1 octombie a intrat in vigoare Noul Cod Civil al Romaniei. S-a lucrat mult la el in primavara lui 2009. AFR a facut atunci mult lobbying pentru inserarea in Noul Cod Civil a unor articole esentiale pentru protejarea casatoriei si a familie. Multumim parlamentarilor care ne-au acordat atentia cuvenita si au inserat in Noul Cod Civil articolele pe care le-am desemnat cât si modificarile pe care le-am propus la textul noului cod. La vremea potrivita vom scrie mai detaliat depre acest subiect.

Ca urmare a demersurilor noastre casatoria barbat-femeie e inscrisa in termeni clari in Noul Cod Civil, casatoriile intre persoane de acelasi sex sunt intersize, cele facute in strainatate nu sunt recunoscute in Romania, parteneriatele civile nu sunt recunoscute nici ele, adoptiile copiilor de cupluri homosexuale (romane sau straine) nu sunt ingaduie, experimentele ne-etice asupra fiitei umane sunt interzise, si alte prevederi similare care protejaza familia si casatoria. In pledoariile noastre ne-am bazat mult pe d-tra, cei care ne scrieti si cei care ati dat cele 650.000 de semnaturi in 2006 in sprijinul unui amendament constitutional de protejare a casatoriei in Romania. Nu, nu ne oprim aici. Mergem inainte cu si mai multa vigilenta pentru protejarea tezaurului nostru national – familia romana si casatoria crestina.

 

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia ?i binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babe?-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

On By nelursIn Europe, Media, Opinions, Romania, USA, WorldLeave a comment

Marturii din Scrisori

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.rocontact@alianta-familiilor.ro

Ocazional la AFR primim, in confidenta, corespondenta din partea unor tineri romani din Romania sau Moldova, unii dintre ei plecati in tarile Scandinave, Marea Britanie sau Olanda, in care ne comunica lucruri diverse legate de viata lor, printre care si unele intime.

Ne scriu pentru ca au nevoie de ajutor. Le multumim pentru increderea pe care o au in noi si in dorinta sincera pe care o avem sa-i ajutam in masura in care putem. Ii incurajam sa continue sa ne scrie. Una din problemele cu care unii dintre ei se confrunta e atractia catre persoane de aceleasi sex. Citim cu atentie si ingrijorare mesajele sincere ale acestor tineri care doresc sa scape de aceasta anomalie.

 Unii ne scriu ca au biruit, altii ca au falimentat, dar ca nu se lasa. Mesajele lor ne provoaca la o si mai multa seriozitate pentru valori si soarta tinerei generatii. Majoritatea acestor tineri sunt dusi in eroare de propaganda la care sunt expusi in media ori in cercurile de prieteni pe care le au. Unii sunt impinsi de curiozitate si apoi regreta.

 Istoria acestor tineri nu este unica. Este un fenomen raspindit in societatile occidentale, si incepe sa fie simtit chiar si in biserici. Crestinii americani au lansat cu câteva decade in urma conferinte si cursuri speciale pentru tinerii care doresc sa-si elimine simtamintele pentru persoane de acelasi sex. Astfel de tineri traiesc si in Romania si in comunitatile române din strainatate. Poate unii dintre ei ne sunt vecini, copii, locuiesc in acelasi bloc cu noi, pe aceasi strada, ori stam langa ei in Biserica Duminica. Indraznim sa spunem ca poate unii dintre ei sunt chiar preoti ori pastori. Toti suntem tinta ispitelor si a lucrarii celui rau. Avem insa datoria sa ne preocupe situatia unor astfel de tineri. Sa ii ajutam sa iasa si sa scape. Ostracizarea lor nu este o solutie si nici nu trebuie luati in râs ori batjocoriti. Dar nici aprobarea modului lor de viata nu e. Trebuie ajutati sa iasa din capcana in care au cazut. Asta cere efort, rabdare si perseverenta.

 Privind acest subiect am dat peste marturia alaturata a unui pastor din Texas. Familia lui insa nu l-a abandonat, nici sotia nu a divortat de el. Dimpotriva, toti s-au strâns in jurul lui si l-au sprijinit ani de zile sa isi revina la identitatea data lui de Dumnezeu. Astazi e sot si tata fericit. Motivul, spune el, este ca atunci când traia in pacat, cei din jurul lui nu l-au aplaudat ci l-au “ofensat cu Evanghelia.” Astazi multumeste tuturor pentra ca fost “ofensat.”

 Marturia lui a fost tradusa si prelucrata de Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. A fost publicata pe 29 august in publicatia americana Baptist Press cu titlul “Thanks for offending me with the Gospel.” In engleza poate fi citit aici: http://www.bpnews.net/BPFirstPerson.asp?ID=36014

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

 Traducere si adaptare de Bogdan Mateciuc dupa Mike Goeke

 Problema

 În calitate de persoana implicata în misionarismul crestin, am observat o anumita tendinta în crestere în ultimii ani. Se pare ca noi, ca crestini, individual, si ca Biserica, colectiv, suntem foarte preocupati sa ne diminuam exprimarea exterioara a credintei noastre, de teama sa nu îi incomodam pe altii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credintei îsi dilueaza cumva credinta si mesajul pentru a fi siguri ca nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignora unele comportamente gresite ale prietenilor lor ca sa nu îi jigneasca. Se cauta acele relatii si medii sociale în care se evita posibilele situatii conflictuale, pentru ca nimeni sa nu se simta incomod.

 În ultima vreme m-am întâlnit cu situatii in care conflictul de idei parea iminent, dar nici una dintre parti nu a vrut sa faca pasul de deschidere. Asta m-a facut sa ma gândesc la credinta mea. În ce masura cred în Hristos? Daca cred, de ce îmi este teama sa le vorbesc deschis altora despre credinta în El? Daca îmi pasa de aproapele meu, nu ar trebui sa risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?

 Eram „Ofensat”

 Adevarul e ca Evanghelia lui Hristos si Adevarul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei sabii care desparte, aduce la suprafata si patrunde pâna în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevar, la vindecare, la împlinire si la libertate. Gândindu-ma la asta, mi-am amintit de o perioada din viata mea în care ma simteam foarte ofensat de prietenii si familia mea. Îmi parasisem sotia pentru a-mi construi o viata definita de atractia mea fata de acelasi sex. Voiam ca prietenii si familia sa accepte ce fac, sa ma încurajeze si sa nu puna la îndoiala comportamentele mele. M-am simtit incomodat de crestinismul lor si, pentru o vreme, m-am îndepartat de cei ce ma iubeau si de Biserica.

 Astazi însa, dupa 13 ani, as vrea sa le multumesc din inima sotiei mele, parintilor si familiei, precum si prietenilor carora le-a pasat de mine suficient de mult ca sa ma ofenseze. Ma cutremur când ma gândesc la implicatiile din viata mea daca cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna ca a iubi pe cineva înseamna a-l încuraja în pacatele lui. Atunci când mi-am parasit sotia, ea mi-a spus direct ca stie ca Dumnezeu ma poate scapa din caderea aceea si ca nu va intenta divort. Si-a aparat interesele dar în acelasi timp a continuat sa ma iubeasca si sa ma ajute sa-mi revin.

 Parintii mei (si alti membri ai familiei) mi-au spus ca ce fac eu e gresit. Au cumparat carti si alte materiale si au încercat sa ma convinga sa merg la un psiholog. De asemenea, ma sunau frecvent ca sa vada ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de nastere si îmi plateau avionul ca sa vin acasa de sarbatori. Veneau cu avionul în orasul meu si ma invitau la cina ca sa poata sta de vorba cu mine si sa ma convinga sa abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau carti postale si scrisori de dragoste si confirmare a prieteniei noastre.

 M-am simtit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine niste bigoti, încuiati, ignoranti si plini de ura. Daca chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit sa ma accepte si sa ma sustina în stilul de viata pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele si i-am privit cu scepticism. Am facut tot ce am putut ca sa rup legaturile cu cei ce ma ofensau. Ei însa nu au renuntat. Nu mi-am cântat în struna, dar nici nu au renuntat la mine.

O Viata Noua

 La un moment dat am luat o carte de la tatal meu. Nu am vrut-o, o consideram „propaganda extremista de dreapta” – dar am luat-o ca sa-l fac sa taca. Eram decis sa trag o linie si sa rup orice legatura cu sotia mea, cu familia si cu prietenii. Însa Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatal meu nu ma condamna, dar îmi arata ca iubirea sentimentala si siropoasa a lui Dumnezeu, pe care mi-o însusisem eu ca credinta, era o minciuna. Îmi arata dragostea puternica a unui Mântuitor înviat si ma invita sa raspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viata mea erau acolo, cu dragoste si rabdare ca întotdeauna, fara a-mi arunca în fata pacatele mele, ci asteptând sa paseasca împreuna cu mine pe drumul de eliberare.

 Astazi casnicia mea este refacuta si consolidata. Am trei copii minunati si îmi conduc viata dupa Cuvântul lui Dumnezeu. Relatiile mele de familie s-au vindecat si sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodata. Atunci când îi ascult pe cei ce se framânta cum sa nu îi intimideze pe altii cu mesajul lor, când îi vad cum îsi schimba întregul sistem de referinta al credintei lor pentru a-i face pe altii sa se simta bine, când îi vad ca îngaduie comportamente gresite doar ca sa evite conflicte, ma întreb unde as fi fost eu astazi daca Stephanie ar fi înaintat divort asa cum voiam eu sa faca. Ma întreb unde as fi fost acum daca parintii si prietenii mei ar fi fost alaturi de mine când voiam sa divortez de ea, si daca m-ar fi sustinut în noua mea identitate. Ma întreb unde as fi fost daca crestinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine si m-ar fi batut aprobator pe umar. Ma cutremur la gândul acesta. Stiu ca i-ar fi durut cumplit sa ma piarda, dar m-au iubit suficient de mult ca sa-si asume acest risc.

 Va multumesc, prieteni, ca m-ati intimidat, indispus si ofensat. Atunci, adevarul pe care mi l-ati înfatisat era „o mireasma a mortii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astazi este „o mireasma a vietii spre viata”.

PROGRAM AFR

 Cu ani in urma AFR a demarat proiectul “Speranta si vindecare pentru homosexuali.” http://www.homosexualitate.ro. A fost initiat si continua sa fie promovat de dl Bogdan Mateciuc. Cei interesati, sunt invitati se viziteze acest program la http://www.homosexualitate.ro Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia.

CURRICULUMUL CAMINULUI

 Saptamana trecuta am recomandat un material romanilor din Spania privind implicarea practica a parintilor in elevarea standardelor scolare si morale ale copiilor lor. Era in spaniola. http://www.forofamilia.org/2011/09/15/familia-y-centros-educativos-i-%E2%80%9Cel-curriculum-del-hogar%E2%80%9D/ Materialul avea de a face cu inceperea noului an scolar pentru micutii din Spania. Cautasem atunci un voluntar sa traduca materialul in romana sa vi-l dam si dvs., deorece l-am gasit foarte util si potrivit si pentru familiilr noastre. Am fost impresionati si placut surprinsi cand chiar joia trecuta am primit materialul deja tradus de la Parintele Leonard din Madrid. Nu avem cuvinte suficiente sa-i multumim.

Familia si centrele educationale (I) „Curriculumul caminului”

 Începe noul an scolar. Este un fapt indiscutibil. Vara s-a terminat, iar copiii nostri reiau drumul zilnic spre cel de-al doilea camin: scoala. Cu ceva timp în urma am descoperit o publicatie interesanta, a lui Sam Redding, despre relatia familie-scoala pe care vreau sa o împartasesc în acest blog. În ea se ofera modele sau „retete” foarte valide pentru ca odraslele noastre, în sfera scolara, sa aiba succes uman, social si scolar. Ghidul a fost distribuit de UNESCO si autorul sau este Sam Redding, director executiv la Institutul de Dezvoltare Academica si editor la School Community Journal. A fost tradusa în spaniola de Dr. Raquel-Amaya Martinez Gonzalez, profesor universitar titular în departamentul de Stiinte ale educatiei din cadrul Universitatii din Oviedo. Propunerile lui se inspira din diferite cercetari realizate în principal în tari economic avansate si ofera o serie de principii care, aplicate cu simplitate si sensibilitate, au un caracter universal. Dupa cum recunoaste Herbert Walber în prezentarea publicatiei. Este o brosura scurta, vreo 27 de pagini, si se împarte în zece capitole. Astazi ofer o sinteza a primului si o îndrazneata sugestie la sfârsitul postarii.

Curriculumul caminului

 În primul capitol se analizeaza acele sabloane educative din viata familiei în camin care ajuta copiii sa aiba succes la scoala. Astfel, exista trei domenii de actiune în care se pot dezvolta o serie de conduite, modele sau retete care, combinate, ofera o buna referint de „program în camin” care sa genereze un „climat de familie”.

 Prima din aceste sfere descrie relatile parint-copii care ajuta în activitatle solare: (a) conversatile zilnice despre fapte cotidiene; (b) gesturile de afectune; (c) comentariile în familie despre cart, siri de ziar, reviste, programe de televiziune; (d) vizitele în familie la biblioteci, muzee, gradini zoologice, locuri istorice, activitat culturale; (e) si stimularea folosirii de cuvinte noi pentru îmbogatirea vocabularului.

 Un alt domeniu de actiune sunt rutinele vietii familiale: (a)stabilirea unui timp determinat pentru studiu; (b) rutine zilnice care includ timp pentru masa, somn, joaca, munca, studiu si lectura; (c) existenta unui loc linistit pentru studiu si lectura; (d) si interesul familiei în hobbiuri, jocuri si activitati cu valoare educativa.

 În sfârsit, se analizeaza asteptarile familiei si acele teme care trebuie pastrate sub control: (a) priorizarea muncii scolare si a lecturii fata de televiziune si activitati de timp liber; (b) sa se aiba asteptari de punctualitate; (c) asteptarile parintilor de a-si vedea copiii facând lucrurile cât mai bine pot; (d) preocuparea pentru folosirea corecta si potrivita a limbajului; (e) controlul parintlor asupra grupului de prieteni al copiilor; (f) controlul s analiza programelor de televiziune împreuna cu copiii; (g) si cunoaserea din partea parintilor a progreselor copiilor în scoala si în cresterea lor personala.

 Ceea ce au demonstrat acesti cercetatori în domeniul educatiei este ca exista o relatie între acei copii care ajung pregatiti la centrul scolar (atitudini, obiceiuri si abilitati) si profitarea maxima a muncii profesorilor în aula si randamentul în propriul context scolar. În plus, se descopera ca, daca elevul are aceasta baza, eficienta profesorului creste semnificativ.

 Autoevaluare

 Acum, si fara nici o intentie de a produce o panorama dezolanta a fiecaruia din caminele noastre, propun o revizuire practica si efectiva. Îndraznesc sa iti cer sa recitesti indicatiile pe care le ofera Sam Redding. În continuare, din fiecare domeniu, selecteaza un singur aspect, cel care consideri ca se practica cel mai putin în „curriculumul” caminului tau. În continuare, în urmatoarea saptamâna încearca sa le pui în practica. Nu te da batut, educatia copiilor este asemeni unei constructii de puzzle cu piese infinite. Astfel, într-o forma calma, cu rabdare neobosita si reasezând din când în când acele piese care au iesit de la locul lor, îi ajutam pe copiii nostri sa îsi construiasca o personalitate solida.

ANUNT – CONFERINTA BUCURESTI

 D-na Niculina Ciuperca, psiholog (AFR Bucuresti), ne anunta ca pe 1 octombrie organizeaza un grup de lucru cu tinerii doritori sa-si salveze casatoria si sa evite divortul. Evenimentul se intituleaza “Cum sa facem fata provocarilor in cuplu”? Se va vorbi despre: conflictele dintr-o casnicie – ce anume le provoaca si cum pot fi prevenite; suferintele din copilarie si conflictele conjugale; obstacole in calea solutionarii conflictelor; despre importanta atingerilor (contacte umane) pozitive si modul cum influenteaza acestea stima de sine; despre importanta comunicarii in cuplu – obstacole in calea ascultarii la femei si barbati. Vom invata: cum sa prevenim escaladarea conflictelor prin cunoasterea obstacolelor care stau in calea solutionarii lor; tehnici de reglare a climatului conjugal in situatii conflictuale; sa construim “harta conflictelor” pentru o mai buna intelegere a aparitiei si prevenirii acestora; cum sa ne antrenam mintea pentru a reusi sa interpretam corect mesajele partenerului. Perioada: 1 octombrie orele 9-13. Taxa de participare: 60 ron/persoana. Locatie: Bucuresti, Str. Ceahlaul 22 etaj 2, ap. 5 (Crangasi). Trainer: Niculina Ciuperca, psiholog-consilier autonom familie-cuplu acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Pentru inscrieri : e-mail ciuperca_niculina@yahoo.com. Telefon 0724878966

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

 Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia si binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

 http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Cu ajutorul dvs. am trecut de 7.300 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cat mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajungem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasand pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasand pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

ULTIMUL TARÂM AL FERICIRII

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Mihaela CRISTESCU

Desi încercam de câteva luni de zile, nu puteam gasi cuvântul potrivit si ma straduiam sa nu trimit mesaje fara înteles deplin, chiar si în conditii de urgenta maxima. Undeva, în departare, as fi putut prinde canalele de comunicare si, fara prea multe întrebari rationale, as fi putut fauri numai o oaza de liniste pentru mai târziu. Doar ca lumina apare atunci când ne este trimisa si nu în momentul pe care îl consideram disperat. În rest, adaptabilitatea se defineste ca tip de inteligenta, iar cunoasterea ca forma a experientei. Obisnuinta devine, în cele din urma, o umbra, puterea se transforma în pace si verbalizarea înceteaza. Înlauntrul lucrurilor, dincolo de experienta cuantica, se prefigureaza ultimul tarâm al fericirii.

Pentru ca ceasul se transformase în micul computer-telefon de la capul patului, sunetul parea mai mult provenit din filmul vizionat cu o seara înainte, decât dojenitor desteptator al rutinei zilnice. Nu gasisem înca finalul povestirii si, probabil enervata de incompatibilitatea timpului acordat, încercam sa las subconstientului problema nerezolvata, în speranta unui amanunt prins ca din zbor, o secunda aborigena, un surâs intelectual, o rezonanta salvatoare. Sa încerc programul direct, fara prea multe eruditii desprinse din visare, sa nu gândesc decât la reflexia luminii într-o zi cu densitate mare, eventual o reflexie totala, nu prea multe griji si refractii, simplu si confortabil, o problema banala de liceu care nu cere demonstratie.

Si apoi, plecarea de acasa devenea o neatentie, un lung sir de dimineti în care cautam soarele pe cer sau ascuns dupa nori, cald sau frig, o noua sansa înaintea vântului australian. Dependenta de lucru mecanic, paletele înalte si albe, îndârjite si demne, un inaccesibil calcul artificial, dar corect – deducere a pragmaticului suveran. Cele doua medii aratau indecis, ma gândeam sa hibernez pentru a ma putea întoarce oricând la foaia de hârtie, sa exist la transparenta dintre ele, ca si cum as pacali incidenta si legile fizicii, cu scopul de a putea salva trecutul, ca timp fara istorie, o unitate indivizibila si incolora.

Si totusi… Nocturnele lui Chopin, în linistea habitaclului, acela fara busola, dar cu intentie, coincidentia oppositorum între noapte si zi, opus 9, no. 2, fara sentimente, doar liniste, dincolo de puterea nevralgica a orasului. Asa, doar un imposibil raspuns pentru scrierea mea, înca nejustificata structura, energie sau toleranta – un sunet de clape început de Field, în Irlanda, un transport de informatie subtila si permanenta, la nivele de frecventa înalta, al sau joc de libertate si traducere: „Play Mozart in memory of me.” (Frederic Chopin) Atunci, cu câtiva ani în urma, o iarna numai pe ulita Chopina, în Varsovia, la minus douazeci si cinci de grade, cu zapada si soare cu dinti, o amintire îmbracata de statuia lui, o cautare recenta pentru un final valid.

Soseaua se întindea curata si ondulata, admiteam intersectiile câteodata aglomerate, dar niciodata nervoase, reclamele în stil retrograd, dar pâna la urma interesant, propunând evenimente rurale, pline de viata câmpeneasca, Franklinii lui Chaucer: Winterfest Medieval Fair, Parramattta Park, Saturday and Sunday,… Cavaleri si domnite, armuri autentice, concursuri de Ev Mediu în secolul douazeci si unu, în Australia: „Music and merriment, Jesters, Jousting, Falconry, school holiday fun, Medieval Knights and Ladies in Parramatta Park”. Cultul si cultura – înca nu puteam descoperi încotro mi se scrie povestirea, aveam nevoie de altceva pentru a lega tastele calculatorului de gând. Dincolo de oprirea zgomotului, de chestiunile cotidiene ale automatismelor conservate de anti-sentimente si indiferenta, trebuia sa astept în liniste rândurile de gratie ale fiecarei derulare de idei: gramatica, dialectica si retorica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica. Nici un rezultat… Imposibilitate lingvistica si cutremur subtil nerealizat, mister revelat cu întârziere, o pauza pentru acumulari succesive. Cât de banala senzatia cafelei de fiecare zi, autohtona, cu lapte greu si indezirabil, bauta fara prieteni, în asteptarea rezolvarilor zilnice, sumare si superficiale ale câstigurilor financiare.

Si daca, de pilda, as putea trai în paginile adunate, adica as trai si as scrie realizand realitatea asa cum ea nu exista, cum o inventez povestind adevarul, o realitate mai completa si mai directa, o poezie-metafora, scurta si în versuri albe: armonia asimetrica târzie, ca ultim fenomen încalzit la lumina lumânarii? Posibil ca drumul de întoarcere, în culorile toamnei si ale cerului, sa ma rabde într-o ajustare a memoriei, într-un zid darâmat înaintea cotropitorilor. Teatrul admirat pe strada, un teatru în teatru, o replica definitorie si definitiva pentru o viata, acestea toate ale timpului acum, ale sufletului dual pe care nu-l cunoastem decât prin hipnoza. Din marile magazine centrale as putea cumpara un toc si cerneala pentru a scrie învigorata de placerea scrisului, de un val de melancolie înca neajunsa tristete. Ar putea exista rândurile frumos alcatuite ale scrisorilor ce obisnuiau sa calatoreasca mai bine de doi ani, o veste de peste oceane, de dincolo de cunoastere. Cât de aproape îmi ajunge cartea îmbatrânita, în coperti rânduite delicat, îngalbenita de florile presate dureros, pentru mai târziu! Esenta anotimpului îsi pierde contributia pentru ziua în care traim, ceea ce odata prindea viata în obisnuinta, acum straluceste neframântat în mâna copilului pentru care tocmai a început lumea, o povestire refacuta din parti colorate.

Acasa – drumul si legatura – mi se arata la înca un vers criptic prin gospodarie. Pietrele alese si usile care se deschid, jocul infant si muzical al miscarilor de aer, temperatura diferita a camerelor prin care ne strunim pasii dupa-amiezei, cu multa pasiune demonstreaza zâmbetul chitarii acordate. Am uitat de povestire. Ma întorc la imagine si la sunet, pierd scrisul din vedere, aleg sa exist gustând parada mirosului ademenitor.

„Te-ar ajuta o cafea?”, ma întrebi stiind ca nu admit decât licoarea pe care mi-o prepari, în contrast cu deficitul australian. “Da, într-adevar”, gândesc si zâmbesc pentru cautarea încheiata. O cafea cu frisca mi-ar tinde numitorul catre zero, as regasi posibilitatea creatiei. Asa precum sageata si arcul hârtiei albe cauta si creaza cuvânt, “Cafeaua ta are sens!” Si toate acestea pentru ca într-o zi lucida si rece, o zi a privirii sferice si întrebatoare, cafeaua pe care am savurat-o atinge si reface phoenixian pasajul normalitatii spre ultimul tarâm al fericirii.

—————————————————————–

Desenul este realizat de Maria Parascheva Voicheci, Bucuresti

Mihaela CRISTESCU

Sydney, Australia

16 iulie 2011

CRONICA LITERARA

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

CRONICA LITERARA: „NUNTA NEAGRA” DE GHEORGHE ANDREI NEAGU

Iulian BITOLEANU

Poetul focsanean Gheorghe Andrei Neagu a iesit la rampa în 2010 cu volumul de versuri „Nunta Neagra” (Editura Valman, conditii grafice excelente), un fel de poem lirico-dramatic, cu macrotema – iubirea, careia i se subordoneaza fericirea, nunta si extinctia. Ne distantam de eticheta balada culta, deoarece autorul nu ramâne captiv trecutului, unui timp mitic, primordial, medieval; narativul nu se expliciteaza, iar personajele nu se individualizeza, sunt mai degraba purtatoare de idei, sugestii, ori masti lirice.

Practicând cu fervoare descriptivismul magic, eul poetic imagineaza un scenariu cu un cuplu erotic, ce s-ar dori armonios, numai ca apar unele impedimente:

Ba unul dintre miri aduce a strigoi (p.5);

Ba modul existential specific miresei nu poate fi cel uman ci doar unul vegetal;

Ba protagonistul a fost eliminat, substituit printr-altul, la propunerea unui „tribunal” transcedental…

Într-un decor aproape paradisiac („Din padurea adormita/Potopind cu aburi zarea/Norii drumuri conturau/Zamislind carari de visuri” p.5) Se înfiripa motivul (eminescian) asteptarea: „O astept ca altadata/Sa se nasca din copaci…/Si cu buze, ochi de maci/Se aprinde iar padurea”, p.5, corelat cu antropomorfizarea naturii. Asemenea eroinelor romantice, cea dorita cu înfrigurarea se exceptionalizeaza prin doua trasaturi: iluminarea codrului si semnarea unei coregrafii nelumesti („Într-un vals nebun…”).

Prin adolescentism si diafanitate, emotia întâlnirii pare decupata dintr-un pastel sentimental: „O astept scaldat-n spume… /Îi vad ochii ca de smoala, /Licar de petala/Un sarut suav de bruma… /O astept în pragul tainei”, p.6.Poetul extrage ce îi convine din erotica universala, cu iz Lamartinian: limbajul indicibil al îndragostitilor, sarutul patimas, lacrimile fericirii, cararea si fuga dincolo de lumea dezlantuita: „Ea alearga-n calea verde/Strajuita de copaci,/Ciuta ce se teme”.

Tehnica poetica si experienta îi permit autorului sa nu vireze într-o directie plauzibila; dimpotriva, dialogul si metaforele feminitatii fertilizeaza discursul poetic. Propunerea – ispita „Sa fugim” este brusc respinsa „A fugi nu se cuvine” (p.7), ceea ce confera dramatism: „Arde lumea vegetala” (p.9), pe culmile comparatiei „Cerul, rosu, ca o rana”, domeniul celest accesând nefirescul, anormalul. Luciditatea mirelui se disipeaza în fata evenimentelor si sentimentelor majore, astfel ca decuplarea devine iminenta: „- Nu te pot lua, ramâi/Fii a lor, Cum ti-e ursita”, p.8, desi Nunta intrase pe fagasul favorabil: „Vin nuntasi lalaind/Întregind alaiul”, p.13. Episodul cel fast nu se deruleaza în tonuri eminesciene (Calin, file de poveste), nici cosbuciene (Nunta-n codru) ci în maniera funebra, rezumativa, antitetica. Ca în tragediile antice, exista o monada, un for al zeilor, unde se iau decizii capitale. Poetul simuleaza ludicul nuntial, îsi însala lectorul, dinamitând supozitiile inducând elemente – surpriza: „Fata plânge-ncetisor, din pricina lui cel ce nu a venit”. Timpul nu mai raspunde la comenzi epicureice, îsi acorda o marja de eroare si se tragicizeaza:” în clipele când se ucid iubiri”. Ambiguitatea atinge cote paroxistice: „Iar mirele e altul”, spre stupoarea asistentei, complacuta în desfatari bahice: „- Hai sa mai bem cinstiti meseni!/Îndeamna Ura si Pacatul”.

Rostirea poetica mixeaza prozaismul, oralitatea, („Cata”, „la pânda”, „ma-mbie”, „de prisos”), fara a glisa în desuetudine, caci în secunda urmatoare creatorul arunca navodul în ape metaforico-simbolice. Respingând situatiile confuze, Areopagul enunta verdictul: „- Sa piara!” (Mirele initial – n.n.). Un altul multiplicat îsi revendica trofeul feminitatii, pe cai agresive: „Sticleste lama de cutit/Nesabuinta iat-o vine” p.13. Fericirea filtrata prin eros sângeros („- Ati ucis… un glas/Zbor de inima pura…”), cu excluderea rivalului, dureaza cât o pânza de paianjen. În partea finala, se amalgameaza deliberat fâlfâiri eminesciene („A fost odata ca-n povesti”) cu cele labisiene („La ceas nepotrivit”, p.14, „Si-as vrea sa plâng”), bulversând înca o data orizontul de asteptare al cititorului…

Înlaturând crusta erotica, esti întâmpinat de o constelatie de simboluri decriptate în diferite coduri – neoromantic, neomodern -, purtatoare ale sigiliului artisticitatii, talmacind, teza ca Artistul (mirele 2) ar trebui sa se dezica de eul social (mirele 1), spre a se logodi cu Poezia (emotiva, lacrimogena mireasa), eveniment cu reactii diferite, la doua paliere: al nuntasilor (cititorilor obisnuiti) si al zeilor (criticilor literari), influentabili si ei, nu o data, de aparente.

Catharsisul nu s-a demonetizat!

Nunta neagra reprezinta, de buna seama, o placheta (tradusa în 5 limbi de referinta) de luat în considerare!

Iulian BITOLEANU

15 august 2011

CAZUL „ANDERS BEHRING BREIVIK” – „PRECEDENTUL BREIVIK”!!!

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

…Nicio crima din lume n-are justificare. Niciodata si niciunde si din niciun motiv! Când Dumnezeu a dat a sasea Porunca, “SA NU UCIZI!” – El nici macar nu se refera la om, cum pretind teologii crestini: Dumnezeu se refera la VIATA, în general. Deci, criminali suntem toti, caci toti luam viata cuiva, fie si a unor gâze, complet nevinovate…!

…Din pacate, ceea ce s-a petrecut în Norvegia (la Oslo si, apoi, mai grav, pe Insula Utoya), în 21 iulie 2011 – nu ni se pare a fi decât o cinica punere în scena:

 

1-un dement, care se pretindea si “politist” (“nordicii” astia au câtumai respectul, pentru cei cu…”Iesi afara,/Javra ordinara!”, nu ca barbarii de noi!) si “Cavaler Templier”, “CRUCIAT” („Pe profilul sau de pe Facebook, barbatul cu par blond se descrie drept conservator, CRESTIN”)– ANDERS BREIVIK, ucide 92 de oameni (…mai mult sau mai putin… – agentiile de presa au tot modificat, de la ora la ora, cifra victimelor!);

2 -mass-media, imediat, prezinta “ideologia” care l-ar fi “mânat” pe Smintila sa ucida: “islamismul, marxismul cultural, multiculturalismul” – pentru ca “Marxismul cultural înseamna Multiculturalism, iar corectitudinea politica este echivalata Marxismului cultural”. “Multiculturalismuleste o idee anti-europeana a urii, care are scopul de a distruge traditiile si culturile europene, crestinatatea europeana, identitatile europene si chiar statele nationale europene ” – se afirma în filmul, postat pe youtube, cu câteva minute înainte de a “purcede” la masacru, de însusi Anders Breivik.

În felul acesta, mass-media (cea farisee si insidioasa), aservita Guvernului Mondial (în covârsitor de marea ei parte!) încearca, pe multiple planuri, sa compromita orice ideologie sanatoasa, logica si corecta – punând-o în gura si-n… “filmul” unui smintit, care (daca nu acceptam pedeapsa cu moartea…cu CÂTE morti ar trebui el pedepsit, oare?!), ar trebui trimis, undeva, pe planeta Venus… – si exilat, acolo, pentru urmatorii 5 miliarde de ani!

…Sa fim foarte clari: NOI SUNTEM ÎMPOTRIVA ORICARUI FEL DE CRIMA, DIN LUMEA ASTA! Chiar si împotriva prostilor…Suntem împotriva pedepsei cu moartea… – …doar în ce-i priveste pe tradatorii de Neam si de Tara, mai avem oarece retineri!

 

Dar ce au facut (si fac, în continuare!) agentiile de presa – NU ESTE CORECT!


De ce? Pentru ca SI NOI consideram ca masonii de la Strasbourg, uniti cu cei din SUA, au complotat, în ultimii 50 de ani (mai cu seama în ultimele doua decenii, adica dupa “explozia” Yugoslaviei post-Tito!), pentru ca nu cumva Europa sa fie definita prin BAZA EI SPIRITUALA CRESTINA! De aceea, nici pâna azi nu se stipuleaza, în Pseudo-Constitutia U.E, ca “civilizatia europeana se întemeiaza pe religia crestina” (acesta ar fi trebuit sa fie PUNCTUL 1 al Constitutiei U.E., chiar dupa vointa celui ce-a fost PAPA KAREL VOITILA!) – desi, cu nici un secol, în urma, Europa însemna, din punct de vedere spiritual, crestinismul celor trei “sparturi” ale Bisericii-HRISTOS-UNA/UNUL: Ortodoxia, Romano-Catolicismul, Protestantismul. Dar, odata cu complotul Papal, al URSS/Rusiei si al SUA – Yugoslavia post-titoista, “deflagrata” – “fata” un nou stat islamic (alaturat Albaniei islamice!), BOSNIA-HERTEGOVINA…apoi, cu de-a sila si fara nicio legitimitate mondiala, este creat artificial, în 2008, STATUL KOSOVO: “(…)aspiratiile de independenta ale Pristinei nu mai pot fi zagazuite fara ca aceasta sa obtina cu forta ceea ce nu poate obtine prin negocieri. Aceasta ar duce la redeschiderea unor noi confruntari în Europa. UE nu poate permite asa ceva(…)Se poate întelege cvasiconsensul european pe acest subiect datorat exasperarii ca situatii din mijlocul Europei sa fie negociate preponderent de actori externi, în speta SUA si Rusia (s.n.)(…) Poate ca, într-adevar, amânarea rezolvarii chestiunii Kosovo ar fi transformat-o într-un “conflict înghetat”, iar albanezii kosovari ar fi fost tentati sa recurga la forta, destabilizând si FYROM, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru si Serbia, reînviind spectrul anilor ‘90 în fosta Iugoslavie. Ramâne însa întrebarea: de ce s-a recurs la o solutie de autonomie extinsa, când atât Pristina, cât si Begradul îsi vor da întâlnire peste câtiva ani în interiorul UE? Va fi remediul acesta mai bun decât “boala”? Nu va persita oare alt tip de riscuri, cel al proliferarii situatiilor de secesiune, chiar daca nu imediat? Alte puncte de îngrijorare în planul fostului presedinte finlandez privind Kosovo, sunt independenta pe criterii etnice si acordarea de drepturi colective unor minoritati, drepturi ce exced standardele europene în materie” (s.n.) – cf. revista “22”, Filon Morar: Cum poti sa creezi un stat în câtiva ani?

…Nu mai vorbim de suburbiile pariziene sau londoneze, sau chiar mari localitati/aglomerari urbane din Belgia, Olanda, chiar Austria… – … suprasaturate de musulmani (aici este si rezultatul „vindicativ”, al colonizarilor brutale, vest-europene, din veacuri trecute…!)! Dar, dupa opinia noastra, chiar nu este permis (ba este blasfematoriu!) ca voievozii valahi (si nu numai ei!) sa-si fi dat viata degeaba, luptând pentru stoparea procesului islamizarii (MILITARE) a Europei – pentru ca dusmanii crestinismului, transformati în functionarasi cu mapa subsuoara si cu pixul între dinti, sa afirme BIROCRATIC, „continutul” islamic al Europei! – …sa nege, rânjind, Martiriul Evului Mediu Voievodalo-CRESTIN – prin „miscarea” (PE HÂRTIE!!!) a granitelor si a populatiei europene, scornind „A DOUA MIGRATIE A POPOARELOR”… – …ca tot se cam împlineste mileniul de la prima: daca prima a fost pentru ca vacile unor nomazi sa scape de foame, a doua se produce pentru ca evreii sa scape de vechii lor rivali „scripturistici” – crestinii!

…Ei, ce credeti ca face mas-media, manipulata de „amicii crestinismului”?! Transforma rana purulenta a istoriei Europei, în…”PUNCT AL IDEOLOGIEI LUI ANDERS BREIVIK”!!! Da, pentru ca, daca pâna si Anders Breivik îl admira pe Vlad Tepes si pe ceilalti voievozi martiri crestini („Al doilea val al islamizarii a început în secolul al XI-lea, cu triburile turce, incluzând regiunile din estul Europei, Anatolia, care a fost leaganul Imperiului Bizantin crestin (acum Turcia), Grecia, Serbia, Bulgaria, România. Toate tarile din jurul Mediteranei care erau crestine au devenit parte a Imperiului islamic“, scria Breivik. “Vlad Tepes, cruciat si erou al românilor, a fost un geniu al razboiului psihologic. Mostenirea sa merita sa fie studiata în scolile de relatii publice, stiinte politice, militare, psihologie sociala etc. din epoca moderna“ – cf. www.ziuaveche.ro – scrie Anders Behring Breivik la pagina 244, în manifestul de 1.518 pagini semnat cu pseudonimul Andrew Berwick) – înseamna, dupa logica lui “POLITICAL CORRECTNESS”, ca TREBUIE SA NE LEPADAM, CA DE DRACUL, DE TOTI MARTIRII SI EROII NOSTRI, CARE NE-AU PASTRAT LEGEA STRABUNA!!!

Ca, daca nu ne lepadam de ei, “ÎNSEAMNA CA GÂNDIM SI SIMTIM TOTI CA DEMENTUL DE ANDERS BEHRING BREIVIK”…si, daca, probabil, smintitul (si intens manipulatul, “DE LUNGA DURATA”!) tânar de 32 de ani va fi “ascuns” (oare?), apoi noi, cei teferi, dar de la care Breivik “a împrumutat” ideile “nationaliste”, cica! (sau…i s-o fi “donat”, în cadrul planului de compromitere/descurajare a oricarei opozitii fata de PROTOCOALELE DE LA TORONTO, deci, OPOZITIE FATA DE GENOCIDUL TERESTRU AL MASONERIEI, care ne vrea si sclavi cu trupul, si amnezici cu Duhul???!!!) – noi putem fi, cât de repede, dupa Legea Mondiala (actuala, de dupa 11 septembrie 2001!) a Terorismului (foarte …”eficienta”, ca sa scapi de adversarii ideologici!) – “ascunsi” în temnite, pe viata – ORI CHIAR ÎN GROPI!

De ce credeti ca l-au pus (“jupânii” complotisti/diversionisti!) pe Anders Behring Breivik, sa mentioneze, în jurnalul sau, cu maxima constiinciozitate, ca “NU E SINGUR ÎN ACTIUNEA SA” (…logic ar fi fost, dupa toate legile cunoscute, ale COMPLOTULUI si ale CONSPIRATIEI, ca Breivik SA NU “BLESTEASCA” O VORBA, DESPRE “TOVARASII”SAI !), ca: “Trebuie sa stiti ca nu sunteti singuri în aceasta lupta. Avem milioane de sustinatori europeni si zeci de mii de frati si surori care ne sustin în totalitate si sunt gata sa lupte de partea noastra împotriva marxismului, multiculturalismului si atrocitatilor musulmane (…) Sa stiti ca aveti frati si surori loiali în toata Europa – Marea Britanie, Rusia, Franta, Germania, Spania, Italia, Polonia, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca, Serbia, Norvegia, Elvetia, Andorra, Armenia, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Georgia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Monaco, Muntenegro, Norvegia, ROMÂNIA, San Marino, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Vatican. Chiar si conservatorii crestini din Moldova si Albania”…?! – …si sa dea (cât calm “ideologic”, câta grija de “a-i baga în rahat” pe toti opozantii “protocolistilor torontisti” mondialisti!) “o lista a partidelor de extrema-dreapta din statele europene (n.n.: care l-ar sustine, chipurile, “moral”!) , din România mentionând Partidul România Mare si miscarea Noua Dreapta. Sunt mentionate formatiuni considerate “nationaliste” din Albania, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ucraina” – cf. idem – si chiar “angajati, doi în Norvegia, doi în Rusia, unul în ROMÂNIAsi unul în Indonezia”…Ei, da, scumpa Românie, ia stai tu “la colt”, pâna-ti gasim noi…”ANGAJATUL”!!! Poate ca, pentru aceasta gasire, noi vom fi pusi sub…SUPER-EMBARGO, pentru ca embargo “simplu” avem, asupra Cerului si Pamântului, asupra Agriculturii, Industriei etc. etc. – chiar imediat dupa 1989 (tot la capitolul “embargo”, în “FORMA MODERNA”, deci supra-parsiva, trebuie trecute si …“GRIPELE” SI “FEBRELE”!!!!

“La pagina 758, Breivik mentioneaza si deportarile din Baragan, efectuate în anii 1950 de fostul regim comunist din România, citând un document scris la Timisoara în 1956, care ar conchide ca scopul actiunilor era “purificarea Banatului: alungarea germanilor, sârbilor si aromânilor”. De asemenea, Breivik subliniaza ca Rusia a vrut sa deporteze musulmanii din Europa, dar ar fi fost oprita de Marea Britanie si de alte tari” – cf. idem.

Concluzie: sa nu ne mai luam de comunism, nici de bolsevism, si, fireste, nici de crimele si cumplitele umilinte, produse de aceste ideologii aplicate… – …dar nici macar …de Rusia…pentru ca, înaintea noastra, a fost “Afirmatorul” …BREIVIK!!! S-a început, iarasi, demonizarea pentru “ascundere”, sub perdea de fum…Iata, deci, de ce a re-aparut neo-nazismul, dupa demonizarea lui Hitler: CA SA SERVEASCA (EL, NEO-NAZISMUL…plus Hitler!), SCOPURILOR …COMUNISTO-GLOBALISTO-MULTICULTURALISTE!!!

…Mai, mai, mai!

…Si, pentru ca nu doar instinctul de aparare crestina trebuie anihilat în/la europeni (…Breivik nu e lipsit de oarece cultura, dar nici cine stie ce… “soare al inteligentei si discernamântului” nu poate fi un oribil macelar! : pentru a manipula marionetele nu ai nevoie de “GENII EXECUTANTE” – de fapt, e o formulare aberanta: GENIILE NU POT FI, NICIODATA, EXECUTANTE! – ci ele, în mod vizionar, traseaza Calea de/spre Revelarea Simfoniei Divine! – …DE ACEEA, TOTDEAUNA SI ÎN ORICE TARA, GENIILE BUNE, CON-FORMATOARE DE DUH ÎNALT, AU FOST SOCOTITE PRIMEJDIOASE SI LICHIDATE! – …nu aceeasi soarta o au manipulatii si diversionistii, tip ANDERS BEHRING BREIVIK! – …a se vedea soarta cruda a geniilor europene, numite Villon, Eminescu, Nicolae Teslea, Rimbaud, Puskin, Esenin…) – s-au mai ivit si alte “condamnabile idiosincrazii” sau chiar antipatii violente, dar extrem de bine întemeiate/motivate, ale europenilor: marxismul, multiculturalismul-globalismul…! Pentru a ne închide gura (si a ne sufoca Duhul) – DEPLIN! Si sa înceapa “cositul ideologic” – “gospodareste” si la modul stahanovisto-stalinist, cu “TRACTOARELE / BULDOZERELE IMENSE ALE IDEOLOGIEI / POLITICII CORECTE”!!!

…Ei, da, marturisim deschis: nu ne convine deloc, nici noua, subsemnatului, sa se tot corceasca rasele, sub motive…”economice”! Respectam toate rasele, nu suntem nici rasisti, nici xenofobi! Dar fiecare rasa, ca si fiece popor, sa-si dezvolte, liber si fara “amestecatura” dinafara “MATRICEI DUHULUI SAU”, calitatile spirituale, care îl/le vor duce pe Calea spre Revelatia Divina! Astfel, se vor înmulti sansele si “variantele”/formele, prin care se va ajunge la Mântuirea Duhului Umano-Terestru!

Avem toata admiratia pentru Duhul Asiatic, dar SUBSEMNATUL ESTE EUROPEAN! Îi admiram, enorm, ba chiar cu invidie, pe asiaticii buddhisti, pentru multele lor calitati spirituale si comportamentale, dar subsemnatul va trai si va muri, în Duhul European al Ortodoxiei Crestine – asteptând si pregatindu-se pentru Revelatia Crestin-Ortodoxa!!!

Nu am accepta sa ne vedem casatorit vreun copil cu cineva din alta rasa, din alt neam, ori din alta religie/LOGOS! Noi, subsemnatul, le spunem si romano-catolicilor, si protestantilor, si ortodocsilor: “Sa traiti, sa va casatoriti si sa va exprimati si sa muriti, fiecare, în Duhul Credintei voastre! Numai asa lumea va fi mai bogata, si nu ne vom spânzura, ca Iuda, de plictiseala unei lumi otova, uniformizata, aplatizata moral-spiritual si fizic, terna si complet lipsita de diversitatea cea care o face impresionanta si interesanta!”

Adica, nu acceptam, nici noi, subsemnatul, COMUNISMUL IUDEO-MASONIC, cu forma lui pervertita modern-masonic, în ultimii ani: MULTICULTURALISMUL GLOBALIST, cu “radacini” tot în lacomia “protocolistilor torontezi”: mult mai usor îi fraieresti pe români (spre pilda, cazul Jucu…), sau pe thailandezi, sau pe somalezi, ca sa-ti faca, aproape gratis, niste componente de masini care, în SUA, ar costa de sute ori chiar de mii de ori mai mult, pentru ca, acolo, în SUA, oamenii n-au fost prabusiti, deocamdata, în saracia în care ne tot zbatem noi, sus-amintitii, de sute de ani…

”DEOCAMDATA”, am zis: Michael Moore, celebrul documentarist american, ne dovedeste, în filmul, teribil de bine documentat, PESTELE CEL MARE, ca cea mai cinica si cumplita crima “mondializata” vine dinspre corporatiile multi- si tras-nationale…

…Poporule American, vegheaza, daca mai esti în stare – …pentru ca, în ce-i priveste pe români (nu generalizez, dar situatia lor moral-spirituala este dezastruoasa!), ei au surzit de tot si s-au prostit în masa…! Altfel nu înteleg cum se lasa manipulati de reclamele agresive ale Antenei 3, prin care suntem îndemnati sa ne auto-jefuim de aurul, uraniul si wolframul “Rosiei Montane”…: de ce vorbiti, în reclama, de “câteva mii de locuri de munca”, care vor fi, chipurile, câstigate de români – SI NU ZICETI NICI “PÂS” DESPRE CÂTE MILIARDE DE DOLARI VOR INTRA ÎN BUZUNARUL EVREULUI MAX RICH SI AL ACOLITILOR SAI???!!! – …lasând un popor întreg, cel al ROMÂNILOR, fara bogatii uluitoare si unice în lume, obligându-l/condamnându-l, cu salbaticie, la mizerie, parca, fara capat (fizica si de Duh!) – …bogatii pentru care si suntem invidiati si ni se doreste disparitia, ca popor/Neam?!

…Suntem revoltati ca lumea aplauda “multiculturalismul anti-national fotbalistic”, în loc sa-si puna întrebarea : “Pe cine aplaudam noi, când aplaudam, cica,<< echipa noastra>>?! Pe coreeeni, pe portughezi, pe brazilieni, pe senegalezi, pe cei din Coasta de Fildes…?! Ori, ar trebui sa pastram, precum fotbalul CATALAN – <<linia nationala>>, si în SPORT, ca si în POLITICA???!!!”

…Îi respect si pe cei din rasa neagra, care au o inocenta superioara tuturor neamurilor, când SUNT LA EI ACASA, ÎN AFRICA!!! – …si deplâng nedreptatea care li se face, zilnic, prin neo-rasismul masonic, si ma revolt pentru cinismul criminal-genocidic, cu care sunt lasati (tot prin decizii masonice!) sa moara de foame, când alte neamuri, cele din emisfera nordica, ÎSI ARUNCA ÎN MARE SI OCEAN “SUPRAPRODUCTIA” LOR ALIMENTARA, DINTR-O LACOMIE MONSTRUOASA: CA SA MENTINA PRETURI RIDICATE, LA PRODUSELE ALIMENTARE!!!

…Si, în definitiv, vorba lui Thomas Jefferson: “Nimic nu e scris mai sigur în cartea sortii, decât ca acesti oameni [negrii] sunt haraziti sa fie liberi. Nu mai putin sigur este faptul ca cele doua rase, la fel de libere, nu pot convietui sub o aceeasi guvernare. Natura, obiceiurile, opiniile, au trasat hotare distinctive de nesters între ele. Înca ne mai sta în putere sa dirijam procesul de emancipare si deportare în liniste si pace, si într-un ritm atât de încet încât raul sa serisipeasca pe nesimtite, iar locul lor sa fie (…) ocupat încetul cu încetul de muncitori albi liberi. Daca, dimpotriva, va fi lasat sa se impuna prin forta, natura umana trebuie sa se cutremure în fata perspectivei ce se anunta“ – cf. Thomas Jefferson, 1829, Autobiografy, First published in 1829 and later by an Act of Congres in 1853, p. 1 – si, la fel, vorba “parintelui” SUA celor unite (prin sânge si suferinte inimaginabile, izvorâte dintr-o pricina ce-si avea izvorul, cel putin aparent…în rasa neagra!), Abraham Lincoln: “Am insistat pentru colonizarea negrilor si voi continua. Proclamatia mea de Emancipare era legata de acest plan. Nu este loc pentru doua rase distincte de oameni albi în America, si cu atât mai putin pentru doua rase distincte de albi si negri.

Nu pot concepe o calamitate mai mare decât asimilarea negrilor în viata noastra politica si sociala, ca egali ai nostri (…). În interval de douazeci de ani, putem sa-i colonizam pasnic pe negri si sa le damlimba, literatura, religia si sistemul nostru de guvernare, în conditii în care sa se poata ridica la deplina masura a umanitatii. Acest lucru nu s-ar putea face niciodata aici. Nu   putem atinge niciodata uniunea ideala la care visau parintii nostri, cu milioane de membri ai unei rase straine si inferioare printre noi, a caror asimilare nu este nici posibila, nici dezirabila. (vol. V, pag. 371-5/7Priviti situatia noastra actuala – tara angajata în razboi! – barbatii nostri albi taindu-si unii altora gâturile (…) si apoi gânditi-va la ceea ce stim ca este adevarul.

Daca nu ar fi existat rasa voastra între noi, nu ar fi avut loc nici un razboi, desi multora dintre cei angajati în ambele tabere nu le pasa de voi în nici un fel (…). Prin urmare, este mai bine si pentru unii si pentru ceilalti sa ne separam (…).

Voi si noi suntem rase diferite. Ne despart deosebiri mai largi decât exista aproape între oricare alte doua rase. Daca e drept sau nedrept acest lucru, nu e nevoie sa discut, dar aceasta diferenta fizica reprezinta un mare dezavantaj si pentru voi si pentru noi, întrucât cred ca rasa voastra va suferi foarte mult, multi dintre ai vostri din cauza vietii printre noi, iar dintre ai nostri, din cauza prezentei voastre. Într-un cuvânt, vom suferi si unii si altii. Daca admitem acest adevar, el ofera cel putin un motiv pentru a ne desparti.(cf. Abraham Lincoln, Cuvântare despre colonizare, tinuta unei delegatii de negri la Washington D.C., în data de 14 august 1862, vol. V, pag. 371/8.

…Ei, despre toate astea, dupa “Cazul ANDERS BEHRING BREIVIK”, foarte curând, nu vom mai avea dreptul sa crâcnim, macar! “Omul din Norvegia”, din solda “protocolistilor torontezi”, si-a facut „CUMPLIT DE COMPLET” – datoria…

Mereu, vom fi “surprinsi” cu “PRECEDENTUL BREIVIK”, în spinare, precum cu o cocoasa monstruoasa…tocmai când noi ne pregateam sa spunem, “frumos si teafar” – ADEVARUL DESPRE LUMEA CONTEMPORANA!!! – si vom fi “bagati la corectie”, sau la …noile ore de “învatamânt politico-ideologic CORECT”!!!

…Ba, chiar va trebui sa ne ascundem gândurile si urletele de revolta în vreo scorbura, ceva…ca sa nu ne “toarne” însasi/însusi, iarasi – “consoarta”/”consortul”…pentru ca s-au întors, “cu asupra de masura”, vremurile DELATIUNII, CA …“SPORT DE MASA”…MONDIALISTO-GLOBAL!!!

 

Despre aerul conditionat …

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

 


Un câine care latra la tine, te intelege mai bine decât un semen care te musca.

Chiar daca Dumnezeu ar fi un pacatos, ce te impiedica sa il sfintesti prin viata ta?

Oare pasarile poliglote pe ce limba mor?

Asa cum Divinitatea Te iarta, si ia asupra Sa pacatele tale, e frumos sa o ierti, si sa iei asupra ta pacatele Ei, chiar daca sunt imaginare.

Triunghiul este patrulaterul cu toate punctele egal departate de un punct fix numit si maniac.

O figura geometrica este simetrica daca iti da, sa-i dai.

Crede, dar fii pregatit de tot ce este mai rau.

Marea majoritate a oamenilor civilizati sunt animale civilizate.

In timp ce viata te invata o viata “ex nihilo, nihil” (din nimic, nimic nu iese ), scoala te invata, adesea, mai mult de 10, sau 15 ani, cum sa faci nimic, din bani.

Doamne, cum as putea sa Te refuz, când mi-ai pus aer conditionat in nari?

Minciuna are picioare scurte si intotdeauna o ajunge din urma adevarul, fireste, daca acesta nu are picioarele si mai scurte.

Au pornit de la lingura si furculita, si au ajuns la cutite.

 

TIMPUL DEZAMAGIRII SI VREMEA FALSELOR CONSPIRATII DE ALCOV…

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Magalena ALBU

 

 

 

[pullquote]“Oare nu-s un mânjit, un ratat, un îmbatrânit în concesii si cedari, în nerusinate mânii, în suparari grotesti, în zvâcniri de invidie, de mândrie sângerânda, de pofte mereu treze, satisfacute dar niciodata maret si deplin (…)?” Nicolae Steinhardt[/pullquote]

 

 

 

 

 

 

Traiesc un timp personal al dezamagirii. De multi, de toate, dar si de mine însami. Un timp din care încerc sa ma ridic cu greu si care ma absoarbe, parca, cu o aviditate nestavilita înlauntrul sau plin de echivoc exact ca într-o grota umpluta pâna la refuz cu întuneric si cu moarte. Un timp placid care ma roade pe interior, destructurându-mi violent sensurile fundamentale ale propriei mele fiinte, un timp în care zadarnicia îsi arata coltii ascutiti din toate partile, o vreme a insecuritatii ce macina cu dusmanie întretinuta orice urma de suflet omenesc. Si, daca e sa ne aruncam curajos în bratele unei viziuni psihopanteiste, am putea spune ca sunt distruse, cu aceeasi nevroza curenta, si toate celelalte urme existente în natura de suflet vegetal, animal sau al obiectelor ce traiesc pasnic dimpreuna cu noi. Un timp al haosului construit constient – de cei care câstiga de pe urma lui, evident -, unde minciuna este rege, iar dominatia raului si a despuierii Omului de sinele lui personal îsi fac simtite prezenta la tot pasul în jur. Un timp pe care îl simt cum se pravaleste zilnic cu toata greutatea-i insuportabila peste mine, taindu-mi de atâtea ori respiratia si accesul la speranta.

Vad si mai abitir acum chipuri de monstri vii (si marturisesc cu sinceritate faptul ca îmi este din ce în ce mai greu a le privi licarul colorat al ochiului lor pervers si duplicitar) – masti hidoase ale întotdeauna Celuilalt, faciesuri demonice plesnind în mii de bucati orice bucata de oglinda, ce le-ar gazdui pentru o secunda pamânteana geometria carnii neînsfacate înca de viermii putrefactiei nemiloase -, care mi-au traversat în lung si în lat viata, si ma întreb, retoric desigur, daca rostul lor în economia unei existente umane, este unul de suprafata sau unul de profunzime, profetic chiar. Îmi trec prin fata ochilor o multitudine de contururi umane inestetice, goale de continut si îmi dau seama câta prapastie a putut sa caste în mentalul lumesc paradigma sigmundfreudiana, care a transformat Omul-fiinta în omul-animal – o ireversibilitate sufocanta si ancorata vadit în mrejele unei continuitati completamente nefiresti de asta data, care ma determina sa îmi doresc cu din ce în ce mai mare ardoare nasterea momentului când animalul din esenta actuala a omenirii îsi va rage definitiv obstescul sfârsit pentru a iesi, astfel, la Lumina, dintr-un prizonierat absurd si tragic, de sorginte satanica, particula divina OM – Omul real, Omul pur, neatins în fibra sa launtrica de ramasitele ideologice nesemnificative ale unor sisteme de gândire putrede ce au traversat în timp spatiul ratiunii greu încercate a umanitatii creatoare.

Idolatrie oarba construita pentru pseudozeitati de moment inventate cu ajutorul instrumentului diabolic numit imagine, prostitutie îndracita ridicata la rang de religie mondiala, credinte sfarâmate în bucati de sarje si sarje de precepte subrede încarcate pâna la sufocare cu seva actului pragmatic generat cu intentie de detasamentele umane ale manipularii în masa, temple satanice unde se cumpara si se vinde în cantitati uriase patologica vanitate a fiintei umane (si ma refer aici, evident, doar la fiinta umana, caci restul entitatilor create de Dumnezeu nu cunosc un astfel de sentiment bolnav, care nu naste nimic altceva decât moartea de sine a individului, aducându-l în starea de a nu se mai trai pe el însusi cu adevarat si ramânând înfipt în chingile unei „aureole” de falsa superioritate, ce îl domina total pâna la ultimul atom al materiei sale), asa-zise „crize” decretate la nivelul întregii umanitati de catre anumiti presedinti si analisti ai groazei, ce nu fac altceva decât sa lungeasca si sa lateasca si mai mult conceptul de saracie a lumii spre a o înmormânta definitiv (în numele sporirii galopante a numarului de locuitori terestri si al noii ordini mondiale) – iata portretul extrem de sumar, dar cumplit de sinistru si exact a ceea ce se poate numi azi, la începutul celui de-al treilea mileniu postcristic, realitatea deformata, contrafacuta sau hiperrealitatea plasmuita în laborator de catre sclavii anticristici ai banului erijati în autointitulate „elite conducatoare” ale frâielor planetare.

Alcatuind cu maiestrie sirul de axiome teoretice ale comunicarii într-o lume împinsa catre robotizare si îndepartata de la a se mai comunica sincer pe sine însasi în mediul sau actional, teoreticienii dibaci ai manipulatiilor de tot felul genereaza cu insistenta un construct eteroclit, la fundamentul caruia sta Cuvântul ca purtator de act pragmatic nimicitor. „Cuvântul vizeaza persuasiunea”, ne spun Maurice Mouillaud si Jean-François Tétu, el fiind aidoma unei entitati fixe, ce „nu se deplaseaza”, ci „face corp comun cu locurile, timpurile si institutiile”. Si ne sunt cunoscute îndeajuns de bine coordonatele discutabile ale timpului actual, locatia terestra care ne îngaduie existential de atâta amar de vreme între granitele ei limitate si nenumaratele institutii de o „sobrietate” aparenta doar, mimata foarte bine, în spatele usilor carora se ascund însa „misterele elitistilor” de carton trilateral (înveliti în mirosul teancurilor proaspete sau nu de bancnote cu valoare, dar si în propria-le micime sufleteasca si autosuficienta, ca sa nu spun prostie), încarcate de pretentia absurda, de altfel, de a trasa linia destinica a acestei umanitati.

Mereu s-a întâmplat asa. Falsele conspiratii de alcov au dat frisoane multora dintre locuitorii planetei Pamânt în lungul drum al istoriei omenirii catre clipa de fata, toate acestea având drept temelie ideea ca matca sui-generis a lumii a fost vazuta întotdeauna ca un soi de sat global imens (Marshall McLuhan), care trebuie sa aiba neaparat în frunte o „multime cu scoarta obrazului fina” de asa-zisi stapâni autointitulati, o adunatura de insi, de fapt, cu un mai mult decât evident rol de calai psihopati, care nu au stiut sa faca decât un singur lucru: sa-si impuna la nivel global un set de reguli personale absurde (bazate doar pe interese pecuniare si-atât), din ecuatia carora Dumnezeu – încadrat la categoria concepte – lipseste, bineînteles, cu desavârsire, macelarind nejustificat si fara discernamânt tot ceea ce le sta în cale cu o mentalitate dominata de o singura tinta, anume aceea de a câstiga suprematia economica si politica asupra celorlalti – „barbari” sau moderni – si de a constitui o entitate extrem de fragila, suprastatala, numita simplu imperiu (sfarâmate, de altfel, toate aceste entitati neomogene, una dupa alta, ca niste castele firave de nisip, la scurta vreme de la întemeierea lor, pe întreg parcursul istoric, din motive mult prea lesne de înteles). Le-as propune spre meditatie acestor pseudoratiuni umane vulgare, subtiri, îmbâcsite de ura si de neomenesc un scurt pasaj scris de parintele Nicolae Steinhardt în ianuarie 1960, un patrunzator portret de interior al fiecarui trecator prin spatiul acesta teluric, dar încarcat pâna la refuz cu iz contemporan diavolesc, si anume: „Oare nu-s un mânjit, un ratat, un îmbatrânit în concesii si cedari, în nerusinate mânii, în suparari grotesti, în zvâcniri de invidie, de mândrie sângerânda, de pofte mereu treze, satisfacute dar niciodata maret si deplin, mereu ciuntite, nu-i locul meu firesc printre murdarii, printer caldicei, haznaua asta odihnitoare a renuntarii si supunerii, a confirmarii adevarului adevarat nu-i ea capatul logic al unor lungi purulente?”

Spuneam la început ca ma aflu într-un timp personal al dezamagirii. As vrea sa nuantez putin si sa spun ca vad cu claritate cum, în miezul sau launtric – acoperit din plin prin manevre obscure cu perdele de iluzii colorate, care discrediteaza si îngroapa totdeodata fiinta umana îndelung tulburata azi -, anotimp dupa anotimp si generatie dupa generatie se pravalesc neputincioase (fara sa aiba libertatea deplina de a dezvolta vreun protest neregizat si necontrolat totalmente) într-un timp al demonilor dezlantuiti, un ghem de draci aflati într-o înlantuire sistemica, ce înghit hulpavi orice si oricât (fiindca, dupa cum îl cita Nicolae Steinhardt pe Denis de Rougemont în „Jurnalul fericirii” sale, spre exemplu, „Daca sexualitatea ar putea ramâne pura, adica pur animalica, întocmai ca celelalte functiuni ale corpului”, niciodata „dracul nu s-ar preocupa de ea”). Un timp în care secundele impalpabile fizic se rostogolesc într-o dinamica cruda si terifianta, anuntând un sfârsit iminent…

În afara de Dumnezeu, nimeni, din pacate, nu mai poate salva Omenirea acum, caci „Dumnezeu fiind infinit, caile prin care ne apropiem de El sunt asemeni infinite, si deosebirea lor nu-i cu putinta fiindca tine de insolubila problema a relatiilor dintre n corpuri.”, scria acelasi monah de la Rohia, Nicolae Steinhardt, în toamna anului 1965. Cu Dumnezeu lipsind din cadrul nostru ontologic comun, „gratie” lucrarii machiavelice a timpului actual, Omul a devenit, iata, un simplu actor social usor de manevrat prin varii mijloace persuasive, traind cu stigmatul resemnarii stantat pe chipu-i spelb într-o lume unde minciuna, în toata goliciunea ei hidoasa si atotprezenta, tabloidizata, este, din pacate, repet, regele încoronat al noii ordini mondiale contemporane – o alta carcera, putem spune, a sufletului acestei lumi a Pamântului si a Creatorului ei, un alt experiment cumplit al diavolului slut cu chip de fiinta umana inferioara (de tip elitisto-trilateral), asa precum au fost nenumarate altele asemenea lui în trecut, peste care viforul violentei din retorta interioara a monstrilor mecanici ai zilei de azi nu va împrastia nimic altceva decât moarte.

 

 

DRUMUL REGASIRII SPERANTEI

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

DRUMUL REGASIRII SPERANTEI, RENASTERII SI AL UNUI NOU ÎNCEPUT

 

de Octavian LUPU

 

Îmi plac zilele în care vremea este ploioasa, când stropii de apa veniti din înaltul cerului îti izbesc fata cu putere în timp ce mergi pe strada, de multe ori grabit, în cautarea unui adapost. În astfel de ocazii traiesc o senzatie de primordialitate, un fel de întoarcere catre începuturile fiintei mele si ale întregului univers. Este ca si cum m-as contopi într-o esenta unica cu tot ce exista, iar gândurile mi s-ar uni cu materia într-o tesatura tainica, dar plina de lumina.

De fapt, imaginea ploii si a norilor încarcati de apa, plutind într-un vazduh întunecat, a fost des folosita în cinematografie pentru a sublinia o anumita nuanta de mister ce învaluie expunerea unei anumite povestiri dramatizate. Iar alteori, forta ploii este combinata cu motivul teluric al apelor învolburate ce tind sa iasa din matca sau al valurilor marii, ce izbesc cu putere tarmul. Rezultatul este de fiecare data garantat, mai ales daca se adauga si o coloana sonora corespunzatoare.

De asemenea, îmi place sa ascult ploaia, sa disting acele sunete pline de tonalitati nebanuite generate de picaturile de apa ce ating pamântul. As sta ore întregi numai pentru a privi si auzi spectacolul naturii într-o astfel de ocazie, sa ma minuneze de frumusetea marii creatii ce ma înconjoara. În astfel de clipe simt cum toate întrebarile launtrice se topesc în armonia sunetelor ce rezulta din unirea cerului cu pamântul în gestul daruirii fragmentelor de apa ca picuri de ploaie. În astfel de momente îmi doresc sa transcend realitatea, sa ma unesc cu eternitatea existentei, sa depasesc orizontul imediat si limitat a ce zaresc în jurul meu.

Uneori, când eram adolescent, îmi placea sa stau noaptea în fata ferestrei deschise si sa simt adierea plina de umezeala a ploii lovindu-ma peste fata asemenea unei pânze realizate dintr-o textura fina. Privirea mi se adâncea în albastrul dens al cerului întunecat de prezenta norilor. Cu cât era furtuna mai mare, cu atât traiam o bucurie extatica tot mai mare închipuindu-mi ca ma aflu pe puntea unei corabii în mijlocul oceanului. Frigul patrunzator al noptii ma înfiora de fiecare data în chip respingator si atragator deopotriva. Daca te-ai nascut si ai crescut la munte, cu siguranta ca ai trait ceva similar pe vremea când erai copil sau tânar.

Îmi mai aduc aminte de furtunile vijeliose ce faceau sa se clatine si chiar sa se rupa copacii falnici. Într-o anumita împrejurare, am stat singur într-o noapte când eram mic si am simtit cum casa în care locuiam se clatina din temelii în rasunetul tunetelor ploii dezlantuite. În astfel de momente de teama, dar si de venerare a puterii naturii, am început sa am tot mai clar simtamântul transcendentului, al existentei lui Dumnezeu, depasind impresiile cotidianului ateu si al educatiei nihilist comuniste.

 

Ploaia, furtuna, fulgerele si tunetele aveau o capacitate de a predica mai elocventa decât a celui mai stralucit vorbitor. Era o putere a exprimarii ce decurgea nu din multimea informatiilor transmise, ci din elementaritatea simtamintele comunicate prin sunete si imagini, ce se imprimau definitiv în memoria clipei.

La acea data nu citisem Biblia si nu eram influentat de vreo ideologie religioasa. Din acest punct de vedere, ateismul mi-a facut un bine nesperat, prin faptul ca impresiile mele despre Dumnezeu s-au format în mod natural prin contactul direct cu o realitate în genere capricioasa si lipsita de sentimente.

Teama o experimentam prin nesiguranta generata în perioadelor obisnuite ale vietii prin dispozitia schimbatoare a oamenilor de care sub o forma sau alta depindeam. Dar atunci când izbucnea furtuna, îmi trecea orice fel de temere si aveam ocazia sa vad cum curajosii zilei dadeau bir cu fugitii în fata dezlantuirii naturii. Tot orgoliul lor si toata înfumurarea dispareau într-o clipa.

Pentru mine furtuna si stihia aveau ceva eliberator si purificator. În alte ocazii, când eram elev în diferite internate militare, dezlantuirea naturii îmi aducea satisfactia de a vedea pe cei ce ne asupreau comportându-se bezmetic, asemenea unor copii, mai ales când primejdia era iminenta. Simteam ca în furia naturii gaseam un aliat de neînvins, si astfel în spatele chipului ei am început sa intuiesc un Chip inteligent, dobândind în cele din urma constiinta despre prezenta Marelui Autor.

Abia dupa aceea am avut ocazia, la o vârsta matura, sa citesc Biblia, recunoscând imediat amprenta Marelui Autor sub forma Creatorului cerului si al pamântului. Atunci cele doua s-au unit zamislind în mine dorinta de a trai, suferi si muri pentru El.

De fapt, în fiecare picatura de ploaie si în fiecare strop de roua se ascundea un mesaj pentru mine, o dorinta de comunicare cu ceea ce nu se putea vedea în mod direct, însa totusi Exista. De aceea, când am venit în Bucuresti în acei ani când chipul sau era desfigurat de buldozerele ce îi stergeau identitatea si trecutul, am reusit sa îmi mentin constiinta prezentei Marelui Autor privind la elementaritatea lucrurilor, mai precis la picaturile de ploaie, la firele de praf si la albastrul de nesters al cerului îmbracat de fiecare data altfel în mantia norilor, dar mai ales a noptii. Iar mesajul era acelasi ca atunci când îndragostit de imaginea de nesters a muntilor admiram profunzimea boltii pline de stele si simteam marama fina a ploii mângâindu-mi fata.

Si chiar acum, când prizonier sunt prin forta împrejurarilor în acest mare oras, pot distinge înca natura vorbindu-mi prin ploaie, prin firele de praf si prin cerul înstelat, amintindu-mi de fiecare data ca nu sunt decât un simplu calator pe pamânt aflat pe drumul care duce în vesnicie la Marele Autor al tuturor lucrurilor. Chiar daca mi-as retrai de mii de ori aceasta viata, cred ca mesajul ploii din cer mi-ar aduce aminte de fiecare data acelasi lucru despre existenta Marelui Autor. Iar în aceste clipe ce atârna greu sub fatada unei false modernitati, amintirea chipului Creatorului vesnic pe fata naturii nu face altceva decât sa îmi dea de fiecare data speranta regasirii, renasterii si a unui nou început.

 

„Un val cheama un alt val, la vuietul caderii apelor Tale; toate talazurile si valurile Tale trec peste mine. Ziua, Domnul îmi dadea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui si înaltam o rugaciune Dumnezeului vietii mele. Pentru ce te mâhnesti, suflete, si gemi înauntrul meu? Nadajduieste în Dumnezeu, caci iarasi Îl voi lauda; El este mântuirea mea si Dumnezeul meu.”

 

Bucuresti,

11 iunie 2011

 

 

SA DIVORTEZ SAU SA NU DIVORTEZ?

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

SFATURI PRACTICE

 

 

Sa divortez sau sa nu divortez? Fara indoiala asta este o intrebare pe care multi dintre noi deja ne-am pus-o, ne-o punem, sau ne-o vom pune in viitor. Astfel de intrebari sunt ispititoare si ca oricare ispita intrebari de genul acesta trebuie bine cumpatate iar in final respinse. Rare sunt motivele bine intemeiate pentru a divorta.

Divortul este unul dintre fenomenele moderne care distrug nu doar familia individuala ci institutia sociala in sine a familiei si a casatoriei. Divortul este un pacat social des intilnit la romani. Nu este demn de o natiune care se numeste crestina. Atit in Romania cit si in Moldova incidenta divortului este foarte ridicata. Citeam recent pe un blog ortodox ca Moldova se afla pe locul patru in lume privind incidenta divortului. Pare ireal, nu? Ce rusine! Ce mare rusine?

La inceput a fost ideea divortului. Toate plagile sociale cu care ne confruntam ca societate la ora actuala parca au inceput dintr-o data: avortul, divortul si revolutia sexuala. Ideea divortului a mers mina in mina cu emanciparea feminista inceputa la mijlocul veacului trecut. Fondatorii comunismului au promovat-o si ei ca o modalitate de “eliberare” a fameii de sub autoritatea “patriarhala” a barbatului si a societatii in general. Asa, ideea a devenit ispititoare si a incoltit in mintea societatii. In goana dupa voturi, legiuitorii au promis iar dupa aceea au legiferat divortul incepind din anii 50. Dar nu s-au oprit aici. Nici ei nici presiunea societatii pentru liberalizarea continua a divortului. Asa incit s-a ajuns ca din divort pe motive bine intemeiate sa fie acuma acordat mai pe ori si care motiv, oricit de trivial ar fi el, si fara a se pune prea multe intrebari.

In timp ce alte tari crestine, cum ar fi SUA, incep sa  adopte legi pentru diminuare divortului, Romania crestina se indrepta tocmai in directia opusa – liberalizeaza divortul. Uita cuvintele lui Dumnezeu “Eu urasc despartirea in casatorie.” (Maleahi 2:16. “Caci Eu urasc alungarea femeii”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel”) Ba sunt unii parlamentari care sugereaza ca in situatii in care nu sunt implicati copii sau bunuri materiale seriose, partilor ar trebui sa li se acorde divort la cerere printr-o simpla infatisare in fata unui ofiter de stare civila, cu aceasi usurinta cu care au incheiat casatoria tot in fata unui ofiter de stare civila. Ba mai mult, unii comentatori din presa romana afirma, fara intelepciune, ca ar fi bine ca Romania sa intre in “rind cu lumea” facind, la fel ca Austria sau Italia, “tirguri ale divorturilor.” Idei bizare se raspindesc tot mai mult si in Germania, la moda fiind notiunea ca un certificat de casatorie sa nu fie valabil mai mult de 10 ani, dupa care fie ca se dizolva casatoria in mod automat, fie ca e reinnoita pentru inca 10 ani prin aceptul partilor.

Astea sunt teorii ale unei societati contemporane obosite si careia ii lipseste sensul moralitatii. Dar noi? Ne gindim oare la conscintele acestei practici odioase asupra societatii? Asupra partilor care divorteaza? Asupra celor afectati de divort, in special copiii? Asupra rudeniilor si a bunastarii morale a societatii? Divortul este doar unul din multele fenomene contemporane care distrug institutia familiei si a casatoriei. Daca o trivializam prin divort, infidelitate ori lipsa de  interes s-ar putea sa o pierdem. Aici bisericile au un rol foarte important. Ele trebuie sa calauzeasca credinciosii spre intarirea casatoriei si consilierea cuplurilor intr-o directie diferita decit cea a divortului. Asta mai ales avind in vedere ca conform statisticilor incidenta divortului intre cei care frecventeaza biserica este la fel de mare ca si intre cei care se declara nereligiosi si nu frecventeaza biserica. Ba sunt si unele studii care indica, si mai rusionos, ca divortul e mai putin intilnit intre atei decit intre crestini.

Indemnam dar pe cei care se gindesc la divort sa se razgindeasca. Divortul nu este o optiune. In sensul acesta am pregati pentru d-tra materialul alaturat, prelucrat dupa un studiu mai aprofundat publicat mai in primavara de catre prestigioasa organizatie crestina profamilie americana Focus on the Family cu titlul “Should I Get a Divorce?” (“Sa Divortez?”). Speram sa va faca sa va razginditi. Materialul a fost prelucrat pentru AFR de catre Marieta si Daniel Tut, membri AFR Timisoara. Le multumim. Textul integral in limba engleza poate fi aflat aici: http://www.focusonthefamily.com/marriage/divorce_and_infidelity/should_i_get_a_divorce.aspx?p=1&series=1

Sa Divortez sau Nu?

Cine totusi divorteaza? Cum m-ar afecta divortul? Cum mi-ar afecta copiii? Ar fii divortul solutia ideala de scapare dintr-o situatie sau relatie neplacuta? Este divortul acceptat din punct de vedere biblic?… Ar mai fii vreo sansa pentru casnicia mea? Binecunoscuta organizatie mondiala pro-familia “Focus on the Family” cauta sa raspunda la aceste intrebari, oferind raspunsuri practice, sustinute de studii si întarite de experintele celor care s-au confruntat cu divortul.

Natural, nici un cuplu nu intra în casnicie gândindu-se ca nu va avea o casnicie reusta sau fericita. Întradevar la nunta ai crezut ca va promiteti dragoste pe viata, dar acum din motive pe care nu le întelegi din plin, acest vis parca s-a spulberat. Divortul ti se arata ca o scapare usoara din nereusita, si poate-ti spui ca ”doar viata e plina de a doua sansa si poate in prima casatorie nu l-ai gasit pe Dl. sau Dna Potrivita”. Poate o vei gasi sau i-l vei gasi in a doua casatorie.

Înainte de a lua decizii pripite considera cu atentie la ce te vei expune. Majoritatea celor care divorteaza nu sunt pregatiti pentru încercarile vietii dupa un divort. Acest articol te va ajuta sa faci o decizie informata bazata pe fapte sigure. Fii încurajat ca oricât de fara speranta ti se pare casnicia în acest moment exista o mare posibilitate ca sa fie salvata, daca este decizia ta sincera de a o trasforma într-o relatie plina de iubire asa cum ai sperat-o atunci când la inceput ai spus “da”..

Cine divorteaza? Decizii pripite

Studiile arata ca majoritatea casniciilor care sfârsesc prin divort au totusi nivelul mediu de fericire si conflict. Chiar daca rata divorturilor in America este în declin usor, totusi rata divorturilor este de patru ori mai mare decât a fost înainte de 1960. Se estimeaza ca din patru cupluri care se casatoresc, 40 -50 la suta se vor separa, rata fiind mult mai scazuta la cei care se casatoresc peste 21 de ani, au studii superioare sau sunt împlicati religios. Printre credinciosi, rata divorturilor a crescut, fiind la fel sau chiar mai ridicata fata de rata divortului in societatea  seculara. Acceptarea divortului devine tot mai usoara si mai tentanta.. În alte cuvinte, casniciile care esuaza nu se afla in probeme adânci, cu relatii abuzive fizice si verbale. Chiar si acestea de pe urma nu sunt rupte definitiv. Pe scurt, casniciile sunt “sufficient  de bune” si pot fii înbunatatite pe parcurs daca sotii nu ar face decizii pripite de a se separa si ar sta împreuna.

Cum ma va afecta divortul?

Dupa mai mult de 30 de ani de cercetare se stie sigur acum ca divortul rareori duce la o viata mai buna. Familiile divortate sufera atât financiar dar mai ales afectiv si emotional. Studiile arata ca femeile divortate experimenteaza o scadere cu 30 de procente al nivelului de trai pe care îl aveau înainte, iar barbatii divortati o scadere cu 10 procente. Divortul în sine costa o avere oricât de simplu se pare, si implica sume enorme pentru a reglementa bunurile commune si a plati avocatii.

Se stie foarte bine ca divortul rareori duce la mai bine. Iata câteva dintre constatarile facute pâna în prezent: (1) durata medie de viata este semnificativ mai redusa la cei divortati, ea fiind cea mai lunga la persoanele ce apartin unei casatorii; (2) cei care au fost nefericiti în casnicie dar totusi au stat împreuna au fost mult mai fericiti in decurs de 5 ani comparat cu cei divortati; (3) consecintele sanatatii unui divortat sunt asa de severe ca un cercetator de la Universitatea Yale a exclamat ca ”fiind divortat si nefumator este doar cu putin mai periculos decat daca ai fuma un packet de tigari pe zi si ai sta casatorit”; (4) dupa o diagnosticare de cancer, cei casatoriti au o rata mare de a se reface pe când cei divortati poarta în plus trauma divortului pe termen lung iar sanatatea e greu de recuperat; (5) atât femeile cât si barbatii sufera un declin mental dupa divort, iar cercetatorii arata ca femeile sunt cele mai afectate. Ca si indicatori ai declinului mental se înregistreaza depresii, ostilitati, neacceptarea de sine, iar binele personal si relatiile cu altii sunt affectate profund.

Cei mai multi vad în divort sfârsitul unei lupte, dar de obicei problemele nu dispar ci se accutizeaza si nici nu se rezolva prin o a doua casnicie. In plus, a te casatorii a doua oara înseamna sa te expui unei sanse mult mai mari de a divorta din nou.

Cum poate afecta divortul copiii?

Începând cu multi ani în urma a început sa circule mitul ca daca parintii nu sunt fericiti împreuna, nici copiii nu vor fii fericiti. Se presupune ca ceea ce este bine pentru parinti este bine si pentru copii. Realitatea covârsitoare a studiilor, insa, indica cu totul altceva: copiii sufera enorm atunci când mama si tata se despart. Consilierul si terapistul Steven Earll subliniaza faptul ca mama si tata sunt vazuti de copii ca cei care pot rezolva orice problema. Parintii sunt perceputi ca oameni foarte competenti, ca detinând puteri supranaturale sa împlineasca orice nevoie avuta. Pentru un copil divortul spulbera  securitatea  si siguranta ca parintele poate sa ofere bunastarea lui. Copiii au bine întiparit sentimentul ca exista doar o singura relatie sigura si aceasta este mama si tata împreuna.. Orice alta configuratie relationala va fii perceputa ca un atac direct, conflict si tradare a întelegerii vietii.

Studiile facute pe copiii proveniti din familiile divortate in comparatie  cu copiii din familiile integre arata în unanimitate ca cei provenitii din divorturi sufera din punct de vedere academic, experimenteaza probleme de comportament, si sunt mai predispusi în a nu absolvi un liceu. Sunt mult mai predispusi sa aiba abateri juvenile si sunt mult mai afectati de saracie. Adolescentii sunt mai predispusi la folosirea drogurilor, alcoolului si sunt implicati sexual. Din punct de vedere medical, sunt mai frecvent bolnavi si nu de putine ori sunt implicati in abuzuri sexuale. Chiar daca un mic procent din ei nu vor experimenta aceste lucruri, trauma divortului va avea impact de lunga durata. Pentru totii copiii divortul va “colora”imaginea lor despre viata, semeni si relatii pentru tot restul vietii.

Studiul Wallestein vine sa confirme trauma prezenta zi de zi in sufletele copiilor. Psihologul Judy Wallerstein a urmarit un grup de copii proveniti din familii divortate intre anii 1970 pana in 1990. Interogându-i la 18 luni, la 5,10,15 apoi la 25 de ani de la divort, a fost uimita sa constate ca nu si-au revenit, înca experimentau nereusita, teama de pierdere, teama de schimbare si de conflict. Ei nu vor trece niciodata peste divort si le va fi la fel de greu peste ani, în special in prag de sarbatori, aniversari, absolvirea unei institutii educationale, casatorii, nasteri sau celebrarea vreunui eveniment.

Este vreo sansa pentru casatoria mea?

Pentru a avea o casatorie fericita trebuie eliminate slabiciunile pentru ca relatia sa se consolideze. De multe ori gândim ca un cuplu nefericit are doar doua optiuni: sa ramâna împreuna si sa fie mizerabili sau sa divorteze si sa-si continuie viata. Exista însa o a treia optiune dovedita prin studii care arata ca cei care erau mizerabili in casnicia lor, dar au stat împreuna în decurs de 5 ani, au evaluat-o mai apoi ca fiiind foarte fericita.

Ce face o casatorie sa mearga înspre bine? Un prim lucru este asteptarea. Presiunile externe precum munca costisitoare, cresterea copiilor sau alte circumstante se vor schimba. Apoi, refacerea comunicarii efective între soti, ascultarea activa a celuilalt, complimentarea si încurajarea celuilalt. Nu în ultimul rând, fericirea personala prin gasirea unui hobby nu doar bazat pe dispozitia  celuilalt si  schimbare radicala din apucaturile nesanatoase ale unuia dintre soti prin fermitatea celuilalt.

Cum ar trebui un crestin sa perceapa divortul?

Trebuie sa ne reamintim deasemenea ca Dumnezeu, Creatorul a instituit casatoria ca un model perfect si infailibil care trebuie pastrata asa cum a fost creata. Toata Biblia insufla acelasi mesaj: casatoria este sacra, Dumnezeu uraste divortul, casatoria este instituita pentru a produce odrasle de bun character. IIsus Hristos reitereaza importanta casniciei ca un lucru sacru, creat de Dumnezeu pe care omul nu are voie sa-l rupa. Singurele motive absolvite de Biblie pentru divort sunt imoralitatea sexuala a unuia dintre soti si nedorinta de a se pocai si schimba, si abandonul unuia dintre soti pentru credinta celuilalt.

Înainte de a face decizii de separare, expertii crestini sugereaza rugaciunea si calauzirea lui Dumnezeu pentru vindecarea si restaurarea casniciilor. Înainte de a cauta separarea legala considera o separare pe o perioada de timp în care sotii pot analiza la rece situatia lor. Cautati sa deschideti canale de comunicare la inima celuilalt, sa-ti dea rabdare si un spirit iertator.

Atunci când sunt probleme mult mai adânci si grave în casatorie precum adulterul, abuzul fizic si adictiile este mandatorie apelarea la persoane specializate in consiliere biblica familiala. Aici e imperativ consultarea cu liderii spirituali din biserica sau parohia din care faci parte. Se sugereaza in plus comunicarea cu cuplurile in varsta care sunt cunoscute in comunitatea in care traiti pentru viata conjuugala exemplara pe care o traiesc, pentru a invata de la ei metodele refacerii relatiilor de casnicie. Iar in incheiere este util de reamintit ceea ce Dr. Bill Maier a realizat dupa multi ani de cercetari: rata covârsitoare a divorturilor cu probleme “usoare” în cultura în care traim, arata ca  casnicia are la baza concepte mult prea individualiste, bazate pe sine si fericirea proprie. Casnicia însa e mult mai mult decât împlinirea dorintelor si asteptarilor personale. E pastrarea sacra a ceea ce Dumnezeu a instituit: un juramânt pe viata  care implica jertfire de sine, iertare si dragoste unul pentru celalalt si punerea bunastarii celuilalt înaintea ta.

DE CE DIVORTEAZA ROMANII?

De la teorie ne intoarcem la practica si la noi la Romani. De ce divortam? In octombrie 2010 am dat peste articolul alaturat publicat in Adevarul care dezvaluie motivele puerile care ne duc in fata judecatorului cerind divort. Aici aflati articolul in intregime, http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Motivele_pentru_care_divorteaza_romanii_0_360564563.html, iar ma jos o versiune prescurtata.

Motivele pentru care divorteaza românii

Mihai Voinea, Miercuri 27 octombrie 2010

Barbatii sunt de trei ori mai vinovati decât femeile

Conform celor mai recente date centralizate de Institutul National de Statistica (INS), în anul 2009 s-au înregistrat în România 32.341 de divorturi. Cea mai mare rata a divortialitatii a fost în judetul Brasov (2,79 la mie), în timp ce oltenii par a avea cele mai trainice casnicii, judetul Dolj înregistrând o rata de 0,83 la mie pe parcursul anului trecut. Printre cauzele de divort invocate se numara: infidelitatea conjugala (7,5%), alcoolismul (5,8%), violentele fizice (4,6%), acordul partilor (29,5%), cauze combinate (8,2%) si alte situatii (44,4%). Interesant este ca, potrivit statisticilor oferite de INS, numarul divorturilor aparute din vina sotului este de 3 ori mai mare decât al celor din vina sotiei. Daca dragostea dureaza trei ani, în România o casnicie care ajunge la divort dureaza, în medie, 13,3 ani. Vârsta medie a barbatilor implicati în procesele de divort este de 40 de ani, în timp ce în cazul femeilor ajunge la 46,4 ani.

In instanta

Usile salilor de judecata sunt deschise pentru toti cei care sunt curiosi sa vada cum decurge un proces de divort. În rigiditatea si în absurditatea lui, sistemul juridic transforma despartirea unor oameni într-un soi de spectacol tragicomic, în fapt o imagine sumbra a societatii bolnave în care traim. În România nu se poate divorta amiabil decât în anumite conditii (atunci când ambii soti îsi dau acordul, casnicia este mai veche de un an, iar din ea n-au rezultat copii înca minori), asa ca de cele mai multe ori se ajunge la divortul pentru motive temeinice. Întrucât solicitarea divortului din culpa proprie nu este permisa de lege, persoana care înainteaza actiunea de divort trebuie sa precizeze motivele pentru care celalalt se face vinovat si sa aduca dovezi în sustinerea acestora. Sistemul pare construit în asa fel încât sa ucida si ultimele sentimente care ar mai putea exista între un sot si o sotie a caror casnicie a ajuns la rascruce: îi forteaza sa-si vâneze defectele si le lipeste doua etichete cumplite, a caror simpla pronuntare sugereaza ca nu mai exista drum de întoarcere – unul devine reclamant, iar celalalt, pârât.

La Judecatoria Sectorului 1, într-o sala cât sufrageria unui bloc comunist, transpira laolalta barbati si femei de toate vârstele, plus o pleiada de avocati plictisiti care îsi asteapta rândul la bara. Un gardian mustacios le scruteaza dintr-un colt pe viitoarele femei divortate, în timp ce judecatoarea o îndeamna pe o tânara îmbracata modest sa puna mâna pe Biblie si sa repete dupa ea: „Jur sa spun adevarul si sa nu ascund nimic din ceea ce stiu. Asa sa îmi ajute Dumnezeu”.

Într-adevar, tânara despre care grefierul noteaza ca este verisoara reclamantei este hotarâta sa nu ascunda niciun detaliu: „Eu am stat la ei în casa timp de patru luni. A batut-o la fundul gol pâna i-a dat sângele. I-a facut o schema de karate de a doborât-o la pamânt. Dupa aia a dat cu pumnul în tavan si a spart frigiderul cu ciocanul”. Pârâtul, un barbat înalt si foarte bine legat, pare consternat de cele afirmate la adresa sa. Judecatoarea face eforturi sa îsi stapâneasca zâmbetul si, întorcându-se catre grefier, dicteaza pe un ton impersonal: „Declar ca am asistat personal la agresiuni fizice între cei doi. Am vazut cum pârâtul i-a aplicat reclamantei o schema de karate, iar aceasta a cazut la pamânt”.

Dosarul urmator pare mult mai complicat, chiar daca nu a ajuns înca în faza martorilor. Judecatoarea pune întrebari, cei doi raspund si îsi arunca acuzatii. Din aceasta discutie în trei se developeaza toata intimitatea unei casnicii care dureaza, cum-necum, de peste 15 ani. Sotul, inginer, pleca des în calatorii de serviciu. Sotia, profesoara, se titularizase într-o localitate aflata la 200 de kilometri de Bucuresti. Se vedeau mult prea rar pentru ca sentimentele de la început sa reziste, dar destul de des încât sa faca trei copii. Cel mic si cel mare locuiesc acum împreuna cu tatal. Acesta i-a dus pe trasee de munte interzise. Mijlociul sta cu mama si a avut o tentativa de sinucidere. Urmatorul termen – peste trei saptamâni.

Televizorul si frigiderul

Dosarele se succed într-un ritm alert. Înfatisarile dureaza putin si nu par sa rezolve nimic. Unii aduc drept martor un vecin, altii – un coleg de serviciu, altii – o ruda. Se vorbeste despre un barbat alcoolic care nu aduce niciun ban în casa, despre o femeie care nu spala si nu face mâncare si despre un cuplu în care cei doi stau prea mult la serviciu si fiecare si-a gasit pe altcineva. Dupa numai patru ani de casatorie, un cetatean de origine turca si o românca aratoasa s-au hotarât sa continue pe drumuri separate. L-au adus în fata instantei, ca martor, pe un prieten comun, si el tot cu obârsii otomane. Judecatoarea întreaba cu hotarâre, ca si cum omul acela chel si negricios din fata ei ar avea raspunsuri pentru toate întrebarile din lume: „De ce nu se mai înteleg cei doi?”. Turcul îsi scoate mâinile din buzunare si începe sa gesticuleze: „Problem cu banii. E criza asta, certuri mari! Problem cu banii!”.

Varianta cea mai simpla a unui divort pare aceea în care copiii sunt suficienti de mari încât sa nu mai fie afectati direct de despartirea parintilor, iar sotii îsi împart agoniseala fara conflicte. Scena are ceva din linistea si tristetea unui sfârsit de octombrie: un cuplu aflat în pragul vârstei a treia se înfatiseaza timid în fata judecatoarei. Barbatul poarta pantaloni de culoarea oului de rata calcati impecabil, la dunga. Femeia are parul pieptanat într-o parte si o rochie neagra, foarte eleganta cândva. Judecatoarea rasfoieste hârtiile din dosar si începe sa citeasca: „Partile au convenit la împartirea bunurilor dupa cum urmeaza: parterul imobilului din strada Moldovei îi revine reclamantei, iar etajul si mansarda îi revin pârâtului. Televizorul Sony îi revine reclamantei, iar frigiderul marca Beko îi revine pârâtului. Autoturismul Matiz va ramâne în proprietatea reclamantei, iar autoturismul Oltcit îi va reveni pârâtului”.

Din 2011, divortul e mai usor

Începând cu 2011 divorturile în care cei doi soti se înteleg pe cale amiabila vor putea fi rezolvate doar prin notar, fara a mai ajunge la tribunal. Legea „micii reforme” în justitie, promulgata luni [Nota AFR: octombrie 25, 2010] de Traian Basescu, vizeaza si solutionarea proceselor de divort pe cale administrativa. Dupa 1990 a fost un val de divorturi. Existau acele casnicii care nu se puteau desface în comunism si care au fost rupte odata cu intrarea în democratie. Înainte ea spunea ca el e betiv si el zicea ca ea e curva. Îsi spalau rufele în fata instantei, veneau cu câte cinci pagini cu motivari. A venit apoi o perioada de acalmie, iar dupa 2000 a început iarasi. Prosperitatea economica îsi spunea cuvântul. La un moment dat, cu cât mai gros e portfofelul, cu atât e mai putina dorinta de a fi într-o familie. Adica barbatii în vârsta si cu bani si-au dorit femei mai tinere si mai frumoase. Subit, sotiile erau niste babe urâte. Prosperitatea financiara nu duce, de regula, la prosperitate familiala.

Care sunt cele mai frecvente motive pentru care se înainteaza divort?

Acum este moda nepotrivirii de caracter, o sintagma care ascunde, de fapt, multe lucruri. Vine apoi infidelitatea, acuzata, de regula, de femei. O cauza frecventa este evolutia separata a sotilor în casnicie. Unul progreseaza mai repede profesional sau se maturizeaza mai repede. Desi au plecat din acelasi loc, sotii nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda. ?i saracia este o cauza des întâlnita. De remarcat, totusi, ca infidelitatea este invocata în aproape toate cazurile. Din cauza crizei, anul trecut a fost un val mare de divorturi. Care mai este si acum si care va continua. Copiii sunt de multe ori victime ale divortului. Multi cred ca parintii se despart din cauza lor pentru ca îi aud cum îsi reproseaza ca n-au avut grija de ei. Majoritatea divorturilor au problema copilului, ce se întâmpla cu el. Copiii îsi iubesc ambii parinti, nu au perceptia faptului ca un parinte este infidel sau ca ei nu se mai potrivesc. Copiii dezvolta, adeseori, un complex, crezând ca ei sunt vinovati de despartirea parintilor.

AFR VA RECOMANDA:

Divortul este o problema nu numai la romani sau in tarile “creatine.” E o problema crescinda si la musulmani, dar sfatul e aceleasi: nu divorta! http://www.albalagh.net/book_review/yamani.shtml

Va recomandam deasemenea “The Impact of Marriage and Divorce on Children” (“Impactul casatoriei si a divortului asupra copiilor”), un studiu publicat in 2004 de prestigioasa fundatie (think tank) americana The Heritage Foundation. Divortul duce la saracie si probleme de toate felurile pentru soti dar mai ales pentru copii. http://www.heritage.org/research/testimony/the-impact-of-marriage-and-divorce-on-children

Ultimul studiu, de 26 de pagini, a fost facut si emis de Family Research Council (Washington DC) http://downloads.frc.org/EF/EF11E70.pdf. El indica ca divortul rezulta in scaderea nivelului financiar al fostilor soti la jumatate. In contrast, familiie unde sotii nu divorteaza au nivelul cel mai ridicat de venituri din SUA. Iar copiii care sunt crescuti in familii unde nu se divorteaza au si ei la rindul lor o probabilitate statistica mult mai redusa, in comparatie cu copiii care cresc in familii divortate, de a divorta ori de a cistiga, ca adulti, un venit sub media venitului national. In final, studiul raspunde unor intrebari fundamentale: Vrei sa fii bogat? Casatoreste-te! Vrei sa fii bogat pina la adinci batrinete? Casatoreste-te. Vrei sa fii sarac? Divorteaza sau nu te casatori.

A MINTIT GUVERNUL MOLDOVEI?

In februarie si martie am scris pe larg despre proiectul legii nediscriminarii propus de Guvernul Filat in Republica Moldova. Atrageam atentia asupra aspectelor imorale a proiectului si mai ales al pericolelor pe care el il are pentru Moldova, societatea moldoveneasca, si mai ales libertatea religioasa, de exprimare si de constiinta. Motivul principal este ca proiectul legislativ include si interzicerea discriminarii pe baza de orientare sexuala. Avem insa motive sa credem si sa afirmam ca Guvernul Filat nu a fost suficient de transparent cu cetatenii Moldovei in argumentele pe care le-a facut pentru promovarea proiectului legislativ. Intre altele, a afirmat ca legea e obligatorie, a fost propusa la cererea Uniunii Europene, si e necesara pentru obtinerea facilitatii de vize pentru cetatenii moldoveni in Uniunea Europeana.

Luna trecuta d-l Valeriu Gheorghe, Director in Ministerul Afacerilor Externe a Republicii Moldova, a transmis o scrisoare d-lui Marian Vitalie, Director Executiv al Aliantei pentru salvarea Familiilor din Moldova in care afirma tocmai reversul: obiectivele proiectului legislativ nu au facut “obiectul negocierilor” intre Moldova si Uniunea Europeana, ci “reprezinta o oferta a Uniunii Europene” adresata Moldovei. Afirma deasemenea ca “Programul national de implementare nu a fost negociat cu Uniunea Europeana. Prin urmare nu au existat nici negociatori.” Dimpotriva, afirma scrisoarea, proiectul legislativ a fost initiat de Guvernul Filat prin consultatii informale cu “Comisia Europeana si a fost obtinuta sustinerea acesteia.”

Pe de alta parte notam cu satisfactie ca Alianta pentru salvarea Familiilor din Moldova isi continua opozitia fata de proiectul Filat. Pe 26 mai a organizat la Chisinau o masa rotunda la care au participat oaspeti ilustri din Marea Britanie, SUA, si parlamentari moldoveni care s-au pronuntat in unison impotriva legii Filat. Detalii si poze aici: http://salvareafamiliilor.com/2011/05/masa-rotunda-%e2%80%9elegea-anti-discriminare-probleme-si-solutii%e2%80%9d/ Felicitam pe colegii din Republica Moldova pentru perseverenta lor si ii incurajam sa-si continue opozitia fata de proiectul Filat, un proiect cu totul daunator valorilor crestine si bunastarii morale a societatii moldovene.

CONFERINTA PRO-FAMILIE LA PALATUL PATRIARHIEI

Alianta Familiilor din Romania a fost invitata si a participat, prin directorul ei executiv Bogdan Mateciuc, marti, 24 mai, la conferinta cu titlul „Sa convietuim intr-o perioada de criza: familia lui Dumnezeu, familia omului, familia popoarelor” organizata de Patriarhia Romana in colaborare cu Comunitatea romano-catolica Sant’ Egidio. Au participat preoti si misionari ai celor doua biserici, precum si reprezentanti ai societatii civile. Printre vorbitori s-au numarat dl Andrea Riccardi, fondator al Comunitatii Sant’ Egidio, Prof. Nicolae Achimescu de la Facultatea de Teologie din Iasi si Prof. Ilie Badescu, Facultatea de Sociologie din cadrul Universitatii Bucuresti. Printre ideile dezvoltate au fost urmatoarele. Mare parte din istoria Occidentului este bazata pe eliberarea de orice legaturi, o eliberare in singuratate. Omul sarac stie ca singuratatea e o forma suplimentara de saracie. Ruperea de catre om a legaturii cu Dumnezeu atrage dupa sine ruperea relatiilor cu semenii, in familie si comunitate. Individualismul si egoismul au patruns si in Biserica, unde din ce in ce mai mult avem de-a face cu individualitati insingurate, iar nu cu o comunitate. Formele alternative de convietuire – concubinajul, relatiile homosexuale… – sunt expresii ale degenerarii familiei naturale.

LEGEA PORNOGRAFIEI IN ROMANIA

Pe parcursul ultimelor luni v-am informat periodic privind evolutia amendamentelor la legea pornografiei initiate si promovate de diverse grupuri pro-valori din Romania. Avem neplacuta obligatie insa sa va informam ca propunerile, care acuma sunt dezbatute in Camera Deputatilor, au suferit modificari neplacute cu consecinte daunatoare valorilor. Spre surprinderea noastra chiar si Comisia Drepturilor Omului a agreat cu unele modificari. Modificarile le aflati aici: http://www.cdep.ro/comisii/drepturile_omului/pdf/2011/av220.pdf Printre altele s-a schimbat titlul legii si s-au eliminat termenii “protectia moralei publice si a pudorii.” Au eliminat un amandament fundamental care ar fi impus siturilor electronice pornografice obligatia de a verifica varsta vizitatorilor siturilor pornografice inainte de a li se permite acces. Ne exprimam in mod cit se poate de categoric dezaprobarea fata de modificarile propuse dar va reamintim ca avem ochii atintiti asupra parlamentarilor care fie ca au facut aceste modificari negindite fie ca au stat indiferenti fata de atentionarea pe care le-am facut-o. La alegerile din 2012 va vom spune cine sunt.

CASA IOSIF – BEIUS

Casa Iosif din Beius (Bihor) este un centru pentru copii abandonati, orfani, sau parasiti de mamele care din fericire nu i-au avortat ci i-au lasat sa traiasca. D-l Petrica Lucaciu, Directorul ei Executiv, ne anunta ca pe 27 mai Casa Iosif a fost vizitata de un oaspete de mare notorietate, fostul ambasador SUA la Bucuresti, David Funderburk. In linkul alaturat aflati poze si detalii. Avem copii frumosi! http://www.photoshow.com/watch/Gr2tv5Nv?p=photoshow_deluxe&v=6.0.0&d=791&l=full_paid&s=downloadcom_ Vizitati si situl Casei Iosif: www.remm-ministry.org

MATERIAL VIDEO

Va preocupa faptul ca Uniunea Europeana submineaza suveranitatea nationala a Romaniei? Pe britanici ii preocupa subminarea suveranitatii nationale a Marii Britanii. Daca si pe unii dintre d-tra va preocupa, va recomandam sa vizionati prezentarea video alaturata facuta de citiva parlamentari britanici pe aceasta tema. Sunt doua prezentari de cite 30 de minute fiecare. http://www.brugesgroup.com/eu/parliament-the-eu-and-national-sovereignty.htm

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Datorita d-tra am ajuns la 6.200 de adeziuni la Declaratia de la Timisoara. Va multumim. Tinta este de 7.500. Deci, mai este loc. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro.

MONARHIA – UN POSIBIL GARANT PENTRU ROMÂNIA

On By nelursIn Opinions, RomaniaLeave a comment

MONARHIA – UN IMPERATIV AL TRECUTULUI SI UN POSIBIL GARANT PENTRU VIITORUL ROMÂNIEI

 

de George PETROVAI

 

Situatia României de azi este tragica, în pofida sperantelor iscate din noua configuratie economico-politica a Europei: economia este incapabila sa se redreseze, fapt ce duce la deteriorarea continua a nivelului de trai, în timp ce pe plan extern, tara a înregistrat nenumarate esecuri (intrarea în NATO si acceptarea noastra în Uniunea Europeana sunt compensatii cu efecte de durata), cu atât mai dureroase aceste esecuri cu cât veneau dupa o suita de promisiuni si încurajari formulate elegant de prieteni traditionali. Dar se stie ca marele rege al omenirii îl reprezinta interesul, ori servirea lui constiincioasa, atrage nolens-volens dupa sine descotorosirea de tot „balastul” ce i-ar stânjeni deplina eficacitate – sentimente, angajamente formale, relatii inconsistente. Au crezut românii ca daca ei si-au deschis larg portile tarii (sa iasa avutia nationala si sa intre multe dintre rebuturile lumii civilizate), Apusul va proceda la fel. Când acolo, oficialii României sfârâind în uleiul încins al prefacerilor democratice, s-au vazut opriti, politicos dar ferm, în antecamera politicii occidentale.

Ulterioarele lor salturi spre împaratiile de la Soare-Rasare, n-au reusit sa fie nici pe departe concludente asa cum si-au dorit din toata inima. Cel mult au aratat lumii întregi rezistenta incredibila la tavaleala a diplomatiei dâmbovitene…

 

Iata de ce românul chibzuieste tot mai des la fatalitatea ce trage de urechi destinul nostru balcanic si ajunge sa creada ca monarhia ar fi cel mai rapid si mai eficace canal de legatura cu cancelariile apusene. Sigur ca în momentul de fata cei mai multi dintre români au o parere despre institutia monarhica ce oscileaza între dispretul vag (datorat neinformarii ori dezinformarii) si refuzul ei categoric, ce provine dintr-o detestabila inertie de sorginte iacobino-bolsevica. Majoritatea românilor se declara satisfacuti de actuala forma de guvernamânt, chit ca republica dinainte si cea de azi înseamna experiente dureroase pentru unii dintre ei.

 

Daca la noi lucrurile ar merge bine, e cert ca interesul românilor vizavi de politica ar scadea si el. Dar cum ele merg ca vai de lume, adica într-un inconfundabil stil românesc, este la mintea cocosului de unde izvoraste marele apetit al românilor pentru politica. Cu toate ca risipesc atâta timp si energie în chestiuni legate de politica, este de mirare cât de putine lucruri juste cunosc despre monarhiile României (dintr-o ireverentioasa indolenta inoculata de bolsevism?) si cât de multe amanunte neesentiale stiu despre casele regale europene…

 

Dar nici cei mai înversunati adversari interni ai monarhiei nu au curajul sa nege rolul decisiv al institutiei monarhice în formarea, propasirea si consolidarea statului român modern. Lunga domnie a regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, începuta în anul 1866, dupa rusinoasa detronare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza operata de monstruoasa coalitie, a însemnat dobândirea independentei în urma razboiului româno-ruso-turc din 1877-78, apoi un ansamblu coerent de masuri (legi, constructii, cai ferate, înviorarea agriculturii etc), care au contribuit esential la modernizarea tânarului regat al României. Fireste, avem tot dreptul sa ne imaginam ca procesul de modernizare început în forta de catre Cuza, ar fi înaintat în aceeasi directie si în mod sigur cu un alt entuziasm din partea taranilor, talpa tarii, cei care îl adorau pe principe dupa reforma agrara întreprinsa si care nutreau sentimente ostile fata de Hopântolul, cum îi spuneau ei, ajuns la Bucuresti cu mari riscuri din pricina ostilitatii dintre Prusia si Austria. Dar nu trebuie neglijat contextul politic international, asupra caruia era perfect edificat însusi domnitorul Cuza: Tânarul stat românesc avea nevoie de scutul de aparare al unei mari case domnitoare din Europa!

 

Înteleapta domnie a regelui Ferdinand I, desi începuta sub auspicii nefavorabile – declansarea primului razboi mondial, a continuat procesul dezvoltarii si afirmarii României pe arena internationala: Prin vointa românilor din toate provinciile, la 1 Decembrie 1918 are loc la Alba-Iulia marea Unire, act prin care se impune lumii o realitate incontestabila – existenta de drept si de fapt a României Mari! A urmat reforma agrara din 1921, adica rasplatirea eroismului demonstrat pe toate fronturile de soldatii nostri tarani, si apoi moderna Constitutie din 1923, fapte legislative de maxima importanta, ce au asigurat dezvoltarea impetuoasa a României pâna în anul 1938.

 

Domnia regelui Carol al II-lea a fost mai putin fasta, atât datorita caracterului sau nestatornic, cât mai ales contextului international din preajma celui de-al doilea razboi mondial, context favorabil dictaturilor, dar cumplit de nefavorabil României ciopârtite. De subliniat ca dictatura lui Carol al II-lea a venit mult dupa febra dictaturilor de care a fost cuprinsa întreaga Europa.

 

Domnia tânarului rege Mihai I, tescuita între dictatura autoritarului maresal Ion Antonescu si fioroasa dictatura comunista, în plin avânt dupa invadarea României de catre rusi, a fost prea scurta si nefericita pentru a putea atinge maretia celor 13 ani de domnie ai regelui Ferdinand, cu toata asemanarea la fire, inima si nobile intentii dintre bunic si nepot.

 

Cu toate astea, insurectia armata de la 23 August 1944 ramâne un act de mare curaj si responsabilitate, gratie caruia – cu toate neajunsurile sale, s-a pus capat regimului autoritar al maresalului, iar România a întors armele împotriva nemtilor si aliatilor lor. Din pacate, jocurile politice de culise (întâlnirile dintre Stalin, Roosevelt si Churchill) n-au tinut cont de bunele intentii ale regelui, ele (aranjamentele de culise în ceea ce priveste stabilirea sferelor de influenta) batându-si amarnic joc de sperantele românilor.

 

Dar ma rog, ce ar putea face institutia monarhica în nelinistita si contraproductiva Românie de azi? Deoarece regele domneste, nu guverneaza, doar el ar putea sa realizeze ceea ce se dovedeste a fi peste puterile unui presedinte, oricât ar fi acesta de echilibrat si bine intentionat: Sa se ridice deasupra disputelor dintre partidele politice, sa netezeasca asperitatile politico-sociale si sa uneasca energiile într-un efort national de relansare economica. Iar pe plan extern, doar monarhul ar reusi deîndata sa asigure mult necesara noastra credibilitate, atât prin stabilitatea politica interna, cât mai ales prin garantatele si convingatoarele înrudiri dintre casele regale. Nu-i ilustrativ în acest sens exemplul oferit de Spania, redevenita monarhica dupa „joaca” de-a republica si dictatura franchista?

 

Sighetul Marmatiei

18 mai 2011


A TREIA FORTA- România profunda

On By nelursIn Opinions, RomaniaLeave a comment

Recenzie de Drd. Stelian Gombos

A treia forta – România profunda. Autori: Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon. Editura „Logos”, Bucuresti, 2008, 367 pagini

 

[pullquote]Motto: “ Nu ni se potriveste nici un model extern de civilizatie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit sa fim lasati sa crestem organic, dinlauntrul nostru. Cred ca schema de baza, arhetipal-seminala, a fiintei noastre se gasea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lasat de izbeliste, la mijloc de drum, între preistorie si electronica. Nu avem un pattern, crestem si descrestem aiurea, dupa legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri cautând petrol si otel si negasind decât cimitire de folclor si limba.” Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fara jurnal[/pullquote]


 

Am încheiat, în urma cu câteva ceasuri, si cu o oarecare întârziere, lectura volumului, scris „la patru mâini, doua suflete mari si doua caractere tari” de eseistii Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon si recomandata cu multa sinceritate si responsabilitate de catre catre Actorul, Regizorul crestin, Apologetul si Marturisitorul autentic Dan Puric. În mod normal, as lasa sa treaca de la câteva zile la saptamâni, care sa lase ebulitia lecturii sa decanteze lin într-un text. Unele dintre recenziile mele sunt departe de momentul primei lecturi cale de mai mult de un an. De data aceasta nu va mai fi la fel, scriu la cald, adica la rosu. Voi mai face, marturisesc dintru început, ceva ce consider a fi impardonabil, un lucru pe care mi-l refuz din principiu: o recenzie la persoana întâi. În raport cu cartile pe care le citesc, sunt prea mic, nu exist. Volumul celor doi autori nu m-a întâlnit altfel, nici nu m-a lasat mai mare. Poarta însa cu el o încarcatura de Prezent care provoaca cititorul la o reflectie fatisa, fara jumatati de masura. Un Prezent agresiv ca o îndragostita care vrea sa stie: „Ma iubesti?” si careia nu-i poti raspunde decât afirmativ sau negativ, dar musai cinstit. Nu te poti angaja în fata acestui tip de întrebare decât la persoana întâi, strict personal. Deci si prin urmare, asa voi face. Am terminat lectura cu certitudinea întâlnirii cu unul dintre cele mai importante texte despre lumea noastra redactat în România, senzatie pe care n-am mai avut-o niciodata de la Omul recent a lui Horia Roman Patapievici încoace. Rog ca aceasta din urma observatie sa nu-mi fie judecata prea dur, neputând spune, la urma urmei, ca citesc toate lucrarile care se publica pe la noi, nici macar pe toate care merita acest efort. Este o impolitete fata de contemporaneitate, dar este preferabil asa, zic eu, decât sa fiu nerecunoscator celor ce ne vin din trecut. Observatia asemanarii dintre cele doua volume nu este, cred, lipsita de importanta, si o voi relua în partea finala a recenziei, acolo unde voi încerca sa schitez câteva anticipari ale impactului pe care îl va avea A treia forta: România profunda.

 

Asadar, iata, în rastimpuri, în orice cultura apar carti care dinamiteaza ideile considerate pâna atunci a fi de neconstestat. Carti inclasificabile, care deschid drumuri, redefinesc perspective si creeaza un climat nou. Nu cred ca gresesc când afirm ca A treia forta: România profunda, cartea scrisa “de patru mâini si doua capete” – de Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon, cu postfata semnata de Gheorghe Fedorovici, si cu interviurile realizate cu cei doi autori si protagonisti de catre Silviu Man, va masura cu precizie cât de permeabili am ramas la idei cu adevarat noi, cât de ancorati suntem în realitatea zilelor noastre si, mai cu seama, adevaratul nostru apetit nostru pentru libertate – acea libertate nemediata de nici o instanta politica ori slogan publicitar.

 

A treia forta: România profunda nu este bricolaj conceptual manufacturat de doi universitari. Autoritatea autorilor Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon nu provine din niscaiva fraze lungi si amenintatoare, delicat-ininteligibile, nici din docte si tepoase note de subsol, ci din faptul ca ei stiu sa ti se adreseze direct, franc, iar nu cu identitatea tupilata dupa tufisul unor concepte costelive si arabescuri “telectualiste”. În cartea lor – scrisoare-manifest, iar nu poligon pentru patinaj teoretic – se vorbeste, în cel mai viu si mai asumat mod cu putinta, despre stirbirea fundamentelor lumii, despre lipsirea progresiva a omului de omenie, despre cresterea deficitului de România în România si alte probleme ce nu pot fi acoperite prin înnodarea de silogisme, ci doar prin marturisire. Iar Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon marturisesc, vorba aceluiasi I.D. Sîrbu, citat mai sus, “despre tot ce nu ti se poate lua la perchezitie”.

 

Ce înseamna a gândi? Eugen Ionesco spunea: “A gândi înseamna a gândi de unul singur”. A gândi nu înseamna însa a jongla cu termeni prestabiliti – a gândi exista numai în afara locurilor comune si ale prejudecatilor vremii. Noi ne-am obisnuit sa credem ca vremurile noastre ne daruiesc libertatea, ceea ce n-a facut nici Evul Mediu (pentru ca “hm, obscurantist”), nici secolul XIX (pentru ca „vai, monarhist”), nici perioada interbelica (pentru ca, “ah, Cioran-Eliade-Ionesco”). De-abia acum, dupa 45 de ani de comunism si 21 de ani de tranzitie, printr-un miracol pe care nimeni nu încearca sa si-l explice, ni se pare ca ne-am trezit, un pic buimaciti, în cea mai buna dintre lumile posibile. Libertatea noastra cea noua s-a nascut prin “spargerea prejudecatilor” lumii celei vechi… Ce uitam însa, tot aruncând diatribe împotriva vremurilor trecute, este ca în locul vechilor prejudecati, timpurile moderne ne-au facut cadou altele, mai subtile, mai rafinate, mai adaptate noii noastre identitati, de posesori de drepturi, carduri bancare si ferestre cu geam termopan. În loc sa gândim singuri, ne-am învatat sa cântarim lumea în termeni vagi si smulsi de realitate, sa ne raportam existenta nu la oameni, ci la institutii, si sa etichetam definitiv adevarurile incomode pentru a nu fi perturbati din reveriile noastre progresiste. Acesta este unul dintre marile merite ale volumului A treia forta: România profunda – acela ca demonstreaza, cu argument limpede si maximum de blândete, ca si lumea în care traim sufera de grosolane imprecizii si de insuportabile locuri comune. De exemplu: imaginea noastra despre “capitalism” este indisolubil legata de aceea a unor banci si corporatii uriase, care ruleaza în circuitul economic sume ametitoare. Nu ne putem, deci, închipui un asa-zis capitalism la scara umana. Aici intervine Mircea Platon, dând exemplul unui model de capitalism antibancar practicat de negustorii Frantei de dinainte de Revolutie, care – în chip uimitor – evitau împrumuturile si care nu aveau obsesia consumului si a maximizarii cu orice pret a profitului (elemente fara de care nu poate fi imaginat “capitalismul nou”). Desigur, contraargumentul cel mai la îndemâna ar fi sa afirmam ca exemplul este lipsit de relevanta, fiindca aceasta se întâmpla de mult, în vremuri imemoriale, nu acum si aici, “în cea mai buna dintre lumile posibile”… Daca am aduce însa aceasta obiectie, am uita, în mod nepermis, ca circuitul lumii nu este liniar si ca o crestere cantitativa nu înseamna neaparat un progres (“Chiar si despre o tumoare se spune ca se afla în progres” –Giovanni Sartori).

 

Într-un stil imbatabil, cu floreta luciditatii învelita într-o teaca stilistica de mare rafinament, Mircea Platon ridica masive semne de întrebare deasupra utopiilor prefabricate cu care ne alimentam zilnic: – iluzia dezvoltarii României prin rapt: “România îsi va fi revenit când va avea nu cinci miliardari, ci 30.000 de croitori buni, nu când va avea cinci baroni ai impexurilor agricole, ci doar când va avea o economie taraneasca prospera si 200 de soiuri de vin bun” (Ce-a mai ramas de aparat? Micul întreprinzator);

– iluzia democratiei imaculate: “Dupa cum observa Victor Davis Hanson, sistemul actual are înca de dat un raspuns la întrebarea daca democratia e posibila în lipsa existentei unei clase de tarani, de fermieri, de yeomen, de razesi, a caror independenta economica si virtuti rustice de autosuficienta, spirit de întreprindere, stocism, si prudenta au stat la baza ideii democratice din vremea Greciei antice si pâna în secolele XIX-XX.” (Ce-a mai ramas de aparat? Satul);

– iluzia dreptei intolerante: “Nu fortez pe nimeni sa fie ortodox, îl ascult pe cel care îmi vorbeste de alta credinta, dar nu accept sa fiu “tradus”, sa fiu redefinit, reeducat, sa fiu fortat sa devin altceva sau sa renunt la parti din credinta mea sau din practica ei liturgica. Darul lui Dumnezeu e sa ne iubim fiind diferiti – chiar dusmani -, nu sa ne iubim pentru ca suntem la fel. Pentru ca trebuie sa-l iubim pe El în noi, nu pe noi.” (Cum poti fi conservator fara sa fii legionar si fara sa fii de stânga);

– iluzia învecinarii dintre conservatori si legionari: “Punctele unde se opereaza desprinderea de Miscarea Legionara sunt cele referitoare la: cultul violentei si folosirea atentatului politic ca raspuns la terorismul de stat; tehnoccratismul elitelor (cultul “intelectualilor”); legat de acesta la rolul covârsitor al statului în viata economica sau spirituala, rol pe care conservatorii moderni nu îl mai pot pretinde, importanta fiind acum restaurarea libertatii omului dupa deceniile de manipulare comunista si pavlovianism social; antisemitismul si teoria conspiratiei iudeo-masonice, o pervertire doctrinara a realitatii care cere instrumente mult mai nuantate de întelegere si actiune decât determinismul conspirationist” (idem);

– iluzia unui crestinism al elitelor, aseptic si urban: “Intelectualii spiritualisti se vor introvertiti într-o “biserica interioara”. Vor sa fie singuri cu Dumnezeu. Dar le ia multa bibliografie ca sa ajunga acolo. Unui taran român îi lua doar o îngenuchere. Uneori, prin partile Basarabiei, si câteva gâturi de tarie.” (Ce-a mai ramas de aparat? “Ortodoxia babelor”);

A nu se întelege ca omul timpurilor noastre – fie ca locuieste la Lyon, Boston, Oradea sau Galati – nu ar avea deloc capacitatea de a distinge între realitatea înconjuratoare si realitatea simulata, nascuta din prejudecatile despre care vorbeam mai sus. Omul poate înca intui raul, dar numai în manifestarile lui cele mai vizibile – ale nepasarii civice sau ale trucurilor politice. Neîncercând sa caute cauzele prime ale raului ce-l înconjoara, el – constata Ovidiu Hurduzeu – sfârseste prin a-l echivala numai cu mizeria copioasa. Orizontul nostru de sensibilitate este micut si, în miopia noastra, credem ca de îndata ce nu vom mai arunca gunoaiele pe jos, vom putea sa ne numim “civilizati”, uitând ca civilizatia nu înseamna neaparat omenie. Nu vad, de exemplu, daca ar putea fi preferabila limba dezinfectata, de cauciuc, a corporatistilor, înjuraturii cleioase de Strehaia: “În România, el nu vede decât gropile din asfalt, coruptia politicianului si spaga functionarului din spatele ghiseului, mitocania semenilor sai (dar nu si pe a lui însasi). În mintea sa toate ar trebui sa functioneze ca-n Elvetia, dar habar n-are cât l-ar costa o Elvetie româneasca. Nici sclavii fericiti ai Americii nu vad mai departe de vârful nasului: îl înjura pe Bush pentru pretul ridicat al benzinei, dar continua fiecare sa mearga la birou într-un SUV de cinci tone. Se arata vag îngrijorati de “global warming”, dar sunt speriati de-a binelea ca fabricile se închid, tara se dezindustrializeaza iar viitorul se muta în China si India. Enorma aglomerare de mijloace redundante, proliferarea superfluului si a insignifiantei, epuizarea realului prin secatuirea resurselor naturale si desertificarea ordinii simbolice, prin virtualizare, viteza paroxistica imprimata fiecarei activitati umane însotita de imobilitatea gândirii critice – într-un cuvânt hipercomplexitatea, actioneaza prin mii si mii de cauze tangentiale si interpuse. E greu sa le deslusesti din habitaclul automobilului.” (Hipercomplexitatea paguboasa)

 

Odata ce diagnosticul corect a fost pus, tratamentul este necesar. Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu nu întemeiaza o doctrina sau o ideologie, nu propun regulamente noi si noi organigrame. Ofera un drum de urmat, iar nu rezultatul de dobândit la deadline-ul vreunui cincinal. Omul înfatisat de Forta a treia nu este Om Nou, nu este secretia ambigua a unor minti înfierbântate care vor sa încerce înca un experiment social à la maniere de Pavlov. Nu un alt om mutilat prin aderarea la noi canoane exterioare, ci omul întors înspre matca sufletului sau. Nu partizani, nu adepti, nu purtatori de insigne si drapele, ci oameni – fara majuscule, oameni în carne, oase si suflet… Oameni care nu traiesc pentru a se încadra în vechea dihotomie: “Hot vsersus Prost”. Oameni care nu jubileaza la gândul ca au sa-si îngroape viata undeva pe ruta birou – hipermarket. Care stiu ca “a te realiza” nu înseamna a avea un frigider ticsit. Care nu au nevoie de manuale de PR si comunicare pentru a se face întelesi. Care nu fac binele doar pentru ca asa se recomanda la televizor în fiecare sâmbata seara si care stiu ca, orice ar spune cercetatorii americani, copiii pot creste cu hrana catodica pe baza de desene animate sângeroase si filme cu împuscaturi. Oameni normali.

 

În cele din urma, este bine sa ne întrebam, dupa ce lectura ia sfârsit: si acum? Ei bine, fara sa-mi arog daruri profetice, voi risca sa dau niste raspunsuri, jumatate în serios, jumatate raspunzând unei provocari agonice. Ziceam, la începutul acestei recenzii-eseu, ca A treia forta: România profunda, aminteste tulburator de Omul recent. Din diverse motive de ordin personal, am citit aceasta din urma lucrare „la spartul târgului”, când valurile pe care le-a suscitat se domolisera. Horia Roman Patapievici era deja institutionalizat si cuminte ca un berbec juganit, nimic din violenta razvratitului nu mai aparea în persoana lui publica. În Discernamântul modernizarii aveam ulterior sa asist la echilibristica puerila a celui care jinduieste sa pastreze varza (discernamântul traditional) fara sa loveasca, în numele Tatalui, capra (modernitatea). Dupa varii alte luari de pozitie de sorginte neoconservatoare, filosofenii pe tema 9/11 si deliruri hipercompetente despre Islam m-am lamurit: omul se golise de substanta, fusese vampirizat, devenise de-al lor. Îndraznesc sa spun ca, pe termen scurt-mediu Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon sistemul îi va asalta si pe ei cu tentatia confiscarii.

În mediile României epidermice, cred ca nu se va întâmpla aproximativ nimic. Cartea va fi vag citita, eventual adulata pe ici pe colo, apoi peste ea se va depune praful uitarii. Toata lumea o stie, si o stiu si autorii prea bune: cartile nu schimba lumea. Atunci când par s-o faca, schimbarea e antrenata deja, cartile doar o înregistreaza après coup, si o cristalizeaza. În starea în care sunt lucrurile, este chiar lucid sa ne întrebam daca ceva mai poate fi schimbat, iar daca da, în ce fel, în bine sau în rau? Textele sacre vorbesc despre o ultima parte a ciclului cosmic ca despre o perioada de violenta, de ratacire si de ignoranta aproape totala. Ar fi o trufie sa identificam timpurile noastre cu cea mai neagra perioada din Kali-Yuga, dar ar fi o lejeritate sa îndepartam aprioric aceasta supozitie. În ambele cazuri însa, repet, cartile nu pot schimba nimic de la sinea lor, oricât de oneste ar fi ca opere de discernamânt.

 

Este drept sa ne întrebam, în cele din urma, ce va reprezenta aceasta carte pentru România profunda. Iarasi, sunt nevoit sa zic, nimic. Acolo unde profunzimea nu este atinsa de cangrena modernitatii, lucrurile vor continua sa curga pe fagasul lor si fara acest text, la fel cum o carte buna despre ecologie nu influenteaza cu nimic natura, care stie sa-si vada de ale ei si fara concursul specialistilor. Acolo unde România profunda se retrage în fata kitsch-ului, a manelizarii si a mârlanizarii, lucrurile vor merge în rau, dupa cum au apucat. Pe ici pe colo, câte un adolescent va gasi niste confirmari ale intuitiilor sale adânci, iar revolta lui va capata, poate, substanta si sens.

 

Dar sa ne întoarcem iar la autori. Din punctul de vedere al pragmatismului de gospodina care a invadat pâna la cele mai fine interstitii ale vietii noastre, A treia forta: România profunda trebuie sa para de un donquijotism desuet. Este genul de carte care se scrie pentru a te achita de o datorie de onoare fata de constiinta proprie, este cartea care capata deplin sens daca esti convins ca, pâna la urma, totul este doar între tine si Dumnezeu, e sfidarea perfecta care trebuie adresata postmodernitatii pentru a demonstra ca esti, în pofida tuturor lanturilor cu care te-a zavorât, un om liber. A treia forta… Este orice, dar numai o întreprindere rentabila nu. Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon sunt într-un moment de gratie. Au scris o carte onesta. Celor carora adjectivul li se pare zgârcit, îi asigur ca nu este asa, în vremurile noastre în care minciuna si înselatoria par simple conventii adoptate în vederea reusitei. Au provocat sistemul, desi s-ar fi putut strecura si ei în „elitele” globalizate si dezîntrupate. Din punct de vedere spiritual sunt însa, pe prag, cu aceasta critica a lumii moderne. Pot face cale întoarsa, cedând sistemului care va încerca „sa-i recupereze”, juganindu-i cu onoruri, ca pe Horia Roman Patapievici. Ar fi pacat. Pot ramâne linistiti si confortabil acolo unde stau deja, incoruptibili, criticând amar pâna la sfârsitul vietii agresarea României profunde (scriindu-i, eventual, dupa ceva vreme, epitafuri). Ar fi la fel de pacat. Sau îsi pot continua drumul mai departe, dorindu-si ceea ce orice crestin trebuie sa-si doreasca, nici mai mult, nici mai putin decât sfintenia. Povara acestei carti, integrala, este cea a autorilor, si în egala masura a celor care o vor trai si interioriza cum se cuvine, si vai celor care se vor apropia de acest text pentru a se întoarce comod la ale lor, dupa ce-l vor fi înteles…

 

Drept urmare, acum la sfârsitul acestui eseu – recenzie, multi dintre cititorii volumului A treia forta… se vor întreba: despre care Românie vorbesc Ovodiu Hurduzeu si Mircea Platon? Si trebuie sa admit, cu imensa parere de rau, ca vor avea impresia ca se afla în fata unui pseudo-concept intelectualist, a unei conventii de laborator. Lipsa nu va fi însa de partea autorilor, ci a cititorului. Si asta pentru ca multi dintre noi traim într-un loc aflat în deficit cronicizat de profunzime. Locuitorul României desertificate despre care vorbeste Ovidiu Hurduzeu va crede ca este împins la un exercitiu livresc fara rost, experienta sa reducându-se la unul din multele orase „europene” tipice ale României, în care abunda „posibilitatile” dar în care oamenii interactioneaza vag, epidermic, fara sa-si împartaseasca nimic, în care se comunica, dar nu se intra în comuniune.

 

Cu alte cuvinte, ma veti acuza, cititori ai acestor rânduri, de pesimism, si-mi veti reprosa pozitia paradoxala, de admirator fara rezerve, sceptic în ceea ce priveste consecintele. Nu-mi permit, va asigur, derapajul unor asemenea sentimentalisme. Lumea noastra este, dupa cum scrie undeva marele filozof Platon, în dezordinea lasata în urma Zeului, dupa plecarea lui. Ca lucrurile sa revina în matca, este nevoie ca Zeul sa se întoarca, nici mai mult, nici mai putin. Pâna atunci, carti ca A treia forta: România profunda ne sistematizeaza dorul, ceea ce nu-i deloc putin, si în acest conditii sunt sigur ca veti fi de acord cu mine…

 

Prin urmare, acum la încheierea acestui material, voi sustine cu toata convingerea si responsabilitatea, ca Forta a treia este cea mai coerenta pledoarie pentru normalitate într-o vreme în care acest termen este pus sub semnul întrebarii cu înversunare iresponsabila. România normala aparata de Ovidiu Hurduzeu si Mircea Platon nu este nici Românie pasunista adormita suav pe “Mugur de fluier”, nici teocratie musculoasa, ci o Românie ordonata, în care economia nu este pârghie de control a ingineriei sociale, cultura nu este terenul de joaca al celor mai mici dintre demagogi, rebranduiti ca “manageri”, Biserica nu practica autismul institutional, politica nu este circ, iar justitia nu-i contorsionista angajata la negru în circul politic. O Românie alcatuita din oameni, nu din functii: “Daca sistemul economic actual, îti ofera o prostituata, personalismul îti propune o nevasta dragastoasa; în loc de un hamburger, înfulecat la volanul masinii, o friptura într-o gradina de vara, la un pahar de vorba; în loc de mall-ul impersonal, magazinul din colt unde vânzatorul îti spune pe nume; în loc de o filozofie abstracta, un om întreg care-ti vorbeste; în loc de revolutii, utopii si experimente, nascute din haos si plictiseala, evenimente desfasurate în rânduiala.” (Ceva si cineva). Asadar, ce am putea face, atunci, fiecare dintre noi? s-ar putea înca întreba un sceptic. Pentru început, raspunsul ar fi: sa nu uitam ca, dupa cum spune Ortega y Gasset, “lamentatia bolnavului nu este numele bolii de care sufera”. Sa încercam, cu alte cuvinte, sa vedem cât mai departe, atât în afara, cât si pe dinauntrul nostru. Si sa nu ne pierdem speranta, uitând ca zarurile, înainte de a fi aruncate, au fost temeinic masluite…

 

 


Addenda la Istorie

On By nelursIn Opinions, WorldLeave a comment

Addenda la  OBAMA SI OSAMA

de Jianu Liviu-Florian

E loc de multe pe pamânt,

De multe Babiloane, zob,

De multa lipsa de cuvânt,

Si terorism destul, pe glob –

 

E loc de dinte pentru dinti,

De teleshowuri cu vendete,

Se nasc din crime, mereu, “sfinti”

Ce pun o lume, la perete –

 

E loc de lideri, spânzurând,

De executii comandate,

De stat pentru trait, la rând,

N-au unii Rai, altii – bucate –

 

E loc pe lume de batut

Gloriosul  pas de defilare,

Sa fie-avutul, mai avut,

Sa n-aiba ioc, cel care n-are –

 

Se bate toba, cânta-n veac

Trompete ample, ca mai moare

Un vinovat, când altii fac

O crima, zilnic, si mai mare –

 

E loc de lideri, spânzurând –

De executii comandate –

De stat pentru trait, la rând –

N-au unii Rai, altii – bucate –

 

 

mai 2011

 

 

DISPARITIA ROMÂNIEI…???!!!

On By nelursIn Opinions, RomaniaLeave a comment

de prof. dr. Adrian BOTEZ

 

…De „Ziua Europei” (în loc de ZIUA INDEPENDENTEI DE STAT A ROMÂNIEI, platita cu sângele a zeci de mii de dorobanti si calarasi si rosiori români, în „Razboiul nostru pentru Neatârnare”, 1877-1878!!!), oamenii se bat, în plin Bucuresti, pentru trei sarmale – si plâng, când nu ajung la cele…trei sarmale, „donate” de Primaria Capitalei – iar, când n-au mai fost sarmale, si-a ramas doar…”varza fara de sarmale”, a izbucnit… „razboi civil” pe… varza! – …de fapt, un fel de mârâiala si învârtejire generala a zdrentelor, de parca se bateau câinii vagabonzi/”comunitari”…

…Femei si copii mor de foame, dimpreuna, în colibele/blocuri ale „Capitalei” României – …în indiferenta „suverana” a vecinilor (cât despre politicieni, ei se amuza, pe seama acestei situatii demne de statul african Ciad – …ca tot îi purtam steagul, din pricina prostiei de la casa popii Tökes, din 1989! – …se amuza, pentru ca, iata, în felul acesta „bantustanesc” au mai… „iesit din sistem” niste…”nedoriti” – …decât ca votanti!) – …vecini insensibili, care…ÎNCA n-au murit de foame!

…Cadavrele (din Bucuresti) ale celor asasinati de inanitie si de tradarea conducatorilor României au fost descoperite abia la DOUA SAPTAMÂNI DE LA DECES…fireste, într-o stare de descompunere…foarte avansat-„putitoare”…!!!

…În spitale, miroase a pustiu si a mucegai: medicii si asistentele se raresc, medicamentele dispar complet, banii de medicamente, cel putin pentru batrânii pensionari, nu sunt DELOC!!! Zeci de mii, sute de mii de oameni bolnavi de cancer, SIDA, diabet, inima etc. etc. – SUNT CONDAMNATI LA MOARTE, prin „disparitia” medicamentelor pentru tratarea, sau ameliorarea, sau „stabilizarea” bolii lor!!!

Pentru ca, evident, acesti bolnavi n-au bani sa se duca la Viena, sa se trateze, precum besnitele politico-mafioto-banditesti, din „fruntea” (stigmatizata!) a României!

…Trei mii de scoli au fost, deja, „comasate” – adica, DESFIINTATE! Bate, la poarta României, din nou, analfabetismul începutului de veac XX…

…Spitalele, la fel, desfiintate „pe capete” (daca managerii n-au…”capete portocalii”!!!) – …deci, curând foarte, în România se va dezvolta („în draci”!)…”SAMANISMUL”!!!

…Ne mor, zilnic, tineri în razboaiele altora (ale Zarafilor Lumii! – razboaie în care doar România a mai ramas, de parca EA ar avea vreun interes ori folos, iar nu escrocii din NATO/SUA/ISRAEL!) – …tineri ne-vinovati decât ca-s orbi, hipnotizati de Cobrele Lumii… deci, fara minte…!!!

…”Privatizarile”, adica TRADAREA, JAFUL ORGANIZAT SI ASASINAREA ROMÂNIEI INTEGRALE, continua (de 21 de ani!), în ritm de mars funebru-infernal – îmbogatind sute de politicieni români…de toate culorile si, totusi, în materie de hotii, DECOLORATI COMPLET!!! – si care, apoi, îsi borasc tradarea catre Zarafii Lumii, cu care împart, în raport de 1 la 1000, ce-au fost lasati si îndemnati si ajutati, de catre Aspidele Terrei, sa jefuiasca si sa sufoce si sa prapadeasca DEPLIN: pamânt, subpamânt, minti, suflete, valori de Duh Dumnezeiesc…poate si Cer, prin prostitutia „morala” si ateismul golanesco-imbecil, care bântuie, azi, mai rau decât în comunism!

Elevii de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonita”, din Bucuresti (cel mai stralucit si important liceu, de acest profil, din tara!), sunt siliti sa intre în PDL, CU CARNET DE PEDELISTI!!! – …ADICA SA SE PROSTITUEZE (…si sa prostitueze însasi notiunea de Arta!), în cel mai jalnic mod, daca vor sa-si vânda vreo pânza…sau sa-si organizeze vreo expozitie: NUMAI ÎN SEDIUL PDL-BUCURESTI!!!

…UNDE ESTE JUSTITIA, CA SA SE AUTOSESIZEZE, PENTRU ÎNCALCAREA FLAGRANTA, UNEI LEGI PE CARE A CLOCIT-O ÎNSUSI LIMBRICUL DE FUNERIU, SI SI-A ASUMAT-O ÎNSUSI BOCUL VALAHILOR???!!! Vezi sa nu existe, azi, Justitie independenta politic (cu câteva exceptii…exceptionale, pe care PDL-ul le persecuta si carora le doreste, „cordial”, moartea!)!!!

 

…Asa ca, anunturile de azi, 10 mai (când ar fi trebuit sa fie Ziua Monarhiei Românesti…), conform carora banditii de la FMI, care conlucreaza exemplar, mâna-n mâna, cu…banditii nostri, din toate partidele (PDL, PSD, PNL etc.) – preconizeaza, pentru perioada 2010- 2013, masuri draconice:

a- sectorul sanitar va fi „binecuvântat” cu înca o plaga: reducerea subventiilor de stat cu 10%…,

b-…la CFR, 1.000 de km nu vor mai fi întretinuti de stat, DE NIMENI (vom merge, curând, de la Flamânzi/Botosani, si pâna la Bucuresti, pe jos, ca Badea Cârtan, sau cu carutele…pe care nu le mai avem, precum Ilie Moromete, la 1936, avea!)…,

c-…la Metrou, se vor taia subventiile pentru întretinere/”mentenanta”, pe vreo 50 de km… – …si înca, probabil, sute de alte catastrofe, devenite…”cancan” cotidian, pentru românul anesteziat la Duh… – de exemplu:

d-reducerea PIB-ului României, cu 0,8 %

e-privatizarea (adica, înstrainarea, poate chiar distrugerea, cinica si premeditata!) a TAROM;

f-Guvernul a convenit cu FMI eliminarea subventiei la încalzire, facturile pot creste cu pâna la 60%;

g-FMI cere directori straini în companiile de stat – etc. etc. etc. –

…nu ne mai mira deloc (ba, ne asteptam la MULT MAI RAU!!!), când avem, în fata, un cadavru în plina putrefactie, numit…România!

 

…În fata atacurilor repetate sistematic, ale zarafilor de la FMI, prin pitt-bull-ul „cu gaura” româneasca (în suflet si-n pantof!), Jeffrey Franks – si în fata tradarilor tot mai cinice si mai plictisite ale asa-zisilor nostri „politicieni”, de fapt, slugoi nemernici si preaplecati ai Asasinilor nostri, Zarafii Europeni si Mondiali – ne punem, cu toata seriozitatea, tot mai grav, întrebarea: se pregateste („se pune de”), oare, doamnelor si doamnelor, DISPARITIA (fizica si de Duh) a ROMÂNIEI?!

Daca da, si noi nu putem face nimic, pentru ca ne-ati legat mintile, prin MAGIE NEAGRA (pentru ca, în mod normal, de mult trebuia sa izbucneasca Sfânta Furie a Poporului, care sa le zdrobeasca, cu pietre, capetele acestor serpi si napârci!), macar anuntati-ne din vreme…macar lasati-ne un ultim drept: acela de a muri crestineste, cu mâinile pe piept, în cruce, si culcati în copârseu, iar nu azvârliti, de-un picior, precum „câinii comunitari”, la râpa…!!!

 

…Va iertam pentru miile de „talmaceni”, „tinei”, „boureni”, „blageni” si „videni”, care ne fura si ne strâng de gât, „ziua, în amiaza mare”!… – va iertam si pentru EBELE trimise la Zarafii Mondiali (cu salarii astronomice, DIN P.I.B.-ul ROMÂNIEI!!!), sau pentru Anastasele-Mincinoasele (si Tragic-Hoatele de pensii si, deci, DE VIETI OMENESTI!!!) , duse la coaforii autohtoni, cu câte SASE bodigarzi… va iertam pentru miile de hidre si gorgone, monstruos de lacome si…”întelepte”, tip „placintele”…- si va iertam pentru toate miile de „eleneudre” („Belles-de-Jours”…), pe care le întretineti cu miliardele din COLIVA noastra…si care cheltuiesc, numai ca sa se-ncalte, pensia unui judet întreg!!! – …dar va blestemam ca hoitul vostru sa nu putrezeasca si sufletul vostru sa arda în fundul-fundului iadului, mai jos decât chiar…TALPA! – daca nu ne îngaduiti sa ne prezentam cuviincios, macar o data în viata, în fata Lui Hristos-Mântuitorul Lumii!!!

…Cioclilor blestemati, aveti, macar, curajul (când le vorbiti) de a va uita la cadavrele vii, pe care le aveti, înca, în fata, si vestiti-le, sub absolut ce forma vreti, Apocalipsa!

…Macar o data în viata voastra de PARAZITI LETALI (carora n-am stiut, la vreme, sa le strivim capetele, cu toata vlaga, între degetele noastre muncite de pamânt si arse de soarele cerului) – spuneti, SPUNETI!!! -…chiar si cu hahaieli si cu gura dusa la urechi!!! – ADEVARUL ÎN FATA!!!

 

…Nemernicilor…România asta, mai bogata decât o planeta întreaga, mai sfânta decât orice parte a Terrei si a Cosmosului/Creatiei Orânduite al/a Lui Dumnezeu – ne va primi, speram, hoiturile…desi am tradat-o, nestârpindu-i, fara nicio mila, pe calaii ei – …dar nu stim daca Dumnezeu, la Judetul Cel de Spaima si Ultim, ne va ierta, pentru ca ne-a dat Sfânta Noima/ROST si Misiune, în lume, fiecaruia în parte si poporului, întru deplinatatea lui… – iar noi l-am lepadat de la noi, pe Cel Ce S-a Rastignit pentru Mântuirea noastra… – Mântuire dement refuzata, de ticalosia noastra atât de putin credincioasa si lasa!

…Din pacate si spre exasperarea noastra, inclusiv înalti ierahi ai B.O.R., L-au tradat pe Mântuitorul-Hristos!!!

…Pentru cei care (frati si surori dintre noi), totusi, mai au vlaga sa spere – facem, cunoscuta o deosebit de importanta PROCLAMATIE, ca fisa a bolii Duhului nostru – si vestindu-ne despre înfiintarea MIREM – Miscarea Ortodoxa de Reînviere Monahala :

“PROCLAMATIE
a monahilor ortodocsi români,
catre binecredinciosul popor ortodox român,
Sfîntului Sinod si întregii Biserici Ortodoxe de pretutindeni

Ai nostri Arhipastori si preaiubiti frati întru Hristos,

Semnatarii, parinti ai manastirilor din România, stareti, ieromonahi, monahi si monahii, ridica glas de chemare la unitate si marturisire catre toata suflarea ce-si marturiseste ortodox crezul si vietuirea. Cu totii mostenim rînduiala – încredintati fiind de Sfintii Parinti – ca orice hotarîre în Biserica Ortodoxa sa se faca canonic, unanim si conform predaniei patristice. Noi, monahii, ca unii ce întreit ne-am fagaduit lui Dumnezeu si ni s-a încredintat Adevarul ortodox spre marturisire, nu putem încalca si nici trece peste ceea ce Proorocii au profetit, Sfintii Apostoli au propovaduit si De-Dumnezeu-Purtatorii Parinti au hotarnicit la cele Sapte Soboare Ecumenice si Locale. Astfel, Canonul 15 întocmit la al Noualea Sinod (I-II) din Constantinopol de la anul 861, spune, despre cei ce propovaduiesc public eresul, sau îl învata în Biserici – sa fie îndepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarîma unitatea Bisericii. În acest fel, toti devenim strajuitorii adevarului în Biserica si purtatori de grija ai Sfintei Traditii calauzitoare catre mîntuire.

Ramînem înmarmuriti privind la hotarîrile ce reprezentantii Bisericii Ortodoxe le iau privind viata Bisericii ce o pastoresc. Am tot nadajduit ca toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înselat. Am început sa credem ca de la înaltimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, ca deja este prea tîrziu. Asadar, actele si declaratiile prelatilor Bisericii Ortodoxe referitor la celelalte culte, ne-au pricinuit o adînca mîhnire si ne supun la o grea încercare duhovniceasca, pentru ca sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei Sfintilor Parinti (s.n.).

Din aceasta pricina, atitudinea noastra fata de noile erezii si schisme trebuie sa se faca auzita de catre toata suflarea ce-si lucreaza în chip ortodox mîntuirea. Asadar, întemeiati fiind pe cuvintele Sfintilor Parinti, declaram ferm si categoric:

* Nu este posibila unirea cu catolicii, atîta timp cît acestia nu renunta la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima, botezul prin stropire sau turnare, s.a.), la neo-rînduielile scolastice si nu primesc botezul ortodox prin afundare. Nu putem uita istoria înca sîngerînda a uniatiei catolice din Ardeal si nu putem fi ignoranti la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de Marele Apus. Planul masonic în cauza consta în a pecetlui unirea religioasa fara a se tine cont de divergente, printr-o recunoastere reciproca a tainelor si a mostenirii apostolice, fiecare recunoscînd pe ceilalti drept Biserica, apoi realizarea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitata, apoi largita (s.n.). Dupa care va ramîne sa fie pusa problema diferentelor dogmatice, considerate depasite si dezbinatoare. Pentru aceasta ne ridicam împotriva oricaror rugaciuni în comun cu catolicii si protestantii, mai ales asupra unitatii si reconcilierii ecumeniste ce defaimeaza Sfintele Taine. Toti cuviosii si marturisitorii Parinti de dupa Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latinesti, dogmelor mincinoase, expansiunii politice, si s-au sfintit, împotrivindu-se pîna la sînge. Cuvintele lor au pîna azi puterea si lucrarea Duhului Sfînt si ne îndreptatesc a crede ca: „Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, cea Ortodoxa, apostoleasca si soborniceasca, nu mai multe,” (Sf. Fotie), iar „pe papa Sfînta Biserica îl afuriseste si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” (Sf. Paisie de la Neamt) (s.n.).

* Ramînerea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este un act de apostazie, de tradare a adevaratei credinte, prin acceptarea hotarîrilor ce contrazic fatis dogmele Ortodoxiei si canoanele Sinoadelor Ecumenice. Neamul ortodox este radacina, trunchiul, frunza si rodul Bisericii al carei cap e Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Nu putem negocia „democratic” dogmele Bisericii si nu putem sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestantii, evreii, budistii sau musulmanii, atît timp cît doar în potirele noastre se întrupeaza Adevaratul Hristos Cel nascut din Preasfînta Fecioara Maria. Noi ortodocsii nu avem nimic de adaugat sau de scos din crez sau slujbe, iar Sfîntul Marcu al Efesului pecetluieste cele de mai sus spunînd ca: „În materie de credinta nu exista concesie iar chestiunile credintei nu îngaduie iconomia” (s.n.).

* Demascarea politicii globaliste de integrare religioasa în UE ca fiind demonica si fundamentata pe principii anticrestine, luarea de masuri împotriva noilor buletine cu cip si a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice. Vadirea manifestarilor new-agiste ce îndracesc pe tineri, rescrierea adevaratei istorii bisericesti-nationale si revigorarea valorilor traditionale (s.n.). Nu avem pricina de a supune Biserica presiunilor politice si de a da Cezarului mai mult decît i se cuvine. Împaratia noastra e în ceruri, dar trebuie sa o dobîndim înca din viata, fara a ne vinde ortodoxia si românismul.

Facem un ultim apel catre Sfîntul Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriti-va cît nu e prea tîrziu! Hotarîti iesirea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Ecumenic, nu mai pîngariti altarele cu rugaciuni împreuna cu ereticii, nu mai primiti pe cei nebotezati ca fii ai Bisericii, nu va plecati compromisurilor politice si nu ne siluiti libertatea si constiinta cu legitimatii comuniste. Nu mai putem rabda privind noile rînduieli ce desconsidera Sfintele Canoane, cenzureaza Sfintii Parinti, ignora dogmele si hotarîrile Sfintelor Soboare si rastalmacesc Sfintele Scripturi. Nu introduceti schisme si dezbinari în Biserica, nu încercati sa uniti ce e despartit, caci singurul lucru care-l veti reusi e sa distrugeti unitatea Ortodoxiei, sa fisurati adînc temelia Bisericii si sa ridicati cea de-a doua Mare Schisma. În acest ecumenism bolnav, B.O.R. actioneaza individual, fara încredintarea celorlalte biserici ortodoxe surori, fara a fi împuternicita printr-o hotarîre a vreunui sinod inter-ortodox, putînd fi declarata oricînd ca fiind schismatica si eretica de catre celelalte Patriarhii ortodoxe. Veniti-va în fire si treziti-va! Atît timp cît veti ramîne cu Hristos, va vom urma, iar de va veti pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, va vom socoti apostati. Lepadati toate aceste înselari, pentru ca nu cumva poporul urmîndu-va, sa se lepede de Biserica lui Hristos (s.n.).

Toate aceste lacrimi de sînge voim a le sterge de pe chipul Bisericii, altminteri vom trece peste ascultarea de pacat si vom înainta proteste oficiale, vom iesi în strada si vom alcatui sinod de rezistenta. Nimanui, nicaieri si niciodata nu i se va îngadui a sacrifica pentru binele sau, cea mai mica particica din Credinta Ortodoxa. Cu noi este Dumnezeu si pentru Hristos voim a merge pîna la capat, CHIAR SA NE VARSAM SÎNGELE , daca situatia o cere, pentru ca nici o litera din sfintele cuvinte sa nu sufere vreo vatamare, pentru ca toti cu urechi de auzit sa priceapa si cu ochii ce vad sa-nteleaga (s.n.).

Iertare tuturor pentru toate si primiti, rugamu-va, acestea – ca o cununa, ca o sulita, ori ca o Cruce (s.n.).
Semneaza,
Tot Soborul de monahi si monahii, înca vii (s.n.),

ai României Ortodoxe” – – cf. ortodoxliber.wordpress.com

…Iata si un articol, despre actiunea în forta, asupra mânastirii Negru Voda…ducând cu gândul la prigoana mânastirii Esfigmenu, de la Muntele Athos, de acum câtiva ani (2007), dar si de anul acesta (cf. Traditia ortodoxa, art. Din nou despre prigonirea de la Esfigmenu, 20 martie 2011), sau a episcopului Artemie:

“ORTODOXIA ROMÂNEASCA, SUB ASEDIUL MASONERIEI

În primavara anului 2003, un grup de comando al trupelor antiteroriste a descins la manastirea Negru Voda din Câmpulung Muscel. 12 calugari au disparut peste noapte si nimeni nu a dat o explicatie coerenta (s.n.). Un singur ziar local din Arges a avut curajul sa relateze faptele si sa înceapa o ancheta. Dupa mai bine de patru ani, acest caz este tot învaluit în mister.

Evenimentele s-au petrecut la scurt timp dupa lansarea „PROCLAMATIEI MISCARII ORTODOXE DE REÎNVIERE MONAHALA”. Aceasta misterioasa miscare alcatuita, dupa declaratiile care circula pe Internet, din 500 de calugari, calugarite, stareti, preoti ortodocsi si având sustinerea unor calugari de la muntele Athos, protesteaza împotriva unor hotarâri ale celor care conduc acum Biserica Ortodoxa Româna. Ecumenismul este demascat ca erezie de Proclamatia care ataca, de asemenea, prezenta masonilor în fruntea Bisericii.

COMANDO LA MANASTIRE. FENOMENE PARANORMALE SAU CONSPIRATIE?

Manastirea Negru Voda din Câmpulung Muscel a fost ctitorita în 1215 de domnitorul Radu Voda. În 2003 aici îsi duceau viata 12 calugari, condusi de staretul Vichentie Punguta.

Într-o noapte din Saptamâna Luminata (saptamâna de dupa Sarbatoarea Pastelui), trupele Departamentului de Interventii Antiteroriste (DIA) iau cu asalt manastirea. Toti calugarii sunt îmbarcati în forta, fara nici o explicatie, în dubele parcate în fata portii. Destinatia? Necunoscuta. În ziua urmatoare este adus în manastire un grup de maicute, care sustin cu tarie ca ele sunt acolo de la întemeierea manastirii. Acest lucru este infirmat chiar de prezentarea facuta pe Internet a manastirii Negru Voda, în care se afirma ca aceasta este o manastire de calugari.

Dupa o saptamâna, câtiva dintre cei luati pe sus de mascati în plina noapte apar la manastirea Curtea de Arges, însa au „interdictie de a vorbi”. Despre parintele Vichentie se spune ca a plecat în America „în pelerinaj”. Dar calugarii ortodocsi nu merg în America în pelerinaj, deoarece nu exista locuri sacre pentru ortodocsi acolo.

Minciuna maicutelor, cum ca ar locui dintotdeauna la Manastirea Negru Voda, era totusi prea gogonata. Mult mai târziu, reprezentantii Arhiepiscopiei Argesului au dat câteva declaratii oficiale, dar nici versiunea lor nu lamureste ce s-a petrecut. Explicatiile lor, date în 2006 unicului ziar care a avut curajul sa investigheze subiectul, sunt însa cusute cu ata alba si pline de contradictii. Pozitia oficiala a Bisericii, care ar fi trebuit sa protejeze calugarii de abuzurile autoritatilor statului, dovedeste din contra implicarea acesteia în evenimente.

Fostul staret de la Manastirea Negru Voda, expediat sau autoexilat în strainatate, reuseste sa trimita de acolo un material cutremurator despre descinderea din 2003. Acest material a circulat din mâna în mâna si poate fi citit acum pe Internet.

Versiunea oficiala: la manastirea Negru Voda s-au facut… reparatii?! curatenie?!

Purtatorii de cuvânt ai Episcopiei Argesului si ai Episcopiei Muscelului, ca si episcopul Calinic Argeseanul admit, în cele din urma, trei ani mai târziu, ca a avut loc o mutare a comunitatii de calugari. Însa una temporara, se dezvinovatesc ei. „În urma cu trei ani, la Manastirea Negru Voda din Câmpulung au fost executate niste lucrari de reparatie. Cu acea ocazie au fost mutati calugarii la alte lacasuri de cult din judet,” declara în 2006, pentru un ziar electronic argesean, consilierul episcopal Ovidiu Vlasceanu.

Protopopul de Muscel, Eugeniu Matei, vrea sa îi tina isonul, dar vorbeste despre o actiune de curatare a manastirii: „În perioada ianuarie-septembrie 2003, calugarii de la Manastirea Negru Voda au fost repartizati la alte lacasuri de cult din judet, deoarece în cadrul complexului monahal s-a facut curatenie. În toata aceasta perioada, la Negru Voda au fost aduse maicute pentru a pregati masa muncitorilor si a face rânduiala asa cum se cuvine într-un sfânt lacas.” De ce nu puteau face calugarii de mâncare muncitorilor si a fost necesar sa fie aduse maicute, practica nemaiîntâlnita în nici un alt caz de renovare a unei manastiri, ramâne un mister. La fel cum, vorbind de o perioada de câteva luni în care s-a facut mutarea, Eugeniu Matei abate atentia de la faptul ca toti cei 12 calugari au fost mutati într-o singura noapte si nu s-au mai întors apoi la manastire.

MIREM, MISCAREA ORTODOXA DE REÎNVIERE MONAHALA

„Curatenia” de care vorbesc reprezentantii episcopiei este însa una simbolica. Mascatii au intervenit în forta întrucât se credea ca la Negru Voda se afla un nucleu al Miscarii Ortodoxe de Reînviere Monahala (MIREM). Aceasta este, conform propriului statut: „una din reactiile nascute la ultimele evolutii din interiorul Bisericii Ortodoxe Române, si la hotarârile luate de capii acesteia care sunt total contrare învataturilor lasate de Sfintii Parinti ai Bisericii.”

Proclamatia lansata în primavara anului 2003 de Miscarea Ortodoxa de Reînviere Monahala probabil ca a venit ca o lovitura pentru Biserica Ortodoxa Româna (BOR). Aceasta proclamatie afirma ca peste 500 de calugari, calugarite, preoti, stareti sunt „înmarmuriti” de hotarârile capilor Bisericii, care vin în contradictie cu credinta seculara ortodoxa si sunt, de altfel, veritabile erezii. Proclamatia cere Patriarhiei retragerea B.O.R. din Consiliul Ecumenic si cere ca Biserica sa ia pozitie împotriva politicilor de globalizare, precum si împotriva intrarii României în UE.

Este foarte posibil ca evenimentele de la Manastirea Negru Voda din primavara anului 2003, evenimente care au survenit la o saptamâna de la lansarea Proclamatiei, sa nu fie deloc singulare. Este de asemenea foarte posibil ca Patriarhia sa fi cerut sprijinul serviciilor secrete pentru a depista componenta MIREM si a extermina aceasta Miscare. Cert este ca nu s-a reusit anihilarea ei. Dupa trei ani si jumatate, aceasta continua sa existe si întelegem discretia care o înconjoara pe de o parte ca prudenta a celor care fac parte din MIREM si ca musamalizare, din partea oficialitatilor.

Actiunile MIREM sunt cu precadere orientate împotriva masonizarii si ecumenizarii Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, a luat pozitie împotriva introducerii în România a noilor carti de identitate cu microchipuri. L-a demascat, înainte de alegerea noului patriarh, pe mitropolitul Daniel al Moldovei ca fiind francmason. A organizat proteste publice la Patriarhie în acest sens si a postat afise în principalele orase (s.n.). Presa a relatat destul de putin despre aceste actiuni, ridiculizând si minimalizând importanta acestei miscari alcatuita din 500 de calugari, asa cum face de fiecare data când are de-a face cu cei ce nu sunt recunoscuti de masonerie.

Biserica trebuie totusi sa dea explicatii pentru cazul Negru Voda

Revenind la cazul de la manastirea Negru Voda, s-au cerut, dar nu s-au oferit, explicatii. Citam câteva fragmente din materialul care a circulat pe Internet: „La cererea noastra de a face cunoscuta parerea avizata a oficialilor episcopali în legatura cu disparitia nocturna a obstii de la Negru Voda, am fost respinsi cu cuvintele: «Nu avem nimic de declarat». Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tacere! Este clar un abuz, o încalcare flagranta a drepturilor de vietuire într-o tara ortodoxa, dar de cine îngaduita? De cine pusa la cale? Cine sade în spatele întregii regii, caci actorii îi cunoastem? Sa fi fost acolo salasul vreunui cuib terorist ce pregatea atentate la adresa Ortodoxiei si care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit! Nu vrem sa ne lansam în afirmatii neîntemeiate, dar ca o coincidenta, descinderea a avut loc cam la o saptamâna dupa lansarea Proclamatiei Miscarii Ortodoxe de Reînviere Monahala. Daca mercenarii au crezut ca în Negru Voda este centrul Miscarii s-au înselat amarnic. Ceea ce ne stârneste pricini de neliniste este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteste întrucâtva de sinistrul an ‘59, când calugarii si monahiile au fost evacuati „legal“ din manastiri prin decretul 410 (ce luati aminte, nu a fost înca abrogat!) semnat de liftele rosii în acordul si sprijinul cât disimulat, cât manipulat al prelatilor vremii.

Problema ce o ridicam este însa de constiinta:

• Ce-ati face dumneavoastra, da, chiar oricare dintre cititorii acestor rânduri – monahi sau nemonahi – de ati fi pusi în situatia de a fi declarati de oficiali pur si simplu disparuti sau chiar nenascuti, si sa va treziti înghititi de beciurile Securitatii pentru oarece banuieli de propaganda ortodoxa antiecumenista? Sa fiti condamnati pentru aceasta, conform decretului x, la temnita sau internati în vreun ospiciu pentru „actiuni teroriste de destabilizare a României“!

• Ce-ati face de veti afla apoi ca toti v-au uitat, ca nimanui nu-i pasa, ca tuturor le e frica de represalii si tac mâlc, ca cei responsabili nu vor sa bage de seama.

• Ce-ati face daca v-ar disparea peste noapte duhovnicul – cica ar fi plecat sa-i încrestineze pe eschimosi?

Cât despre cele ale credintei, ortodocsii si Ortodoxia din România se manifesta în plin spatiu totalitar. La orice cuvânt anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregatit mii de contre, unele chiar în forma de bâta. Dar cui îi e frica de beci, de lanturi, de marturisire? Batrânii cercati au sfatuit cam asa: „Vremea noastra a cam trecut, voi sunteti cei ce trebuie sa duceti pâna la capat nestinsa flacara Ortodoxiei. Noi am înfundat temnitele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmati, sa nu mai treceti prin iadul acela. Nu va siliti spre eroisme gratuite. Nu denigrati arhiereii apostati. Înca nu a venit timpul.“ Dar când plinirea vremii va sosi, vom cunoaste lamurit aceasta, caci atunci „urâciunea se va trufi pe fata în locasurile sfinte“. Pentru monah este o normalitate a afirma adevarul fara sa se bata cu pumnul în piept; poti ajuta poporul fara a crea dizidenta, panica si razvratire si fara „a arunca cu pietre“ în ierarhie. Pentru monahismul contemporan, anihilarea obstii Manastirii Negru Voda este doar un nor ce prevesteste furtuna ce va sa vina. Asadar, oare cine urmeaza?”

OARE CINE VA URMA?

Asa se încheie, în mod aproape profetic, materialul care dezvaluie abuzurile din 2003. În mediile ortodoxe se cunosc astazi mai multe cazuri „care au urmat”. Cel mai recent este cel de la manastirea Petru Voda din Bucovina, unde staretul Iustin Pârvu a fost înlocuit cu un mason ( N.R. – ???? – ramane de verificat asta). Acest lucru a dat nastere unor ample proteste din partea calugarilor si credinciosilor, care au fost înabusite cu ajutorul politiei. Se urmareste chiar eliminarea din rândul monahilor „recunoscuti” a celor care nu sunt de acord cu masonizarea si ecumenizarea Bisericii Ortodoxe.

Un alt caz este cel al parintelui Calistrat de la manastirea Bârnova, care a îndraznit sa îl „mustre” în public pe Daniel, mitropolitul Moldovei (pe vremea când acesta înca nu era Patriarh), tragându-l chiar în gluma de barba, fapt care a facut sa fie interzis de la cele sfinte, pe termen nelimitat.

Parintele Amfilohie Brânza de la schitul Diaconesti din Bacau, discipol al lui Cleopa, este si el amenintat cu caterisirea (raspopirea) deoarece i-a spus în public unui episcop ca trebuie „sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de conducatorii de tot felul”. Si cum acesta nu a fost de acord cu aceasta afirmatie, Amfilohie l-a întrebat în mod inevitabil: „Prea-sfintia voastra sunteti mason?”. Iar episcopul, lasând la o parte orice menajamente i-a raspuns: „Bai baiatule, tu nu stii ce e asta, ia cel mai mare mason si îmbraca-l în vesmintele arhieresti si se topeste tot raul din el”. Parintele Amfilohie nu s-a lasat: „Daca sunteti mason, Prea-sfintite nu va mai pomenesc la sfintele slujbe, ca multi sfinti si sinoade au condamnat masoneria!”

În timp ce astfel de preoti si calugari, care iau pozitie împotriva masoneriei, sunt marginalizati, persecutati sau pusi sub interdictii de tot felul, vedem cum tot mai multi reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe nu se dau în laturi sa participe fatis la ritualuri masonice. Recent am putut vedea cum la înmormântarea lui Florian Pittis ritualul masonic a primit binecuvântarea unui preot ortodox. O ceremonie de numire a unor cavaleri de Malta s-a desfasurat la Arad într-o catedrala ortodoxa si o alta a fost oficiata la Suceava cu participarea unui preot ortodox” – cf. ziaraxa.wordpress.com.

…Cine stie? Dincolo de neputintele noastre tot mai jalnic înmultite, va lucra (cum a tot facut-o – si noi nici n-am bagat în seama!), prin Calvarul Asumat si prin Moartea Sa pe Cruce si, mai ales, prin Învierea Sa! – TOT MÂNTUITORUL-HRISTOS – …lucrator la Duhul nostru, acum, prin mediul monahal, adica singurul mediu în care se mai practica MARTIRIUL, PENTRU ADEVARUL-HRISTOS SI PENTRU SFÂNTA PATRIE SI PENTRU SFÂNTUL NEAM ROMÂNESC! – MARTIRIUL ÎN NUMELE MÂNTUITORULUI OMENIRII SI LUMINA A LUMII!!!

 

…Tot El sa se rastigneasca, oare – tot numai El sa suporte Calvarul Regasirii Luminii Duhului Dumnezeiesc din Om (pentru NOI, caci EL ESTE LUMINA!!!) – iar noi, care ar trebui, macar de 2000 de ani încoace, sa avem grija fie si numai de sufletul nostru, daca nu, cum zice Dostoievschi, sa gemem de pacatele si vinile si durerile lumii întregi… – iar noi…DELOC…???!!!

…Luati aminte, zarile se întuneca a Amurg al Lumii!!! Daca mai vreti sa va salvati – ACUM ESTE ULTIMA VREME A SALVARII!!!

***