DUPA 21 DE ANI… sau: PENTRU DISPARITIA STATULUI MASONIC

PRELIMINARII

…Cine priveste „peisajul” socio-politic (nu mai vorbim de cel moral-spiritual-cultural!) – nu doar romanesc, ci chiar european si mondial, dupa acesti 21 de ani, de la revolutia „omagial”-masonica, din 1989 („sarbatorirea” implinirii a doua sute de ani de la Revolutia „Franceza” Regicida, 1789-1989 – revolutie „franceza”, de fapt, iudeo-masonica, prin care Francmasoneria a adus la putere, in Franta, in Europa si in lume, PLUTOCRATIA IUDAICA…si, politic, a „fatat”  si, implicit, a marcat extremele –  intersanjabilitatile Chipului Demonic al Lumii, de fapt!  – …”solutiile socio-spirituale”, „UNICELE alternative ontologice terestre” – ziceau ei… – „succesive ori simultane”: COMUNISMUL si LIBERALISMUL”!!!) – vede ca nimic nu se potriveste cu propaganda iudaica…furibunda si triumfalista, pana prin anii „basisti pur-sange” – 2009-2010:

1- in loc de „BUNASTARE” – CRIZA CEA MAI CRONICIZATA SI MAI  DUBIOASA, din intreaga istorie moderna… – …somajul endemic, saracirea „maselor” pana la genocid…!, CORUPTIE GENERALIZATA! – de la nivel de ghiseu si pana la nivel prezidential… (inca din secolul al XVIII-lea, masonul Dimitrie Cantemir, in lucrarea sa Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae”, prevestea ca semnele cele mai clare pentru disparitia/moartea „fizica” a imperiilor si statelor este stufosenia aparatului birocratic si, pe cale de consecinta, coruptia ajunsa la stadii delirante…); umilinta a atins cote maxime: fosti profesori de liceu si fosti universitari-pensionari (din Bucuresti, Constanta etc.) stau la cozi nesfarsite, la „mana si generozitatea” (ei, care au creat, in amfiteatrele universitare, genii, uluitoare pentru lumea intreaga!) unui „sponsor analfabet”si teribil de umflat de generozitatea lui, invelit in propria-i grasime si care-si trambiteaza „mila” sa nemaivazuta, la toate posturile TV… – stau, bietii pensionari (care trebuie, cat mai degraba, „sa iasa din sistem”!) ca sa capete O paine, de care sa „traga” … o saptamana…!!!

2-in loc de SPIRITUALIZARE – LINSAJUL ELITELOR SI CALOMNIEREA MARTIRILOR NEAMULUI (…acestea se realizeaza prin moartea/asasinarea civila si chiar fizica a oamenilor de AUTENTICA valoare de Duh ai Neamului Romanesc, prin distrugerea sanselor de afirmare si crestere intru Duh, ca spiritualizare luminoasa si senina, ale tineretului TOT MAI ATEIZAT SI HAITUIT SPRE INAFARA DINTRE GRANITELE „GRADINII MAICII DOMNULUI”…SPRE AMURGUL/APUSUL LUMII!!! – ora de Religie, care numai de Hristos nu vorbeste, esential, este masca sub care se pregateste „ecumenismul”, de catre „Preafericitul Antihrist”!!!  – …prin distrugerea Cercetarii, prin manipularea, selectarea perversa, rastalmacirea, falsificarea si amalgamarea halucinanta a Informatiei…: pe Internet, stau, plasati cu intentii vadit demonice,  SFINTII LANGA CURVE, instinctele cele mai josnice si mudare sunt preaslavite, aberatiile sexuale impotriva Sfantului Duh, precum INCESTUL, sunt laudate si promovate ca LUCRURI FIRESTI, iar SPIRITUALIZAREA CURATA SI LUPTATOARE INTRU HRISTOS, precum si insusi MARTIRIUL – sunt blamate, ca fiind dovezi de…”DEMENTA SI HABOTNICIE”!!!); pentru ca lucrurile sa involueze mai repede, s-a inventat „NAUCENIA RELIGIOASA A POPOARELOR”, prin amestecarea Dumnezeului Cel Viu cu toate ereziile si paganismele, retrogradante spiritual – asa-numitul „ecumenism” sau Miscarea New Age (fete ale aceluiasi Moloh de-spiritualizant!);

3-in loc de JUSTITIE – sfidarea umanitatii, prin rejectarea, in spatiul social si media, a celor mai patibulari banditi, pe post de… „elite sociale si politice”, de „presedinti de republica”…de „regi” prefabricati („regisori de vitrina”, care, ei insisi, sunt de o calitate moral-spirituala mai mult decat indoielnica: nu doar ca regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii isi da coroana jos de pe cap, in fata negustorimii iudeo-anglicizate din City-ul lononez (…City of London, cel mai important cartier financiar al Regatului Unit…), dar regina Elisabeta a Marii Britanii este, ea insasi, una dintre cele mai bogate (in lire, nu in Duh!) fapturi de pe Terra… etc.;

4-in loc de”PACE SOCIALA” – nu doar „RAZBOAIELE ENERGIEI” (purtate de SUA si „lingaii” lor, printre care, CU MISELIE, se inscrie si…Romania! – EXACT pe „traseele” desenate de Israel… – adica, „sa impuscam doi iepuri deodata”: a-monopolul asupra petrolului planetar/resurselor energetice planetare si b-  „lichidarea” neamurilor care cartesc in legatura cu dreptul „statului Israel” de a exista, PESTE DREPTURILE ISTORICE, DE EXISTENTA, ALE  POPOARELOR ISLAMICE,  DIN ZONA…!) sau „RAZBOAIELE HEGEMONISMULUI LOCAL” (purtate de SUA, si fosta URSS…dar si de China si de India…si de multe state africane, „zadarate” tot de „Jandarmul Lumii”/SUA, pentru ca, „absolut intimplator”, pe acolo se afla diamante sau niscaiva uraniu…), ci si REVOLTELE NEISTOVITE ALE TOT MAI SARACITILOR OAMENI DE PE PAMANT…iar replica organelor de represiune, fata de aceste revolte, este tot mai violenta si mai revoltator-inumana, exterminatoare… – ci si crearea de „ZONE CENUSII”, pentru pastrarea unui potential de violenta constant crescut, bun de  exploatat-utilizat, de manipulat si amplificat, „in vremuri viitoare”…;

5-in loc de HRANA ESENTIALA – OTRAVIRE GLOBALA! – prin e-urile cancerigene, dar, in primul rand, prin otravirea pamantului, apelor si aerului, prin mutatiile genetice din organismele propuse spre hranirea „terestrilor”, si, ca o incoronare a crimei: Codex Alimentarius, prin care umanitatea TREBUIE sa se supuna genocidului prin otravirea… „alimentara”…!!!

…Nu ne-a mai mirat, deci, raspunsul unui pedelist „autohton”, Petre Tinel, care, intrebat (in cadrul unei emisiuni televizate) cu ce se vor incalzi elevii din scolile buzoiene, vasluiene etc., de vreme ce se desfiinteaza nu doar scolile, ci si sursele de intretinere si de  incalzire a scolilor – a dat urmatorul memorabil raspuns: „Sa puna mana pe TOPOARE! -…si sa taie copacii de pe marginea drumului, ca si asa copacii aia incurca circulatia masinilor!”…
Nu copacii incurca …”circulatia sangelui romanesc”, ci „VOI, NENOROCITILOR DE TRADATORI DE TARA SI IMBECILI SINISTRI”! – ar fi trebuit sa i se replice respectivului „pedeleu”, de catre moderatorul emisiunii TV…”DOAR LA TAIAT VA PRICEPETI – DE LA TAIATUL DE SALARII SI PENSII, LA TAIATUL DE PADURI/COPACI DE PE MARGINEA STRAZII… – DECI, SUNTETI SPECIALIZATI IN … „TOPOARE”!!!”

…LA RAPA CU TOTI GOLANII SI MIZERABILII ASTIA, CARE GANDESC CA GRADINA MAICII DOMNULUI ESTE…COCINA LOR PERSONALA!”

…Ideea cu „pusul mainii pe topoare” ne aduce aminte de „ideile” europarlamentarului „roman” LASZLO TÖKES (cica „pastor”! – care ne tradeaza si injura, la Strasbourg, pe banii nostri!!!), cel care ii indemna, anul acesta, pe secui si pe maghiari, „sa iasa in strada” (…pentru fortarea Guvernului Romaniei, de a accepta autonomia Szeklerlandului/”Tinutului Secuiesc”!) – …da, „sa iasa in strada, ca la revolutia din 1989” („revolutie” inceputa si facuta in…”batatura” lui Tökes!). Daca un „pedeleu” aflat la putere vorbeste de „pusul mainii pe topoare” (contextul „spuselor” este neglijabil, cel putin in aceste circumstante…), iar un europarlamentar „roman” vorbeste despre solutia violentelor de strada…, oare de ce n-am adopta, si noi, cei cu adevarat necajiti si obiditi, aceste solutii radicale – IN SPIRITUL NESUPUNERII CIVICE?! Da, ar trebui sa indemnam, si noi, in linia comportamentului (cerut pentru…”incalzire”!) de… cei din ”arcul guvernamental”, „pedelei” sau „ude-MEREI”: „ROMANI, PUNETI MANA PE TOPOARE! ROMANI, IESITI IN STRADA, CA NU SE MAI POATE TRAI ASA!”
…”Asa”, adica jefuiti, fara dureri de inima, si de organismele internationale masonice, precum F.M.I-ul, Banca Mondiala, Uniunea Europeana etc., dar jupuiti de sapte piei si…”de ai nostri ca brazii” (tradatori de marca …romaneasca, dar si de „marca” iudaico-romaneasca: de exemplu, „Rosia Montana” este instrainata de Romania, prin cardasia lui BASESCU-BRAUNOVICI cu evreul MAX RICH, dna ELENA COCOS-UDREA „face” ca, la o licitatie imobiliara de la Braila, sa castige…evreul de pe locul 4…din 4:  MAX BOEGEL etc. etc. etc. !).

…Atunci cand statul devine un organism strain si „vampiroido-antropofag”, care-si devoreaza „propriii copii”, NESUPUNEREA CIVICA NU DOAR ESTE INDICATA, CI DEVINE OBLIGATORIE, PENTRU NISTE AUTENTICI CETATENI!!!

…Generali de armata si generali-maiori, din Romania, precum MIHAI CHIRITA si ION MARIAN, sunt implicati in grave scandaluri de coruptie…Daca si ARMATA (in care populatia avea increderea cea mai mare, imediat dupa Biserica!… – dar nici Biserica nu sta mai bine decat Armata, la nivelul CORUPTIEI, morale si fizice…!!!) se „prostitueaza” (sau este impinsa spre „prostituare”, morala si fizica (si se compromite atat de grosolan: cate 46 de mii de euro, mita pentru angajarea, la Scoala de Aplicatie de la Pitesti, a 38 de persoane…!), atunci, cu adevarat, statul masonic a intrat in disolutie…ARMATA ar fi fost/putut fi una dintre sperantele noastre, pentru ca dictatura crimei si genocidului sa nu se instaureze in Romania…Nu mai este, din pacate.

…De JUSTITIE, ce sa mai vorbim…cata vreme presedintele este tot…presedinte, iar nu…DETINUT DE DREPT COMUN!!!…cata vreme Roberta Numaracioasa este tot presedinte….la Camera Deputatilor… – iar Elena din Troia Basista Incendiata/DATA PE FOC arunca de pereti cu 4,5 miliarde de euro, si toti tac si o intampina, pe unde trece (si, oare, pe unde NU trece?!), cu ovatii si cu…paine si sare…(…NU IN OCHI!!!)?! Plus alte mii de dosare…dosite, ale fraudatorilor (…de tot soiul si de toata culoarea…)!
…Secretarul de Stat de la Ministerul Finantelor, dna GRATIELA IORDACHE, a luat o spaga cam de 10 ori mai mare decat…”generalii”: 44 de MILIOANE DE EURO!!! Pai, sa se stie, ce naiba, ce-s alea…”FINANTE”! Sa nu se confunde cu…orice gainar de pe strada (ori de pe Calea Ferata: au aparut, ca prin anii ’20 in Rusia/URSS, sau in Romania anilor comunisti ’47-’50… – furturi din trenuri cu alimente si cu…ingrasaminte!) – care gainari, ca orice gainari, fura de foame…!
…Pe cand „pedeleii” fura cu miliardele (facand sali de sport in satele, orasele si cartierele cu primari pedelisti!), profesorul de Educatie fizica OVIDIU RIZEA, „nepedelist” din Glodeni/Dambovita, care a pregatit campioni nationali si europeni la handbal, face antrenamente avand poarta marcata cu…o panza pe perete, si are o pensie de 1.200 de lei, din care cumpara echipamentele elevilor „inglodati” in Glodeni…si, din acesti bani de pensionar, iese bronzul campionilor si campioanelor de handbal…Campionul  mondial la scrima, MIHAI COVALIU, renunta la sport, pentru ca, din banii pe medalii, nu-si poate da copilul la scoala!!! Sportivi care au marcat locul Romaniei pe harta lumii si Artisti de geniu (care l-au „plimbat” pe Orfeu pe toata Terra!), de la „minusculi” copii talentati/copii-minune si pana la genii consacrate universal (la Scala din Milano!), precum Dan Iordachescu sau Gheorghe Zamfir, traiesc la limita subzistentei…
…”Eroii Revolutiei”, cei ce au visat la „mai bine si mai frumos si mai liber”, in iarna lui 1989…ori deja… „au fost sinucisi”, ori au fost lasati sa putrezeasca de vii, cum este cazul lui ION JULA, cel schilodit de tanchisti si, apoi, torturat, de Securitate, sub zodia zapezilor vagi, din 1989… – tintuit, 18 ani, in caruciorul neputintei si sclerozei multiple, cu 500 de lei pe luna…a trecut dincolo, cu ochii cerniti de disperare, in 2008…
Si cate sute ca ION JULA!!! Dar si cate mii de profitori…”pe de-a moaca”, de o nesimtire si de-un cinism rarissime!
…Personal, cunosc situatia asa-zisei „revolutii din Adjud”:
-11 oameni (doi dintre ei fusesera numiti, din cate informatii posedam la ora actuala… – de catre Securitate, direct de la Bucuresti, drept „comandanti ai Frontului Salvarii Nationale”!) au fost „bombardati”, in zilele de 23 decembrie 1989-28 ianuarie 1990, cu mii de telefoane alarmisto-manipulatorii: ca a fost coborat (fireste, cu elicopterul!) un desant de parasutisti… „teroristi” (cum altfel?) pe ambulatoriul TBC din Adjud, ca a fost otravita apa de la Turnul de Apa din Adjud etc. etc.  – dar, propriu-zis, nu s-a intamplat ABSOLUT nimic … –
-…decat, poate, ca subsemnatul, cu sprijinul, moral si de autoritate, al Poetului, Artistului si Cetateanului Activ, AUTENTIC dizident  – …dar tot atat de naiv, in sensul pagubos al cuvantului, cat si subsemnatul… – LIVIU IOAN STOICIU (pe atunci, pus de papusarii de la Bucuresti, „de paravan”, ca sef al FSN-ului pe judetul Vrancea…), am incercat sa combat mafiotismul si sa institui, cat de cat, starea de normalitate, in Adjud…(„lucru/lucrare” care s-a dovedit ABSOLUT imposibil/a … –  prin tradarea, din partea „fratilor de conducere municipala”… – dar si „lucru/lucrare” care mi-a umplut telefonul de amenintari mafiote, cu moartea, la adresa mea si a familiei mele… – iar cei pe care am incercat sa-i dau jos din pomul unde se suisera, precum scroafa din zicala, au revenit si devenit „magnatii contemporani ai orasului/municipiului Adjud”…bietului oras-municipiu Adjud!… sa nu uit: AUTENTICUL DIZIDENT LIVIU IOAN STOICIU este, azi, somer…: CUM ALTFEL, IN „ERA BASESCU”…Basescu, a carui gandire „depaseste limitele Galaxiei”, dupa spusele lui Traian Ungureanu?!?!) –
-…nici macar cat in Focsani (…unde un „erou” militar, strafulgerat de fiorii…eroismului, fireste,  a descarcat, in bezna noptii, un Kalasnikov, spre o mata disperata, care se agatase de tablaria Postei din municipiu…si o zgaria la modul…”teroristic”, in caderea/alunecarea ei …”involuntara si progresiv-accelerata”, de pe „obiectivul strategic” al Postei!)…, dar, cel putin doi dintre „eroii adjudeni” s-au repezit, ca vulturii hoitari, sa-si procure „diplome de revolutionari”…”get-beget”! Si, evident, prin „diplomele fermecate”, au „curs”, spre respectivii, toate celelalte…”accesorii”: pamanturi, scutiri de taxe si impozite, facilitati  de tot felul etc. etc.
Cand au venit sa ma determine sa ma alatur imposturii lor, le-am spus, cu patetism donquijotesc (…care, azi, imi apare cumplit de penibil si melodramatic…): „Cum as putea sa ma manjesc cu sangele ADEVARATILOR eroi?!  Pe sangele eroilor ADEVARATI  s-a cladit <<visul revolutiei>>, al celor morti si…al unora neingropati si neidentificati…de la Timisoara, Bucuresti, Cluj, Brasov, Turda…?! Oare nu m-ar scuipa copiii mei drept in obraz…” – dar am fost intrerupt, brutal,  din tirada mea… – si  raspunsul a venit, senin si…”realist”: „Si cine stie toate rahaturile astea?!” Chiar asa! Nimeni, decat Securitatea (cea eterna…!), Ion Iliescu si ai lui…”eroi”!!!
…In invatamantul romanesc, prin „Legea Funeriu”, toti directorii de scoli vor fi inscaunati politic, deci vor fi pedelisti… – si acesti „sefi” impostori vor avea drepturi discretionare, in ce priveste angajarea sau soarta angajatilor: lingaii incompetenti vor huzuri, fara sa trebuiasca decat sa nu-si intrerupa „lucrarea cu…limba si buzele”, profesorii buni si foarte buni/competenti/performanti, dar demni, vor fi scosi, cat mai repejor, din sistem (prin infarct provocat sau prin plecarea in strainatatea inca primitoare de „aur cenusiu”!), iar interesul elevilor….va fi ultima grija a statului masonico-pedelist (cel care decretase, cu ani in urma, ELEVUL-REGE!).
Ei bine, deja vedem ca se pregateste „ELEVUL/TANARUL-JIVINA”, INCULT PANA LA BARBARIE SI SCLAVIE !!! – …egoist si TOTAL IRESPONSABIL, feroce si singur, satanic si infiorator de singur…pentru o viitoare lume apocaliptica…de fapt, preconizat a fi SATANICA!!!
…Masonii sunt indivizii cei mai cruzi mincinosi si lipsiti de scrupule, CEI MAI NERUSINATI IMPOSTORI SI CREATORI DE IMPOTORI SI DE IMPOSTURA, din toata istoria Terrei…: modelul clasic, cel mai la indemana romanilor, este „presedintele” Traian Basescu!). De fapt: SATANA – MARELE ILUZIONIST!!!

…La fel ca in Romania, si in Anglia, noul sistem de taxe, ENORME, din invatamant, taierea salariilor, sortirea pensionarilor aruncarii de pe „stanca tarpeiana”, SARACIREA FAMILIILOR… „NETELEVIZABILE”… – vor distruge elitele veritabile si le vor inlocui cu elitele falsificate/despiritualizate (Elitele Negre, le numeam noi, undeva…!): copiii celor bogati si…alesi de masoni! La fel se „intampla” haosul in Italia, Franta, Spania, Portugalia, Grecia…

…NIMIC NU S-A SCHIMBAT! Securistii si activistii de PCR de ieri (din Romania, deocamdata…) si-au plasat copiii in posturi-cheie, de conducere…si acestia vor face la fel cu odraslele lor…!!!
Vorba ceea: „COPIII SEFILOR NOSTRI DE AZI VOR DEVENI SEFII COPIILOR NOSTRI, DE MAINE…!”

…”Ce-i de facut?!” – intreba masonul socialist  rus Nikolai Cernasevski, la final de secol al XIX-lea… – asa ne intrebam si noi, care suntem anti-mason, la inceput de veac XXI. Opinia noastra nu difera esential de opiniile lui NIKOLAI BERDIAEV – deci, solutia, pe care o oferim mai jos, se intemeiaza pe viziunea sa asupra „Noului Ev Mediu”…: ESTE NECESARA INTOARCEREA LA HRISTOS!!! –  si, deci, este absolut necesara renuntarea, radicala, la toate MREJELE DE SUPRA-LENE ale asa-zisului „modernism” masonic, renuntarea radicala la „optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu” (cf. N. Berdiaev)  – si intoarcerea, deci, din „paradisul” fals si sinucigas al „cuceririlor tehnice”, LA ASA-ZISUL „PRIMITIVISM” RELIGIOS, la AUTENTICUL OTODOXISM… adica, „de la aceasta istorie pamanteasca, trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta”. Iar nu sa „evoluam” spre…”dozatorul de agheasma”, spre „rugaciunea catre moastele de pe FaceBook” si spre… „spovedania pe Internet”…!!!

…Sa ne intoarcem la ADEVARATA LIBERTATE, IAR NU SA MOTAIM  IN SCLAVIA MOLATICA A SATANEI!!! “Autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” (cf. N. Berdiaev).

Nu avem nevoie nici de Spatiul Schengen, nici de Uniunea Europeana (care a si inceput sa conduca/mane Romania spre abatoare, prin comisarii ei…!)… – n-avem nevoie de nimic din istoria terestra, in general – si din istoria masonilor, in special! – ci EXCLUSIV DE HRISTOS-DUMNEZEU!!!

SA DAM DE PAMANT, DECI, CU „STATUL MASONIC MODERN” – si SA CREAM UN ALTFEL DE STAT (prezenta statului nu o vedem ca fiind necesara decat pentru protectia specificului spiritual al Neamurilor, iar nu pentru… FURTURI ORGANIZATE SI CINICE  si pentru „incasarea optima a taxelor si impozitelor”!) – „STATUL” LUI HRISTOS – … caruia sa-i zicem (…nu-i asa, totul „trebuie sa poarte un nume”…?!), pentru ca nu avem la indemana termeni specializati (deocamdata!): TEOCRATIA AUTENTICA, HRISTICA!!!

***

NIKOLAI BERDIAEV SI NOUL EV MEDIU: “MUTATIA LAUNTRICA” SI TRANSCENDEREA ISTORIEI-LEGE

Dupa esecul evident al „Contractului social” masonico-rousseau-ist, din veacul al XVIII-lea, rusul Nikolai Berdiaev, in plin secol XX (cf. Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995), afirma ca umanitatea, dupa ratacirile spirituale ale veacurilor moderne, se situeaza intr-un moment de criza suprema, care nu se va putea rezolva decat printr-o transfigurare, printr-o nemaivazuta revolutie interioara si exterioara, prin care adevaratele dimensiuni divino-umane vor fi revelate. Dupa experienta falimentara a socialismului si capitalismului, ambele situate in zona Antihristului-Antispiritului (socialismul “divinizand munca materiala” [1], in dispretul valorilor calitative, “uitand scopul si sensul vietii”, aducand “satanocratia”:”un astfel de monstru nu cuprinde un suflet omenesc nou, caci nu-l contine deloc” [2]  –  capitalismul asa-zis democratic reificand societatea umana, “niveland individualitatea umana” [3], “atomizand societatea” [4], “ignorand, in realitate, poporul” [5], “nascand toate nenorocirile societatii” [6] –  concluzia:”Sub vesmantul burghez sau socialist se poate adaposti aceeasi substanta sau, mai degraba, aceeasi lipsa de substanta” [7])  –  lumea, pamantul  –  se cutremura si cedeaza sub picioarele noastre. Au disparut “speranta si iluzia, totul este dezgolit si demascat”  –  omul care s-a impotrivit teocratiei Evului Mediu, voind sa se echilibreze spiritual  –  “a trecut la afirmarea de sine si aceasta afirmare a sfarsit cu exterminarea omului prin sine insusi, autoexterminarea” [8]. Caci “autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” [9]
N. Berdiaev traseaza, in cartea sa Un Nou Ev Mediu, drumul Omului, printre obstacole infioratoare, pentru A SE LEPADA DE ANOMIE SI A AJUNGE LA TEONOMIE. In fapt, acesta este si drumul tanarului, care repeta drumul umanitatii, in propria persoana evolutiv-spirituala  –  de la ANOMIA copilariei  –  la constientizarea universului normat dublu: prin legi cosmice divine si prin legi sociale. Cand aceasta dubla marcare se va armoniza spiritual, in constiinta adolescentului/maturului(cosmico-divinul si socialul intrand sub acelasi cerc al intelegerii)  –  se va ajunge la starea de TEONOMIE. Omul-tanar trebuie sa inteleaga ca-si va rezolva destinul nu  prin egoismul copilariei, nici prin schizofrenia actuala cosmic-sociala  –  ci prin solidaritatea sociala, conforma cu armonia cosmico-divina. Problema destinului individual este “irezolvabila in limitele istoriei”  –  spune filosoful rus: “In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acestui destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. (…) Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale tocmai pentru ca istoria este declin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicii istoriei(…) Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca ea are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului, ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei relativ pesimista rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. (…) Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica (s.n.), dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca in afara din adancul spiritului  –  ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul mister al Spiritului.” [10]
Daca aceasta intelegere profunda a fiintei sale istorice si a rezolvarii crizelor ei de identitate  –  intru Norma Cosmico-Divina va putea fi pusa in opera de catre EDUCATOR, care-l va transfigura pe tanar, dintr-o fiinta animala, instinctual-oportunista  –  intr-una armonios-umana, cu ritmuri spiritual-cosmice, cu privirea mereu in sus, spre sursa Binelui Suprem  –  atunci se va putea vorbi despre victoria deplina a educatiei SI prin educatori. Deci, in opera de educatie juridica, tocmai pentru a-i revela acesteia finalitatea superioara, prin care se transfigureaza jungla in paradis, si fiara in fiinta cu chipul lui Dumnezeu  –  este necesara, pe langa “nunta” spirituala a Dreptului cu Pedagogia  –  devotiunea amandurora, in zona RELIGIEI.
***
INVARIABILUL LEGII SI AUTORITATEA DIVINA

Deocamdata, Justitia nu face decat gesturi de concesie trufasa (dar, si acestea, extrem de zgarcite!), de condescendenta aroganta, fata de Religie. Juramantul conducatorilor sociali pe Biblie si prezenta crucii in sala de judecata  –  ar fi singurele castiguri ale Religiei, dupa ateismul comunist. Dar aceasta-i prea putin, atingand un nivel spiritual superficial. Suntem inca extrem de departe de o recunoastere cinstita si deschisa a planarii permanente a DIVINULUI, asupra Balantei Justitiei umane. Un ocean de neintelegere mai este de parcurs, pana cand se va recunoaste ca actul justitiei trebuie supus normei divine si finalitatii divine  –  iar legile sa reflecte, clar biblic  –  INVARIANTUL LEGII DIVINE dublu revelata (veterotestamentar si neotestamentar  –  complementar!).
Caci, din momentul in care legea nu mai provine din Legea Invarianta Divina, ca varianta adaptata social si spatio-temporal, la o anumita societate, a unei anumite epoci istorice si dintr-un anumit spatiu spiritual(intelegem prin Lege Invarianta Divina  –  fie invariabilul Sacral-SINAI, Legile mozaico-iudaice, revolute, ale Vechiului Testament  –  fie Invariantul-HRISTOS  –  Fericirile din Predica de pe Munte/NOUL TESTAMENT  –  legea nu mai are valabilitate de lege, ci este un text oarecare, fara autoritate reala. Autoritatea eroica, de care vorbea, candva, in veacul al XVIII-lea,  Giambattista Vico, era consecinta tot a apelului la autoritatea divina: bratul care crea spatii pentru popoare era subordonat hotararii Bratului Divin, constiinta ctitorului de state si natiuni era “turnata” in Potirul Constiintei si Vointei Divine(a se vedea mitologia intemeierii, la toate neamurile-natiuni). Nu acelasi lucru se poate spune despre autoritatea uman-comuna, a ultimelor veacuri.
AUTORITATEA ORI ESTE DIVINA SAU DELEGATA DE CATRE DIVINITATE  –  ORI NU E DELOC. (A se vedea crimele bestiale ale Revolutiei Franceze-1789: Dumnezeu n-a delegat “poporul francez” sa ucida si sa comita regicid  –  ci, cum s-a dovedit ulterior, Revolutia Franceza, ca orice revolutie umana  –  a fost rezultatul unei conspiratii din partea unei minoritati luciferizate. De aceea, ea ramane, ca si razboaiele mondiale ale secolului XX, un obiect de studiu pentru medicii patologi  –  si un motiv de serioasa reflectie pentru Biserica). Legislatorul trebuie sa accepte ca autoritatea sa-i fie delegata pentru a se impartasi din lumina divina a ORDONARII. Deci, autoritatea divina sa fie delegata catre Legislatorul terestru, care reveleaza (nu opacizeaza, nu ascunde  –  cum face azi  –  trambitand fals “umanismul” legilor  –  adica impostura si arbitrariul) Legea Divina   –  candva, cea proclamata, pentru sange (adresata MEMORIEI si FIZICULUI), pe Muntele Sinai  –  astazi, cea proclamata, DIRECT PENTRU SPIRIT, pe Muntele Maslinilor.
***
HRISTOS-LEGISLATORUL

Dumnezeu-Tatal, prin aspectul sau filial (Dumnezeu-Hristos) , devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pamantesti (concomitent cu cele ceresti). Trebuie sa se inteleaga foarte clar ca legislatia umana terestra a inceput in Legislatia divina si trebuie sa se-ntoarca, logic (chiar daca sub forme  diversificate) , in esenta legislativa din care a pornit. Tocmai aceasta cale de intoarcere la obarsia divina a legislatiei terestre si premizele ei le infatiseaza Hristos-Dumnezeu , prin predicile si parabolele de la Templul din Ierusalim si, in primul rand, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca si lamuririle catre apostoli, la Cina cea de Taina (Ioan, cap.14,15,16,17). El spune, foarte clar, ca, prin toate legislatiile istoriei, prin toate oranduielile si oranduirile umanitatii  –  nu se face altceva decat implinirea, discreta, progresiva si secreta (mistica, ascunsa ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obarsia preaputernica a tuturor legilor ce vor fi fost vreodata pe fata Pamantului: (Matei, 5,18)”Caci adevarat zic voua : Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.” Deci implinirea Legii prin legi se va face desavarsit si absolut integral, prin insasi trecerea-istorie (“mentalitatea”…), continuu evolutiv-spirituala, a mediului uman-terestru  –  atat in forma-emergenta (iota=semnul literei de inceput al lui Iahve-Dumnezeu), cat si in continutul-imergenta (cirta=semnul literei de mijloc).
Cine afirma ca legea crestina e prea ingaduitoare, sau, chiar, ca n-are sanctiuni, ci doar ingaduinte  [11] –  amarnic se insala si nu are habar despre crestinism. Da, ne sunt dezvaluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai departate, spre desfiintarea limitei spirituale, catre Dumnezeu  –  daca ne supunem desavarsit Legii: acestea sunt Fericirile  –  dar starea de FERICIT se traduce prin DESAVARSIT MORAL-SPIRITUAL, desavarsit virtuos, desavarsit supus Legii  –  pana la renuntarea completa la egotism si egoism, deschiderea definitiv generoasa, autosacrificiala, catre “ceilalti”, catre Iubire  –  care Iubire, adusa in parametrii hristici, echivaleaza cu desavarsirea paradisiaca a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii  –  adica eliberat deplin de anomia satanica). Dar acesta este scopul cel mai inalt, pe care bietele legi omenesti nici nu-l intrevad, prin formularile lor ambigui si din greu gafaite, ingaimate, balbaite. Legile umane, insa, daca vor sa mai existe(ca autoritate efectiva) in istoria evolutiv-terestra, trebuie “sa traga cu urechea”, cat mai atent, tocmai la scopul legislativ hristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdata, prevazuta finalitatea legislativa suprema, dreptul legislativ formulat in Fericiri  –  dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decat cu o jumatate de ureche, si in sila: ele nu sunt in stare sa zareasca, sa exprime ce zaresc (daca zaresc)  –  anume, obiectivul legislativ hristic, care este transfigurarea fiintei umane, dintr-una anonima, aflata in permanenta stare de zavistie cu sine si cu mediul sau social  –  intr-una perfect impacata-armonizata cu sine si cu mediul sau socio-natural(caci intregul COSMOS este “societatea” Omului!). O foarte palida imagine a Cetatii Legislative a lui Dumnezeu [12], o vedem in unele manastiri crestine, unde ascultarea legislativ-divina (alaturi de voturile saraciei si castitatii  –  care au tot o natura legislativa, dar mai inalta si mai greu de inteles pentru oamenii de rand: desfiintarea totala a egotismului, prin saracie trupeasca-sociala, desfiintarea semintei metafizice de vrajba, sexualitatea  –  care a despartit si invrajbit Omul cu Dumnezeu si, astfel,  pe om cu sine insusi, orice cu orice, opunand totul istoric, autodistructiv si perisabil  –  TOTULUI CERESC ETERN-DESAVARSIT)  –  este atat de aspra, cat nu si-a inchipuit niciodata vreun legislator ca vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribila consecinta.
Dar, daca rasplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desavarsita, doar printr-o ascultare desavarsita, a unei Legi (aparent supraumane  –  dar care priveste, in mod direct, doar FIINTAREA UMANA, si nimic altceva [13])  –  ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului in Lege si, mai cu seama, a celor chemati sa reprezinte Legea si sa-i calauzeasca pe oameni spre Lege, dar care-si incalca sistematic misiunea juridico-umano-divina(PREOTII-JURISTI AI TEMPLULUI) este marcata prin exclamatia prevestitoare de prabusire apocaliptica:”Vai voua!” [14]:
-“Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca inchideti oamenilor imparatia cerurilor, caci voi nu intrati si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati!(…) Nebuni si orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfinteste aurul?(…) Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca dati zeciuiala din minta, din marar si din chimen, si nesocotiti cele mai de sama ale legii: dreptatea, mila si credinta. Acestea trebuie sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati!(…).Drept aceea, insiva marturisiti de voi, ca sunteti fiii celor ce au ucis pe proroci. Si impliniti si voi masura parintilor vostri. Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei? De aceea, iata Eu trimet la voi proroci, intelepti si carturari, si pe unii din ei ii veti ucide, si-i veti rastigni  –  si pe altii din ei ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti alunga din cetate  –  ca sa vina asupra voastra tot sangele drept, care s-a varsat pe pamant, de la sangele lui Abel celui drept pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre biserica si altar. Adevarul va graiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iata vi se lasa casa voastra pustie, caci va spun: de acum, nu Ma veti mai vedea pana nu veti striga: binecuvantat fie Cel ce vine intru numele Domnului!” Sanctiunea suprema a frivolitatii fata de Lege si Misiune a Legii: dez-identitatea si atoate-invinuirea, urmate de orbirea fata de lumina  –  pana la descatusarea CONSTIENTA, ABISALA  –  a constiintei raului din Sine.
Cei care sunt chemati sa dezvaluie, in om, prin educatie si credinta, Legea sadita de Dumnezeu   –  si incalca, sfidator si iresponsabil, menirea  –  sunt supusi imprecatiei hristice pe pamant  –  dar Legea nu e de pe Pamant. De aceea, acest “vai voua!” este vizionar: legislatorii si juristii, care se fac ca nu vad Legea, si scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal  –  vor primi suprema pedeapsa: DES-FIINTAREA (scoaterea inafara planului divin al Fiintei). Legislatorul si juristul care nu e vizionar , ci bucher si tipicar, speculand meschin, rau-voitor  –  isi auto-suprima fiinta, se sinucide spiritual. Caci vesnica osanda a Gheenei este Focul ce arde toate matritele gresite ale Facerii  –  sterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: “casa voastra [n.n.: planul existentei terestre si cosmice] vi se lasa pustie.” Si nu-L vor mai vedea (n.n.: adica, nu se vor mai putea vedea-identifica, macar formal  –  in/cu Matrita Fiintei-Hristos) pana cand nu vor recunoaste, dincolo de legile chitibusaresti-egotiste  –  pe Dumnezeu-Legea:”De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului”.

***
CIVILIZATIA CRESTINA  –  CIVILIZATIE LEGISLATIVA
Multa lume (juristi si nejuristi) are o parere complet falsa despre lege si crestinism, crezand a identifica, chiar, o incompatibilitate intre cele doua notiuni. [15]De fapt, adevarul consta exact in formularea inversa a judecatii: cine nu vede ca numai prin crestinism, legile capata valoarea de Lege  –  acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeste, de fapt, despre Lege  –  ci despre ce vrea el, adica, despre nimic.
Este tot atat de absurd sa afirmi ca religia crestina n-are de-a face cu legislatia, precum este de absurd sa afirmi ca legislatia nu are de-a face cu morala, sau ca morala nu are de-a face cu religia.
In definitiv, ce scop are Legea? Are scop in sine? Nu poate,  caci e pentru oameni  –  iar nu un text pentru un text ( “arta pentru arta”…). Dar oamenii, sunt in sine? Nu, pentru ca nu sunt propria creatie  –  ci creatii ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? PENTRU OAMENI CARE VOR SA AJUNGA LA LEGE  –  ADICA LA DUMNEZEU.
Cat despre faptul ca legea nu are de-a face cu Morala  –  aceasta este o afirmatie pe care numai infractorii pot s-o admita, fara mustrare de cuget. La fel, ca Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adica, de ce sa te comporti bine, daca nimeni nu vegheaza asupra Binelui, si nici nu stii ce-i acela Bine? Dar daca admiti ca Binele exista si ca este Cineva care vegheaza la implinirea lui  –  te vei  supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Altfel , in ruptura Moralei de Religie si a moralei religioase de Lege apar radacinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecand drept “bine public”…
Juridica trebuie sa contina si Pedagogia. Si invers. Omul daca nu e invatat sa invete legea  –  si daca nu-i este stimulata intelegerea scopului final al legii  –  devine fie terorizat de lege, fie indiferent fata de lege. Iar prin teroare si indiferenta n-a functionat lunga vreme nici o societate umana  –  ci societatile bazate pe lipsa de ratiune si implicare rationala a cetatenilor in treburile Cetatii  –  s-au sinucis, au disparut din istorie. Omului trebuie sa i se explice, in amanunt, cu multa rabdare, la varsta cand plamada lui umana este maleabila si permeabila  –  cine este el si cum sa actioneze si de ce sa actioneze, intr-un fel si nu in altul. Pedagogia juridica trebuie facuta chiar de la 2-4 ani, cand apar primele scantei de intelegere  –  pentru ca fixarea strategiei juridice si a finalitatii ei sa aiba loc la varsta deplinei intelegeri, a deplinei formari a capacitatilor rationale, emotionale, atitudinale, spirituale: adolescenta. Numai un om educat spre inalta si cat mai  deplina intelegere a intregului sistem juridic, social si cosmic, va avea posibilitatea sa actioneze ca un om adevarat, sa-i formeze, la randul lui, prin convingere rationala (dar si intuitiva) pe alti oameni(tovarasi, copiii lui, chiar pe parintii lui neinstruiti)  –  si doar astfel poate sa se-nchege si sa reziste o societate umana sanatoasa  –  autentic umana, prin spiritualitate evoluata.
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispretuit  –  dar nu ele dicteaza marele mers al istoriei umanitatii. Trebuie acordata asistenta sociala materiala, dar si moral-spirituala, intelegere si respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot tine pasul cu cerintele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru  –  dar trebuie stimulate si respectate, in primul rand, elitele, varfurile societatii, CALAUZELE, cei care mentin constant , fara sincope prea mari, ritmul evolutiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie sa fie misiunea nu doar a dascalilor de scoala, ci si a juristilor, intorsi in scoli, redeveniti dascali – si, in principal,  a preotilor (caci, in Noul Ev Mediu, prezumat de N.Berdiaev, functiile sacerdotala, educationala si juridica trebuie cumulate de acelasi om  –  omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea:”Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”). Ca azi a cazut unul, din disperare, ca maine vor suferi multi si vor carti  –  trebuie sa le acordam intreaga noastra compasiune  –  iar pe cei ce traiesc, fizic si spiritual  –  sa-i inconjuram cu blandete si, asemeni lui  Hristos, sa-i sfatuim, sa-i insotim cativa pasi, sa le explicam cu intelepciune, cu spirit de autosacrificiu si cu rabdare ingereasca: “Iaca Eu va trimet ca pe niste oi in mijlocul lupilor: fiti deci intelepi ca serpii si blanzi ca porumbeii”(Matei, 10, 16). Sa-i mustram pe cei prea (si nejustificat) lenesi, sa-i izolam, partial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinta constienta si refuza orice sfat bun  [16] –  sa-i indepartam de societatea umana, pentru a n-o contamina cu raul lor (dar in izolare, sa le incercam, neobosit, puterile sufletului, sa trezim in ei, fie si intarziat, germenii salvarii  –  viziunii umano-divine: preotii si pedagogii sa intre cat mai des, in clasa de elevi cat si-n inchisoare, intr-un ritm sustinut, pentru a forta usile intunericului). Dar, evident, grija principala sa fie pentru sustinerea ritmului general al UMANITATII: aceasta este misiunea legilor si legislatorilor  –  sa nu-si ia ochii de pe Lege  –  STEAUA ETERN CALAUZITOARE. Caci vor exista mereu cetati-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos  –  si nu avem dreptul sa ramanem la aceste cetati, sa ne contaminam de raul lor incapatanat  –  ci avem datoria sa mergem spre cetatile-oameni care accepta Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: ”Legile sa nu urmeze crestinismul, caci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc”. Crestinismul autentic nu pedepseste cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastra despre sistemul de pedepse este gresita.
Noi reactionam precum paganii sau primitivii veterotestamentari, fara gand si inima, ci doar cu instinctul primar si cu pumnul, cu violenta fizica: “dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Exista, insa, o reactie spirituala, de autopedepsire, extrem de severa, decat care mai ingrozitoare nici nu exista pe fata pamantului si in istorie: este pedeapsa de tip crestin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizica  [17] –  ci de transfigurare spirituala, repunere, a celui ce era doar umbra de om  –  in rangul deplin si adevarat de OM. Aceasta pedeapsa cumplita este pedeapsa pozitiva, specifica doar crestinismului, adica NOII LEGI, care, chiar daca inca nu e instituita si nu se intrezareste macar posibilitatea instituirii ei generale  –  asa va fi, peste tot pamantul. Abia atunci, legile vor fi Lege, si se va vedea limpede ca toate sistemele legislative, purcese din morala divina, se indreapta catre finalitatea omului virtuos [18]:  “ci sa fie cuvantul vostru: ce e da, da si ce e nu, nu; iar ce este mai mult decat atata, e de la cel rau”  –  si:”Eu insa va zic: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc, si va rugati pentru cei ce va nedreptatesc si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru, Care este in ceruri; caci El porunceste soarelui Sau sa rasara si peste cei rai, si peste cei buni, si da ploaie si peste cei drepti, si peste cei nedrepti(…). Deci fiti desavarsiti precum este desavarsit Tatal vostru cel ceresc” [19].
Problema “obrazului intors catre noua palma” a facut sa curga rauri de cerneala. Consideram ca avem dreptul sa ne spunem parerea si noi, impotriva celor care afirma ca “crestinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran…): este cea mai mare stupizenie, cata vreme Hristos vrea sa-l readuca pe Om in ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTAPANITOR, deci nimanui supus  –  cu atat mai putin sclav cuiva.
Deci, palmele despre care vorbeste Hristos nu le induri pe orizontala existentiala, adica, de la om la om. Ci pe verticala recunoasterii permanente a raportarii om-Dumnezeu. Palma prima, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mana unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om ramane, si deci puterea lui de pedepsire in numele lui Dumnezeu este redusa si restransa de catre chiar limitele conditiei sale umane. Deci, pentru ca eu ma recunosc mult mai vinovat, in fata lui Dumnezeu, decat poate un om sa-mi arate ca sunt vinovat, intorc si celalalt obraz, pe care ar trebui sa mi se “completeze” pedeapsa, de la limita umana a pedepsitorului-trimis divin  –  pana la deplina pedepsire divina, conforma cu imensul meu pacat catre Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a palmuit  va realiza  ca nu poate el sa ne loveasca, atat cat ar trebui, prin justitie divina-nonumana, sa ne loveasca. Atunci, abia, isi va da seama de limitele lui, de faptul ca nu e decat supusul (robul) catre Dumnezeu-Legea (si Sanctiunea). Deci, NEPUTINTA  lui de a ne lovi il va re-intoarce intre limitele sale umane. Daca se va cai sau nu, daca va lovi iar, sau nu  –  aceasta nu se poate garanta omeneste  –  dar, deja, suntem iesiti de sub “jurisdictia” umana a oricarei lovituri deplin-divine. Dar:
a- lui i s-a facut demonstratia ca e neputincios, fie si in asa-zisa “dreptate”, “violenta punitiva”( cand, de fapt, nu e decat vointa Domnului, prin mana lui, atat cat poate mana si forta maniei sale de om);
b-lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decat a lovit, ramane de rusine: isi va da seama ca e un biet om, si-atat; din acest moment, isi va pune problema ca  –  lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu  –  s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parca ar fi fost Dumnezeu  –  va fi pedepsita de Dumnezeu(si numai Dumnezeu stie cat de grea va fi pedeapsa divina, lovitoare pentru SUPERBIE…);
c-cel lovit nu are de pierdut nimic, ci castiga constienta cat mai acuta, deplina, a vinovatiei fata de Dumnezeu, si va sti (va fi gata) sa astepte O COMPLETARE (oricand) la lovitura  –  ceea ce, oricum, este o mangaiere spirituala: lovit deja fiind, de catre inconstientul impostor, stie ca lovitura lui Dumnezeu, pentru pacatele sale, va fi mai mica decat o merita , pana in momentul lovirii umane (mai mica exact cu lovitura trimisa de Dumnezeu prin impostor, lovitura prin care pacatul partial al lovitului este adaugat pacatelor, pana atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, in numele lui Dumnezeu  –  inceputul studiului legislatiei punitive a lui Dumnezeu. Dar si semnul-sansa a viitoarei mantuiri. De la aceasta “palma” incolo ar trebui, pentru adevaratul crestin, sa urmeze revelatia Imparatiei lui Dumnezeu ! Asa ca, aceia dintre noi care se revolta impotriva “palmei”(si a primei, si a prezumatei…)  –  ar trebui sa ceara ei, cat mai degraba, si de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mantuirii, al milei divine, semnul ca “Dumnezeu nu te-a uitat”…
Cine mai tine cont, in zilele de azi, ale legislatiei laice  –  ca ar putea fi trimis in judecata Focului Vesnic, al retopirii “matritelor fiintiale”  –  “doar” pentru insultarea “fratelui”(oricare semen): “netrebnicule, nebunule”?   –  cand toti suntem calcatori de Lege, deci”netrebnici-nebuni”…
Cine ar accepta azi, in legislatia laica (Doamne, ce-i mai place omului s-o faca pe Dumnezeu, pedepsind, in stanga si-n dreapta, cu mintea lui de om…), sa se autoexileze  , definitiv si irevocabil, de propriii copii  –  daca acestia L-ar nega pe Dumnezeu-Obarsia a Toate, singura garantie a Binelui? [20] Cine ar accepta azi, in legislatia laica, atat de “severa”(?…)  –  sa-si taie mana sau sa-si scoata ochiul, pentru o “simpla” minciuna, tradare? Doar tradarea e relativa, nu?… La fel  –  Adevarul: mereu, in societatea laica avem “puncte de vedere”  –  adica pretexte de a (ne) minti cu nerusinare. Fii pregatit, in orice clipa a vietii tale, sa fii torturat inimaginabil si sa mori pentru Dumnezeu!Adica, pentru revelarea SINELEUI TAU REAL-DIVIN.
“Hotarat lucru, legislatia crestina este mult prea severa  –  si nedemocratica!”  –  vor spune, acum, aflati, oarecum, in cunostinta de cauza, cei care ziceau, pana acum , ca-i legislatie prea blanda si ca orice crestin are mentalitate de sclav. Da, este severa, pentru ca Dumnezeu are pretentii mari de la om(daca vrea omul sa fie Fratele lui Dumnezeu…)  –  dar si rasplati pe masura: Dumnezeu il vrea pe om FERICIT  –  fericit cu adevarat, adica asemeni Lui. Dar aceasta inseamna: PERFECT CURAT-CURATAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adica, potrivnice Luminii Lumii)…
Nedemocratica? Dumnezeu nu stie decat despre o singura categorie umana  –  de fapt, despre un singur om: ADAM (sa-l intoarca de unde a purces, plangandu-si greseala  –  in Rai-Paradis). Iar discriminarea ”nedemocratica” …ar incepe de la doi…!!!
Greu, teribil de greu, dar si teribil de maret si nemasurat nobil lucru este sa fii crestin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu. Prima si singura conditie: respecta Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalti, cu lumea). Lege pe care Hristos(cel mai teribil Legislator!fara alt scop decat Dreptatea: “Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura!” [21]) o numeste atat de frumos: IUBIRE.
Legea il transfigureaza pe om in Dumnezeu. Respecta dumnezeieste Legea!  –  porunceste Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esentiala si eterna! Vei pierde(sau amana indefinit) Mantuirea, adica starea de iesire de sub Timp-Eveniment-Moarte!
*

Jugul Legii lui Dumnezeu este usor sau teribil de greu, dupa gradul de incredere (in Reperul si Scopul Suprem), de credinta si de supunere fata de Lege: cine s-a obisnuit cu ceva, zi de zi si clipa de clipa(oricat ar fi de cumplit, aparent  –  acel “ceva”)  –  va constata ca e usor si firesc. De aceea, educatia intru Lege trebuie facuta de mic copil  –  dezvoltata si explicitata in adolescenta  –  pentru ca omul matur sa fie Omul Legii, tot asa cum este Omul Respiratiei sau al Bataii Inimii. “Caci jugul meu este bun si sarcina mea usoara”  [22].
***
TANARUL EDUCAT SI DUMNEZEU

Cand tanarul va simti boarea divina in sala de clasa, se va lasa modelat de catre “delegatul” lui Dumnezeu, pana cand el insusi va afirma ca NUMAI viata intru armonie cu oamenii , cu Legea,  cu Dumnezeu este viata reala. Asa cum bine zicea Pytagora, tanarul nu trebuie inselat prin intruziunea, pe canalul dintre substanta divina si sufletul tanarului, a intereselor meschine ale educatorului/legislatorului. Confiscarea (grosolana si brutala) a caii dinspre Dumnezeu  spre sufletul tanarului va duce la grave tulburari spirituale , ale actualei si viitoarei societati umane, care va fi lipsita de harul transfigurarii, singurul factor care poate revela teleologia cosmica si sociala.
Cine-l va intelege pe Dumnezeu, patrunzand in “mintea” lui Dumnezeu, in intentiile Sale sublime  –  acela va fi subiectul ideal pentru educatie. Cine nu, va reprezenta un rebut educational si, consecutiv, un potential pericol de destabilizare sociala, prin faptul ca el insusi nu e stabilizat spiritual  –  si, deci, se constituie in focarul epidemiei non-armoniei  –  epidemia anomica. Epidemie care, deja, “cutremura pamantul sub picioarele noastre”, cum spune un ganditor  –  el intelegand prin aceasta ca, in curand, Dumnezeu nici nu va  mai tine cont de alegerea noastra, si se va revela in toata maretia lui legislativa. Dar pentru ca noi nu suntem pregatiti sa ne supunem Legii si Legislatorului Suprem  –  vom fi inspaimantati de moarte, in loc sa-i aducem slava si sa ne transfiguram de bucuria supremei revelatii.
Deci, de retinut: Dreptul nu e doar o stiinta –  ci o cale potentiala de a-l intalni pe Dumnezeu. O cale pe care poate fi initiat mult mai usor omul tanar  –  daca constiinta responsabilitatii duble(fata de Dumnezeu si fata de chipul sau oglindit –  omul) ar fi trezita in educatorii momentului I si momentului II pedagogic. Cu o conditie: legile sa nu uite de Lege.
***
IN LOC DE CONCLUZII FINALE: REPLIEREA SOCIALA SI CENZURA MORAL-DIVINA A TANARULUI
In trecut, mai ales in lumea satului, autoritatea divina era dublata de autoritatea sociala a obstei, in chip, deseori, armonios  –  si, in mod sigur, totdeauna folositor, pentru pastrarea moralei: “gura lumii”, “gura satului”  –  o adevarata si bine formata(si informata) opinie publica  –  autoritatea obstei.
Egoismul, individualismul, insingurarea moderna, pustiirea sau urbanizarea satelor (mai ales ca mentalitate)  –  au distrus autoritatea obstei. A ramas autoritatea divina  –  prin “delegare educationala”.
Cum trebuie vazuta ea? In zeci, sute de cazuri  –  discutand cu elevii, cu tinerii  –  ne-am dat seama ca autoritatea divina, daca e constientizata si dublata de stimulul religios al familiei (evlavia, morala crestina)  –  impiedica savarsirea de lucruri neplacute, si chiar de lucruri periculoase, nocive in cel mai inalt grad  –  din punct de vedere social. Tanarul trebuie invatat sa aiba un preot-duhovnic stabil, in care sa aiba deplina incredere. Si atunci, cenzura moral-divina va veni pe doua cai, diminuand sau chiar suprimand pornirile rele ale firii tanarului, sau obiceiurile, deprinderile sale proaste:
a-sentimentul veghii, permanente, deasupra sa, a ochiului divin neadormit si mustrator (in cazul neadaptarii sau incetei adaptari la morala crestina);
b- controlul periodic (ca la medic) al sufletului: pregatirea periodica pentru intalnirea cu confesorul-duhovnicul  –  o intalnire de maxima si severa sinceritate.
Astfel, treptat, credinta si increderea re-conformeaza spiritul, rectifica, slefuiesc spiritul si inhiba pornirile pernicioase ale firii.  Acesta este, in definitiv, OMUL NOU de care vorbeste Hristos, omul renascut spiritual  –  nu acela al comunismului ateu, nici acela al liberalismului libertin si anomic. Pur si simplu, HOMO RELIGIOSUS REDIVIVUS, despre care face vorbire Mircea Eliade  [23]. Omul religios regasit-renascut, si pus intre parametri de eficienta spirituala  –  care va deveni corectitudine si omenie sociala. Din dezvaluirile tinerilor, aflati fie in plina terapie religioasa, fie dupa terapia religioasa (intr-un moment de relaxare luminoasa, evlavioasa, recunoscatoare) s-a putut vedea cum atat mici carente psihice si deprinderi rele, nu foarte vinovate in sine(cochetaria celei care pierdea ziua la oglinda, mizeria fiziologica a celui care se masturba sau se scobea intre degetele de la picioare etc.)  –  cat si mari deficiente psiho-fiziologice(porniri homosexuale, cauzate de grave disfunctii, deficiente fiziologice, din pricini congenitale etc.  –  sau nestapanirea nervilor, neascultarea de nici o autoritate exterioara etc.)  –  prin concentrarea atat sub Ochiul lui Dumnezeu, cat si sub cuvantul de folos al duhovnicului  –  fie au fost autoreprimate, fie tinute in frau, stapanite mental, volitiv, pentru a nu face rau celor din jur, si nici siesi sa nu-si mareasca raul, pana la scarba de sine si la sentimentul culpabilitatii , hiperbolizat pana la dorinta de autoeliminare. Impacarea cu sine, redobandirea respectului de sine si a cumpenei interioare, re-armonizarea interioara  –  este ceva de nepretuit. Si doar sentimentul religios autentic(nu superstitia sau bigotismul!!)  rezolva aceste probleme .
ABIA OMUL RELIGIOS POATE FI, ORICAND, O FOARTE BUNA FIINTA JURIDICA  –  DACA SE FACE EDUCATIA JURIDICA DE RIGOARE. Este mai putin valabil inversul afirmatiei. De multe ori, juristi merituosi, pierzand busola spirituala, au clacat moral si profesional.
Deci: STATUL MASONIC A AJUNS  LA CAPATUL IPOCRIZIEI SALE ONTOLOGICE. DIN ACEST MOMENT, LUMEA TREBUIE SA SE PREGATEASCA:
1-FIE PENTRU DISPARITIA FIZICO-SPIRITUALA, in conditiile unei „apocalipse” destul de apropiate de cea descrisa de Ioan din Patmos ,
2-FIE PENTRU UNICA SOLUTIE (…de data aceasta, fara nicio indoiala…UNICA!!!): STATUL TEOCRATIC, STATUL CONDUS DE HRISTOS –MANTUITORUL (direct sau prin delegare apostolica: apostolii Sai nu vor fi, cu necesitate, preotii/clerul, care cler, IN MAJORITATEA SA ZDROBITOARE,  a deviat cumplit, de la misiunea sa spiritualista, „inmalindu-se” groaznic in materia mlastinoasa si puturoasa, desfatat cumplit in ipocrizie, lacomie si minciuna! – …ci vor fi cei mai smeriti si mai aproape, cu Duhul, de Dumnezeul Mantuirii…: vor fi cei mai umili, „nebunii intru Hristos”, dintre monahi; vor fi alesi, PRIN REVELATIE, de catre Insusi Dumnezeu-Hristos!!!)!!!
***

RESTABILIREA  CREDIBILITATII TINERILOR. “BATRANETEA” SI “TINERETEA”  –  CATEGORII PSIHO-SOCIALE
Fortele spirituale tinere :
a-daca vor fi educate in directia generozitatii spirituale, a orizontului spiritual deschis si liber spre “sus”  –  iar nu al unui pozitivism meschin si fosilizat in automatismele de “animal de prada”, strict orizontalizat(sub zodia “economicului”);
b- daca vor fi convinse sa accepte cunoasterea si aprofundarea Legii-Norma( in semnificatiile ei adanci, vitale) si a sistemului general de functiune sociala  –
in mod sigur, vor gasi solutii nu numai noi, ci si mai  fiabile si viabile, multiple si cu grad de solutionare mai inalt. Se vor angaja intr-o autentica spirala a reformei sociale si morale ( nu in simulacre reformiste)  –  asa cum s-a intamplat in toate  momentele critice ale istoriei omenirii : tinerii minoriti au deblocat Biserica Occidentala, scotand-o din criza de credibilitate , care a produs, pe cale de consecinta, tirania religioasa a sistemului inchizitorial;  tinerii artisti , savanti si exploratori  –  au deblocat Evul Mediu   (care alunecase in manierism factice) – nu spre Renastere, ci, mai curand, spre REVELATIILE CRESTIN-ORTODOXE („ortodoxe”, in sensul de „indicatoare” ale Caii Celei Drepte a Duhului Uman!) ALE LUI GIROLAMO SAVONAROLA!!!; tinerii masoni (cei inca neinfectati total de iudaismul masonic…!) ai veacului 18 au deblocat sistemul social feudal (incrancenat in forme golite de divin, in absolutismul despotic, cu pretentii de drept divin, arogant si distructiv de avanturi creative), spre democratie (care, la inceputul ei, parea reala…)  –  si tot tinerii au achiesat primii si la idealurile anului (est si central-european) 1989, doar ca, peste tot in Centrul si Estul Europei, a existat o capcana, gen “Piata Universitatii”-Bucuresti 1990 (adaugata „lucrarii” Papei Ioan Paul al II-lea/iudeul galitian Karel Voitila si puzderiilor de servicii secrete straine, de la cele unguresti si sarbesti, pana la KGB, CIA si…Mossad!) –  revelata mai degraba sau mai tarziu, cu amaraciune. Fortele tinere nu trebuie macinate, pervertite si exasperate  –  ci folosite in mod loial, vizionar, curat  –  determinate, printr-o educatie prealabila, de inalta si sustinuta tinuta spirituala, sa se “injuge” singure, cu entuziasmul specific varstei, la operatia denumita “ameliorare sociala”. Numai asa se pot ele purifica si lumina, constant, de Idealul Umanitatii  –   fara a se intepeni in starea psiho-spirituala,  numita “batranete”, ci pastrand, chiar in varsta senectutii, flexibilitatea si generozitatea extrema, atat de vie, a starii spirituale de “tineret”. Caci, dupa cum credem a se vedea, nu exista un real conflict al generatiilor, decat atunci cand cei varstnici se incapataneaza sa semnifice “cei batrani”-imbatraniti  –  si sa-si aroge drepturi pe care nu le au, in virtutea unor “virtuti”deloc onorabile: isi apropriaza , fara sa si merite, din punct de vedere medical, toate anchilozele psiho-spirituale posibile  –  lucru care duce, inexorabil, la atitudini egoiste si tiranice. “Batranetea” si “Tineretea” se dovedesc a fi, in cele din urma, dar, de fapt,  in primul rand  –   categorii psiho-spirituale si  grade  de atitudine volitiva    ( in cazul celor ce vor sa arate si sa fie “batrani”, este si complacerea de a arata si a fi astfel  –  iar despre “tinerii” cu prejudecata ca ei trebuie sa fie cu totul altceva decat generatia anterioara, iar daca nu sunt, se autoblocheaza moral-spiritual, se poate spune, la fel, ca se complac intr-o atitudine categorisita, doar,  drept “tanara”  –  hyppies, rockers, rappers, punkers etc.  –  dar, in realitate, “imbatranita”prematur,  fara finalitatea , nelinistea creatoare si forta de a fi si insemna“tinerete” autentica). “Le lipseste educatia”  – spunem. Dar chiar li se da educatie adecvata, intr-un mediu social adecvat (???) si de catre factori adecvati (fie si ca atitudine si nivel spiritual)  si de buna-credinta? O educatie care sa stimuleze, in ei, generozitatea si energiile constructive, specifice (in mod normal…) varstei tinere?…
Noi nu credem asta – si, tocmai de aceea, optam pentru/propunem, cu mult discernamant, o varianta noua (si, in acelasi timp, veche…) de societate, in care sa nu mai existe pacalici si pacalitori, si nici obiditi si obiditori: SOCIETATEA TEOCRATICA, in sensul propus de Nikolai Berdiaev, in lucrarea sa – Un Nou Ev Mediu: o societate in care CREDINTA CRESTINA (autentica si ferventa…!!!) sa fie forta spirituala motrice – in care Biserica sa fie Institutie Divino-Umana, nu cu misiune neaparat de supraveghere  a  nivelului de spiritualitate al mediului social – nu atat institutie cu misiune corectiva, cat preventiva, pentru evitarea nu doar a catastrofelor spirituale, cum sunt cele prin care trecem azi, de s-au zapacit de tot pana si sacerdotii lui Hristos-Mantuitorul… –  ci, in special, pentru alinarea durerilor spirituale din mediul social, pentru catalizarea si cultivarea fortelor spirituale nucleice, ascunse in om/umanitate – pentru adeverirea, intarirea si Revelarea Starii de REALA con-fraternitate, dintre oameni: TEOCRATIA propusa de noi NU trebuie sa fie o noua societate totalitara, si nici sa nu utilizeze constrangerea, brutala sau discreta (tot siluire a libertatii divino-umane ar fi, sub orice forma s-ar exercita brutalitatea/constrangerea non-spiritualizanta!) – sa nu aiba scopuri DELOC lumesti, ci exclusiv, obsesiv,  tinand de Revelarea Lui Hristos… – sa nu se nimereasca, Doamne fereste, din nou, cum a fost in zona papala a secolelor Vechiului Ev Mediu – Inchizitia, sau orice alt fel de „politie bisericeasca”…Nu, nicidecum! Ci sa fie Zona Terestra si Zona Divina (totodata! – intalnite!!! – prin Lucrarea Cea Mai Inalta a HARULUI    Dumnezeiesc!), zona de REVELATIE, la nivel de individ, dar, mai cu seama, de SUPRAINDIVIDUALITATE / NEAM. In felul acesta, doar, Biserica va fi iar ceea ce a vrut si vrea Hristos: Mireasa Lui Hristos, Sfanta Unealta de Mantuire/Re-armonizare intru Duh a Omului/Umanitatii, ANTICAMERA PARADISULUI.
Dar, pentru o astfel de societate noua, si totusi veche, originara, daca ne gandim ca ea a fost intaia propunere a Lui Hristos – preotii trebuie sa inceteze definitiv de a se considera un soi de functionari – SI SA RE-DEVINA JERTFELNICI INTRU MISIUNE SFANTA/COSMICA/SUPRAISTORICA!!!
Si aceasta, pentru ca istoria sa aiba finalul prorocit de acelasi mare filosof al Ortodoxiei, Nikolai Berdiaev – re-contopirea istoriei pamantesti cu istoria celesta (cf. Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, pp. 195-197) – deci, sa reluam si sa completam, ca pe un memento, ceea ce deja am citat din geniul rus al Ortodoxiei: „In viitor va avea loc o lupta fara precedent intre bine si rau, intre Dumnezeu si diavol, intre lumina si intuneric. Sensul istoriei consta in deschiderea acestor principii opuse, in lupta lor si in conflictul tragic al acestor principii (…). Am inceput cu prologul celest al istoriei, pentru a trece la istoria pamanteasca, iar de la aceasta istorie pamanteasca trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta. Numai in acest caz istoria are un sens pozitiv: daca se incheie. Intreaga metafizica a istoriei (…) conduce la constiinta sfarsitului inevitabil al istoriei. Daca istoria ar fi un proces nesfarsit, o infinitate rea, ea n-ar avea nici un sens. Tragedia timpului ar fi de nerezolvat, iar sarcina istoriei – irealizabila, pentru ca, in interiorul timpului istoric, aceasta nici nu se poate infaptui. Destinul omului, aflat la baza istoriei, presupune un scop supraistoric, un proces supraistoric, o solutionare supraistorica a destinului istoriei intr-un alt timp, vesnic. Istoria pamanteasca trebuie sa se contopeasca din nou cu istoria celesta, trebuie sa dispara granitele care separa lumea aceasta de lumea cealalta, la fel cum nu au existat aceste granite in trecutul indepartat, in zorii vietii universale. (…). In acest mod simbolic se vorbeste in Apocalipsa. Se rupe legatura timpurilor,  cercul inchis al realitatii inceteaza sa mai existe. In realitatea lumii se revarsa energiile unor alte trepte ale realitatii, istoria timpului nostru se sfarseste si tocmai de aceea capata sens. O zi din viata noastra individuala este absurda luata in sine, viata noastra capata sens doar prin alaturarea tuturor zilelor ei.
(…) In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual, cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acesti destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. Istoria este, inainte de toate, destin – si trebuie sa fie inteleasa ca destin, ca soarta tragica. Soarta tragica trebuie sa aiba, ca in orice tragedie, un act final, care rezolva totul. In tragedie, catharsis-ul este inevitabil.  Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale, tocmai pentru ca istoria este destin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicei istoriei. Destinul uman, pe care trebuie sa-l urmarim prin toate perioadele istoriei, nu se poate solutiona in limitele istoriei. Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei, se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei, relativ pesimista, rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. Iar aceasta metafizica pesimista a istoriei este mai optimista, in sensul ultim si cel mai profund al cuvantului, decat optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu. Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica, dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca inafara din adancul spiritului, ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul moment al Spiritului”.

…Marele filosof al culturii romanesti, Lucian Blaga, spunea ca romanii „au sabotat istoria”. Foarte bine – nu aveau alternativa, cand demonii istoriei se bat, de la inceputul lumii CAZUTE, rezultate prin cumplitul, incredibilul pacat adamic – cu dumnezeirea eternitatii. MAI ALES ACUM, aceasta istorie masonizata, ingrozitor insangerata,  TREBUIE sabotata!!! Diavolul Crimei si al Sinuciderii trebuie identificat si exorcizat, fara intarziere si fara nicio mila! Trebuie sa ne scuturam de toate efectele ei otravitoare, numite „institutii”, prin care ni se da voie doar…SA NE UCIDEM INTRE NOI SI SA NE SINUCIDEM!  Trebuie sa scapam, cat mai repede si mai profund (prin antidotul cosmic/panaceul numit „re-evanghelizarea intru Hristos-Dumnezeu”!), de efectele, seculare, ale masonizarii (prin masoni si prin uneltele lor…”nationale”!).
CU STATUL LOR DIABOLIC CU TOT!!!
***
NOTE
1 -Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995, p. 126.
2-Idem, p. 127.
3-Idem, p. 116.
4-Idem, p. 117.
5-Idem, p. 118.
6-Idem, p. 132.
7-Idem, p. 127.
8-Idem, p. 129.
9-Idem, p. 129.
10-N. Berdiaev, Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, p. 197.
11–Emil Cioran, parca citandu-l pe Marx, dar si pe…Marchizul de Sade,  afirma ca “crestinismul este religia sclavilor”.
12-Cf. Sfantul Augustin, Civitas Dei, in : P. Bernard Stef, Sfantul Augustin  –  Omul.Opera. Doctrina, Colectia Sfinti Parinti ai Bisericii, Cluj-Napoca.
13-Legea a fost sadita si exista in fiinta umana(constientizata), caci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu sa ceara omului ceea ce El n-a dat si pus in fiinta Omului.
14-Matei, 23, 13-39.
15-J.J.Rousseau, Contractul…: “O societate de adevarati crestini n-ar mai fi o societate de oameni”  –  adica, ar fi o utopie. Nu: ea, societatea autentic-crestina, va fi-exista (dupa spusa Bibliei: ”Cand fi-va o turma si-un pastor”)  –  si  abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (re-indumnezeit, re-androginizat paradisiac).
16-Matei, 10, 14.”Daca insa nu va va primi cineva, sau nu va asculta cuvintele voastre, atuncea iesind din casa ori din cetatea aceea, sa scuturati si praful de pe picioarele voastre!”
17-Exista si asa ceva, dar ca automutilare mistica  – Matei, 5, 29-30:”De te sminteste ochiul tau drept, scoate-l si-l arunca, caci e mai bine pentru tine sa piara unul dintre membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena, si de te sminteste mana ta dreapta, tai-o si arunc-o de la tine, caci e mai bine pentru tine sa piara unul din membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena”. Adica, mai curand suferi de o suferinta trecator(istoric)-corporala, decat sa risti inimaginabila suferinta spiritual-esentiala eterna.
18-Matei, 5, 37.
19-Ibidem, 37 si 44-48.
20-Idem, 10, 34-35:”Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie: caci am venit sa despart pe om de tatal sau si pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa”.
21-Idem, 5, 6.
22-Idem, 11, 30.
23-Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Humanitas, Buc., 1992.

22 decembrie 2010                                                   prof. dr. Adrian BOTEZ

P.S.: …Astazi, 23 decembrie 2010, ora 10,30 – in plenul Parlamentului (unde premierul Boc se pregatea de discursul care preceda discutiile pe motiunea Opozitiei la GENOCIDICA Lege a Salarizarii…: „Dragi colegi, membri ai Guvernului…” – si, ca sa-i confirme, lui Boc, exclusiva colegialitate declarata, nu cu Maria Sa Poporul Roman, ci DOAR CU MEMBRII UNUI GUVERN CRIMINAL SI DEMENT!!! –  s-a auzit, IN ACEEASI CLIPA,  o bufnitura infioratoare!), inginerul de sunet al TVR, ADRIAN SOBARU (sot, tata a doi copii, dintre care unul are un grav handicap… – de aceea, nu-si putea acoperi datoriile fata de stat, din salariul „in mana”: 636 RONI! – …iar noua „lege” tocmai ii rapise tatalui dreptul la indemnizatia de insotitor/asistent personal AL PROPRIULUI COPIL…), IN SEMN DE PROTEST ULTIM, s-a aruncat in gol, precum un kamikadze, de pe marginea balconului unei loje parlamentare, purtand scris, pe tricoul sau, alb precum ninsoarea din 25 decembrie 1989:
„Ne-ati ciuruit!
Ati vandut toata tara!
Ne-ati ucis viitorul copiilor!
Ne puteti lua viata, dar nu si
LIBERTATEA!!!”… – iar in mana avand o bila portocalie, cu numarul „13” pe ea (13=Numarul Diavolului si al Mortii). A mai apucat sa spuna, din gura: „Ati luat mancarea de la copii! Pentru tine, Boc!”… – iar cand si-a revenit, pe targa, a soptit: „LIBERTATE…”

…Din pacate pentru decizia lui, ADRIAN SOBARU n-a murit, ci s-a ales cu multiple fracturi (de glezne, de fata, de frunte, de nas etc. etc.). Ceea ce i-a inviorat teribil pe „pedelei”, care s-au grabit sa reia sedinta si, in lipsa Opozitiei din sala (care Opozitie macar a avut minima decenta sa paraseasca, imediat, sala de sedinte…), au continuat, cu un cinism inimaginabil si monstruos, „lucrarile” (?!), respingand motiunea cu un castigator… VOT UNIC („unic”, cel putin, in istoria parlamentarismului european…!): ZERO…peste tot!!!

…Cu o luna in urma (pe 18 noiembrie 2010) un alt angajat al TVR se spanzura (…”mai discret”…NU IN PLENUL Parlamentului si fara…”texte incitante si tendentioase”!).

…Multi pedelisti au pretins ca ADRIAN SOBARU era nebun si drogat…Noi suntem de cu totul alta parere: ca si LIVIU BABES, cel care „s-a ars singur pe rug pe o partie de schi din Poiana Brasov in februarie ’89, protestand impotriva <<Auschwitzului>> ceausist” (cf. Gandul, art. “Scoala-n strada, nu-n spital!”, de C.T.Popescu, din 24 octombrie 2010), ca si Doamna Profesoara CRISTINA ANGHEL (care a stat in greva foamei 70 de zile, in octombrie 2010, fara s-o ia in seama nicio oficialitate mai de “dai Doamne”: dl Funeriu a venit la spital, ca sa-i ofere…UN CACTUS!!! – …si care Doamna N-A INTRAT SI STAT IN GREVA FOAMEI, 70 DE ZILE,  PENTRU BANI MAI MULTI! –  CI PENTRU RESPECTAREA LEGII SI A DEMNITATII, A PRINCIPIILOR NOBILE, DE DUH, IN ROMANIA!!!), si ADRIAN SOBARU nu trebuie categorisit, cu usurinta iresponsabila, drept “un sinucigas care necesita consiliere psihologica”, CI UN NOU MARTIR ROMAN, AL ACESTEI EPOCI APOCALIPTICE!!! Pentru ca el nu “a zburat” de la balconul Parlamentului (institutie care, in decembrie 1989, promitea sa fie locul/ALTARUL sacru al democratiei…”pe bune”!), in primul rand,  pentru niscaiva “nemultumiri/probleme  personale”, ci, INAINTE DE ORICE,  pentru PRINCIPII SFINTE…: VIITOR AL NEAMULUI , INTRU DEMNITATE, INTRU DREPTATE SI LIBERTATE!!! – …ascultati-va constiinta si veti reauzi ce se striga, la Timisoara si Bucuresti, in decembrie 1989: “Vom muri si vom fi liberi!” Era suprema credinta crestina A MARTIRILOR:
DOAR IN CEALALTA  LUME MAI EXISTA NADEJDEA DREPTATII, A VIETII ADEVARATE SI, IMPLICIT, A LIBERTATII DE DUH!!!
…Comentariile “post-factum”:
-Emil Boc: “N-are nicio leziune care sa-i puna in primejdie viata.(…)Fac apel la solidaritate, la luciditate, rationalitate si echilibru” – …sugerand, ba chiar ne-sugerand, ci “pocnind” cu bata-n balta, mult prea…”pe sleau”, ca toti care i-ar urma exemplul lui ADRIAN SOBARU ar fi ori nebuni, ori…drogati!!!… – incheind triumfalist: “Totul e bine!”…
-Cotoi (…Sever…!): „Sunt tulburat!” Nu ne-ndoim…La fel cum era atunci cand a „ajutat-o” pe Roberta la numarat…!!!
-Puiu Hasotti: „Nu pot vorbi – sunt tulburat!” Si liberalul asta e de-o ipocrizie exemplara…asa ca, sa trecem mai departe…poate gasim ceva mai de soi/”revelator”:
-Teo Trandafir: „Eu nu-nteleg ce i-a venit omului astuia!” Nici eu nu-i inteleg pe cei care se „dau in gat” dupa struto-camile, precum domnia-ta, sa…”te scuze…PENTRU PEDELIZAREA SUBITA”…! Pai, numai in PDL ti-ai dezvoltat, deplin…”vocatia de Iuda”!!!
…Noi te-am vedea mai potrivita pentru turnarea plumbului topit pe gat (…la modul/”diateza” pasiv/a…!), precum calpuzanilor…
-Varujan Pambuccian (cu accente GROTESC-eroice): „Si daca ar fi fost cutremur, Parlamentul trebuia sa continue sa functioneze!”
Dar gestul protestatar al lui ADRIAN SOBARU este infinit mai …cutremurator decat orice cutremur: ESTE AVERTIZAREA SUPREMA, ASUPRA ULTIMULUI „HAL” AL DESPIRITUALIZARII SI DEZUMANIZARII, IN TOATA ROMANIA, NU DOAR IN PARLAMENTUL EI!!!
-Elena Udrea, dupa ce a fost intrebata daca crede ca asa ceva s-ar putea intampla in alta tara din Europa…a tacut, tinand ochii in jos, cu o „rusine” circumstantiala (de fapt, scrasnind APRIG din masele!), „rusine circumstantializata” care era curios de apropiata de aceea pe care o afiseaza „traseistele”, in fata camerei de luat vederi, dupa ce au fost prinse intr-o razie a Politiei…
-Un …”geniu” (…ca sa nu-i zicem <<bou>>!) al democratiei, dl Alexandru Cumpanasu (pe postul Realitatea TV, ora 15,30): „Trebuie gasite mijloace legale de protest”. Deci, este ilegal sa mori, in Romania de azi! – ESTE ILEGAL AUTOSACRIFICIUL MARTIRIC!!!
…Numai liberalul Octavian Popa (mai tarziu, si Norica Nicolai…) a declarat ca se simte vinovat…ca-i este rusine ca face parte din Parlament, si ca nu se simte coleg cu niste indivizi cinici si lipsiti de minima umanitate, cum s-au dovedit a fi, azi (mai ales …si extrem de semnificativ si definitiv lamuritor, azi!…”lamuritor” pentru oricine nu e de rea-credinta perfecta sau…cretin de-a binelea!!!), 23 decembrie 2010, cei din PDL…!!!
…De altfel…”Totul este bine”… – „PE FRONTUL MIZERIEI, NIMIC NOU!!!”
…Vine Craciunul…dar noi nu putem zice altfel decat asa: „LA NAIBA CU STATUL MASONIC SI CU LINGAII SAI SLUJITORI! JOS CU HAITA ASTA NESATULA!!!” – …sau, vorba dlui pedelist Petre Tinel (vorba „aruncata” intr-un context tragi-comic, chiar grotesc…): „PUNETI MANA PE TOPOARE!”… – si, speram, Dumnezeu ne va ierta… „iesirea din sistem”…!

…Sa traiesti, ADRIAN SOBARU, ca sa apuci si Ziua Maniei si Judecatii Lui Hristos-Dumnezeu aici, pe Pamant!!!
Atunci, toti detractorii si „minimalizatorii” tai, toate iudele astea imputite  si ipocrite de azi   – se vor ruga, PLANGAND IN HOHOTE, de tine, sa-I  dai Lui marturie mai …”atenuata”, pentru ei!

Adrian Botez

Ce va fi in trei ani?

Discursul inaugural rostit de Andrei Marga,
la primirea titlului de Doctor Honoris Causa
al Universitatii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia,
6 decembrie 2010

De la un proaspat laureat al titlului de doctor honoris causa se asteapta nu numai sa aduca multumiri, ci si sa formuleze un punct de vedere privind domeniile in care se simte stapan.
Am scris despre filosofia contemporana si-mi vine mereu in minte intrebarea: ce mai ramane din filosofia de acum cincizeci de ani in era globalizarii?
Am scris despre teologii majori ai secolului ultim si ma intreb: de ce nu reusesc intelectualii actuali sa integreze nelinistile marilor teologi?
Am scris despre argumentare si-mi pun intrebarea: de ce se lasa contemporanii nostri persuadati de atat de multe argumente false si argumentari rau construite?
Ma intreb daca proiectul european postbelic mai este bine inteles dupa trei extinderi ale Uniunii Europene, daca s-au preluat cu acuratete, cel putin in cultura de la noi, termenii precum democratie sau laicitate, daca nu cumva secularizarea are nevoie de corectura, daca sensul vietii nu a devenit, totusi, confuz la oamenii de astazi. Imi pun multe alte intrebari de filosofie sau sociologie si incerc raspunsuri proprii, pe datele vietii actuale.
Dar nu interogatiile mele sunt importante, ci ceea ce se intreaba cei carora am onoarea sa ma adresez. De aceea, in cuvantul meu inaugural, ca membru al acestei prestigioase Universitati, as pleca dintr-un alt loc. Un cunoscut director de ziar si televiziune m-a intrebat zilele trecute: „ce va fi in urmatorii trei ani?”. Nu sunt, desigur, profet, dar avem nevoie de raspunsuri la astfel de intrebari, iar un universitar care isi ia in serios indatoririle este obligat sa le dea.
Imi amintesc, insa, in prealabil, doua situatii: prima s-a petrecut prin 1923, cand distinsul rector al Universitatii din Cluj, Iacob Iacubovici, a respins cererea de intrare in universitate a agronomilor spunand: „acestia nu sunt inca de universitate!”.
Putem comenta daca renumitul chimist de atunci a avut dreptate sau nu, dar un motiv ramane de retinut: nu poti fi universitar fara a fi intelectual, iar un intelectual presupune, totusi, o conceptie civica si morala si un angajament explicit pentru aceasta, pe langa multe altele.
A doua situatie se petrece sub ochii nostri: daca un universitar se desprinde din tacerea adesea oportunista si, oricum, costisitoare de la noi si formuleaza o opinie in chestiuni ale societatii, diplomatii de carton si noii politruci, ce prolifereaza in regimul actual din Romania, pun imediat intrebarea aparent adanca: cu ce partid este oare acela? Sofismul e simplu: se crede ca orice opinie este partinica si, deci, patata de subiectivitate, incat orice vorbitor in viata publica ar fi bine sa fie cel mult un participant care asculta.
Imi asum deliberat raspunderea de a discuta pe fata chestiuni de viata, cu argumente fireste, chiar daca risc, la randul meu, sa fiu taxat drept „politic”. Replica mea e simpla: tara, singura, de altfel, care a proclamat dupa 1989 „apolitismul” intelectualilor, Romania, o duce cel mai rau in Europa comunitara, iar pretinsii apolitici s-au dovedit a fi anodini propagandisti de sezon.
Imi asum ceea ce Toma d’Aquino spunea cu intelepciune – „prostia este pacat” – iar Angela Merkel a afirmat recent, cu toata energia: „crestinismul nu este apolitic”, incat, prin implicatie, intelectualul, demn de nume, nu este nicidecum apolitic.
Vreau sa raspund, asadar, la intrebarea: „ce va fi in trei ani in Romania?”
Iau in seama deciziile care au dus la situatia actuala, de la care trebuie, in orice caz, sa plecam, pe care vreau sa le evoc succint. O fac la Alba Iulia, caci aici, in locul Marii Unirii si al reangajarii moderne a Romaniei, raspunderea analizei trebuie sa fie mai mare.
Ne amintim, fireste, ce se scrie in insufletitoarea Declaratie de la 1 Decembrie 1918: „In domeniul vietii publice, se va instaura un regim de guvernare democratica. Drept de vot universal, secret, egal, pe baza de sistem comunal, pentru toti cetatenii barbati si femei ce au implinit varsta de 21 de ani. Deplina libertate pentru presa, drept de intrunire si de asociatie. Libera manifestare a spiritului si a raspandirii ideilor.”
Unde ne aflam acum cu tara noastra? Sa amintim doar ca Guvernul Romaniei din 2009-2010 a „reusit” „performanta” de a scadea cu 1/3 PIB-ul Romaniei, de a genera peste 600.000 de someri, de a mari datoria tarii la peste 90 de miliarde de Euro, de a taia veniturile cetatenilor cu 25-63% si de a demotiva toate generatiile.
„Performanta” este rara in Europa si in lume si nici o deviza n-a fost mai flagrant contrazisa, de faptele celor care au cultivat-o, pe cat este deviza „Sa traiti bine!” lansata in 2004!
Autoritatile Romaniei nu au la aceasta ora nici o proiectie de viitor pentru tara, nici un proiect major nu este in curs de realizare, populatia tanjeste sa lucreze, dar unitatile se inchid (dupa ce s-au inchis peste 30.000 de unitati in ultimii doi ani!).
In 2008, „The Economist” scria ca Romania va suferi datorita „incompetentei” decidentilor, iar Comisia Europeana arata, in 2009, ca Romania este vecina „incapacitatii administrative”. Recent, Banca Mondiala acuza proiectul de buget 2010 ca este facut „dupa ureche”.
In fapt, in 2009-2010 Romania a devenit univoc „lanterna rosie” a Uniunii Europene. Toate evaluarile obiective, internationale (inclusiv temerea deunazi exprimata la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative in privinta actualei Romanii.
Mai profund decat orice, Romania traieste, sub multe aspecte, cel mai grav declin institutional de la alegerile din 1948 incoace. S-a intrat in Uniunea Europeana (incepand cu decizia din decembrie 1999), in NATO (incepand cu pregatirile din 1996), dar meritul nu apartine nicidecum liderilor de astazi: nici unul dintre acestia nu a fost in stare sa inchida vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo fapta remarcabila.
Alegerile prezidentiale din 2009, probabil singulare in Europa actuala, au reluat „traditia” din 1948: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numarat voturile (dupa ce ministrul de interne a fost inlocuit brusc!), iar ambasadele Romaniei (incepand cu cea de la Paris), au facut executari de voturi cu viteza record pe continent!
Apoi – tot ca premiera continentala – presedintele (uzand de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucata din PSD si o alta din PNL (impotriva votului nominal si a votului cetatenilor) si si-a creat partidute la purtator.
S-a ajuns astfel la „democratia aritmetica” ce guverneaza astazi Romania, cu rezultatele amintite, si, apoi, la o Curte Constitutionala (prin deformarea, devenita regula, a votului in Camera Deputatilor). Presedintele s-a instalat in fruntea unei ierarhii, numita pe drept „africana”, in lucrarile de drept constitutional, isi orienteaza fara orizont cetele de fideli (ce amintesc adesea de trupetii din anii treizeci) si dirijeaza cu rezultate mediocre o tara deocamdata inmarmurita.
Samuel Huntington vorbea de emergenta unui „sistem pretorian”: Romania confirma diagnoza: o presedintie ce destructureaza institutiile si cauta fara ezitare „uzurpari constitutionale” (precum slabirea Parlamentului) si „uzurpari legislative” (reducerea la tacere a unor cetateni) pentru a promova un sistem ciocoiesc.
Romania este astazi prada unei patologii politice, pe care oricat am fi de ingaduitori, este realist sa o luam in seama. Prima patologie a politicii romanesti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se cauta conflictualizarea celor care lucreaza in sfera privata cu bugetarii, mai ieri au fost opusi intreprinzatorilor salariatii, acum cativa ani, tinerii au fost mobilizati contra celor mai devreme nascuti si asa mai departe. Da rezultate o astfel de politica? Se vad bine in jur rezultatele: stagnare in epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie si relativa, a performantelor si, pana la urma, saracia.
De „guvernarea prin antagonizare” se leaga imediat alte patologii.
Prima este „disfunctia prezidentialismului actual”: presedintia se interpreteaza pe sine ca o forta in lupta deschisa (fie cu Parlamentul, fie cu opozitia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) si stimuleaza o „competitie salbatica (savage competition)”, in conditiile unei politizari mai extinse decat oricand si decat in orice alta societate.
A doua este „fuga de raspundere a celor care decid”: acestia arunca vina nereusitei pe orice („criza mondiala”, „greaua mostenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supusilor etc.), fara ca vreun moment sa isi asume vreo raspundere in generarea vizibila a crizelor actuale.
A treia este „constitutie fara constitutionalism”: cei care conduc imping societatea intr-o lupta in care nu se mai respecta nici macar Constitutia, ei insisi (cum s-a observat, de pilda, la formarea majoritatii guvernamentale alternative, in 2009) cautand sa se sustraga controlului constitutional.
A patra este „conceperea instrumentalista a legilor”: legile promovate spre Parlament de catre decidenti nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat in lupta.
A cincea este „dictatura majoritatii aritmetice”: ideea profunda a democratiei dintotdeauna si de pretutindeni – aceea dupa care s-ar putea ca un singur cetatean sa aiba dreptate in fata ecrasantelor majoritati aritmetice – a ramas straina actualilor lideri din Romania, iar deciziile se adopta, mecanic, cu majoritati aritmetice.
A sasea maladie, care incoroneaza oarecum panoplia nefericita a patologiilor politicii de astazi din Romania, este mitul „guvernului tare”: la noi se proclama obsesiv dezideratul „guvernului tare”, in vreme ce orice tara civilizata prefera „guvern competent”.
In practica, la noi, se ajunge, astazi, la compromisuri de neadmis pe seama adevarului si performantelor.
Nu aceasta situatie o voi descrie, insa, ci alta, care a facut-o si o face posibila: este vorba de proasta intelegere a democratiei de catre cei care conduc, cei care face ca democratia sa nu se mai deosebeasca indeajuns de „consultarea maselor” din regimul de trista amintire sau de „democratia faptelor” a militantilor extremismului de odinioara. Este o neintelegere care transforma democratia intr-o simpla unealta de promovare a intereselor de „gasca” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, caruia un distins intelectual iesean ii cauta zadarnic echivalentul in latina!) si de controlare a societatii.
As mai dori sa ilustrez ideea neintelegerii democratiei de catre autoritatile actuale din Romania prin trei observatii.
1) Prima se refera la confundarea legitimitatii cu legalitatea. Trec peste faptul ca la guvernantii de astazi nu este vreun semn ca inteleg ce inseamna legitimitate. Ei cred ca, dupa un scrutin legislativ, la care au participat 40% dintre alegatori, iar partidul lor a obtinut in jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este in regula. In fapt, spus fara ocolisuri, in Romania actuala, nu exista legitimitate a deciziilor, chiar daca, fortand „democratia aritmetica”, se obtine o legalitate chinuita. Oriunde in lume, astfel de guvernanti ar fi precauti, daca ar avea cultura legitimarii.
Este straniu comportamentul „alesilor”: stiind bine ca nu vor mai fi alesi a doua oara; cinismul intrece orice limita inregistrata in democratiile europene.
Peste noapte, unii devin „independenti” (ceea ce este, in fond, ilegal, oricand acestia putand fi actionati in justitie de catre cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) si relativizeaza, oportunist, toate opiniile lor anterioare.
Altii spun in privat ceea ce cred cu adevarat despre guvernanti, pentru ca in declaratii publice sa isi umfle pieptul, ca eroici aparatori ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, in numele „mandatului imperativ” al partidului, care ii taraie in solutii proaste.
Guvernantii actuali din Romania nu inteleg ca democratia nu se lasa redusa la numararea voturilor si la stabilirea celui care are un vot in plus.
„Democratia aritmetica” si „dictatura majoritatii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratica a lumii civilizate, iar un democrat onest stie ca un consens cat mai larg, mai ales atunci cand aritmetica este subtire (cateva voturi in Parlament in plus) sau discutabila (in definitiv, ce ar fi fost daca la alegerile prezidentiale din 2009 numararea voturilor ar fi fost alta? Sau daca se lua in seama victoria in tara a candidatului rival? ) este solutia inteleapta.
Carpaticii democrati de mucava nu inteleg – se vede prea bine – , ce inseamna democratia!
Pana la urma, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (dupa cum arata si remarca unuia: „nu se obtin banii de la Bruxelles, caci se lucreaza cu romani!” sau invitatia recenta a presedintelui la „a folosi libertatea castigata pentru a parasi tara”).
Peste toate, cei care administreaza Romania actuala nu inteleg legatura indisolubila dintre democratie si valoarea profesionala a reprezentantilor.
Precum odinioara Ceausescu, puterea apeleaza la persoane de calitate indoielnica, incat, pe de-o parte, sa nu fie vreun pericol de concurenta din partea acestora si, pe de alta parte, sa se poata oricand arunca vina pe cineva.
La randul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenta si onestitate: cei pe care ii numesc sunt, deopotriva, mai curand incompetenti, docili, agresivi, cu destule pete la activ.
O tara care are nevoie, ca de aer, de persoane competente si integre, capabile sa imagineze, sa gandeasca, sa creezeceva util romanului si sa implementeze solutii chibzuite, cade astfel prada unor administratori nepriceputi, sfertodocti, cabotini, analfabeti cu diplome, ajunsi sus prin rude sau proitectie de fuste si de pantaloni, taraturi care o trag in jos. Cu un pret urias, insa, pe care il plateste, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetatean, cetateanul onest, de valoare intrinseca, performant, creativ, dar….fricos !
Peste toate, insa, din pacate, saracia inunda cu repeziciune, din nou, Romania – fapt care ar trebui sa ii puna, cel putin, pe ganduri pe propagandistii politicii din zilele noastre.
Efectele sunt multiple: neputinta capitalizarii, scurgerea rapida de resurse si pierderea prestigiului international.
Bucurestiul este vizitat rar, din complezenta, reprezentantii romani conteaza doar formal (daca nu cumva sunt ignorati sau atipesc la reuniuni, cum se poate observa in tot mai multe filmari), adesea ei nu inteleg problemele puse in discutie, singurele institutii internationale (precum CEPES), care mai existau la Bucuresti, au fost desfiintate, nu s-au putut folosi resursele Uniunii Europene si sustinerea SUA.
La aceste premise launtrice Romaniei actuale, sunt de adaugat –  pentru a putea raspunde la intrebarea „ce va fi in trei ani?”  –  , premise contextuale. Le enumar cat mai succint.
a)    Competitia internationala stimulata de globalizare si de criza declansata in 2008 se va intensifica.
b)    Centrul economic al lumii se muta in Asia de Sud-Est.
c)      SUA ramane principalul actor al lumii, dar China se ridica la rangul celei de a doua supraputeri;
d)    Rusia revine printre fortele hotaratoare, iar alianta Franta, Germania, Rusia va avea un cuvant mai greu de spus.
e)    Societatile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde si promitatoare.
Ce va fi Romania –  in urmatorii trei ani  – depinde de ceea ce ea face acum, in conditiile date de premisele amintite.
Nu se poate raspunde concret la intrebarea „ce este de facut?” fara a lamuri in prealabil „cine poate face?”.
Cu datele pe care le are la activ (alegeri fracturate, incapacitate administrativa, imbratisarea modelului african, selectarea mediocrilor in roluri publice etc.) actuala putere – presedinte, guvern, aparat – nu va scoate Romania din cea mai grava criza a istoriei ei moderne.
Daca se va incerca prelungirea acestei puteri – ceea ce este de asteptat sa se forteze – situatia romanilor se va inrautati, fie si in termeni doar relativi.
Eroarea politicii actuale este de directie – inainte de a fi de alte naturi, si ele importante.
Atunci cand –  la inceputul anului 2009  – , s-a configurat dezechilibrul bugetar, in loc sa se consulte specialisti reali si sa se caute o directie de dezvoltare pentru Romania, s-a apucat directia comprimarii activitatilor – care a fost si este oriunde in lume contraproductiva. Spus mai simplu: abordarea oficiala din Romania, a crizei financiare si economice inceputa in 2008, este eronata!
Nu s-a lamurit nici un moment provenienta crizei (cum s-a produs criza? ce decizii au fost luate in prealabil? cine le-a luat? a cui este raspunderea?) si se izoleaza, in abordare, deficitul bugetar, ce este acuzat exclusiv, de structura bugetului, ultima se rupe de economie, iar economia de politici si de miscarile din societate.
Izolarile acestea, triple, ar fi chestiune de interes doar euristic daca nu s-ar lua decizii pe baza lor. Aceste decizii nu dau rezultate nu numai pentru ca ating interesele foarte multor oameni, nu doar pentru ca cetatenii sunt afectati si-si exprima nemultumirea. Ele nu dau rezultate, deoarece sunt gresite, tocmai din punct de vedere economic, iar dovada peremptorie este imprejurarea ca nici o tara nu practica astfel de „solutii”.
Romania s-a umplut intre timp de mistificari, care impiedica, inainte de orice, discutarea onesta a situatiei. Se decreteaza de sus ca numai cu o persoana anume „Romania va traversa desertul”. Ca nimeni nu are proiecte alternative. Ca de vina este „criza mondiala”. Ca am fi dupa doua decenii de erori. Si altele. Ca si in anii optzeci, inainte de inlocuirea lui Ceausescu, este de procedat astazi la demistificari si la aducerea pe agenda publica a veritabilelor probleme ale tarii.
Situatia tarii este pe muchie (tehnologic, economic, social, politic, cultural), incat la intrebarea „cati ani vor trebui reparatiei celor stricate in 2009-2010?” economisti de buna calificare spun aproape automat opt-zece ani.
Este adevarat ca Paul Krugman argumenta – nu de mult – , ca si criza din 1929 s-a incheiat abia in 1945!
Eu cred ca schimbarea politica neintarziata din Romania ar pune tara in miscare in trei-sase luni, iar un nou mod de dezvoltare ar putea fi instalat destul de repede, cu cetateni priceputi si devotati.
In putini ani, Romania nu numai ca ar inlatura daunele grele ale lui 2009-2010, dar ar reintra intre tarile respectate ale lumii.
Nu vreau sa proiectam utopii sau sa ne lasam in seama reveriilor. Dar nici nu este cazul sa se cedeze actualelor directii si persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica si de a actiona energic, ca altadata la Alba Iulia.
Pun in joc, fie si numai numindu-le aici, sapte concepte ale schimbarii: „stat ca pazitor al ordinii”, „democratie ca forma de viata”, „noua industrializare”, „consolidare a pietei interne’, „independenta justitiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstructia democratica a statului” si lansarea dialogului in societate.
Deunazi, la Toru? si Roma m-a intampinat aceeasi intrebare: ce ati face in Romania, ce deviza ati recomanda? Am raspuns fara ezitare cu o formula biblica deja folosita cu succes de multe ori in istorie: „Nu va fie frica!” Am adaugat, insa, o formula cu aceeasi origine: „Sa traim in adevar!”.
Curajul si adevarul – ar fi timpul – sa redevina virtuti carpatice!
Dar se cuvine sa fim lucizi: nu pot deveni astfel de virtuti fara actiunea constienta si responsabila a intelectualitatii.
Ce va fi peste trei ani?
Sa raspund la intrebarea cu care am inceput. Daca se continua ceea ce este acum, atunci vom avea o tara lovita de saracie, la coada Europei, in care unii se vor bucura ca au ceva mai mult decat altii, dar toti vor suferi, fizic si nefizic, sub o cohorta de trupeti, care vor avea o victorie poate ceva mai putin stingherita decat a fratilor de spirit, adoptati incult si, poate, involuntar, precum Goebbels sau Sauckel.
Imi amintesc ca, in dramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelor prabusirii democratiei in tara sa, Thomas Mann a atras atentia asupra venirii la conducerea tarii a categoriei celor mai necalificati si mai corupti.
In interventia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie 1945, celebrul romancier tragea astfel bilantul: „In Germania acum doisprezece ani, ultimii si cei mai de jos, din punct de vedere uman, au venit la conducere si au determinat fata tarii”. Bilantul era trist, catastrofa Germaniei se produsese.
La noi trebuie, oare, asteptata prabusirea mai departe, fie ea si pasnica?
Daca curajul si pasiunea adevarului vor prevala, daca intelectualii acestei tari isi vor spune cuvantul, atunci va fi altfel.
Ne amintim ce spunea Seaton Watson: „toate trasaturile mentionate, mizeria taranilor, brutalitatea birocratica, educatia falsa si o clasa privilegiata, careia ii lipseste orice simt al responsabilitatii sociale, ai caror cei mai privilegiati membri au fost gata sa-si tradeze de la o zi la alta principi¬ile, in schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat in Romania in grad proeminent”. Iar acestea le scria un foarte mare filo-roman, in cartea Eastern Europe between the wars (Cambridge University Press, 1945).
Citez, in continuare: „Democratia nu poate inflori in astfel de atmosfera. Procesul decaderii a mers in Romania mai departe decat in alte parti ale Europei rasaritene. Nici un progres nu va fi facut pana cand nu se abandoneaza aceste metehne iar o noua abordare va fi pregatita sa-i ia locul. Perioada tranzitiei va fi lunga si dureroasa. Dar atunci cand va fi incheiata, marile energii si calitati ale poporului roman, al doilea ca efectiv si probabil cel mai talentat in Europa rasariteana, ii va asigura acea pozitie onorabila pe care nu a fost inca in stare sa o atinga”.
Nu ar fi cazul ca intelectualii romani, adevarati, cei de valoare intrinseca  – nu pilosii, nu rudele inscaunate – asa cum spuneam – , nu cei inscaunati prin „protectie de fuste si de panataloni”, nu cei care au prestat si presteaza serviciul…”in dorul lelii”, dar n-au facut creatie, n-au lasat si nu lasa NIMIC in urma lor; ceva care sa ajute romanul sa creasca, sa se dezvolte, sa se re-dimensioneze, sa se re-inventeze, deci sa prospere???
N-ar fi cazul ca intelectualii romani – repet – , numai cei de valoare intrinseca sa iasa in fata si sa dea jos pe cei care au statut de guvernant – adica s-au vazut alesi si – ce-au zis ei – „da-l dracului de POPOR ROMAN: mie sa-mi mearga bine, de interesele si de afacerile mele care musai trebuie sa creasca !”
N-ar fi bine pentru romanii adevarati, onesti si truditori ca intelectualii sa se decida si sa iasa in fata si sa incheie – astazi – , in sfarsit, acea tranzitie lunga si dureroasa ?

Denise Muresan atleta anului 2010 a Universitatii din Michigan

Este nu doar frumoasa, si foarte talentata ca sportiva, ci si foarte inteligenta, iar asta o confirma notele si cartea de onoare a Universitatii din Michigan. Daca acum cativa ani Denise Christine Muresan era elogiata in ziarul Gandacul de Colorado pentru succesele ei sportive la nivel de liceu, acum ea face  performanta la nivel universitar. In 2010, pe langa diferitele selectii nationale si numeroase alte recorduri si titluri, a fost aleasa atleta anului de catre University of Michigan. 
Impreuna cu echipa feminina de  tenis a reusit performanta de a se clasa pe primul loc intre cele mai mari si mai puternice 10 universitati americane. O performanta care a mai fost inregistrata doar o singura data in istoria universitatii din Michigan, din 1974 incoace.
In clasamentul  ITA care include cele mai bune 125 de jucatoare de tenis la nivel universitar national, Denise era clasata la inceputul sezonului de toamna pe locul 12, in prezent urcand pe locul 8.  Aceasta este cea mai buna performanta obtinuta in istoria universitatii din Ann Harbor.
 
Chiar si ziarul local Chicago Tribune o catalogheaza ca fiind una din cele mai bune jucatoare din istoria Michiganului.
Aflata acasa la Chicago, intr-o scurta vacanta de sarbatori, Denise Muresan mi-a oferit un scurt  interviu in exclusivitate.
Da, trebuie sa recunosc ca am “fortat-o” sa vorbeasca in romaneste. S-a descurcat  insa foarte bine tinand cont ca s-a nascut si crescut in America.

Spune-mi te rog cand ai inceput sa joci tenis?
Cand aveam patru ani am inceput sa joc impreuna cu tatal si fratele meu.

Ei sunt amatori sau profesionisti?
Tatal meu a jucat fotbal (nr. Nicolae Muresan jucator la Sportul Studentesc) iar fratele meu Alex a jucat tenis profesionist.

Banuiesc ca tu te-ai nascut aici. De unde sunt parintii tai din Romania?
Da, m-am nascut aici la Chicago. Parintii sunt din Bucuresti.

Mai ti legatura cu cei din Romania, mai mergi pe acolo?
Am rude acolo dar n-am mai fost de cand aveam 6 ani.  Vreau sa mai merg inapoi dar n-am avut timp pentru ca sunt foarte ocupata ca joc tot timpul tenis.

Mi-ai spus ca ai inceput sa joci tenis de mica, cine ti-a inspirat acest sport?
Fratele meu care este mai mare decat mine cu 10 ani a jucat in liceu si eu mergeam sa-l vad pe el cum joaca, si asa am inceput sa vreau si eu sa joc.

Unde esti studenta si in ce an?
Sunt in anul 4, la Universitatea din Michigan.

Cum este viata de studenta la facultate?
 Este foarte greu. Nu prea am timp de altceva decat pentru tenis si scoala.

Specialitatea pe care o studiezi este foarte interesanta. Cum te-ai decis sa alegi stiintele cognitive?
Imi place sa studiez asta pentru ca am vrut sa urmez medicina i-ar aceasta specialitate ma ajuta in acest scop. Acum nu mai sunt asa sigura ca vreau medicina pentru ca doresc sa joc tenis  de performanta dupa ce sunt gata cu scoala.

La ce turnee ai participat ?

Toamna aceasta am participat la un turneu care s-a desfasurat in Flusing, New York si altul in California. La ele au participat 32 din cele mai bune jucatoare de tenis din universitatile Americane. In California am reusit sa ma calific pana in semifinale, dar am pierdut in fata jucatoarei Hilary Barte, castigatoarea turneului. La New York am jucat doua runde fiind eliminata de jucatoarea Maria Sanchez, care la fel a castigat turneul.

Te-am vazut ca ai castigat un premiu impreuna cu echipa din Michigan.
Da,  am castigat turneul BIG TEN la care participa cele mai bune 10 universitati din America.

Cat de departe doresti sa mergi cu acest sport?
As dori sa castigam nationalele cu echipa, iar dupa ce termin cu scoala sa joc tenis de performanta.

Care este jucatorul tau favorit de tenis?
Roger Federer

Iar dintre cei romani?
Ilie Nastase

In cartea lui autobiografica Andrei Agassi povestea cat de mult a urat tenisul, in ciuda performantelor pe care le-a avut. Tie iti place tenisul?
Da, imi place foarte mult, dar este foarte greu din punct de vedere mental.

Pentru cei care nu cunosc, ce poate fi asa greu? Tenisul pare relativ simplu o racheta, o minge si un teren de tenis.
Da, poate parea simplu dar este un sport foarte tehnic. Daca nu joc pentru o zi sau doua pot sa simt diferenta.

In ce clasamente esti cotata?
Cand joci la nivel universitar nu poti sa joci pentru ATP (Asociatia Tenismenilor Profesionisti), de fapt pot doar ca nu primesc bani. La anul dupa ce termin cu scoala o sa joc insa profesionist. Ramane de vazut ce planuri de viitor are Dumnezeu pentru mine.

Ce faci in timpul liber pe care il ai?
Nu prea am timp liber, dar cand am il petrec cu prietenii, cu colegele de la scoala, fiind foarte apropiata de fetele din echipa.

Ce ti-ar place sa faci in afara de tenis daca ai avea mai mult timp liber?
Mi-ar place foarte mult sa merg snowboarding si la ski, dar pentru ca exista riscul sa ma accidentez si pe urma sa nu mai pot juca tenis, nu pot merge. Mi-ar  placea insa sa dorm mai mult si sa ma odihnesc.

Marian Petruta

SCRISOARE DIN MARAMURES: GANDURI DE SARBATORI

Am participat ca spectator si in calitate de cititor de poeme la actiunea orchestrata de catre conducerea Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, conducere formata din neobositii scriitori Horia Garbea si Lucia Verona. Activitatea a avut loc in superba Sala a Oglinzilor, aflata la etajul intai al cladirii Uniunii Scriitorilor, asa numita Casa Monteoru.  Activitatea propriu-zisa a fost urmata de un protocol supervizat de doamnele secretare: Adriana, Gabriela si inca o data Adriana, in colaborare cu personalul admnistrativ al U.S.R. M-am simtit bucuroasa si chiar mandra de faptul ca ma aflu intr-un loc unde se intampla o facere spirituala. Am citit comentariile aparute intre timp, unele favorabile, altele mai aspre. Poate ca actiunea nu a iesit cum si-ar fi dorit-o unii. Ca un lucru sa iasa perfect trebuie ca el sa fie regizat si repetat luni de zile, asa cum erau activitatile comuniste la care am fost siliti sa participam cu mic si cu… mare.

Respectiva zi de lectura poarta si ea pecetea realitatii noastre dure. Tocmai de aceea intalnirea de suflet a unor scriitori cu spiritul pe spirit calcand s-a dorit a fi o desprindere, pentru moment, de toate neajunsurile. Pot sa inteleg comentariile favorabile, dar mai ales pe cele nefavorabile, fiindca si eu sunt o perfectionista. Dar una este cand te autoperfectionezi si alta, cand trebuie sa pui de acord personalitati puternice greu incercate de viata si de tarele unei societati absurde, personalitati pe care nu le poti aseza intr-o ecuatie simpla, cu o singura necunoscuta…
              
Ani de zile am fost nemultumita de mine, viata altora parandu-mi mult mai interesanta. Dar am primit un semn si, maturizandu-ma, am invatat sa traiesc si sa ma accept asa cum sunt. Am petrecut opt ani intre oameni a caror existenta nu avea cer, ei avand parte doar de intunericul din adancuri. Apoi am evadat intr-o lume a informaticii. Mi se parea ca am ajuns in rai. Colegilor mei care munceau acolo de la inceput li se parea un loc obisnuit. Dupa ce acele centre teritoriale de calcul s-au destramat si ei au ajuns in alte locuri de munca si-au dat seama ce au pierdut. Cu multi ani in urma am patruns intr-un univers care, cititoare avida fiind, nu am indraznit nici macar sa mi-l  inchipui, ca va deveni vreodata si al meu. Da, stiu ca, pentru cei care scriu din copilarie sau din prima tinerete cartea este casa lor obisnuita si prezenta  printre marii scriitori – fie ca ei nu mai sunt, fie ca ei mai adasta printre noi – li se pare  un lucru firesc. Dupa cum firesc li se pare acum si autentificarea propriului talent de catre altii. Or,  nu poti cere sa fi respectat, daca tu nu respecti la randu-ti munca si personalitatea altora.
 
Este adevarat ca domnul presedinte Nicolae Manolescu nu a participat la lectura din ziua aceea de joi, dar sunt sigura ca a auzit tot ceea ce s-a intamplat, aflat fiind dincolo de usa care desparte cele doua incaperi. Si, daca nu a deschis-o, nu inseamna ca nu conta pentru domnia sa ceea ce se intampla in Sala Oglinzilor. Poate ca a avut de incheiat anul administrativ sau poate pur si simplu nu a vrut sa il vedem obosit. Poate ca unora nu le convine existenta unei generatii de aur, cea de dinaintea propriei generatii. Mie imi da o senzatie de bine si de protectie prezenta acestor personalitati  printre noi. Nu pot decat sa regret ca nu am putut sa lupt pe plan local pentru o functie in cultura. Avand painea si cutitul, as fi putut sa ii invit mai des pe cei nascuti in Maramures si de ce nu, pe cei nascuti pe alte meleaguri. Dar, ca simplu muritor pot sa fac invitatia doar in numele meu si in casa mea.
         
Dragi scriitori de orice rang, bucurati-va de ceea ce aveti! In primul rand de talentul pe care l-ati primit de la ursitoare si de puterea vostra de munca, fiindca fara de ea talentul este un dar inutil. Stiu ca traim intr-o societate in care lucrurile sunt cu susul in jos. Nu sta in puterea mea nici sa le asez la loc si nici macar sa va consolez. Dar avem ceva in plus, respectiv puterea de a ne inchipui lumea mai buna sau sa evadam, macar din cand in cand, din ea. Deoarece romanul Orgolii de Augustin Buzura a fost publicat in 1977,  nu mai este nevoie sa il rescriem zilnic, dand curs propriilor frustrari. Ne avem unii pe altii – desi suntem  minunat de diferiti si de… incapatanati – si as zice… ca nu este putin lucru.  Si, fiindca nu aduce anul ce aduce cartea, va doresc la anul… si la mai multe!

Din fericire pentu cei activi si din nefericire pentru cei care pedepsesc societatea prin neparticipare, istoria se scrie cu cei care spun intotdeauna: Prezent! prezentului si nu trecutului sau unui viitor incert, chiar daca sunt altii mai buni, mai talentati, mai culti sau chiar mai des… culti!

Florica BUD
Baia Mare
20 decembrie 2010

Domestos ii invata pe copiii din intrega tara sa lupte impotriva microbilor

Domestos, marca internationala a companiei Unilever, in parteneriat cu Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, continua proiectul educational „Igiena acasa si la scoala”, extins la nivel national. In anul scolar 2010 – 2011, proiectul continua in 15 judete din tara, implicand 330 de scoli si 200 de gradinite.

Prima etapa a proiectului, campania pilot, s-a desfasurat in primavara anului 2010 in 3 judete din tara. Campania a avut mare succes in randul copiilor, cadrelor didactice si parintilor, iar rezultatele obtinute in urma evaluarii desfasurate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului au sustinut continuarea proiectului in anul scolar 2010-2011 la nivel national.

„Interesul si implicarea creativa a scolarilor din ciclul primar, alaturi de rezultatele obtinute in cadrul proiectului „Igiena acasa si la scoala” au reprezentat motivul definitoriu pentru continuarea acestuia in Municipiul Bucuresti, judetele Cluj si Iasi si extinderea sa in alte 12 judete. Este bine cunoscut faptul ca mentinerea unei bune stari de sanatate depinde de formarea unui stil de viata sanatos   intr-un mediu curat, lipsit de microbi. Proiectul „Igiena acasa si la scoala” ofera prilejul si contextul relationarii acestor doua componente si implicarii efective in atingerea acestui obiectiv”, spune doamna Liliana Preoteasa, Director General Directia Generala Educatie si Invatare pe tot Parcursul Vietii, M.E.C.T.S.

Proiectul „Igiena acasa si la scoala” (www.zeromicrobi.ro) contine o serie de activitati dedicate copiilor din ciclul prescolar (gradinite), celor din ciclul primar (clasele I-IV), cadrelor didactice si parintilor. In urma feedback-ului obtinut din programul pilot desfasurat in primavara anului 2010, etapa a doua a proiectului a fost lansata intr-o formula imbunatatita, construita pe 3 piloni: concursul scolar de campanii de igiena, concursul de scenarii si jocul interactiv Germ Killer.
„Lucrurile frumoase pe care le-au facut copiii in campania pilot si care ne-au impresionat foarte tare au facut ca acest proiect sa devina, pentru noi, unul de suflet, in care ne-am implicat cu drag, constienti fiind atat de rolul extrem de important pe care educatia il poate avea in domeniul igienei si deprinderilor de curatenie cat si de semnificatia pe care campania Domestos „Igiena acasa si la scoala” a capatat-o pentru cei mici. Prin intermediul MECTS si al profesorilor, am tinut legatura cu ei pe toata perioada campaniei si am inteles ce isi doresc si cum pot progresa, astfel incat anul acesta ne-am implicat si mai mult: am oferit solutii practice la nevoile lor de invatare, am incercat sa ajungem in cat mai multe scoli si gradinite si, nu in ultimul rand, le-am apreciat munca, creativitatea  si pasiunea de care au dat dovada”, spune Diana Stan, SBM HHC la Unilever South Central Europe.

Judetele in care se va desfasura campania educationala „Igiena acasa si la scoala”, editia 2010-2011 sunt: Bucuresti, Iasi, Cluj, Brasov, Timis, Botosani, Tulcea, Prahova, Olt, Bistrita-Nasaud, Constanta, Buzau, Valcea, Satu-Mare si Maramures.

Una dintre cele mai importante schimbari la nivelul structurii proiectului consta in faptul ca cerintele de lucru pentru copii implica mai multa interactivitate; pentru copiii din ciclul primar a fost introdus un concurs de scenarii in care acestia se pot implica atat in sectiunea organizatorica (scenariu, regie, decor etc) cat si in sectiunea artistica (interpretare).

Interactivitatea duce la dezvoltarea relatiilor interumane, un factor extrem de important in formarea copiilor, in dezvoltarea si mentinerea rolului lor in cadrul familiei si a scolii, precum si a cresterii increderii in sine.

„Contributia majora a proiectului „Igiena acasa si la scoala” a constituit-o libertatea de alegere si decizie a modalitatii de exprimare plastica, lingvistica, artistica a mesajului campaniilor realizate de catre copii. Pe langa actul gandirii, un astfel de demers a apelat si la componentele atitudinale si de implicare sociala pe care urmeaza sa le dezvoltam prin activitatile proiectate a se desfasura in acest an scolar. In noile sarcini de lucru, accentul cade pe diversificarea mijloacelor de determinare a formarii unui stil de viata sanatos intr-un mediu sanatos in randul familiei si comunitatii scolare”, declara doamna Rodica Cherciu, Inspector General, Directia Educatie si Invatare pe tot Parcursul Vietii, M.E.C.T.S.

Descrierea programului educational

Scopul proiectului „Igiena acasa si la scoala” este cresterea gradului de informare si constientizare a copiilor cu privire la importanta igienei si a sanatatii, precum si la formarea abilitatilor de mentinere a igienei proprii si a celorlalti.

     Platforma online a programului este www.zeromicrobi.ro
Programul este dedicat prescolarilor si scolarilor cu varsta cuprinsa intre 4 si 10 ani.

Componenta dedicata copiilor de varsta prescolara se desfasoara in 200 de gradinite din tara; dintre aceste gradinite, 50 au intrat in program chiar din faza pilot, desfasurata anul trecut.

Pentru prescolari, Domestos, in parteneriat cu Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, au creat si distribuit un „Caiet de lucru” cu rol educational pentru copii, intitulat „Invat si cresc, de sanatate ma ingrijesc”. Caietul ofera prescolarilor posibilitatea de a invata, desenand si colorand, norme igienice de baza.
Pentru gradinitele din prima etapa, caietul de lucru a fost completat cu teme noi, interactive.
De asemenea, a fost creat un „Ghid de lucru pentru educatori”, instrument necesar cadrelor didactice in rolul lor de a-i ajuta pe copii sa completeze si sa desfasoare temele din „Caietul de lucru”.

Componenta dedicata copiilor din sistemul de invatamant primar contine doua concursuri, primul dintre ele fiind cel lansat si in etapa pilot, si anume concursul de campanii de igiena in care copiii sunt invitati sa planifice si sa implementeze o campanie de igiena in scoala in care invata, iar cel de-al doilea – un concurs de scenarii pentru o piesa de teatru pe tema igienei. Acest concurs are rolul de a crea un mediu interactiv intre copiii din grupa de proiect, pentru participarea la concurs acestia avand sarcina sa schiteze pe hartie toate detaliile unei piese de teatru, iar scenariul castigator va fi premiat cu o tabara de creatie in care copiii vor putea sa puna in scena, alaturi de specialisti, piesa de teatru pe care au planificat-o.

Pentru desfasurarea concursului, Domestos a trimis tuturor elevilor inscrisi in aceasta campanie seturi de lucru cu instrumente care sa ii ajute pentru a crea materiale cat mai reusite si pline de inventivitate. Fiecare set de lucru contine: un bloc de desen, un pix, un set de carioci colorate, un set de creioane colorate, un orar, un tub de lipici si un set de abtibilduri. 

Cel de-al treilea pilon al campaniei este jocul interactiv Germ Killer care, prin activitatile sale, este menit sa-i ajute pe copii sa inteleaga nevoia de a avea un spatiu curat si igienizat. Germ Killer este creat pentru copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani si poate fi jucat de copiii din toata tara.

Pe langa acestea, a fost dezvoltata o sectiune speciala in cadrul website-ului www.zeromicrobi.ro,   intitulata „Igiena cu Domestos”, dedicata parintilor, ca promotori ai regulilor si practicilor de igiena de acasa, sectiune in care acestia pot gasi sfaturi practice pentru o curatenie si o igiena „ca la carte”.

Despre Unilever
In fiecare zi, 160 milioane de consumatori aleg un produs Unilever dintre cele 400 de marci si 14 categorii de produse destinate alimentatiei, ingrijirii locuintei si ingrijirii personale.
Printre marcile Unilever se numara branduri de renume international: Domestos, Cif, Coccolino, Rexona,  Dove, Clear, Lipton, Knorr, Rama sau Algida, dar si marci locale care au castigat increderea consumatorilor, precum Dero, DeliKat, Delma si Napoca.
Compania investeste anual peste 1 miliard de euro in cercetare si dezvoltare, in cele 5 laboratoare Unilever care exploreaza noi idei si tehnici pentru dezvoltarea produselor companiei.

Domestos a fost lansat in anul 1920, fiind una dintre primele marci de produse pentru dezinfectat. In  Romania, Domestos a aparut in anul 1996, pozitionandu-se ca produs de curatat cu vascozitate ridicata, care indeparteaza nu doar murdaria vizibila, ci si toti microbii cunoscuti – virusuri, bacterii, fungi, chiar si spori – dezinfectand astfel suprafetele lavabile din locuinta. Pentru ca ofera nu doar curatenie, ci si dezinfectie, Domestos contribuie de fapt la protejarea sanatatii intregii familii.

Un marketing al fericirii – luna cadourilor

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Nu ti-ar placea sa stii o formula magica care sa iti aduca buna dispozitie, sa iti creeze un confort si o atmosfera care sa te faca fericita? Sunt convins ca da, si nu ai nicio vina pentru ca simti astfel, pentru ca si eu as reactiona, fara indoiala, la fel daca m-ai intreba asa ceva. Toti tanjim in aceasta perioada a anului dupa o stare de fericire care sa radieze din suflet catre cei dragi. Daca ar fi sa ne ghidam dupa gluma lui Woody Allen ca „viata este un restaurant mic, prost si scump si-n plus, nici nu ne satura”, ar trebui sa renuntam la toate placerile pe care aceasta ni le ofera. Cum insa in aceasta luna starile emotionale va sunt puse la grea incercare alternand intre bucuria primirii cadoului mult ravnit, sau tristetea ca ceea ce v-ati dorit de o bucata buna de vreme nu vi s-a indeplinit, este bine sa va pastrati cumpatul si sa va bucurati din plin chiar si pentru cel mai neinsemnat cadou, fiindca de cele mai multe ori gestul celui care-l ofera conteaza mai mult decat valoarea lui. Sa devina oare un pericol al fericirii voastre aceasta luna in care va puneti toate asteptarile de peste an? Daca veti cauta fericirea in rafturile magazinelor, s-ar putea sa descoperiti, cand oferiti cadourile, sursa nefericirii fiindca nu ati intuit pe deplin asteptarile persoanei dragi, sau ati intuit-o, dar… este prea putin.
Darurile pot inlocui fericirea?
Oamenii fericiti ar trebui sa nu consume, pentru ca ei au de toate. Atunci, comertul inseamna ca este stimulat de suferinta voastra, de dorinta de a avea sau a primi cat mai mult. Cu cateva zile inaintea unei sarbatori religioase, cand multe persoane alergau dupa cadouri, eram intr-un magazin si m-am trezit in fata unui raion de jucarii. Langa mine, doua persoane bine imbracate alegeau cu nervozitate cadouri, fiecare in coltul sau, probabil pentru copiii lor. Fara indoiala ca spusesera vanzatoarei varsta copiilor pentru ca aceasta sa le dea ultimul cadou la moda pe care acestia nu-l posedau inca. Cei doi cumparatori pareau ca sunt grabiti si indispusi. M-am simtit deodata intristat de scena aceea, fiindca aveam impresia ca vor sa cumpere cadouri pentru a-si compensa absenta, se simteau vinovati ca nu stateau destul cu copiii acasa si se rascumparau rasfatandu-si copiii cu munti de cadouri. Mi-l inchipuiam pe copil primind cadoul cu o vaga incantare, iar apoi, brusc, intorcand spatele parintelui vinovat ca nu sta destul acasa, si, deodata, magazinul mi s-a parut sinistru.
Cadourile produc obiceiuri proaste?
Daca odinioara darurile erau rare si pretioase pentru majoritatea oamenilor, care aveau mare grija de ele, in zilele noastre sunt complet devalorizate, aruncate sau uitate foarte curand dupa ce au fost primite, mai ales daca nu au fost pe masura asteptarilor tale. Intr-un fel, toti ne dorim ceva care sa ne scoata in evidenta personalitatea, mai ales daca vecina ta va primi de Craciun o masina noua, pentru ca cea de anul trecut nu ii mai place, iar tu o banala geanta de vinilin. Pentru persoanele invidiate de tine exista totusi teama ca acele repetate si „banalizate” „promisiuni de fericire” pot duce la aparitia unor proaste obiceiuri si la pierderea capacitatii de a se bucura de cadouri mai firesti, desprinse de materialitate, despre care cel putin poti spera ca sunt mai satisfacatoare si mai durabile in timp. Un dar foarte scump inlocuieste, oare, fericirea si iubirea dintre doi oameni?
Fericire sau aparenta?
Fericirea inseamna sa fii fericit cu adevarat, nu sa te prefaci ca esti fericit. Este luna cadourilor in care toate frustrarile trebuie date uitarii si e momentul in care sa te bucuri din plin de fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi, indiferent de cadoul primit. Este luna sau ziua in care aceste gesturi iti incarca pozitiv sufletul de bucuria ca, din putinul sau preaplinul celui de langa tine, el a facut un alt suflet fericit, asa cum tu insati doresti – sa fii fericita. Nu incerca insa sa profiti de pe urma acestor gesturi, ia-le ca atare, deoarece s-ar putea ca dincolo de semnificatia lor sa fie un cal troian.

Exegeza asupra lucrarii „Medicina Si Umanism. Comunicare medic-bolnav”

Doi distinsi universitari si un medic primar respectiv prof. univ. Dr. Vasile Burlui, prof. univ. dr. Constantin Marinescu, si medic primar geriatru Elena Marinescu revin asupra unor probleme actuale de deontologie profesionala, de stringenta importanta teoretica si practica, privind comunicarea medic-pacient, in functie de varsta, responsabilitate medicala si rolul Scolii medicale iesene in promovarea sensibilitatii umaniste, in general, si a umanismului medical in special. Lucrarea se intituleaza sugetiv „Medicina si umanism, implicatii geriatrice. Umanismul comunicarii medic – bolnav adult si varstnic”. Conjunctiunea dintre conceptiile, opiniile deontologice ale autorilor se reflecta in cele cinci capitole ale lucrarii si anume: I. Umanismul medicinii romanesti – Axiologie si praxiologie; II. Problematica socio-medicala a persoanelor de varsta a treia, III. Comunicarea medic-bolnav adult si varstnic. Implicatii psihologice si terapeutice; IV. Comunicarea medic-bolnav in viziunea unor personalitati de prestigiu ale Scolii medicale iesene; V. Responsabilitatea actului medical. In lucrare strabate spiritul clasic al deontologiei hipocratice, dar si a marilor provocari ale eticii medicale contemporane, determinate de progresul cunoasterii stiintifice, ceea ce reuneste, completeaza deontologia clasica cu bioetica moderna. Din lucrare rezulta ca ’’universitatea a fost dintotdeuna matricea valorilor medicale autentice, priza de constiinta morala si profesiunea de credinta in fata asumarii riscurilor medicale, responsabilitatea etica, etc. persistand bazele adevarului moral util devenirii morale actuale, impotriva suficientei etice, a moralei transante, a mediocritatii morale’’. (Apud Prefata) . Autorii demonstreaza persuasiv ca, daca stiintele vietii zdruncina frontierele dintre discipline, deontologia si bioetica au sarcina de a sustine corectitudinea, disponibilitatea, devotiunea si respectul demnitatii fiintei umane, indiferent de conditiile de exercitare ale practicii medicale. Comunicarea, interrelatia medic-bolnav si farmacist-bolnav, implicatii psihologice si terapeutice, probleme pe care le abordeaza lucrarea de fata, sunt de importanta cardinala, fie si numai pentru faptul ca durata fazei curative se poate mult scurta si efectul curativ, ca atare, poate fi de bun augur, atunci cand se realizeaza o colaborare corecta, un dialog sincer, bazat pe increderea reciproca, intre medic si pacient. Autorii subliniaza ca rezultatul unui asemenea dialog se resfrange favorabil asupra starii de boala si psihologice a pacientului, dar el are implicatii mult mai ample si asupra vietii sociale in ansamblu. Dialogul medic-bolnav, in conceptia autorilor, nu este numai e o problema a medicinii sau un interes strict personal al bolnavului legat de sanatatea sa, ci este vorba de un interes al colectivitatii umane, al societatii in ansamblu, ca raportul, comunicarea medic-bolnav sa fie optim, lipsit de precaritati si consecinte psihologice nocive. Asa incat, autorii considera inerente, probleme si intrebari precum: 1. Cum dialogam cu bolnavul?. 2. Cum investigam bolnavii (avand in vedere particularitatile psihice, individuale)? 3. Cum aplicam tratamentele bolanvilor, cu ce grad de complexitate si diversitate? 4. Daca tinem seama nu numai de efectul terapeutic dar si de cel psihic in procesul administratii medicamentelor? 5. Cum ne comportam cu bolnavii in ambulatoriu si in perioada spitalizarii) 6. Cum cooperam cu familia? etc. Iata, doar, unele din multiplele probleme pe care trebuie sa-si le puna medicina contemporana, slujitorii acesteia, in viziunea lucrarii pe care v-o prezentam. Ele formeaza obiectul fundamental al lucrarii de fata, in paginile careia, se formuleaza unele opinii, puncte de vedere, solutii si directii de actiune, tocmai in vederea optimizarii relatiei dintre medic si bolnav, dintre farmacist si bolnav, dintre medic si farmacist, ca o conditie sine qua non, a consolidarii starii de sanatate a natiunii noastre. Autorii considera ca, actul medical, comunicarea medic-bolnav, de la anamneza pana la vindecarea sau ameliorarea starii de sanatate a pacientului, trebuie sa aiba in vedere impactul psohologic, spiritul umanist traditional al Scolii Medicale Romanesti. Cartea pe care profesorii Vasile Burlui si Constantin Marinescu, impreuna cu Dr. medic primar geriatru El. Marinescu ne-o ofera spre lectura si documentare se instituie ca un imn etic de minunata daruire privind sanatatea si suferinta umana si ea imbogateste substantial literatura de profil, largeste limitele medicilor intru efortul lor de biruinta. Profesorul Scripcaru subliniaza in „Prefata” ca „succesul tehnologic nu trebuie sa duca la o pierdere in spiritul deontic si de aceea textul poate fi si o pledoarie pentru particularizarea Codului medical deontologic, la fiecare specialitate medicala fata de omul suferind.
CONCLUZII:
1. Lucrarea este elaborata intr-o viziune interdisciplinara, pe baza unei ample bibliografii inclusa pe numeroase pagini, la care se adauga o bibliografie generala, pe capitole, adaugata la sfarsitul lucrarii.
2. Lucrarea are o nota de originalitate pregnanta, intrucat reuneste, pentru prima oara conceptia si experienta personalitatilor de reputatie a Scolii medicale iesene, cu privire la comunicarea medic-farmacist-bolnav, precum si la implicatiile psihologice si terapeutice ale acestui dialog. Astfel sunt prezentate sinteze ale conceptiilor unor somitati, precum Acad. Ion Haulica, Prof. univ. dr. Constantin Negoita, Prof. univ. dr. Gh. Chipail, Prof. univ. dr. Petre Branzei, Prof. univ. dr. Gh. Pendefunda, Prof. univ. dr. I. Iancu s.a.
3. Acest opus are o larga adresabilitate fiind util cadrelor didactice care predau psihologie si etica medicala, medicilor, practicieni din reteaua sanitara, studentilor, dar si cercetatorilor din stiintele medicale. De aceea, nu ne ramane decat sa felicitam sincer pe autori si sa le dorim sa imbogateasca si cu alte lucrari similare, de interes teoretic si practic medicina romaneasca, literatura de specialitate.
Prof. univ. dr. Gh. Scripcaru
Conf. univ. dr. Mioara Tinca Navrotescu – secretar Stiintific Universitatea ’’Apollonia’’ Iasi

Mos cu coarne / Bucatele copilariei (14) …povestite de FLORICA BUD

Pe vremea mazarii cu cont (fasolei cu afumatura) si a mosilor cu coarne putin imi pasa de cacofoniile limbii romane. Fericita perioada! Acum cu cat scriu mai mult cu atat imi dau seama cat de greu ma exprim literar, la prima trasatura de condei. Nu fiindca nu as fi romanca, nu am nici macar scuza aceasta, dar limbajul primilor cincisprezece ani si-au pus amprenta, chiar daca am citit mult, dar nu cu tinta precisa. Am facut-o din placere – avand in sange morbul lecturii – nu cu gandul sa imi insusesc limba literara. Dincolo de asta, am inceput sa vorbesc tarziu si destul de greu. Pana in ziua de azi am cuvinte care ma sperie si pe care ma feresc sa le pronunt. Dar ce vina au mosii, veti spune Feti-Logofeti Dumneavoastra!

In sambetele acelor ani lipsiti de griji, aveam parte de un desert special, numit mosocoarne. Eu, cea mai nealintata dintre alintate, ii spuneam mos cu coarne. Mosocoarnele se faceau fie din paine, fie din cozonacul special asogat (facut) din aluat de paine si umplut cu branza dulce de vaci. Dupa ce se scoteau din cuptor,  asa calde, painea ori cozonacul se rupeau cu mana si apoi bucatile din care mai ieseau aburi erau inecate in smantana obtinuta din laptele smuls (muls) de la Mandraia noastra. Aproape toate vacutele noastre au fost botezate cu numele Mandraia. Din cand in cand am avut si cate o Lunaie. Pana in ziua de azi eu si familia mea avem privilegiul, traind parintii mei, sa consumam lapte, branza si smantana de la nemuritoarea noastra vacuta buna de lapte, Mandraia.

Probabil de aici mi se trage si conservatorismul si frica de nou si, in acelasi timp, neputinta de a schimba ceva radical in viata mea. Pentru ca in familia lui Ioan Trif a Victorului lui Hedes (hedes inseamna drept, iar in cazul bunicului meu Victor porecla se referea la tinuta lui mandra si dreapta) banii se faceau greu si doar atunci cand se vindea cate un animal. Am fost educate sa avem grija de lucrurile noastre, care trebuiau sa ne tina… o viata. si, poate… de aceea imi displace efemeritatea lucrurilor de unica folosinta din multtrambitata societate de consum in care suntem nevoiti sa traim.

Cel mai trist este ca sunt silita, in ciuda firii mele blande, sa desfid, prin mii de terminale nervoase, existenta unor semeni cu sentimente de unica folosinta. Din nefericire, nicio societate, alta decat a noastra, nu are mai mare nevoie de idoli falsi, carora oamenii, mai mult sau mai putin simpli, sunt ademeniti sa li se inchine. Se intampla aceste ciudatenii, fie ca aripa neagra a disperarii in care sunt aruncati le intuneca vointa si dorinta de a-si trai propria viata, fie din lipsa de ocupatie si de modele adevarate. Da! Privita dintr-un anumit unghi, viata este o gogoasa in care s-a pus prea mult elestau (drojdie) si care tot creste, creste, gata sa crape pe fundalul unui cod galben, portocaliu sau rosu,  mereu anuntat la tv.

Sa lasam gogosile pe seama politicului si sa ne intoarcem la mosii cu coarne… dar nu cornite puse de nevestele lor, unele mult prea tinere si necoapte, facute din aluat nedospit! Rezultatul amestecului de paine calda si smantana era acoperit cu un dosoi din panura, tesuta in razboi de catre mamica. Mosocoarnele erau lasate pret de un Tatal Nostru si abia apoi ne primeam fiecare portia.

FLORICA BUD este scriitor, co-autor la “Mancaruri de altadata”. Alte titluri: “Barbatul care mi-a ucis sufletul intr-o joi”( Premiul ASB, 2005), “Mariatereza sunt eu” (Premiul Cartile Anului, 2008) si volumele de poeme “Pierd monopolul iubirii” si “Crucificat intre paranteze” (premiul revistei “Nord literar”, 2010).
http://www.bucatarescu.ro

Les citoyens utiles de la societe roumaine

Par Tatiana Scurtu-Munteanu

Le Club „C.S.M. Dunarea” Galati, represente par son directeur general, recommande le professeur-entraineur d’hockey sur glace, Cristi Munteanu, l’employe de la societe sportive deja mentionee, comme une personne remarquable: perseverant, honnet, un bon travailleur, ouvert a toute innovation dans tous les domaines, un bon pedagogue et technicien, sociable, avec une forte personnalite.

Au cadre de ce club, il s’est remarque en ayant sous sa comande pendant 8 ans les equipes des juniors qui ont obtenu des resultats sportifs notables et qui peuvent constituer le noyau pour le relancement d’hockey a Galati.

Dans le meme temps, par l’etablissement des relations de collaboration et d’amitie avec d’autres collegues de la Pays de Bas et de l’Angleterre, il a reussi par sa propre initiative la partipation pendant trois et apres deux annees consecutives aux tournees internationales (Hague et Solihull) en obtenant de tres bons resultats.

On doit mentionner aussi le fait que, en Novembre 2004 et en Fevrier 2005, Cristi Munteanu a represente le club et la Federation Roumaine d’Hockey sur Glace avec beaucoup de succes a Camp Development organise par I.I.H.F. a Budapeste et a Zagreb.

En raison de ces exemples je dois conclure que l’employe du club Cristi Munteanu peut derouler des activites dans le domaine sportif et tant que chef  d’equipe de sport n’importe quelle institution.

Bicarbonatul de sodiu

Nici unei gospodine n-ar trebui sa-i lipseasca din casa bicarbonatul de sodiu. Nu e toxic, este ieftin si s-a demonstrat ca poate sa curete aproape orice ai prin locuinta. Si asta fara sa-ti afecteze pielea mainilor. Potrivit site-ului http://www.shine.yahoo.com, bicarbonatul de sodiu face minuni. Iti spunem, azi, la ce e bun.
1. Scoate mirosurile urate din borcane. Ce trebuie sa faci: presara praful in borcanul gol, apoi clateste bine.
2. Daca ti se pare ca exista un miros ciudat in frigiderul tau, pune in el un plic cu bicarbonat de sodiu, deschis, si schimba-l lunar. Vei simti o mare diferenta.
3.Te scapa de mirosul neplacut al gunoiului, daca imprastii praful pe fundul cosului sau chiar deasupra mizeriei.
4.Curata jucariile copilului astfel: dizolva patru linguri de bicarbonat intr-un sfert de pahar de apa. Inmoaie un burete in solutia obtinuta si sterge jucariile.
5. Pune o cana de bicarbonat in cutia in care tii detergentul de rufe si amesteca. Hainele spalate astfel vor avea o culoare impecabila.
6. Stropeste covorul cu un amestec de apa cu putin bicarbonat, inainte de a da cu aspiratorul. Ii vei reimprospata culoarea.
7. Curata mobilierul de gradina: inainte de a-l depozita pentru iarna, freaca-l cu bicarbonat, cu un burete ud.
8. Reda stralucirea argintului.. Cum: fa o pasta din bicarbonat si putina apa. Ia o periuta de dinti si freaca bijuteria pe care vrei sa o faci sa arate ca noua. Dupa aceea, sterge-o cu o carpa curata.
9. Acest praf “face luna” podeaua din baie si toaleta. Trebuie doar sa pui o jumatate de ceasca de bicarbonat intr-un lighean cu trei litri de apa calda si apoi sa stergi pe jos cu o carpa sau cu un mop inmuiat in amestec. Bicarbonatul face mi nuni si cu vasul de toaleta.
10. Curata aparatul de cafea cu un amestec facut dintr-un sfert de plic de bicarbonat si un sfert de litru de apa.
11. Pentru a elimina mirosul neplacut al incaltarilor, presara bicarbonat in ele.
12. Da luciu farfuriilor si reda stralucirea tigailor si oalelor amestecand detergentul de vase cu doua linguri de bicarbonat. Vesela va arata la fel ca in ziua in care ai cumparat-o.
13. Daca ai o geanta de voiaj care are un miros ciudat, poti sa pui in ea putin bicarbonat. Curata dupa 10 minute.
14. Pentru ca samponul sa aiba un efect mai bun, presara niste bicarbonat in mana cand te speli pe cap si vei scapa mai usor de resturile de gel, spuma de par sau fixativ.
15. Daca ai varsat ceva urat mirositor pe tapiterie, imprastie putin bicarbonat pe pata, lasa-l sa actioneze 15 minute si apoi curata bine cu apa locul respectiv.
16. Mobila ta are pete? Pune pe un burete umed putin bicarbonat si aplica direct pe mobila. Tot asa poti scoate si urmele de creion de pe pereti.
17. Imprastie praf de sodiu in scrumiera si vei vedea ca mirosul tigarilor nu se va mai simti atat de puternic.
18. Poti curata si ceainicul. Scufunda-l intr- un recipient in care ai pus un sfert de cana de bicarbonat amestecat cu 250 ml de apa calda si lasa-l acolo toata noaptea. Dimineata, spala-l!
19. Bicarbonatul e foarte bun daca vrei sa cureti buretii de vase si sa ii scapi de miros. Tot ce trebuie sa faci e sa-i pui la inmuiat intr-un amestec de patru linguri de bicarbonat cu o jumatate de litru de apa calda.
20. Bicarbonatul albeste protezele dentare, inlatura impuritatile si dezinfecteaza. Lasa-le un timp la inmuiat intr-un pahar plin cu apa calda, in care ai pus doua lingurite de bicarbonat.
21. Peria de par sau pieptanul par incarcate? Vei scapa de grasime sau de alte urme daca le scufunzi intr-o solutie facuta dintr-o jumatate de litru de apa calda si o lingurita de bicarbonat. Freaca-le apoi si lasa- le la uscat.
22. Daca vrei ca animalul tau de casa sa miroasa frumos, intre spalari poti sa-i presari bicarbonat pe blanita, iar apoi sa-l perii. Si jucariile lui poti sa le cureti si sa le dezinfectezi cu un burete inmuiat in apa calda si bicarbonat.
23. Pune pe un burete umed putin bicarbonat si curata cu el interiorul si exteriorul cuptorului cu microunde. Va straluci!
24. Iata cum scapi de grasime si de petele de ulei din garaj: presara bicarbonat chiar pe locul unde s-au format petele si frea- ca-le bine cu o perie umeda.
25.. Cand iti speli masina, poti sa amesteci un sfert de cana de bicarbonat cu un litru de apa si sa folosesti solutia rezultata pentru a curata geamurile, zonele metalice cromate, cauciucurile si scaunele.

Varza alba si rosie

VARZA ALBA folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente.

* Hepatita, bolile de ficat in general o substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant  al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub
actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.
       
* Boala canceroasa – in ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu
        mai putin de 94 de studii care au
        aratat ca varza c onsumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte
        antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de
        varza induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere
        folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza
        actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a
        numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara,
        induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si
        de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana, in care
        consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata,
        punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer,
        despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:
       
* Cancerul vezicii urinare – sunt diagnosticate la nivel mondial, in
        medie, cate 336.000 de noi cazuri
        in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei.
        Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas , care au
        studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in
        paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de
        varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta
        acestei boli. La persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana
        varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau
        broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.
       
* Cancerul de prostata – o cercetare facuta in Statele Unite pe 1000
        de persoane de sex masculin arata ca  persoanele care consuma, la
        macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari
        sanse sa nu faca aceasta boala. Interesant este ca la cei care
        consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si
        legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la
        prostata scade cu 44%.

        * Cancerul la san – nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol
        toate studiile facute despre efectele de preventive ale consumului de
        varza in neoplasmul mamar (in Singapore , China , Statele Unite,
        Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau
        varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate
        fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a
        imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de
        12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de
        pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din
        adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de varza, cazurile de cancer
        mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in
        celelalte zone ale lumii.

         * Cancerul de colon si de rect – intr-un studiu-gigant facut in
        Olanda, au fost colectate datele
        privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu
        obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada
        de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu,
        publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale
        crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta
        localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie
        legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si
        broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai
        redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila
        afectiune.

        * Cataracta – salata de varza cu ulei de masline este o excelenta
        sursa de vitamina C si de vitamina A.
        Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele,
        stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru
        profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori
        pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub
        forma de salata.

   
 Tratamente interne

        * Obezitate – in Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de
        slabire pe baza de varza fac adevarate
        furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu
        care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care… nu v-o
        recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si,
        eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura
        ineficienta pe termen lung. In schimb, consumul zilnic, macar la pranz
        si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate
        face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este
        foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine
        si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp
        de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte
        avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata
        organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult,
        consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea
        obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii
        greutatii corporale.

        * Adjuvant contra cancerului uterin – un miniexperiment la care au
        participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus
        consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C
        (prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de
        administrare analizele au
        aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment
        celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie
        completa. Prin comparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de
        control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat
        remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de
        3-4 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din
        care se beau 600-800 de ml pe zi.
       
* Adjuvant contra cancerului la san – mai multe studii de medicina
        experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti
        in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj
        de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda
        consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa.
        Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate
        un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.
       
* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza – cercetatorii de
        la Universitatea de Medicina din
        Hawaii , Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza
        impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma
        periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De
        asemenea, varza impiedica formarea20placilor de aterom si sclerozarea
        peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de
        salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe
        saptamana.
* Constipatia – cel mai simplu tratament este consumul de varza
        murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc
        asa-numitele “bacterii prietenoase”, care combat constipatia prin
        reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre
        alimentare, de unde si efectul ei de
        “matura” a colonului, din care extrage prin absorbtie toate
        reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta.

        * Surmenaj fizic si intelectual – consumul de varza cruda sub forma de
        salata este un tratament tonic
        extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos.
        Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte
        stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care
        intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect
        adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in
        care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de
        grame) de salata de varza. Acest tratament este fo arte bun adjuvant
        si contra depresiei psihice..

        * Menopauza – studii preliminare arata ca un consum saptamanal de
        varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani)
        imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza
        raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este
        instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput
        ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si
        combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza,
        prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.

        * Infectii respiratorii – varza este mai bogata in vitamina C decat
        portocalele, are putine calorii si
        multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu,
        calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca
        remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub
        forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii
        respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii.
        Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomanda si varza
        murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru
        contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.

       
 Tratamente externe

        * Arsuri de gravitate mica si medie – se fac spalaturi si se pun
        comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza.
        Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica,
        previne formarea cicatricelor cheloide.

        * Rani care se vindeca greu – se pun zilnic comprese cu suc de varza,
        care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce
        la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin
        cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale
        cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este
        mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa
        vindecare sunt mult mai putin vizibile.

        * Eczeme infectioase, infectii fungice
        – frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se
        pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se
        fixeaza cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze vreme de 4
        ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar
        45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Compusii pe baza de
        sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra
        bacteriilor si a ciupercilor parazite.

        * Cancer de piele – se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona
        afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata
        anterior, la tratamentul eczemelor.
        Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au
        beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar
        care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de
        tratament dau gr

        * Entorsa, luxatii – se pun pe zona afectata frunze de varza bine
        zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia
        se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea
        accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de
        gheata.. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de
        refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe
        cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult
        mai mici.

        * Dureri reumatice – pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual,
        seara, frunze de varza bine zdrobite.
        Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc
        proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de
        pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect
        antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele
        degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.

        FRUMUSETE
     
        * Ten incarcat – se sterge vreme de cinci minute, in fiecare
        dimineata si in fiecare seara, pielea de pe
        obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in
        suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de
        curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de
        stralucire tenului astfel tratat.
        * Piele imbatranita – bogata in vitamina A si in vitamine din
        complexul B, continand substante care
        imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare
        profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor
        de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc
        foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care
        se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute.
        In final se aplica o crema hidratanta.

        VARZA ROSIE
      –  Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a
        acesteia. Dincolo de infatisare, intre
        varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu
        ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza
        alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele.
        –  Ei bine, varza rosie contine de pana la… 6-8 ori mai multa vitamina C
        decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta
        vitamina.
       – Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol
        foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de
        preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu
        cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari
        terapeutice extrem de importante:
       
          * Alzheimer – antocianii, adica pigmentii rosii din aceasta varietate
        de varza, fac adevarate miracole
        in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor20din sistemul
        nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de
        grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza,
        dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe
        lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili
        functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire
        si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul
        verzei rosii este cert.
       
          *Febra – se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de
        varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi.
        Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si
        sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate,
        catalizeaza actiunea sistemului imunitar, care este principalul
        “beneficiar” al acceselor de febra.

        * Alergia – este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda
        (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame
        zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de
        pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de
        antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului
        imunitar la interactiunea cu factorii externi.

O CARTE PENTRU VREMURI VIITOARE: „EDUCATIA PERMANENTA. PARADIGMA FILOSOFICA SI PEDAGOGICA”, de FLORINEL AGAFITEI

Avem in fata o carte care, deocamdata, in climatul actual, de ignoranta educationala si culturala generalizata si de mizerie morala, sociala si fizica contaminanta, pare a veni dintr-un viitor teribil de indepartat. Este vorba de onesta, constiincioasa si cutezatoarea (din punct de vedere intelectual) carte a sanscritologului, omului de cultura, romancierului si jurnalistului focsanean, FLORINEL AGAFITEI(1): EDUCATIA PERMANENTA. PARADIGMA FILOSOFICA SI PEDAGOGICA.

Autorul este perfect constient de valoarea cartii sale (dar si de precaritatea receptarii ei, intr-un climat bruiat cumplit de factorul politico-demagogic, in care Legea Educatiei a devenit subiect de ping-pong propagandistico-partinic, si vocile autorizate, in domeniu, n-au nici cea mai mica sansa a se face auzite!): „Noutatea demersului e legata, pe de o parte, de perceperea fenomenului educational prin prisma paradigmei filosofice, din cele mai vechi timpuri si pana in contemporaneitate, iar pe de alta parte, de intelegerea necesitatii globalizarii educatiei permanente in Romania, ca modalitate de metamorfozare reala a mentalitatii intregii natiuni, fapt ce s-ar putea repercuta pozitiv asupra dezvoltarii in ansamblul ei, la uin moment dat” (cf. Cuvant inainte, p. 9).

Dupa opinia noastra, tocmai „globalizarea” aceasta desucheata si perversa (de la care autorul pare a trage reale nadejdi…), globalizare cu finalitate strict economico-financiara, este cauza pentru care atat educatia, cat si insasi cartea dlui Florinel Agafitei sunt…victime sigure si tragice!

Lucrarea urmareste, in paralel, evolutia gandirii filosofice si a atitudinilor pedagogice, tradand, astfel, un interes ascuns, pentru evidentierea legaturii dintre atmosfera de gandire a unei epoci si rezultatele aplicate, in mediul ontologic uman – in chip de „actiune pedagogica”. Filosofia, deci, in viziunea dlui Florinel Agafitei, nu  trebuie sa fie „joc steril”, ci premiza  aplicarii principiilor intr-o conformatie socio-spirituala, specifica fiecarei epoci de evolutie a Duhului pe Terra. Si, totusi, in cele din urma, rezulta, subteran (fara voia autorului!), ca exista legaturi indisolubile si indiscutabile, intre epocile de evolutie a Duhului „educabil” al umanitatii terestre: pare ca un plan major (propus, oferit initial, de…”cineva”!), transcendent, este privit, in implinirea lui…sinusoidala! Nu exista pedagog ori filosof modern sau chiar contemporan, care sa nu trebuiasca a prelua (fie si…negator!) principii ale…antichitatii educational-filosofice!

Chiar de la inceput, din Introducere, autorul defineste conceptul de „educatie permanenta” (spre a nu fi confundat cu  cel de „invatare continua!), din punctul sau de vedere, care, de data aceasta, coincide cu al nostru si cu logica si bunul-simt comun: „Din punctul nostru de vedere, educatia permanenta, pentru a putea izbandi, ca si concept pus in aplicare, trebuie sa se bucure de un cadru legal si financiar corespunzator, menit a impune in planul realitatii concrete, ceea ce se afla in spatiul ideatic (…). Educatia – continuata dupa perfectionarea scolii – nu trebuie confundata cu perfectionarea profesionala, care este doar o latura a acesteia,  realizata prin reciclare, adeseori (…) Simpla reciclare, din cinci in cinci ani, intocmita adeseori de forma si inteleasa ca o alta obligatie la locul de munca,  nu va servi prea mult cadrului didactic, mai cu seama daca stie ca pana si aceasta presupune o alta forma de control a standardului profesional, pe linie ierarhica etc”. Si, firesc, dl Florinel Agafitei da exemplul Japoniei, in care tocmai constiinta necesitatii VITALE a educatiei permanente a produs iesirea din marasmul „nenorocirilor celui de-al doilea razboi mondial” si a produs o explozie extraordinara, atat in plan economic, cat si al demnitatii spirituale (duhul samurailor  n-a apus!), care  impun Japonia, pe plan mondial, ca pe o forta nu doar redutabila, ci si misterioasa, de neinvins – TOCMAI PENTRU CA ESTE CONVINSA, PANA IN ULTIMA FIBRA A FIINTEI EI NATIONALE (…iar nu neaparat…”globaliste”…!),  DE CEEA CE FACE: EDUCATIA PERMANENTA A UNUI POPOR INTREG!

Si urmeaza o demonstratie credibila, in patru capitole, despre cum conceptul si realitatea „fiabila” a educatiei permanente au „migrat”, dinspre Orientul Antic (India Vedelor, China lui Confucius, Japonia  lui Nichiren si a manualului de educatie Teikin-orai/Manualul invatamantului de familie) catre …Europa.

Evident, nu este o surpriza, pentru noi, faptul ca sanscritologul harnic si inversunat, care este dl Florinel Agafitei, considera „orientalismul”  (in Capitolul I) la modul exclusivist, in legatura cu educatia: „Va fi fost Zarathustra – ca si Zalmoxis – aproape contemporan  cu Buddha, printre alti mari educatori ai omenirii, dar nici unul, nici celalalt n-au reusit cu invataturile lor sa depaseasca mileniile, asa cum a putut s-o faca Buddha”. Noi, insa, suntem absolut convinsi ca superioritatea morala a iranienilor/persilor, manifestata in antichitate, ca si in zilele noastre, se trage nu dintr-o neputinta, ci dintr-o biruinta (secreta, poate…!) a sistemului de educatie si de revelatie zarathustric. La fel, nu putem sa ne lasam deloc convinti ca isihasmul, practicat, egal, la Muntele Athos si in Rusia, ca si in monahismul romanesc de frunte, nu este cel putin egalul invataturii buddhiste. In definitiv,  noi credem ca, in cartea de fata, se uita, premeditat, ca aveam de-a face cu un continent…continuu, EURASIA (zalmoxienii, se stie, credeau in metempsihoza, iar Ion Creanga, dupa opinia lui Vasile Lovinescu(2), era un initiat zalmoxian al Kogaionului…), iar „ruptura” de azi este una voita/dorita, de forte politice mai mult sau mai putin „oculte” (ocultate de ignoranta noastra!), ale planetei Terra… A se vedea, spre exemplu (dar exemple pot fi date si din China, si din India etc., a se vedea asemanarea frapanta intre cuvintele sanscritei si cele…romanesti/trace!) civilizatia ainu, din Insula Hokkaido, pe care yayo-ii au neglijat-o/ignorat-o (si urmasii lor nu se dezmint!) CU PREMEDITARE!!! Istoria se falsifica permanent, de sute si, poate, chiar mii de ani, cu o rea-credinta „harnica” si cu o incapatanare si „eruditie”…demne de o cauza mai buna…

„Pana nu demult, nu a interesat pe nimeni originea acestor barbosi blonzi, ainu. Nu s-au facut cercetari cromozomiale  PCR, pentru ca nimeni nu a fost interesat sa cheltuiasca suma de 5-10.000 de dolari pentru a afla adevarul, iar statul japonez de azi prefera sa-i ignore chiar, si asta spre binele istoriei lor!!! Antropologul american Carleton Coon ii considera pe caucazienii sositi in urma cu 5.000 de ani ca avand aceeasi origine cu cei care au ocupat insulele Kurile si Aleutine (devenind nici mai mult, nici mai putin decat primii descoperitori ai Americii), bazinul fluviului Amur si Manciuria. Altii ii considera pe acesti ainu (carpato-dunareni, cum le spun eu) ca fiind cei care au migrat peste toata Asia, caucazienii care au sosit in Mongolia de azi si trecand peste stramtoarea Behring se raspandesc pe teritoriul celor doua Americi, teorie sustinuta de descoperirea in 1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asemanatoare cu cele ainu. De ce nu, carpato-dunarenii, arienii, pelasgii, ainu ori cum vreti sa-i numiti pe acestia ai nostri, sa nu fie aceiasi sugerati de Legenda Omului Alb, Barbosul blond care a sosit in Mexic (n.n.: acel celebru Quetzalcoatl – Zeul Alb al Luminii si al Invataturilor Benefice si Secrete(3)! – care a plecat, dupa initierea, poate chiar INTEMEIEREA! amerindienilor, spre RASARIT!!!) si Peru cam in aceeasi perioada, cu 5.000 de ani in urma. Aparent, si carpato-dunarenii ainu, atunci cand au invadat Japonia, au intalnit o populatie cunoscuta drept Cultura Jomon, yayoi-ii veniti de prin Coreea in jurul anului 300 d.H., ainu au fost imprastiati, decimati sau, mai corect spus, asimilati, japonezii aducandu-si cu mare dificultate aminte despre «acei oameni albi», pe care i-au gasit pe insulele ocupate acum de ei. Aproximativ 14.000 de ainu mai traiesc si in ziua de azi in mici satucuri de pe coastele insulei Hokkaido, dar interesul stiintific, in ceea ce priveste originea acestora –  nu exista! –  si se pare ca nu pasioneaza pe nimeni. (…) Japonezii au fost si au ramas si azi un popor foarte rasist, inchistati in castele lor sociale.(…)

Azi, ainu traiesc izolati in satucurile lor, zbatandu-se sa-si pastreze identitatea, limba, dupa cum ne spune acelasi Patrick Smith. Soarta lor ne aminteste de aceea a nativilor americani, care se pierd treptat, “natural”,  prin rezervatiile din Statele Unite. Japonezii obisnuiti ii considera pe oamenii ainu nimic altceva decat un parc de atractii. Ce-i uimeste cel mai mult pe acestia sunt caracteristicile fizice deosebite de ei: figura distinsa si cizelata, unii din ei avand chiar ochii albastri. Incepand din secolul XIX d.H., oamenii ainu au adoptat vestimentatia traditionala japoneza. Limba lor nu a fost studiata, fiind considerata de „cercetatorii” japonezi : “de neclasificat”!

(…)Daca astazi masina de PCR costa cateva mii de dolari si are marimea unui cuptor cu microunde, se preconizeaza ca in viitorul apropiat marimea unui asemenea aparat sa nu o depaseasca pe cea a unui “palmtop computer” (computer ce poate fi tinut in palma). Acest lucru ar permite transportarea sa in locurile de cercetare, informatiile culese putand fi apoi analizate cu ajutorul computerelor specializate ce compara datele introduce cu mii de alte amprente genetice mitocondriale specifice diferitelor rase si civilizatii. Va spun toate acestea pentru a va intredeschide o usa spre viitorul apropiat al arheologiei moderne. Asa ca, Oamenilor ainu carpato-dunareni, mai aveti de asteptat. Daca nu veti disparea, pana cand cineva va fi interesat de civilizatia voastra. A noastra!” (s.n.) – cf. Napoleon Savescu, Istoria nestiuta a romanilor, cap. Ga-Ramanii carpato-dunareni, cuceritori ai Affricii de Nord si Asiei, in revista online Dacia, http://www.dacia.org.

Sa revenim, cu folos, la cartea dlui Florinel Agafitei.

Se trece la Grecia Antica: Socrate (cu celebra sa „mosire”-maieutica a Duhului uman), Platon, Aristotel – care, in viziunea (indreptatita!  – dar, in actualele conditii spirituale, total degradate, ale Terrei – aparent utopica…) a autorului, ar trebui sa devina contemporanii nostri, din punct de vedere intelectual: „Socrate era incredintat ca omul este imaginea pamanteana a unui model exemplar ce facea parte dintr-o prestabilita ordine metafizica, de unde si increderea nelimitata in posibilitatile acestuia de a se cunoaste profund pe sine si, astfel, a se putea metamorfoza in spiritul tolerantei, lebertatii, cugetarii, iertarii aproapelui. Socrate pune un accent deosebit pe virtute si predarea acesteia”.

Nu gasim acoperirea in realitate a afirmatiei de la pagina 31: „Platon (…) a avut sansa ca sa invete la picioarele maestrului Socrate, pe care, fara indoiala, l-a si intrecut in maretia cugetarii”. Nimeni nu poate proba ca Platon l-ar fi „intrecut in maretia cugetarii” sau nu pe Socrate, atata vreme cat Socrate, ca si Hristos, a practicat invatamantul/invatarea prin oralitate, N-A LASAT SCRIS NIMIC! Si n-a avut decat un… „evanghelist”, pe Platon… Socrate e un fel de…”creatie ideatica” a „evanghelistului” Platon (cum, poate, intr-un alt sens al conceptului de „creatie ideatica”, si Hristos!). De aceea, sunt si azi unii care chiar ii contesta, lui Socrate, existenta reala!

De asemenea, se trece cu vederea ca, prin Aristotel, se produce fenomenul de „pietrificare”, de uitare a tainelor inefabile ale Duhului (ESTE UITAT MITUL!) – si, deci, inceputul  „caderii” in materialism.

Urmeaza aventura prin Evul Mediu (Capitolul al II-lea), cu indeobste, dubla tintire a privirii – spre „Viata – repere”, si spre „Opera pedagogica si filosofica”: Albertus Magnus (la care se face doar o privire rapida asupra vietii…), Toma d’Aquino („pedagogul crestin”: „In ecuatia Dumnezeu-magistru-discipol poate interveni, ca intermediar, adeseori, INGERUL, capabil, el insusi, de a transmite anumite cunostinte invatatorului” – cf. Toma d’Aquino – pedagogul crestin, p. 49), Erasmus din Rotterdam (vazut/investigat ca  filosof si ca pedagog: „Omul nu se naste, ci devine, iar devenirea lui se realizeaza doar prin educatie” – cf. Erasmus – pedagogul, p. 53).

Urmeaza, in Capitolul al III-lea, Perioada moderna, care incepe cu autorul ceh al conceptului de Pansofie, dezvoltat explicit in Didactica Magna – Jan Amos Comenius (1592-1670), membru al sectei Fratii Moravi („e necesara educarea omului in spiritul armoniei universale, intelegerii faptului extraordinar ca el insusi face parte dintr-un mare intreg, unde e necesar sa seintegreze respectand niste legi organice dinainte date, aprioric funcsionale” – cf. Pansofia – conceptia filosofica asupra pedagogiei, p. 59, sau: „arta universala de a invata pe toti, totul – se poate realiza daca se vor infiinta scoli in toate asezarile rurale si urbane” – cf. Idem, p. 62), se continua cu John Locke (1632-1704: „el cerceteaza, permanent, problema raportului intelect-simturi” – cf. John Locke – paradigma filosofica, p. 65 – si: „Ideea pedagogica pricipala a lui Locke pare sa porneasca de la Platon, care sustinea ca, daca un lucru este util, atunci este si frumos (…) Omul este, totusi,  o fiinta educabila” – cf. John Locke – pedagogul, p. 67) si Immanuel Kant (1724-1804), cel care „aborda, in actul transmiterii cunostintelor, metoda socratica, cu precizarea ca interlocutorul caruia i se adresa nu era alta persoana, ci el insusi (…) Disciplina, ca sa dea roade, trebuie sa fie dublata de instructie (…) altfel,,, se produce aparitia insilor dezorganizati, a spiritelor brute” (cf. Kant si Spiritul socratic, p. 72), cu Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), cel mai mare pedagog iluminist, autorul revolutionarului tratat de educatie – Emil sau despre educatie – dar care… si-a dat toti copiii (rezultati din legatura cu o femeie de conditie sociala joasa) la orfelinat! – si ar fi trebuit sa se incheie, oarecum apoteotic, cu Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827, cel care afirma, in lucrarea Cum isi invata Getruda copiii: „In limbaj se gasesc, de fapt, adunate toate rezultatele progreselor omenesti si, pentru a ne incredinta despre aceasta, ne vom lua dupa urmele acestor progrese, ajutandu-ne de psihologie” – cf. Pestalozzi si pedagogia copilului, p. 81)  si cu Herbert Spencer (1820-1903) – dar suntem surprinsi sa vedem finalul „epocii moderne” sub semnul unor mai modesti filosofi si pedagogi, precum Alfred Binet (1857-1911) si Emile Durkheim (1858-1917) – acesta din urma, insa, avand macar meritul intemeierii sociologiei… Criteriul cronologic nu echivaleaza, din pacate, in ce priveste stralucirea rezultatelor, cu criteriul evolutionist; e greu de spus unde sta „hiba”: omenirea „europeana” nu evolueaza suficient de repede (nu e suficient conectata la ritmul temporal), sau timpul „modern” nu este decat  expresia, din ce in ce mai joasa, a epocii Kali-Yuga?!

Poate ca raspunsul s-ar vrea sugerat in Capitolul al IV-lea – care:

1- incepe cu Eduard Spranger (1882-1963, cel ce afirma, ferm, „educatia prin cultura”: „Spranger este adeptul sustinerii ideii existentei mostenirii genetice, care functioneaza de la caz la caz; el afirma ca un artist poate fi educat in interiorul unei instituitii si poate fi instruit in functie de domeniul abordat (…) aratandu-i-se care sunt trasaturile estetice dupa care trebuie sa se coordoneze in conceperea operei; acestea nu ar fi posibile daca cel care pretinde sa ajunga artist nu se naste cu o structura estetica menita a-l sprijini in idealul devenirii personale” – cf. p. 101, ultima afirmatie a lui Spranger fiind, in esenta, un truism!),

2-continua cu Maria Montessori (1870-1952), o „liberalista” destul de ilogica, dar, probabil, tocmai de aceea, pe placul „mondialistilor” contemporani, distrugatori de educatie REALA!!!  („Montessori pune accentul pe necesitatea inducerii ideii de independenta a copilului, in tot ce realizeaza acesta” – cf. p. 105, afirmatie care aminteste de aberatiile, ingurgitate de copii, prin citirea romanului Robinson Crusoe, al lui Daniel Defoe, unde Robinson Crusoe poate fi independent de civilizatia europeana, cat poate fi si un pasager urcat intr-un tren supraaglomerat! – …dar cum sa cultivi mai bine egoismul si iresponsabilitatea, decat prin iluzia…”independentei” copilului, de parca acesta s-ar putea educa dupa…”masini”!) –

3-…si se sfarseste cu atipicul pedagog (potrivit, prin metodele si viziunea sa „filosofica”, doar realitatilor postrevolutionare din Rusia sovietizata, a anilor ’20…!) Anton Semionovici Makarenko (1888-1939).

…Probabil (si autorul imi confirma aceasta ratiune de structurare semantica a textului) ca Mariei Montessori ii este conferita importanta din text, tocmai pentru a se reliefa antiteza dintre „liberalismul educational” si „metodele constrangatoare” ale lui Makarenko…

…De ce, oare (ne intrebam noi), daca tot se patrunde adanc in secolul al XX-lea, se omite revolutia efectiva (cu orizonturi extrem de interesante!), in viziunea asupra Duhului Educabil, pe care o aduce „Scoala/Pedagogia WALDORF” (prin conceptul de „copil-samanta”!), experiment initiat de Rudolf Steiner – si nu total necunoscut in Romania postdecembrista, ba chiar cu rezultate notabile (spre exemplu, la Turda sau Iasi)(4)?!

…Lucrarea dlui Florinel Agafitei este nu doar meritorie, ci si o temerara opera de pionierat. Admirabila, din multe puncte de vedere (prin puterea de sinteza, dar si prin accentuatul spirit critic!). Este o „ademenire” a omului terestru, ca fiinta constient-responsabila (speram, din toata inima!), recapitulativa, resintetizatoare si evolutiva (chiar daca…exasperant de sinusoidal!), catre niste zone deosebit de sensibile, de o importanta capitala, pentru continuarea (sau extinctia!) vietii umane, pe planeta Terra.

Cum am spus de la inceput: o lucrare/carte pentru „vremuri viitoare”… – dar nu numai in sensul ca (banuim noi) nu va fi citita (cu real interes) de prea multi contemporani, ci si in sensul ca, daca problemele ridicate in aceasta carte nu vor fi luate in seama, cat de degraba, si dezbatute serios (de cat mai multi si competenti-responsabili locuitori terestri!) si nu vor avea parte de  solutionari ferme si extrem de profesioniste, viitorul Terrei Umane este intr-un pericol de moarte!!!

Evident, ea/lucrarea autorului-pionier va trebui sa continue, sa se completeze si aprofundeze, prin paginile unor carti/lucrari viitoare.

Adrian BOTEZ

ROMANI CU CARE NE MANDRIM

DE VORBA CU O MARE CAMPIOANA – TEODORA UNGUREANU-CEPOI

By Simona Botezan, Washington D.C.

Pe 13 noiembrie 2010, in familia antrenorilor Teodora si Sorin Cepoi va fi o mare sarbatoare. Teodora Ungureanu-Cepoi, una dintre printesele gimnasticii romanesti, isi aniverseaza ziua de nastere. Eleva celebrului cuplu de antrenori Béla si Márta Károlyi, Teodora face parte din elita gimnasticii mondiale, cu o carte de vizita impresionanta. In 1975, a castigat locul al doilea la individual compus si medalia de bronz cu echipa, la jocurile preolimpice, ca preambul pentru cele trei medalii olimpice din 1976, de la Montreal, si medalia de aur, cu echipa, in Japonia si la Londra. A ocupat locul al patrulea la individual la Campionatele Europene din 1977, a castigat medalia de argint a Campionatului Mondial de la Strasbourg in 1978, apoi a castigat titlul Mondial Universitar, trei medalii de aur si doua de bronz, la Campionatele Mondiale Universitare din Mexic, in 1978.
Este casatorita de 29 de ani cu Sorin Cepoi, de asemenea gimnast de performanta si antrenor cu un palmares foarte bogat. Sorin Cepoi a fost component al Lotului Masculin de Gimnastica al Romaniei la Campionatele Mondiale de la Varna (1974); component al Lotului National la Campionatele Europene de la Berna (1975), Vilnius (1977) si Roma (1979); component al Lotului Olimpic al Romaniei Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) si Moscova (1980); a participat la Campionatele Mondiale Universitare de la Sofia (1977) si din Mexic (1979) unde a castigat medalia de bronz, cu echipa. Este castigator al locului al cincilea la individual la Cupa Americii (1978) si component al lotului Romaniei la Campionatele Mondiale de la Strasbourg din acelasi an (1978) si la Moscova, in 1980.
De mai bine de treizeci de ani, viata familiei Cepoi este dedicata trup si suflet gimnasticii. La ceas aniversar, cred ca este momentul potrivit pentru a trece in revista cateva dintre performantele de exceptie ale sotilor Cepoi.

Ce reprezinta pentru dumneavoastra gimnastica si de ce ati inceput sa practicati acest sport?
Gimnastica reprezinta, pentru mine, dragoste si pasiune, iar frumusetea acestui sport m-a atras de la o varsta frageda si mi-a implinit multe vise.

Va mai amintiti ce ati simtit cand ati castigat primul concurs important? Ce este in sufletul unui sportiv in momentele in care se afla pe podium si asculta imnul tarii sale?
Primul concurs pe care l-am castigat la individual a fost Champions All, in anul 1976, la Londra. Acolo m-am simtit mandra sa fiu roman si sa aud imnul intonat numai pentru mine.

Cum arata, in urma cu 30 de ani, o zi din viata dumneavoastra de sportivi si cum arata astazi o zi din viata cuplului de antrenori Teodora si Sorin Cepoi?
Este o foarte mare diferenta intre ce-a fost si ce este. Atunci, nu aveam decat grija de a ne antrena pentru a fi cei mai buni. Azi… in afara de programul de antrenament, pe care trebuie sa-l facem competitiv, pentru ca avem concurenta, mai trebuie sa multumim (in primul rand!) si parintii, pentru ca ei sunt cei care platesc. Apoi, mai sunt si antrenorii care lucreaza din greu ca sa ne mentinem programul la nivelul cel mai inalt si bineinteles studentii, care trebuie motivati sa ramana in program.

Spuneti-ne cateva cuvinte despre fiica dumneavoastra, Adriana, si despre nepotica Amélie. Copilaria Adrianei a fost marcata de celebritatea parintilor, de faptul ca dumneavoastra erati modelele unei intregi generatii? Adriana a cochetat cu gimnastica? Va urmeaza in cariera, sau a ales in viata un alt drum?
Adriana a crescut, si in Franta si in SUA, in sala de gimnastica, dar nu s-a implicat serios in activitatea sportiva. Inclinatia ei a fost spre moda si muzica. A terminat facultatea FIT din New York City, cu diploma in comert si reclame comerciale. A lucrat trei ani in Republica Dominicana, la unul din resorturile de vacanta, dupa care a revenit in New York si lucreaza ca manager la un centru comercial din Manhattan. Anul trecut s-a casatorit si acum sapte luni a nascut o fetita absolut adorabila, Amélie Khatrine.

Ati locuit, o perioada, la Grenoble si ati obtinut rezultate bune cu sportivele din Franta. Ce motive v-au determinat sa va mutati peste ocean si sa o luati de la inceput, in SUA? Care au fost primele impresii despre Lumea Noua?
In vara anilor ‘91 si ‘92 am fost invitati de catre fostul antrenor al lui Sorin, Gheorghiu Costache, care locuieste in New York din anul 1980, la un camp de gimnastica, in calitate de antrenori. Acolo metodele noastre de antrenament au fost remarcate de catre o patroana de club, care ne-a propus un contract pe doi ani, la clubul sau, „Gym Cats” din New York. Nu stiu ce ne-a determinat sa plecam. Cred ca destinul. Financiar, o duceam bine in Franta, dar am simtit nevoia unei schimbari. Am revenit, atunci, in Franta si am vorbit cu presedintele clubului despre intentia noastra de a petrece doi ani in SUA. Am facut aranjamente pentru inlocuirea noastra cu un fost coleg, care lucra la un alt club din Franta. „Tranzactia” s-a derulat usor, dar cu multe lacrimi din partea tuturor. Inainte de plecarea noastra, clubul si comitetul sportiv Rhon-Alpes au organizat o festivitate de adio, iar primarul orasului Grenoble ne-a inmanat cheia orasului, pentru merite deosebite.

Este adevarat ca antrenorii va alintau cu numele „Aschiuta”, cand erati in echipa? Cum a pornit povestea? Spuneti-ne o intamplare haioasa cu colega dumneavoastra, Nadia Comaneci.
Antrenorii clubului care m-a lansat, CSM Resita, ma numeau „Aschiuta” pentru ca eram slaba si ma comparau cu o aschie. Ajungand la Onesti, nu stiau multi de porecla mea, asa ca ma strigau Dorina. Cu Nadia am avut multe aventuri, sa le spun asa. Una dintre ele, despre care am vorbit multi ani, a fost cand intr-o sambata dupa-amiaza, eu si Nadia am fost invitate acasa la una din colegele noastre. Parintii colegei nu erau acasa si am hotarat sa facem un „party”. Am invitat alte colege si trei baieti din bloc. Dupa o ora de zbenguit si dansat, auzim soneria. Cand ne uitam pe vizor, panica! Béla era la usa, strigand disperat ca, daca nu deschidem, cheama „Militia”. (Béla fusese instiintat prin telefon de una dintre colegele noastre, care nu fusese invitata la petrecere). Noi, de frica, i-am ascuns pe baieti in debara, dar am uitat sa le ascundem si pantofii, care erau aliniati langa debara. Ii deschidem, noi, usa lui Béla, care intra in casa ca fulgerul si ne intreaba: Ce se intampla aici? Noi am raspuns ca ne facem temele si nimic altceva. Béla da sa iasa pe usa, dar, cand vede cele trei perechi de pantofi, deschide debaraua si da peste cei trei baieti. Nu va inchipuiti ce fata a facut la vederea lor! Dupa ce i-a dat afara, s-a intors la noi si ne-a spus sa ne pregatim de antrenament. Ne-a dus la sala si am facut doua ore de pregatire fizica. Asa s-a terminat o dupa-amiaza libera mult asteptata intr-o dupa-amiaza de munca asidua.

Se spune ca, in trecut, antrenamentele de la Onesti si de la Deva erau foarte dure si ca gimnastele faceau multe sacrificii pentru fiecare medalie. Este un mit ca gimnastii isi sacrifica anii copilariei pentru sport, sau exista si o farama de adevar, in aceasta? Ce ar trebui sa stie parintii care isi indruma copiii spre gimnastica? Dar copiii care decid sa faca gimnastica de performanta?
Si atunci, si acum, o gimnasta de performanta care vrea sa atinga perfectiunea trebuie sa se antreneze multe ore pe zi, sa se dedice sportului muncind din greu si sa sacrifice multe pentru succes. Atunci erai obligat sa le faci, altfel ti se imputau. Acum este mai rezonabil, exista un dialog deschis intre antrenori si parinti, intre antrenori si sportivi si nu te obliga nimeni sa faci aceste sacrificii. Parintii si copiii care tind spre performanta trebuie sa stie ca oricat de talentati ar fi, nu vor reusi fara munca si sacrificii. Nimeni nu a ajuns usor in top.

Spuneti-ne despre activitatea dumneavoastra de la Dynamic Gym. Cat de mult s-au schimbat mijloacele si metodele de antrenament pe care le folositi dumneavoastra acum, fata de cele ale antrenorilor dumneavoastra din Romania?
Atunci, in Romania, sportivii erau selectionati, iar antrenorii erau presati de rezultate. Pentru aceasta, se mai aplica si metoda sfanta – bataia, cel putin la fete. Deviza noastra la Dynamic Gym este de a dezvolta minti ascutite si corpuri sanatoase. Cautam sa convingem studentii nostri cat de importanta este participarea in activitatea fizica generala pentru a avea o viata sanatoasa. Acordam aceeasi atentie si celor care participa in programul recreational, si celor care aleg performanta. Sunt sigura ca acum se aplica aceleasi metode si in Romania.

Exista un moment din cariera dumneavoastra care vi s-a lipit de suflet intr-un mod special, o intamplare deosebita sau o persoana care v-a marcat cariera, viata?
Acestea au fost multe – si placute, si neplacute. Sa va spun una placuta. In anul 1987, cand am preluat conducerea clubului din Grenoble, aveam o eleva, Chloe, care venea dupa o fractura la glezna stanga si pe care noi am remarcat-o ca avand un potential exceptional. Tatal ei vroia s-o retraga de la gimnastica. Inainte de a pleca din Grenoble, ei locuind la Avignon, oras situat la 100 de kilometri de Grenoble, i-am vorbit despre talentul fetei si despre sansa ei de a deveni o gimnasta de mare performanta. I-am spus ca fiica lui ar putea sa participe la Olimpiada de la Barcelona. Ne-am oferit s-o gazduim pe Chloe la noi acasa si l-am rugat sa o lase sa mai incerce o luna, cu noi, ca antrenori. Tatal a fost de acord. In vara anului1992, dupa terminarea campionatului national si a selectiei pentru echipa Olimpica, unde Chloe termina pe locul 1 la individual, barna si paralele, tatal ei a coborat din tribuna si ne-a spus: „Tineti minte, acum patru ani, cand mi-ati spus ca fiica mea, Chloe, ar putea participa la Olimpiada? Eu n-am uitat! Credeam ca ma incantati cu vorbe, numai ca sa o mai las la gimnastica, dar pentru ce ati facut pentru ea, jos palaria!”

Ati pastrat legatura cu colegii dumneavoastra de la lotul national, cu Federatia, cu gimnastii sau antrenorii din Romania? Colaborati cu ei? Dar cu colegii dumneavoastra care s-au stabilit in SUA?
Am tinut si tinem legatura cu multi dintre colegii din tara si cu cei care lucreaza prin alte tari europene. In fiecare vara primim vizite de la multi dintre ei, iar cu cei care locuiesc aici, in SUA, ne vedem foarte des, la competitii. De asemenea am ajutat financiar si material mai multe cluburi din Romania si din Franta.

Ce parere aveti despre prestatia Anei Porgras si a echipei Romaniei, in general, la concursul recent de la Rotterdam? Ce credeti ca ar trebui sa faca un sportiv pentru a atinge performantele dumneavoastra in gimnastica si pentru ca gimnastica romaneasca sa straluceasca din nou, pe prima treapta a podiumului, asa cum am fost obisnuiti?
Ana a progresat mult, de anul trecut, cand am vazut-o ultima oara. Sper ca aceasta medalie s-o incurajeze si s-o motiveze, la fel si pe celelalte membre ale echipei, pentru Olimpiada de la Londra, din 2012. Multe dintre gimnastele romance au depasit cu mult performantele mele. Generatia mea a scris istoria, ele o continua.

Ce parere aveti despre revenirea cuplului de antrenori Belu – Bitang la Lotul National al Romanei? Credeti ca echipa Romaniei poate avea sperante legate de Olimpiada?
Asa… ca sa glumesc, asta inseamna pentru fetele din echipa ca pauza s-a terminat! Cei din cuplul B&B sunt tehnicieni de exceptie si dispun de metodele necesare pentru a aduce echipa Romaniei din nou in fruntea gimnasticii mondiale.

Ce parere aveti despre noile norme de notare in gimnastica si despre arbitraj, in general. V-a tentat vreodata sa deveniti arbitru? V-ati simtit vreodata furata de arbitraj, la concursurile la care ati participat?
Dupa Olimpiada de la Athena din 2004, unde s-au ivit numeroase erori in arbitraj, FIG a venit cu noul sistem de punctare, care, dupa parerea mea, este bine gandit, sau cel putin arata bine pe hartie, dar a iscat multe nemultumiri in randurile antrenorilor si mai ales ale audientei, care crede in continuare ca sistemul de punctaj perfect 10.00 era mai bun. Eu insami detin un brevet international de arbitraj, pe care nu l-am reinnoit in ultimii ani, din cauza ca, petrecand atatea ore la clubul pe care-l conduc, nu-mi ramane timp si pentru arbitraj.

Ce proiecte aveti? Aveti in vedere si Olimpiada din 2012?
In acest moment, avem in echipa nationala a Statelor Unite o gimnasta foarte talentata si cu mari sanse sa participe la Olimpiada de la Londra. Ea se numeste Sabrina Vega si anul viitor va fi, pentru ea, primul an de seniorat. Acum suntem in pregatirea primei mari confruntari, Campionatul Mondial de anul viitor, de la Tokyo. Dupa aceea mai vedem, o luam pas cu pas, important este s-o mentinem sanatoasa.

Permiteti-mi sa va urez succes si un calduros „La multi Ani!”, cu ocazia zilei de nastere, din partea colegilor mei de redactie si a cititorilor nostri de pe intreaga planeta, carora (de-a lungul timpului) le-ati adus de atatea ori zambetul pe buze. Va multumesc, in numele milioanelor de romani care va admira si va iubesc, pentru momentele de fericire pe care le-ati daruit cu atata generozitate si pentru contributia adusa la construirea imaginii Romaniei in lume, mai valoroasa decat orice demers al departamentelor de stat sau al ambasadelor. Va pretuim si va respectam, va dorim sanatate, fericire, putere de munca si succes in tot ceea ce intreprindeti. La multi Ani fericiti sa traiti!
La randul meu, tin sa va multumesc dumneavoastra, tuturor celor cu care colaborati si, mai ales, sa multumesc din suflet cititorilor care nu m-au uitat.
Sa auzim numai de bine!