PAUL POLIDOR SAU ASPECTUL UMAN IN SOCIETATEA ACTUALA

PRELEGERE LA UN CONCERT

Ne aflam aici pentru a marca un eveniment aparent doar cultural, legat de personalitatea si creatiile lui Paul Polidor. L-am descoperit cu ani in urma, invitandu-l intr-una dintre emisiunile mele de la Radio Romania Tineret. Apoi am incercat sa-i fiu alaturi de fiecare data cand imi anunta unul dintre nenumaratele evenimente artistice pe care, neobosit, le organiza si realiza. Asadar, am incercat sa semnalez la radio sau in presa scrisa toate acele spectacole si lansari. Dar probabil numaratoarea mai exacta a datelor si intalnirilor noastre, toata aceasta statistica necesara,  va exista undeva, in insemnarile sale si nu este cazul sa o subliniez acum.

Oricum, trebuie spus ca, prin fundatia sa, organizeaza Festivaluri pluri-disciplinare, incurajeaza tinere talente, publica volume de proza si poezie, infiinteaza centre artistice in scoli si gradinite, organizeaza spectacole. Cu acele prilejuri, de fiecare data cand ma invita cu amabilitate sa rostesc un cuvant introductiv sau lamuritor, nu ma puteam opri, cum nu pot nici acum, sa nu depasesc cadrul strict al constatarilor  poetic-muzicale. Iata de ce am spus la inceput ca marcam un eveniment aparent doar cultural. Vroiam sa subliniez ca munca si eforturile lui Paul Polidor nu sunt doar  culturale, ci au ramificatii mult mai ample, sociale, psihologice, educationale. Caci nu putem vorbi numai de muzica si poezie cand creatorii artistici, mai ales cei inovativi, in societatea noastra nu sunt sprijiniti, respectati, onorati.

Vedem si auzim cu totii ce se difuzeaza la radiouri si pe micile ecrane, ce inversare de valori este popularizata, cine sunt asa-zisele vedete. In acest peisaj dezolant mai apare cate un Paul Polidor care crede ca se poate face arta, ca se  poate  da  un  exemplu,  ca  se poate sluji un ideal. Dar cu ce sacrificii personale!

Nu vreau sa devin patetic, dar fara sa vreau ating aspectul uman al creatorului in societatea noastra actuala – cum poti face arta numai sacrificandu-te, numai cu fonduri proprii, punandu-ti sanatatea si viata personala in plan secund ? Avem aici un exemplu. Da, se poate, dar este profund nedrept. Iata de ce am modificat expresia lui Fanus Neagu  „frumosii nebuni ai marilor orase” si am spus mereu ca ceea ce face Paul este o frumoasa nebunie. Iar impactul educational este imens – cei mici pot intelege ce inseamna  muzica, poezia, pot vedea diferenta intre modelele mercantile, de carton, popularizate de mass media noastra  si creatorul pasionat, dezinteresat, sufletist.

Valoarea creatiilor lui Paul Polidor este indiscutabila, merita semnalata si comentata. Dar la fel de importante pentru mine sunt lupta si eforturile sale, lumina pe care o daruieste celor din jur.  Caci exemplul sau si al celor ca el ne dau sperante, ne innobileaza pe toti, ne ajuta devenim mai buni.

Florin-Silviu URSULESCU
Bucuresti
decembrie 2010

CLUBUL IUBITORILOR DE CULTURA

Sala mare a casei de Cultura „George Toparceanu” din orasul basarabilor – Curtea de Arges –, gemea de lume buna, adunata aici din toate colturile tarii la zi aniversara: cinci ani de frumoasa si rodnica viata a Clubului Iubitorilor de Cultura. Clinchetul clopotelului paunescian a sunat ca de obicei inceputul orelor de destindere culturala pe fundalul acordurilor pianului pe clapele caruia zburdau degetele gratioase ale doamnei Maria Calleya, prietena a clubului.

Patronul spiritual al C.I.C-ului, initiatorul, organizatorul, animatorul, neobositul, fermecatorul om de stiinta, acad. Gheorghe Paun, intr-o tinuta festiva ireprosabila, intr-un context scenic bine ales, unde nu a lipsit aranjamentul floral „marca ikebana Fulga”, a deschis ultima intalnire a membrilor Clubului. Intalnire spirituala istorica. De ce? Pentru ca azi s-a lansat primul numar al revistei de cultura „Curtea de la Arges”, aparuta sub egida Trustului de presa „Arges Expres” si a Casei de Cultura „George Toparceanu”, redactor sef fiind acad. Gheorghe Paun, cu o echipa de redactori numai unul si unul: Paul Ioan Cruceana, pr. Daniel Gligore, Maria Mona Valceanu si Constantin Voiculescu.

Clubul Iubitorilor de Cultura a incheiat al cincilea an de existenta

Dupa ce maestrul Paun a prezentat bilantul roditor al celor cinci ani – cuprins in cele 4 editii ale „Cronici” Clubului (ultima in curs de aparitie), la editarea carora si-a pus umarul si sufletul si istoricul George Rotaru, director general al Grupului Editorial „Rotarexim & Rottarymond” din Ramnicu Valcea – sunt anuntate personalitatile participante: dr.ing. Florin Tecau – vicepresedinte al C.J. Arges, Nicolae Diaconu – primarul municipiului Curtea de Arges, Filofteia Pally – director general al Muzeului viticulturii si pomiculturii Golesti, dr. Spiridon Cristocea – director general al Muzeului Judetean Arges, dr. Mihail Sachelarie – director general al Bibliotecii Judetene „Dinicu Golescu”, dr. Sorin Mazilescu – directorul Centrului Judetean Pentru promovarea si Conservarea Culturii Traditionale Arges, istoricul George Rotaru, Constantin Rotaru – om de afaceri, scriitorii Radu Carneci, Florian Copcea, Puiu Raducan, Paula Romanescu, membrii ai Ligii Scriitorilor din Romania, filiala Arges, primarul din Cicanesti, primarul Nicolae Smadu si viceprimarul Adrian Achim din Domnesti (mari sustinatori ai actului cultural savarsit in cea mai importanta comuna de pe Valea Raului Doamnei), Ion C. Hiru si George Baciu – presedinti executivi ai Fundatiei „Petre Ionescu-Muscel”, dr. Adrian Samarescu – directorul editorial al Editurii „Tiparg”, Maria Calleya – poeta, compozitoare, pianista, artistii plastici Tudor Meiloiu, Ion Aurel Garjoaba, Elena Stoica, Ruxandra Socaciu si multi alti iubitori ai faptuirilor culturale.

Vorbitorii au reliefat valoarea actiunilor clubului, sutele de carti lansate aici in cursul celor cinci ani, expozitiile de arta plastica, protagonisti artisti plastici din tara si din afara granitelor.

Reputatul istoric si inventator George Rotaru ofera acad. Gheorghe Paun un obiect de arta deosebit – DIORAMA CRONO CODECS ACADEMICUS – calendar pana in 2070 cu ceas pe al carui cadran este chipul academicianului, iar pe panoul inconjurator imaginile a 34 coperte apartinand unora dintre cartile scrise de renumitul om de stiinta si litere, care pe 6 decembrie a petrecut sase decenii de viata.

Mesterul popular Ion Rodos de la Nucsoara daruieste C.I.C.- ului o sculptura infatisand simboluri ale unor indeletniciri spirituale, propunand acceptarea ei ca blazon al Clubului – „institutia” cu cea mai mare cantitate de suflet pe metru patrat.

Scriitorul Lucian Costache – director adjunct al Colegiului National „Ion C. Bratianu – inmaneaza domnului academician doua obiecte de reala valoare, cu o vechime de peste un secol – tipare pentru tiparit fote si ii. A recitat, apoi o strofa din poemul „Dupa melci” al lui Ion Barbu, fiindca ceea ce imprimau tiparele semana cu un brau de bale facut de melci.

Fundatia „Petre Ionescu-Muscel” din Domnesti acorda celui care pe 3 decembrie a primit titlul de DOCTOR HONORIS CAUSA al Universitatii din Pitesti – acad. Gheorghe Paun – cu prilejul celor 60 de ani de viata si ca apreciere pentru bogata sa activitate pe taramul culturii, o medalioplacheta aniversara, iar doamna Paula Romanescu (scriitor si traducator) face un laudatio maestrului, tinand fara respiratie, pentru zece minute, o sala plina la refuz.

O alta mare doamna, tot Paula, dar Fulga, descifreaza cu lux de amanunte imensul aranjament floral ikebana, faurit cu mare arta de mana, inima si mintea acestei minunate contese a florilor.

Actorul Puiu Margescu recita impecabil poezii din volumul „Teama de toamna”, lacrimat de inima poetului Gheorghe Paun, iar frumusetea slovei bine rostite s-a supus mangaierii muzicii, prelinse din clapele pianului devenit, in mainile doamnei Calleya, un clinchet al sublimului din sufletul fiecarui martor la aceasta intamplare.

Grupul „Rapsozii Argesului” al Casei de Cultura „George Toparceanu” a incheiat sarbatoarea Clubului cu o suita de cantece populare de pe Valea Valsanului, Zona Muscelului si Argesului.

S-a inchinat, la ceas aniversar, un pahar de sampanie, dupa care a urmat un ospat cu pastrav si o carafa de vin la CASA PELERINULUI.

LA MULTI ANI CLUBULUI Iubitorilor de Cultura!
LA MULTI ANI, domnului academician GHEORGHE PAUN!

Prof. Ion C. HIRU
decembrie 2010

La cea de-a XVI-a editie, „Romanii din sud-estul Transilvaniei. Istorie – Cultura – Civilizatie”

Cea de-a XVI-a editie a Sesiunii de comunicari cu tema „Romanii din sud-estul Transilvaniei. Istorie – Cultura – Civilizatie”, manifestare organizata in cadrul Zilelor Justinian Teculescu si Nicolae Colan, s-a desfasurat in perioada 3-4 decembrie 2010, in localitatile Sfantu Gheorghe, Covasna si Voinesti (Scoala Generala „Avram Iancu” din localitate). Din judetul Mures au fost prezenti cu diverse comunicari, 6 participanti: prof.dr. Liviu Boar, director al SJAN Mures, preot dr. Florin Bengean, cercetator stiintific in cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, drd. Milandolina Beatrice Doboczi, arhivist la SJAN Mures, dr. Dorel Marc, muzeograf in cadrul Muzeului de Etnografie din Targu Mures, Alexandru Ciubica, profesor la Colegiul National „Al. Papiu Ilarian” si publicist Nicolae Balint, profesor la Gimnaziul „Sfantu Gheorghe” din Sangeorgiu de Mures.

„O manifestare deosebit de necesara si utila”
Manifestarea din acest an i-a avut ca organizatori pe Muzeul National al Carpatilor Rasariteni, Episcopia Ortodoxa a Covasnei si Harghitei, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Liga Cultural Crestina „Andrei Saguna” din Sfantu Gheorghe si Asociatia Cultural Crestina „Iustinian Teculescu” din Covasna. Partenerii media ai manifestarii au fost „Observatorul de Covasna”, www.intorsura.ro, „Mesagerul de Covasna” si „Condeiul ardelean”. Lucrarile in plen au avut loc la Hotel „Dacia” din Covasna, iar cele pe sectiuni, la Scoala Generala „Avram Iancu” din Voinesti. Deschiderea Sesiunii – ocazie cu care pe langa scurtele alocutiuni rostite, au fost prezentate si un numar de opt carti si autorii acestora – a fost  onorata de I.P.S. Ioan Selejan, arhiepiscop ortodox al Covasnei si Harghitei. Moderator, la fel ca la editiile anterioare, a fost dr. Ioan Lacatusu, om de aleasa cultura si spiritualitate, promotor neobosit al Sesiunii. La aceasta manifestare au prezentat comunicari 63 de participanti, specialisti din domeniile istorie, etnografie, sociologie, demografie, diplomatie si jurnalism. Toate comunicarile prezentate urmeaza a fi publicate in Anuarul Muzeului National al Carpatilor Rasariteni si al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, revista Angustia, nr. 15, Istorie-Sociologie. Tot in cadrul manifestarii anterior mentionate, sambata, 4 decembrie 2010, a avut loc si slujba de pomenire a Episcopului Iustinian Teculescu (1865-1932), primul episcop din istoria armatei romane, acesta fiind nascut la Voinesti. Manifestarea s-a incheiat cu un concert de colinde sustinut de Ansamblul Folcloric „Ciobanasul” din Voinesti. Traian Plesca, fost ministru consilier, diplomat de cariera si expert in problematica spatiului german, a declarat ca „Particip pentru prima data la aceasta sesiune si ma simt onorat de aceasta invitatie. Constat cu satisfactie nivelul stiintific deosebit al comunicarilor prezentate, precum si actualitatea problemelor puse in discutie de catre participanti, prin comunicarile pe care le-au prezentat. Consider ca este o manifestare deosebit de necesara si utila acestui spatiu si nu pot sa nu remarc extraordinara energie a domnului dr. Ioan Lacatusu, sufletul manifestarii si unul dintre principalii organizatori ai acesteia.”      

Nicolae BALINT

PREMIUL DE EXCELENTA «B. FUNDOIANU/ BENJAMIN FONDANE»

Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE isi propune punerea in circulatie a patrimoniului intelectual si moral lasat de Benjamin Fondane: direct – sotiei sale, Geneviève Tissier-Fondane (prin testamentul literar care insotea ultima scrisoare, trimisa din lagarul de la Drancy, in 29 mai 1944, cu o zi inainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private.

Incepand cu anul 2010, programul va cuprinde si acordarea unui premiu de excelenta „B. Fundoianu/Benjamin Fondane“, prin care sunt recunoscute creativitatea, onestitatea intelectuala si generozitatea unei personalitati a culturii, publicisticii sau invatamantului.

Premiul va fi acordat in luna noiembrie a fiecarui an, cu prilejul Festivalului de poezie care are loc la Iasi, prin straduinta lui Emil Stratan si sprijinul editurii Eis Art, al Galeriilor Eleusis, al Universitatii „Petre Andrei“ si al Primariei municipiului Iasi.

Anul acesta, festivitatile de premiere au avut loc in zilele de 26 si 27 noiembrie, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iasi.

***

B. Fundoianu/Benjamin Fondane, fiul lui Isaac Wechsler si al Adelei Schwarzfeld, s-a nascut la Iasi, in 14 noiembrie 1898, intr-o familie de intelectuali. Debuteaza cu poeme si traduceri din limba idis, in periodice romanesti si evreiesti, unde semneaza, pentru intaia oara, B. Fundoianu, dupa toponimul Fundoaia, localitatea de provenienta a tatalui. Cartile scrise si publicate in limba romana vor aparea sub acest pseudonim. In decembrie 1923, emigreaza in Franta, unde, cateva luni mai tarziu, il va intalni pe Lev Sestov, filosoful de origine rusa a carui gandire il va marca pentru totdeauna. In 1931, se casatoreste cu Geneviève Tissier (1904-1954). Este o perioada de intensa creativitate, in care autorul de origine romana, devenit Benjamin Fondane, isi concepe opera in limba franceza, doar partial publicata in timpul vietii. In martie 1944, ca urmare a unui denunt, este arestat, impreuna cu sora sa, Lina, si inchis in lagarul de la Drancy. Cativa prieteni obtin eliberarea lui Fondane, care insa nu accepta sa paraseasca lagarul fara Lina. La 30 mai 1944, sunt deportati impreuna la Auschwitz. Urma Linei se pierde. Fondane va fi gazat in 2 sau 3 octombrie 1944.

Exista, la tanarul Fundoianu, un potential al verticalitatii, care il plaseaza pe un ax deopotriva al adancimii omenesti si al transcendentei: daca perioada inceputurilor este una a cautarilor febrile si a curiozitatii neostoite desfasurate pe orizontala, liniar (in sensul acumularii de experiente indirecte pe calea lecturilor), o radicala schimbare a sensului se produce dupa sosirea sa la Paris, in anul 1923, unde il va intalni pe Lev Sestov, cel care ii va deveni parinte spiritual. Aceasta iesire din traiectoria profana a unui intelectual aparut in orizontul culturii romane la inceputul secolului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un simplu gazetar, om de litere si animator cultural, este – in ea insasi – exceptionala: o iesire din orizontul limbii materne, intai de toate, dar pastrand mereu deschisa disponibilitatea afectiva pentru aceasta, insotita de o intrare ardenta in problematica filosofiei existentiale, autentica si profund personalizata de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea ce il diferentiaza total si fara rezerve de celelalte existentialisme care, inainte de a pune accentul pe individul concret, pe fiinta umana in carne si oase, sunt filosofii „despre“, iar nu „dintru“, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul calatoriei intelectuale si umane pe care o va face Fondane in scurta si intensa lui viata, care nu-i ingaduie popasuri ori reveniri in punctul de plecare. Le voyageur n’a pas fini de voyager, scria Fondane, cu intuitia infrigurata a unui sfarsit tragic.

Luiza PALANCIUC & Mihai SORA
noiembrie 2010

O intalnire memorabila cu poetul Petru Jipa din Germania si fabula

M-am intalnit cu poetul si omul de cultura Petru Jipa din Germania la Festivalul de Interferente Internationale “Paul Polidor”, organizat anual in ultima saptamana din noiembrie la Centrul Fundatiei “Paul Polidor” Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr.4 din Bucuresti, amfitrion fiind, ca intotdeauna,  neobosita  doamna  Hortensia  Orcula, directorul institutiei mai-sus amintite. Motivul intalnirii fusese si concret, pentru ca glasul poetului aparuse pe un nou cd al fundatiei in cadrul festivalului, material fonografic ce includea artisti “exemplificand” diferite elemente de interferente culturale: Maria Irena Galesanu (protagonista unui album audio cu licenta si editat de Casa de Discuri a Fundatiei “Paul Polidor” la inceputul acestui an) interpretand “Polka italiana” de Serghei Rachmaninov si “Mazurka” de Chopin, Op.68, Nr.2 (cond.art.:prof.Jeanine Ionescu); Anica Sterian cu balada populara ialomiteana “Ma fac broasca pe pamant” (“prefatand”, intr-un fel, fabula “Broscuta si scorpionul…”, scrisa de poetul Petru Jipa in urma participarii la festival); profesorul si omul de cultura Ion Stefan Mihailescu propune ascultatorilor acestui compact-disc doua tinere talente ale scolii-amfitrion: Eduard Ignat (clarinet)/ “Dans german” (Mozart) si Cristian Eftimie (clarinet) / “Studiu” (Demnitz), acompaniati fiind la pian de prof.Ileana Georgescu si prof.Irina Barbu; cantece de Paul Polidor in limbile azera, rusa si romana pe versurile marelui poet al Azerbaigeanului, Bahtiar Vahabzade; Ramona Clapan din Italia interpretand cantecul “Lacrimioare” (muzica: Paul Polidor; versurile: Vasile Alecsandri). Am facut intentionat aceste digresiuni interculturale pentru a intelege contextul in care poetul Petru Jipa a scris fabula pe care o veti lectura si dumneavoastra in premiera. Felul in care romanii sunt vazuti in Europa (adica foarte prost!), lectura actorilor Cristina Deleanu si Eugen Cristea din volumele de poezii sociale semnate de Paul Polidor,”Pe autostrada sociala: utopie si critica” si “Cobai in Tara Dezamagirilor”, toate aceste lucruri despre realitatile dure din tara contrastand cu mediul lacasului de cultura in care se desfasura concursul de interpretare muzica culta, toate acestea si mai apoi discutiile despre felul de a fi al neamtului, dar si al romanului, l-au determinat pe Petru Jipa sa “atace” fabula, pe care romanii de peste Ocean o vor lectura in premiera:

BROSCUTA SI SCORPIONUL, 
POPORUL SI BASESCU
de
PETRU JIPA / GERMANIA /

O broscuta, la margine de lac
Statea posomorata si facea… oac, oac.
Tot cauta o musca mare
Sa o deguste cu inversunare.
In vremea-aceasta se arata un parlit…
de scorpion de stepa, putin otravit.
-Nu doresti, broscuta, sa ma treci tu lacul?
-Nici nu te gandi, esti negru ca dracul.
In timp ce inot la mal, sa te las
tu sa ma intepi cu acul tau de las…
si otrava ta-i fara scapare,
mor pentru ca tu nu ai iertare.
-Cum, broscuta mica, te gandesti ca pot,
daca mori tu-n apa, eu nu stiu sa-not
si atunci noi doi cadem in adancuri:
eu nu inot, iar tu mori in friguri.
Cu atata spirit si convingere, se pare,
A convins broscuta la o incercare:
La mijloc de ape, scorpionul smecher
Impinge veninul intr-un stil de felcer.
Broscuta cu ochii in lacrimi ii spune:
De ce ai facut-o, nu te poti abtine?
Dar el ii sopteste atunci cu uimire:
Ce pot sa fac, asa sunt din fire!…

Mai presus de mirajul scenei

ADINA-SASBy Roxana Curpas

Arnold Bennett, un renumit scriitor englez, comenta intr-unul din romanele sale „acea calitate misterioasa numita stil”. Stilul constituie modul în care spunem, facem sau exprimam ceva, stilul reprezinta însasi manifestarea persoanei noastre, a ceea ce ne defineste, a ceea ce suntem. Metaforic vorbind, stilul este vestmântul gândurilor pe care le avem, un dar, o mirodenie ce ne deosebeste de ceilalti, cu alte cuvinte, stilul conteaza si face de cele mai multe ori diferenta, mai ales atunci când vine vorba de celebritati.

O prezenta cu stil, dar si o celebritate este si românca Adina Sas-Simoniak, licentiata în actorie a Academiei de Teatru din Tg. Mures, în prezent unul din numele de marca ale Televiziunii Crestine Romane din Chicago, unde realizeaza emisiunea „Cuvinte pentru suflet”. Nascuta intr-o zi de iarna, pe 10 ianuarie, in cel mai frumos satuc de la poalele Muntilor Zarandului, Cuvin, din judetul Arad, aceasta emigreaza împreuna cu sotul ei in Statele Unite în aprilie 1997, lasând în urma un debut la Televiziunea din Arad, dar si mirajul efemer al scenei.

Cu toate ca scandura i-a adus popularitate, iar dupa absolvirea facultatii in 1995, a trait într-un fel unic fiecare partitura interpretata, transpunându-se în pielea personajului si încercand o abordare noua, diferita de cea clasica, Adina întelege ca în arta resursele sunt nelimitate, iar granita dintre teatru, jurnalism si literatura se întrepatrunde, astfel ca un actor poate sa se simta inspirat sa încerce noi modalitati de exprimare. Propria structura sufleteasca îi permite acest lucru, iar începuturile ei în publicistica se produc în revista Oastea Domnului, dupa care Sas-Simoniak continua sa se afirme cu articole in Flacara Rusaliilor, “Cuvântul Adevarului, “Meridianul Romanesc”, “Genesis.

Are de asemenea, sansa sa editeze câtiva ani la rând, revista Televiziunii Crestine Romane – Crestinul in actiune, iar in aprilie 2003, vede lumina tiparului prima editie din Orizont crestin, probabil singura tiparitura ce reuseste sa îi uneasca pe crestinii de diferite confesiuni – ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie si adventisti.

Distribuita în toata comunitatea româna din Chicago si împrejurimi, construita în jurul unor rubrici precum “Stiati ca…?”, “Punct turistic”, “File de istorie”, “De la gospodine… pentru gospodine!”, “Sanatate”, “Coltul de literatura”, “Maxime si cugetari”, rebus, etc. si finantându-se doar din reclame, revista publicata de Adina Sas-Simoniak îsi întrerupe aparitia cu putin timp în urma, în favoarea site-ului http://www.orizontcrestin.org/

De la jurnalism la literatura nu mai este decat un pas, iar talentul ei odata confirmat, urmeaza un alt moment crucial în cariera Adinei – anul 2002, când iese de sub tipar “Perpendiculara pe un colt de nemurire”, prima carte de versuri ce îi poarta semnatura. Pe lânga aceasta, Sas-Simoniak se mai ocupa de editarea a înca doua volume – “Semnul vietii” (o placheta cu stihurile pictoritei Dorothea Fleiss din Germania si poze realizate de artista-fotograf Lia Deznan din Chicago) si “Picuri din suflet” de Ion Soimosanu.

Ca orice iubitor de arta, Adina se hraneste la rândul sau, cu frumos si se delecteaza lecturând din John Ortberg, Bill Hybels, Smith Wigglesworth sau Jim Cymbala. Si pentru ca o veche zicala spune ca pâna la urma, carti din carti se nasc, una dintre dorintele despre care aceasta vorbeste la timpul viitor este aceea de a publica, pe lânga romanul la care lucreaza în prezent, un tom de poezii si eseuri, întitulat “Clepsidra cu sentimente”.

Un om cu contururi clasice, în care simtamintele se masoara ireversibil, asemenea timpului, relevand inteligenta, sensibilitate si spirit, atribute prin excelenta feminine – aceasta este Adina Sas-Simoniak care, într-o încercare fireasca si elevata de a simti vremurile, oamenii si situatiile si de a da raspunsuri la unele din problemele importante ale vietii într-un stil practic de întrebuinatare a celebritatii, s-a apucat si de consiliere spirituala, reusind sa se ridice din nou, la înaltimea asteptarilor. Preocupata de faptul ca exista nenumarate femei singure, neîntelese, în depresie, ce au nevoie de cineva care sa le asculte, sa nu le condamne, sa le puna sub picioare fasciculul de lumina care este credinta si care le conduce la Dumnezeu, Adina exploreaza si exploateaza si acest domeniu, încercând sa fie un sprijin pentru sufletele “bolnave” pe care le ajuta sa isi redobândeasca integritatea fizica si psihica. Ea însasi o mama si o sotie devotata pentru micuta Shanea, de doi anisori si pentru Simi, cel alaturi de care a pornit la drum în decembrie 1995, stie cât de important este sa reusesti sa “repari” si sa readuci echilibrul în viata celor care desi au dorit sa se bucure de sansa unei familii împlinite, nu le-a fost dat sa traiasca o asemenea fericire.

Daca ar fi sa formuleze într-o fraza stilul care o defineste, indiferent ca este vorba de televiziune, publicistica, literatura sau consiliere spirituala, Adina Sas-Simoniak, cândva eleva din “Lectia” lui Eugen Ionescu, ar spune astfel – inima mea sa nu iubeasca altceva decât lucrurile lui Dumnezeu. Fie ca apare pe sticla ori ca mânuieste condeiul sau ca încearca sa le sustina cu generozitate pe semenele ei si sa le convinga ca o pot lua de la capat, pentru ca o doare durerea lumii, aceasta o face în stilul ei optimist, motivat, atractiv. Un stil natural si plin de afectiune, ce a facut-o deja celebra.