REGELE ROMÂNIEI – UN OM DE CARACTER!

Antena 3.ro, aduce în prim plan date semnificative la  aniversarea a 91 de ani de catre Regele Mihai, importante pentru Domnia Sa, dar si pentru români:

.

Regele Mihai împlineste azi 91 de ani –

   Este singurul din România pentru care

1 MILION de oameni au iesit în strada pentru a-l aplauda

 
 Astazi este o zi importanta pentru Regele Mihai I al României.  Pe 25 octombrie, cu 91 de ani în urma s-a nascut cel care a devenit rege la vârsta de doar sase ani, iar timp de 42 de ani nu s-a putut apropia de tara.

Regele Mihai I al României este parte importanta din istoria poporului român si sigura persoana care a reusit sa scoata în strada un milion de oameni care l-au aplaudat.  

În acelasi timp este si singurul sef de stat din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, în viata. Cadou de ziua sa, regele va avea, de astazi, în Bucuresti si o piateta care-i poarta numele.

Mihai s-a nascut în 1921, la Peles, într-o perioada în care România încerca sa-si revina dupa Primul Razboi Mondial. Pentru familia regala era primul nepot si mostenitorul tronului. Pe 20 iulie 1927, la doar sase ani urca pe tron, dupa moartea regelui Ferdinand.

Ramâne rege doar trei ani. În iunie 1930, Carol al II-lea, revine în tara, iar Mihai I devine primul rege succedat de tatal sau. Zece ani mai târziu, în 1940, Mihai revine la tron dupa ce maresalul Antonescu îl obliga pe Carol sa abdice.

Cel de-al Doilea Razboi Mondial si comunismul au fost începutul sfârsitului pentru domnia lui Mihai. În 1945, regele este obligat sa accepte un guvern dominat de Partidul Comunist Român.

Doi ani mai târziu, în noiembrie 1947, comunistii si-au dus planul la bun sfârsit si l-au silit pe Mihai Întâi sa abdice. Doua luni mai târziu a fost exilat, fara a mai avea dreptul sa se întoarca vreodata. 42 de ani, Regele Mihai nu a pus piciorul pe pamânt românesc.  Cititi continuarea AICI.

 

Un adevarat castel irlandez – leagan de cultura în capitala Arizonei

În inima capitalei statului Marelui Canion, pe Central Avenue, a aparut recent un edificiu în forma de castel irlandez. Originala cladire construita pe patru nivele, sediul unei superbe biblioteci irlandeze, a costat – potrivit declaratiei doamnei Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez din Phoenix – nu mai putin de 3,5 milioane de dolari, suma acoperita în totalitate din donatii private.
Pentru a o face cât mai distincta în peisajul arhitectural si cultural din Arizona, artizanii acestei institutii au folosit 22 de tone de piatra „limestone” adusa tocmai din County Clare, Irlanda, cu care a fost placata fatada cladirii, gratie priceperii si coordonarii a doi iscusiti „master stone-masons” irlandezi – manageri ai companiei „Irish Natural Stone Ltd”, veniti aici special pentru realizarea proiectului.
„Mc Clelland Irish Library”, denumita astfel datorita celui care a pus bazele înfiintarii ei, domnul Norman Mc Clelland, fondator si director executiv al firmei „Shamrock Foods Co.”, pune la dispozitia consumatorilor de cultura peste 6.000 de carti scrise de autori si poeti irlandezi. De asemenea, biblioteca gazduieste partituri muzicale, CD-uri cu muzica irlandeza si celtica, manuscrise, fotografii, expozitii, cât si un numar considerabil de filme. Un aspect remarcabil este faptul ca institutia dispune de toate resursele necesare pentru identificarea liniei genealogice a celor interesati. Astfel ca toti cetatenii din Arizona de nationalitate irlandeza curiosi sa afle detalii despre originea lor, o pot face prin intermediul acestei biblioteci. Cladirea dispune de asemenea, de o încapere destinata celor care doresc sa studieze instrumentele muzicale traditionale irlandeze.
Dupa populatia de origine germanica, irlandezii sunt cel de-al doilea grup etnic din Statele Unite. Potrivit statisticilor, aproape 37 de milioane de americani (12% din populatia SUA) au radacini în Irlanda. Astfel, populatia diasporei irlandeze din SUA este de sase ori mai mare decât cea a Irlandei. În Arizona exista în momentul de fata un numar de peste 5.000 de persoane de origine irlandeza, din rândul carora face parte si senatorul John Mc Cain.
„Daca reusim sa transmitem o frântura din mostenirea noastra culturala unui numar mic de oameni, acestia la rândul lor o vor transmite mai departe” – afirma Patricia Prior, directorul Centrului Cultural Irlandez.
Biblioteca „Mc Clelland Irish Library” din Phoenix si-a deschis portile în luna iulie 2012, functionând cu program limitat în lunile iulie si august, urmând ca inaugurarea oficiala sa aiba loc pe data de 29 septembrie a.c.

Iata cum literatura, muzica, traditia, ansamblul valorilor culturale ale popoarelor lumii dainuie în sufletul comunitatilor din diaspora, indiferent unde ar vietui, asigurându-le continuitatea prin initiative de acest gen, devenite adevarate izvoare de cunoastere si leagane culturale nationale.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona
iulie 2012

REZULTATELE CONCURSULUI NATIONAL DE POEZIE „IOANID ROMANESCU” EDITIA A VIII-A

Concursul National de Poezie „Ioanid Romanescu” editia a VIII-a s-a încheiat conform calendarului stabilit.

Am primit în total un numar de 15 plicuri din tara (Bucuresti, Brasov, Râmnicu Vâlcea, Botosani, Iasi, Galati), 75 de poezii fiind lecturate si apreciate conform unor criterii stabilite de juriu.

Juriul a promovat nu atât valoarea estetica în sine a textelor, cât, tendintele de atingere a unor standarde superioare. Majoritatea participantilor au dovedit un talent poetic ce a impresionat juriul în mod placut.

Au impresionat juriul creatiile lui TARUS RAMONA  jud. Botosani – 10 puncte), GHEORGHIU GEANINA (jud. Iasi – 9,50 puncte), TATIANA SCURTU MUNTEANU (jud. Galati – 9 puncte), UNGUREANU ELENA (jud. Iasi – 8 puncte), LAZAR ALEXANDRA ROXANA (jud. Brasov – 8 puncte), PRODEA ANDRA GABRIELA (Bucuresti – 8 puncte), ANTONOVICI LORENA (jud. Iasi – 8 puncte).

Festivitatea de premiere va avea loc joi 26 iulie 2012, orele 10.oo -13.oo , la Caminul Cultural Aron Voda din localitatea Aroneanu; judetul Iasi.

Din program:
Pelerinaj la mormântul scriitorului (cimitirul Eternitatea din Iasi), moment poetic sustinut de poetul Constantin Popa si copiii din Aroneanu, festivitatea de premiere, recitaluri ale premiantilor.
Invitati de onoare scriitorii Adi Cristi, Mihai Batog Bujenita, actorul Constantin Popa.

Juriu:
– poetul Valeriu Stancu, redactor sef la Revista CRONICA Iasi, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
– poetul Catalin Bordeianu, prof. univ. dr. la Universitatea „Petre Andrei” din Iasi, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
– poetul Mihai Batog Bujenita, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
– Irena Brodoceanu – Serviciu Programe Culturale; Biblioteca Jud.„ Gh. Asachi” Iasi

Teodora Munteanu, referent cultural – Caminul Cultural Aron Voda

Mutumim tuturor celor care au participat la concurs si totodata partenerilor proiectului.

Pe 7 iulie la Ocnele Mari s-a tinut Festivalul National „Vasile Militaru”

Societatea culturala „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea si Primaria orasului Ocnele Mri au organizat Festivalul National „Vasile Militaru”, editia a treia si concursul de poezie, care se desfasoara pentru a doua oara in cadrul acestui festival.
Tot acum s-a lansat volumul omagial „Poetul martir Vasile Militaru”, Editura Petrescu, 2012, despre care a avut mai multe de zis preotul Constantin Manescu.
Programul a fost urmatorul: Cuvânt de deschidere din partea primarului orasului Ocnele Mari, Petre Iordache, urmat de Câvantul de intâmpinare al preotului Petre Veteleanu la ora 9:00. Dupa aceasta manifestare, lumea, impreuna cu invitatii si organizatorii festivalului au fost la mormântul poetului, unde a avut loc o slujba si numeroase mesaje omagiale din partea: profesorului si presedintelor Societatii Culturale „Anton Pann”, Nicolae Dinescu, urmat de mesajul transmis de profesodul si presedintele Asociatiei Nationale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Eugen Petrescu, un ultim cuvânt avându-l Profesorul Constantin Manescu, membru al Societatii Culturale „Anton Pann” si redactor la publicatia „Povestea Vorbei”.
Nicolae Dinescu a fost, asa cum il cunoastem cu totii: hotarât, perfectionist si la curent cu tot ce este nou si de apreciat in orasul nostru. in mesajul transmis de acesta, toate aceste caracteristici ale presedintelui Societatii Culturale „Anton Pann” s-au resimtit: „Societatea Culturala Anton Pann nu a uitat si nu are dreptul sa uite de eforturile si de situatiile extrem de grele prin care a trecut Vasile Militaru. Iata, actionând pe urmele marilor inaintasi, o delegatie s-a deplasa si la Bucuresti la cimitirul Belu si a depus o coroana, pe lânga marilor nostri clasici, si lui Vasile Militaru.” A mai punctat: „Aceasta actiune se inscrie plenar intr-o actiune pe care Societatea Culturala Anton Pann si toate structurile organizatorice pe linie cultural-stiintifica, istorica si educativa au initiat-o, si anume Academia de sub Pamânt.”
Dupa indelungate asteptarii publicul a putut aprecia si creatiile elevilor si ale studentilor participanti la acest festival si concurs de creatie la Caminul Cultural din Ocnele Mari. Aici, dupa alte indelungate ore, in care fiecare sponsor, membru al juriului si invitati speciali au transimis si ei mesajul lor emotionant, s-au decernat intr-un final si premiile mult asteptate celor care au participat la concursul de creatie de poezie religioasa.

Astfel, locul I i-a revenit Tatianei Scurtu Munteanu din Galati, locul II ocupându-l Aldea Mirela din Dumbravesti, Sibiu, iar locul III l-a ocupat Manda Elena din Calimanesti. Mentiuni au luat: Craciun Gabriela, studenta a Facultatii de Litere din Pitesti, filiala Rm. Vâlcea, din Slatioara, Badoi Margareta si Geanta Constantin, iar premiul special i-a fost inmânat lui Paulian Bulicescu.
Un nou juriu s-a format pentru o alta categorie de concurs, si anume un concurs de recitare poezie religioasa, juriu format din: preotii Constantin Manescu si Petre Veteleanu, Valentin Smedescu, coordonatorul Bibliotecii Judetene Antim Ivireanul, profesorul Mihai Lucian Marin, Claudia Militam, Lidia Dobre. in cadrul acestui concurs au participat 16 persoane, de la elevi in clasa a II a, pâna la persoane de vârsta a doua. Locul I i-a revenit lui Capraru Leonardo si lui Berbecel Nadis, locul II Elenei Popescu si stefaniei Pavel, iar pe locul III s-au clasat Tabacu Elena Daniela si Enescu Ioana.
Premiile au contat atât in bani, cât si in carti si diplome, printre sponsori numerându-se: Fundatia Inima pentru Inima, Editura Lumina din lumina, Lidia Dobre,, Dumitru Draghicescu si Damila.
Un alt moment de relaxare si bucurie l-a reprezentat programul artistic de interpretare de fabule ale lui Vasile Militaru, urmat de dansuri populare ale copiilor talentati ai Ocnelor Mari, intreaga zi fiind un adevarat succes, succes ce l-au resimtit atât organizatorii, premiantii si publicul, cât si invitatii din strainatate: Lidia Dobre din Moldova si scriitorii Maria si Leon Briedis. Totul s-a incheiat la Salina Ocnele Mari, iar fiecare invitat a primit ca amintire un cubulet de sare, frumos ambalat in tricolorul românesc.

Andra Jianu
Curierul de Ramnic

 

“DISTRICTUL TRANSILVANIA"

ADRIAN NASTASE

SI RAFUIELILE INTER-MASONICE,

REFLECTATE ÎN VIATA POLITICA SI ECONOMICA A ROMÂNIEI CONTEMPORANE


 

…Nu scriem aceste rânduri, pentru ca empathizam, cumva, cu dl Adrian Nastase. Cel de la Rahova, acum… – unde, din pricina razbunarii oarbe si excesiv de arogant-superficiale, a unui alt sadic (cvasi-egal, în isterie, cu dl Nastase!) – Golanul-sef (înca) TRAIAN BaSESCU! – dl Adrian Nastase nu a fost „gazduit” pentru ADEVARATELE lui tradari si jefuiri de Neam si Patrie – ENORME!!! – ci din pricina unor acuzatii „de dosar”, absolut penibile…Gainarii!

Un alt motiv de repulsie, fata de fostul premier, este faptul ca, din pricina “figurii” sale (umane si politice), absolut nocive, i-a obligat, pe oamenii-alegatori, la votul negativ, din 2004! Noi, subsemnatul, nici nu ne-am dus, macar, la vot – pentru ca nu puteam sa alegem între DOI tâlharo-criminalo-tradatori! Este, parca, un blestem (cu grija “fabricat” si “împachetat” de iudeo-masonerie!), al acestui Neam, amarât si umilit la culme – sa nu aiba de ales decât, mereu, între …DOUA RELE!!!

…Nici vorba, deci, de empathizarea subsemnatului, cu dl Adrian Nastase! Daca ar fi sa ne gândim câte zeci de mii de animale salbatice (ABSOLUT NEVINOVATE!), din paduri, a ucis, cu sadism, pentru “pura distractie” (?!) – …aproape regretam ca nu l-a nimerit, cu precizie, glontul (din partea oricui va fi fost el tras…!), la vila sa, din strada Emil Pangratti, în seara zilei de 20 iunie 2012…Nu putem decât sa-l dispretuim, pentru lipsa lui de virilitate umana autentica (se vorbea, cândva, când dl Adrian Nastase înca nu era premier! – despre grave disfunctii sexuale!), mascata (compensatoriu!) de actele sale sadice.

…Dar, de vreo doua saptamâni, face furori, pe Internet, un articol (de blog…), semnat de jurnalista Roxana Iordache (din câte ne amintim, am vazut numele domniei sale, ca semnatura, prin România libera) – intitulat „Districtul Transilvania” – cf. http://www.stiriazi.ro

Ce se zice în respectivul articol si prin ce ne-a atras atentia?

Se afirma ca nimic din ce s-a “dat” la posturile TV (de stat sau private) n-ar fi adevarat: adica – ce-am vazut – n-am vazut, de fapt. N-ar fi prima oara când televiziunile (patronate de Marea Finanta Mondiala si de slugile ei) ascund Adevarul, sub “inundatii” de imagini “torential-curgatoare”. Dar, sa vedem, mai exact, despre ce se zice ca s-ar fi întâmplat, în spatele imaginilor falsificate, prin comentarii televizionistice, departate (se accentueaza, mereu!) de realitatea-reala:

ADRIAN NASTASE; VICTIMA UNEI TENTATIVE DE ASASINAT RITUALIC, PENTRU A SE FI OPUS EFICIENT INTERESELOR ANTIROMÂNESTI ALE MASONICULUI “DISTRICT TRANSILVANIA” (conex, Republica de la Cluj). Adrian Nastase poarta semnele unui asasinat ritualic masonic ratat”.

Apoi, se detaliaza rolul „eroico-cavaleresc”, al dlui Adrian Nastase, în aceasta serparie masonica româneasca, de veac XX-XXI:

Adrian Nastase NU ESTE MASON – este Cavaler de Malta . Dar, a sustinut activ <> române, la începuturile anilor 1990. Mai exact, datorita lui exista Marea Loja Unita a României – loja regulara. Este firesc sa aiba o recunoastere onorifica si o influenta legata de aceasta. Influenta opiniilor lui avea sa-i atraga razbunarea unei <> antiromânesti”

…si se detaliaza (oarecum!) care ar fi fost repercusiunile (sanctiunile fata de) acestei/aceasta asa-zisa “pozitie rebela” a dlui Adrian Nastase, adica fata de, chipurile…”masonul-ne-mason”, pionier (totusi!) al “reaprinderii luminilor masoneriei>> române” postdecembriste:

Împotriva lui Adrian Nastase a fost înscenat un proces, în mod ostentativ fals si nedrept- pronuntându-se ostentativ o sentinta nedreapta, privativa de libertate (doi ani); acest lucru este evident, caci instanta de fond a precizat, clar, ca nu exista probe împotriva lui Adrian Nastase si nu s-a înregistrat vreun prejudiciu. Mesajul dorit a fi transmis este clar: <>. ADRIAN NASTASE NU S-A TEMUT DE NIMIC SI DE NIMENI!

…Nici Homer nu ar vorbi asa, despre însusi Achilles! – … iar nu despre un brigand si demagog, de doi lei gramada…

…Oooo, “Toi, Chevalier Sans Peur et Sans Reproche”! Aleluia!!!

Deh…Celebra “LEGE NASTASE” (de fapt, OUG 31/2002-NASTASE, transformata în Legea 107/2006: “<>. Totodata, OUG 31/2002 era foarte <> si respecta <>, astfel încât ea interzice totodata negarea holocaustului, PEDEAPSA FIIND CU ÎNCHISOAREA DE PÂNA LA 5 ANI! – cf. wikipedia: Dumnezeu nu doarme, domnule „ne-mason”, Adrian Nastase!) – “lege” care-i “fata de suflet” a “neînfricatului erou din strada Pangratti”… Mai curând s-ar fi referit, în OUG-ul cu pricina, LA PERICOLUL MASONIC TERORIST, decât la…legionari! – legionari pe care, dovedind fie ignoranta crasa, fie o rea-credinta, pentru care, acum, plateste-patimeste, penibil, chiar din partea “fratilor” sai! – dl Adrian Nastase-juristul îi asimileaza… “fascistilor”!

…si, la acest nivel al “motivatiunilor”, pe care singur si le-ar fi creat, pentru a fi supus “sacrificiului ritualic” – apare, pentru prima oara, si chestiunea “DISTRICTULUI TRANSILVANIA/REPUBLICII DE LA CLUJ” (“care doreste farâmitarea României” – deci, insistând pe “valentele fracturale si criminale” ale “neoplasmului”, aparut pe trupul “curat” al masoneriei românesti…) – dar nu suficient amanuntita, ca sa pricepem adâncimea (progresia diacronica si acutizarea sincronica) a conflictului MASONICO-MASONIC (nici pomeneala de “adâncimea” economica a faptelor si a dedesubturilor faptelor… – …ca doar masonii nu sunt masoni “degeaba”, si nici nu lucreaza…”pe surcele”! – …deh, trebuie sa ne multumim doar cu vagi trimiteri, ba chiar trebuie sa facem fata unor valatuci de neguri uriase, rostogolite peste text – si provenite din FALSIFICARE, PRIN MITIZARE…):

Motivul real al acestui sacrificiu ritualic (pe toate planurile) este multiplu: opozitia eficienta a lui Adrian Nastase fata de masonicul District Transilvania (aflat în directa relatie cu ceea ce curent se numeste <>, care dorea farâmitarea României); opozitia sa eficienta, în perioada în care a fost premier, împotriva <> (de exemplu, BOGDAN BUZAIANU – ENERGY HOLDING) reprezentanti ai masoneriei; opozitia sa eficienta – soldata cu procese – impotriva unor alti masoni care au incercat as prejudicieze interesele Romaniei (de exemplu, Ovidiu Tender – protejat, politic, la nivel înalt, de Ioan Talpes). Exemplele pot continua. Cunoscator al culiselor puterii pe toate planurile, în decembrie 2000, când a devenit prim-minisru, Adrian Nastase a acceptat un fel de <>- motiv pentru care, în guvernul sau au detinut portofolii membri ai <> – direct legata de Districtul Transilvania. Unul dintre acestia este Ioan Rus – fost si actual ministru de Interne. Adrian Nastase a fost, totdeauna, adeptul declarat al ideii <>. De asemenea, a fost mereu adeptul ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv, daca te afli în permanent contact cu ei. În acest caz, din pacate, s-a înselat. Atacul împotriva lui Adrian Nastase a început odata cu alegerile prezidentiale din 2004. Adrian Nastase a câstigat alegerile, victoria fiind cedata – cu sprijinul direct al PSD (al masonilor legati de interesele carora li se opusese Adrian Nastase) contracandidatului sau, Traian Basescu, care cazuse de acord cu sprijnirea acelor interese. În afara de realizarea acestor interese, un alt scop clar a fost <> lui Adrian Nastase: scoaterea din viata politica si înlaturarea lui din planul public decizional. Întrucât acest lucru nu s-a reusit (Adrian Nastase revenind, spectaculos, în zona decizionala, în pofida atacurilor, în 2007) – i-a fost înscenat un proces evident contrafacut, cu scopul de a-l degrada si umili total, uman (<> lui în zeghe, cu catuse la mâini, ca spectacol public) si, apoi, uciderea lui ritualica (dupa umilirea lui maximala, între zidurile închisorii) în interiorul penitenciarului. Este o razbunare masonica, pentru cineva care nu este mason, a sprijinit reaprinderea luminilor masoneriei (s.n: cam ilogic, nu?). Dar s-a opus, eficient, intereselor negre, anti-românesti, ale unor masoni, dejucându-le”.

(“Pax masonica” aia se instaureaza, mereu, si fara alde Nastase – pentru ca e vorba de “tunuri” economice, dupa care, musai, sa urmeze alte tunuri economice, date cu oameni stiuti, “de încredere”, “ei între ei”, profesionistii jafului si ai catastrofei nationale…!!!).

“S-a opus, eficient, intereselor negre, anti-românesti, ale unor masoni, dejucându-le”.

O fi…Vom vedea mai jos, de fapt, cât de …“ne-mason” este… “eroicul Nastase” si cât de…”neprihanit”, adept al “ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv”…!

…În sfârsit, un scurt istoric al “DISTRICTULUI TRANSILVANIA” (…prea scurt, dupa “gusturile” noastre!)

Putina istorie masonica recenta: Districtul Transilvania– <> – interese antiromânesti, scindarea României . Grupul supranumit <> l-a avut în frunte initial pe masonul Andre Szakvary. În 1994, el a devenit membru al Supremului Consiliu pentru România, condus de Dan Amedeo Lazarescu. Fusese recomandat de Henri Baranger, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 pentru Franta. Dan Amedeo Lazarescu a declarat, în repetate rânduri, ca <> si ca <> Ceea ce atrage atentia în aceasta afirmatie este tocmai faptul ca problemele masoneriei sunt confundate cu treburile interne ale României, în contextul în care masonii au afirmat mereu ca ei nu se amesteca în politica. <> a avut, ca scop initial scindarea Lojei Nationale – urmând ca scindarea sa apara, ca reflex, la nivel administrativ si teritorial, prin actiunea unor reprezentanti ai institutiilor statului. Conform planului, Transilvania trebuia, rapid, separata de restul României. Dan Amedeo Lazarescu- senator PNL în 1994- a dezvaluit actiunile lui Andre Szakvary, ale Districtului Transilvania, într-o sedinta a Parlamentului României (citez): <>. Costel Iancu, Supremul Comandor al MLNR, a fost audiat, legat de acest subiect, de Comisia parlamentara pentru control a SIE. În cadrul audierii, a afirmat ca, într-o întâlnire desfasurata la Bruxelles, <>, Transilvania fiind una dintre ele”.

si, în fine, o recunoastere a “rezbelului inter-masonic” – recunoastere care, apoi, va fi semi-retractata, în text, sub o forma…“catifelata”, pentru a nu “zgâria”, Doamne, fereste!, prea mult…”eroicul chip nastasian”; credem, si avem motivele noastre, pe care le vom arata mai jos! – ca mai corect ar fi fost ca dna Roxana Iordache sa foloseasca nu sintagma “razbunare masonica”, ci …“RAFUIALA INTER-MASONICA”) . Recunoasterea cu pricina este dublata de toate “marafeturile” iudeo-masonice obisnuite, pentru :

I-a-si marca, în mod explicit, faptele, ca având PROVENIENTA EVREIASCA (de ura salbatic-anti-crestina/anti-goymica);

II- a intimida si teroriza, în vederea impunerii autoritatii sale (iudeo-masonice) globaliste/globalizante, asupra fraierilor lumii (“solstitialitatea”, “numerologia”, “taietura ritualica” etc.)

Revenind la Adrian Nastase: Ceea ce s-a petrecut în 20 iunie 2012 A FOST EXPRESIA UNEI RAZBUNARI MASONICE. A fost condamant definitiv, la o pedeapsa privativa de libertate, într-un dosar OSTENTATIV contrafacut (si cu nume simbolic <>!- Adrian Nastase spunea: <>). Adrian Nastase a fost condamnat cu cinism, în încheierea instantei (de fond) existând mentionat explicit ca NU exista dovezi împotriva lui si ca nu exista prejudiciu. Alegerea datei nu a fost întâmplatoare – anul acesta, Solstitiul de vara s-a înregistrat în noaptea 20/21 iunie, în jurul orei 1,00 a.m. Ziua de nastere a lui Adrian Nastase este 22 iunie (când, de obicei, este Solstitiul). În 20 iunie, în jurul orei 22,30, la domiciliul lui Adrian Nastase a sosit un <> de politisti (instruiti sa imobilizeze – cel care, zice-se, l-ar fi salvat de la moarte, anihilase vârfuri ale clanului Camataru, ale clanului Gemenilor; individul actiona violent fara clipire). Acesti politisti în civil trebuiau sa-l aduca la penitenciar pe Adrian Nastase care, la <>, trebuia supus unor sinistre actiuni umilitoare si dure. Apoi, urma sa fie asasinat ritualic (cu o <>, desigur) în penitenciar. <> Republicii de la Cluj (corelata cu Districtul Transilvania) – actual ministru de Interne- i-a telefonat lui Adrian Nastase în jurul orei 22,00, în 20 iunie, aparent (subliniez, aparent) pentru a <> asupra modalitatii în care Adrian Nastase urma sa fie luat de la domiciliu si dus la penitenciar. Pentru a se <>, Ioan Rus i-a telefonat, anterior, mult mai tânarului, mai neexperimentatului politic si mai putin cunoscator al unor astfel de culise, Victor Ponta, pe care l-a facut sa creada ca actioneaza astfel (discutând cu Adrian Nastase) din umanitarism. În discutia telefonica dintre Ioan Rus si Adrian Nastase apare – analizat în aceasta cheie – mesajul ca Adrian Nastase stia ce i se pregateste si ca nu va accepta situatia. Cei care îl cunosc pe Adrian Nastase stiu foarte bine ca acele cuvinte ale lui nu ascund de fel ideea ferma a sinuciderii – dar ca Adrian Nastase, care lupta pâna în ultima secunda, îsi vinde scump demnitatea si ca – desigur – daca nu o poate salva, prefera, ca orice Cavaler, moartea, pe care si-o da singur si demn, barbateste. Acelasi reprezentant al <> (corelata cu Districtul Transilvania) i-a telefonat si lui Traian Basescu pentru a-l pune la curent <>. Nu se stie cu <>- cert este ca nu l-a mai tinut la curent, dupa producerea tragicelor evenimente, dovada fiind faptul ca Traian Basescu a trebuit sa telefoneze la serviciul ambulanta pentru a afla stiri despre starea lui Adrian Nastase. Ioan Rus a “trimis” la locuinta lui Adrian Nastase si o ambulanta – dar, în urma investigatiilor, medicii au afirmat ca nu stiau de ce s-au deplasat acolo (fusesera instiintati ca ar putea fi nevoie sa i se acorde ajutor unui barbat de peste 60 de ani) si ca, atunci când au fost chemati sa intervina, li s-a spus ca <> un barbat de peste 60 de ani. Or, realitatea constatata avea sa fie cu totul alta! Acest lucru demonstreaza ca <> avusesera în vedere, pentru maxima siguranta, <> lui Adrian Nastase de catre (cel putin unul dintre) politistii instruiti pentru reactii dure (sub pretextul ca ar fi încercat sa se opuna), urcarea lui în ambulanta si transportarea la penitenciar, pentru <>”.

…În fine, urmeaza ceea ce „gura-casca” (pâna si noi, subsemnatul, mai ca ne înscriam în aceasta categorie de populatie româneasca, data fiind arta dnei Roxana Iordache, care se pricepe sa tensioneze, remarcabil, evenimentialul…- …daca n-am fi observat, dintru început, niste neconcordante logice!) astepta, de mult – „filmul evenimentelor”:

FILMUL EVENIMENTELOR : Adrian Nastase avea sa le dejoace planurile. În mod evident, nu se asteptase ca <>(?!) sa soseasca atât de repede. Politistii au fost lasati sa patrunda în casa, iar asa-zisul lui <> (în realitate un calau – iar evenimentele au demonstrat ca este unul dintre cei instruiti sa înfaptuiasca asasinatele masonice, conform ritualurilor) i-a pus urgent catusele la mâini, lui Adrian Nastase. Adrian Nastase a jucat, inteligent, o carte mare: a stat linistit (de aceea nu a fost lovit si nu a lesinat pentru a fi urmat planul aducerii lui la ambulanta, în stare de inconstienta). A afirmat ca doreste sa-si ia carti din biblioteca si, încatusat, a mers în birou însotit de asa-zidul <>. Adrian Nastase a scos un revolver, l-a apucat cu dreapta (este dreptaci) si l-a dus la tâmpla. Politistul l-a atacat – revolverul a cazut din mâna lui Adrian Nastase (încatusat).. Politistul a scos un pistol cu amortizor (motiv pentru care împuscatura nu s-a auzit de afara) si a tras asupra lui Adrian Nastase care (cei care îl cunosc, stiu) este agil si se misca repede. Primul glonte nu l-a nimerit (s-a înfipt în tocul usii). Al doilea glonte l-a nimerit pe Adrian Nastase doar sub clavicula dreapta, glontele iesind prin deltoid. Apoi, politistul a luat un stilet si, pornind de sub urechea stânga catre dreapta, respectând ritualul masonic (parafrazez) <>, pe dinauntru. Cine analizeaza, cu atentie, una dintre fotografiile, extrem de clare, ale lui Adrian Nastase, aflat pe targa (fotografiat din stânga), vede clar, foarte clar, deasupra fularului, o mare si adânca taietura de stilet! Este clar ca Adrian Nastase – cu catuse la mâini – nu a stat <>, desi fusese imobilizat. Este motivul pentru care calaul asa-zis politist are o rana la mâna – si este motivul pentru care nu a reusit sa îl ucida, stiletul trecând, miraculos, la doi milimetri de carotida si neatingând zone vitale. Aici, fara îndoiala, mâna criminalului a fost <> de Mâna lui Dumnezeu! Motivul pentru care Monica Macovei cere cu insistenta demisia ministrului de Interne Ioan Rus (s-a intrebat cineva de unde are acea siguranta, care pare a fi <>?) este faptul ca a fost ratata operatiunea preconizata, de umilire, degradare umana si, apoi, ucidere ritualica a lui Adrian Nastase în penitenciar – cu respectarea simbolisticii orelor si datelor, pentru a transmite mesajul înfricosator, la distanta”.

Dupa ce-si epuizeaza “gloantele seherezadice”, dna Roxana Iordache introduce si un “POST SCRIPTUM” – nu atât ca avertisment asupra “DISTRICTULUI TRANSILVANIA”, cât pentru a-si putea duce la capat idolatria domniei sale, fata de …”vizionarul” (domniei sale) domn Adrian Nastase:

“P.S. : În aceasta cheie – a atacului masonicului District Transilvania (având reflex <> în <>) trebuie citita postarea lui Adrian Nastase, din 27 mai – dar si cea mai veche (editorial din <>)> <>”.

…Mda. Cam asta ar fi. Evident, cei mai… “reptilini”, mai “reci la simtire”, încep sa cârcoteasca si sa se întrebe. Adica, încep sa mediteze, serios, asupra materialului dnei Roxana Iordache – senzational-senzational, dar, oare, data fiind admiratia doamnei, pentru chipul “olimpiano-nastasian” – chiar or fi toate cele scrise în text (si aflate în raspar, TOTAL, cu “televizionistica” asta cotidiana!) – …asa, bune si gustoase? si, în definitiv, ce naiba va fi fiind cu sinistrul acela de…”DISTRICT TRANSILVANIA” (cu “reflexul sau <>, în <>) ?! Care-l are, întru “aparare”, pe câtumai Ministrul de Interne, Ioan Rus!

…Dar, în primul rând (înainte de îndreptarile de fond), vrem a face o îndreptare semantica, având în vedere precara cultura generala a jurnalistilor nostri mai tineri, de azi. Dna Roxana Iordache, de dragul sonoritatii socante, pentru cititorii cei oligofreni (cel putin trei sferturi!), foloseste, pentru a “colora” mai violent scena “asasinatului ritualic”, sintagma “ECHIPA MOR+666+++++++++++++++9999999999999999999999999999999999999999999999933333333333333

33333333333333333333333333333333333333333333333333II“Adrian Nastase avea sa le dejoace planurile. În mod evident, nu se asteptase ca <>(?!) sa soseasca atât de repede”.

Echipa mortii” este o sintagma utilizata, de dna Roxana Iordache, exclusiv din ratiuni si dupa criterii eufonico-demagogico-propagandistice, de intoxicare. Ea (sintagma cu pricina) nu are ABSOLUT NIMIC de-a face cu realitatile iudeo-masonice, cu Iudeo-Masoneria si cu actiunile asasine ale acesteia!
Sintagma “echipa mortii” este specifica DOAR Miscarii Legionare. Indiferent de antipatiile sau simpatiile publicului (de obicei, dezinformat grosolan, de presa, când e vorba despre o realitate de natura nationalist-patriotica!), realitatea istorica este/ramâne realitate istorica – si ea trebuie restabilita, peste idiosincraziile unui jurnalist sau altul, ori în functie de complacerea unora sau altora dintre cititorii articolelor acelui jurnalist, în ignoranta (…n-au decât sa ramâna ignoranti, si dupa deslusirile noastre – dar noi suntem datori sa fim mai prieteni cu Adevarul, decât cu…Platon: “Amicus Plato, sed magis amica veritas”!):

”(…)Denumirea de “ECHIPA MORtII” se refera la primirea voluntara , de catre membrii Miscarii, a sacrificiului personal. (…) Legionarul este un element dinamic si înnoitor, care-si îndeplineste misiunea nationala prin educatie, munca si sacrificiu. De aceea, nu oricine poate deveni legionar. Pentru a fi apt trebuie sa ai, sau sa-ti creezi, o structura sufleteasca si intelectuala în contrast cu starea haotica, perversa si egoista ce domina umanitatea epocii noastre.(…) N-a existat jandarm sau adversar politic, mercenar sau ciomagas, care sa fi fost omorât de legionari. În schimb, numarul legionarilor ucisi în asemenea încaierari e de MAI MULTE SUTE. Dar numele lor si împrejurarile tragice în care au pierit n-au fost niciodata înscrise în condica vremii si nici vreodata aduse la cunostinta opiniei internationale… (…) Numai ca , ACESTA ERA SENSUL LUPTEI LOR. În acele clipe, fara a se numi ei însisi sau fara a fi recunoscuti ca atare, erau adevarate ECHIPE ALE MORtII. Caci ei mureau , pentru împlinirea destinului lor de luptatori ai neamului. (…) N-a existat niciodata macar o singura unitate legionara care sa întruchipeze , în gând si în fapta, ideea de ECHIPA MORtII-GRUP TERORIST. Faptul ar fi fost în contradictie cu însasi doctrina legionara, care nu admite terorismul sub nici o forma. În schimb, se admite conceptia jertfei, dusa pâna la daruirea suprema(…) Sub aceasta înfatisare se întelege cu usurinta ca orice echipa legionara este, prin definitie, si o ECHIPa A MORtII, chiar daca nu poarta acest nume “ – cf. Faust Bradescu – ECHIPA MORtII, Gordian, 1996, pp. 9-33.si, pentru a sublinia aspectul auto-sacrificial, al acelor tineri martiri interbelici: “Nu este echipa mortii TRANZITIVE, ci a mortii REFLEXIVE – adica a mortii AUTO-SACRIFICIALE” – cf. Adrian Botez, Opera scrisa a lui Corneliu Zelea Codreanu – între vizionarism si alchimie nationala, Criterion Publishing, Bucuresti, 2009.

Dar si textul codrenian: ”ECHIPA MORTII (s.CZC) este expresia acestor stari de suflet ale tineretului legionar din întreaga tara. Ea înseamna hotarârea acestui tineret DE A PRIMI MOARTEA . Hotarârea lui de a merge înainte, TRECÂND PRIN MOARTE”.

(…)Noi stim sa murim, dupa cum va vom dovedi(…) PUTEM FI ÎMPUsCAtI, DAR NU PUTEM FI PaLMUItI (…) Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru – în trista, dar mândra noastra istorie româneasca – sa fi primit vreodata a fi dezonorat.

(…) NU SUNTEM LASI CARI SA FUGIM DE JERTFA CUVENITA UNEI ALTE ROMÂNII. Dar, iarasi, va atrag atentiunea ca eu (CZC) am facut acestor tineri SCOALA SENTIMENTULUI DEMMNITATII OMENESTI,SCOALA ONOAREI (s.CZC).

(…) Sunt pline câmpurile nostre de morti, dar nu de lasi(…) SCLAVI NU SUNTEM sI NICI N-AM FOST” – cf. Corneliu Zelea Codreanu – Pentru legionari, Colectia Omul Nou, pp. 457-471.

…Bun. Acum, sa ne ocupam, putin, de cât de „ne-mason” este/ar fi dl Adrian Nastase, „Cavalerul de Malta” – si, mai ales, cât de benefice sunt actiunile acestui Ordin. Pentru ca dna Roxana Iordache afirma, despre dl Adrian Nastase, ca „a fost mereu adeptul ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv . stim bine ca, în oricare societate (fie secreta, fie discreta…), functioneaza disciplina de fier – si nu credem c-ar fi putut face “opinie separata” (nu mai vorbim de “a face nota discordanta”!), cu Ordinul, întru…”pozitivitate/bunatate”, un soldato-cavaler exemplar, precum este dl Nastase…

Informatiile cu privire la “Ordinul Cavalerilor de Malta” le-am luat atât din sursa româneasca (revistele online Bucovina profunda si Pelerinul ortodox), cât si din surse autorizate, straine: politologii Penny Lernoux (romano-catolica), în lucrarea “Poporul lui Dumnezeu” si Françoise Hervet, autoarea lucrarii “Cavalerii Întunericului”.

Cavalerii Ordinului de Malta provin din toate tarile Europei. si astazi în Malta, le sunt aratate turistilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceza, italiana, engleza, spaniola, germana si diverse dialecte ale acestora. Existau sedii diferite pentru fiecare limba, care erau numite „auberge”, un fel de hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeasi filiera locuiau împreuna. Structura aceasta o întâlnim astazi si în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât si în simbolul NATO” – cf. Mihaela Gheorghiu – Cavalerii de Malta: O organizatie oculta suprastatala, cu un trecut dubios. Toate conspiratiile duc la… Malta, în revista Bucovina profunda, bucovinaprofunda.wordpress.com .

Nu avem decât dubii extrem de serioase, în legatura cu “intentiile pozitiv-benefice” ale acestei haite internationale militariste, pe post de jandarm mondial si manipulata de Marea Finanta Mondiala, în razboaiele petrolului, duse de SUA, si în interventiile banditesti, în defavoarea crestinismului, în special contra celui ortodox (a se vedea “cazul Bosnia”, “cazul Kosovo”…!) si în favoarea Israelului si evreilor din întreaga lume (a se vedea diversele navale barbare, ale trupelor NATO, direct sau prin interpusi/trupe paramilitare, împotriva statelor arabe).

Deci, mai departe:

“Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numara astazi 12.500 de „cavaleri”, carora li se alatura 80.000 de voluntari. Nu va imaginati cumva ca în cazul lor a îndraznit cineva sa considere voluntariatul ca fiind trafic de fiinte umane sau exploatare. De pe un site de prezentare al Ordinului, aflam chiar ca EXISTa DOAR 38 DE „CAVALERI” DE MALTA ÎN ADEVaRATUL SENS AL CUVÂNTULUI. MAI PRECIS, DOAR 38 DINTRE EI AU DEPUS CA sI ÎN VECHIME CELE TREI JURaMINTE: DE CASTITATE, DE SaRaCIE sI DE SUPUNERE. Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori si, desigur, serios implicate în politica sau afaceri. Despre acestia trebuie spus faptul ca ei nu depun decât juramântul de obedienta totala fata de Ordin. tinând cont de pozitiile de putere pe care ei le ocupa în societate, UN ASTFEL DE JURaMÂNT ÎI TRANSFORMa ÎN INSTRUMENTE ALE UNOR INTERESE STRaINE DE CELE ALE POPOARELOR SAU STATELOR PE CARE AR TREBUI Sa LE REPREZINTE” – …dl Adrian Nastase nu face parte, SIGUR, dintre cei 38 de…”SaRACI”! Cât despre “patriotismul” (sau, mai stii, pacatele noastre! – poate chiar…”nationalismul” acestor domni “cavaleri”, aflam, cu stupoare (?!), ca juramântul lor îi transforma…” ÎN INSTRUMENTE ALE UNOR INTERESE STRaINE DE CELE ALE POPOARELOR SAU STATELOR PE CARE AR TREBUI Sa LE REPREZINTE”.

Mda, începem sa ne lamurim…!

Dar, sa mai încercam! Sa perseveram în a oferi “prezumtia de nevinovatie”, atât dlui Nastase, cât si glorificatoarei sale jurnaliste…!

“Îi regasim (n.n.: pe Cavalerii de Malta), acum, peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relatii Externe al SUA (CFR în limba engleza), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterala. Toti „Cavalerii de Malta” detin functii politice care le confera imunitate diplomatica. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activitatile ilegale în care sunt implicati si se pot sustrage în caz de nevoie cercetarii autoritatilor”.

Numai de “bine” si de “foarte bine”!!! Pai, nici nu se puteau “companii” mai selecte, de banditi si de “killeri” si tâlhari profesionisti, decât CFR, CIA… – …cât despre “Bilderberg, Comisia Trilaterala”… – apoi, suntem exact în…”MIEZUL PROBLEMEI MASONICE”!!! Cele doua organisme masonice (Bilderberg si Comisia Trilaterala) cam conduc…lumea asta contemporana, ca forte iudeo-masonice, direct subordinate lojei B’NAI B’RITH (“Fiii Legamântului”) – LOJA PUR IUDAICa, care-i contine pe “stapânii lumii” (cel putin, asa se cred si se auto-intituleaza ei!)!

Mai încercam, mai insistam? De ce nu? S-ar putea sa aflam lucruri mult mai interesante decât am…vrea sa credem!

Ei au o Constitutie proprie si au jurat sa depuna toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale” . Aha! Ei, da, într-adevar, de la ei ne vine tot …”BINELE”, adica, toata nenorocirea actuala, numita “criza globala/globalism”, New Age-ismul, ecumenismul (strict cezaric, cu anasâna!), “political correctness”…Da-da-da: “Adrian Nastase a fost mereu adeptul ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv” – sigur ca da…adica, facuti/transformati în roboti si sclavi perfecti, mancurtizati perfect!!!

…Dar, sa mai vedem si alte opinii:

“(…)Precizam ca Bisericii Ortodoxe îi este interzisa prin canoane foarte aspre orice legatura cu organizatiile masonice. ÎN 1937 SINODUL BOR A CONDAMNAT sI EL ÎN MOD EXPLICIT FRACMASONERIA.Ordinul Suveran Militar de Malta, cunoscut si sub numele original al Ordinului Militar Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim, este o fratie apropiata Bisericii Romano-catolice. Membrii sai initiati trebuie sa fie catolici si sa fi activat în armata. Ei participa la ceremonii secrete învesmântati în tinute rituale feudale si îmbratiseaza o puternica mentalitate de casta, ca parte a initierii lor în dogma Rosicruciana (…)Ordinul si membrii sai s-au dovedit a avea legaturi cu <>, calea de scapare din Germania învinsa spre America folosita , dupa cel de-al doilea razboi mondial, de nazistii de prim rang si de expertii lagarelor de exterminare. Au fost eliberate pasapoarte de Cavaler Suveran de Malta cu identitati false, permi?ându-se astfel scaparea de urmarire penala pentru crime de razboi. În mod perfid, dupa razboi cea mai înalta decoratie a ordinului, <>, a fost acordata Generalului nazist Reinhard Gehlen, seful de spionaj al lui Hitler pe Frontul de Est, complice în cel mai înalt grad la atrocitatile efectuate de catre nazisti în Rusia si Europa de Est – mai ales masacrul fara precedent al evreilor si al civililor slavi.

Radacinile catolice si aristocratice ale fratietatii i-au facut pe cavalerii moderni anti-comunisti ferventi. Ordinul a fost în mare parte responsabil pentru constituirea CIA, si a multora dintre nenumaratele ei operatiuni sub acoperire la nivel global. Parintii fondatori ai CIA-ului William <> Donovan si Allen Dulles erau cavaleri, asa precum au fost multi altii din cadrul ierarhiei CIA, inclusiv William Casey, directorul lui Ronald Reagan si John McCone, directorul lui JFK. Conform ziaristului <> Carl Bernstein, Casey a dat Papei Ioan Paul II un acces fara precedent la informatiile secrete ale CIA, inclusiv la sateliti si agenti de spionaj.De fapt, <> Donovan ar putea fi învinuit personal de începerea razboiului rece (…)”.

Tot asa afirma si dna Penny Lernoux, în cartea “Poporul lui Dumnezeu”: “Dupa razboi, Vaticanul, OSS -ul, SS-ul, si diferite ramuri ale Ordinului Suveran Militar de Malta s-au reunit pentru a lupta împotriva inamicului comun sovietic – sI PENTRU A-I AJUTA PE CRIMINALII DE RaZBOI NAZIsTI Sa EVADEZE… Baronul Luigi Parrilli, un aristocrat italian si cavaler de Malta / sambelan papal, a luat parte la negocierile dintre liderii SS si reprezentantul CIA Allen Dulles ” .

Ce mai, niste “dulci de tot”, toti acesti banditi internationali! “Vino sa te pup, nene…Adriane!”

Ordinul Suveran Militar de Malta (SMOM) este din punct de vedere ideologic ?i istoric, aliat cu Masoneria internationala, împar?ind în cele din urma acelasi scop al suprematiei sângelui albastru, fie ca membrii lor accepta sau nu lucrul acesta. Gradele masonice, Cavalerul de Malta si Cavalerul Templier, sunt grade superioare Rosicruciene ale Masoneriei, si îsi dezvaluie mostenirea într-un mod cât se poate de limpede.(…) În general, Francmasoneria pretinde a fi ostila catolicismului … cu toate acestea, în decembrie 1969 o întâlnire exclusivista a avut loc la Roma în biroul Contelui Umberto Ortolani, ambasadorul Cavalerilor de Malta în Uruguay, care a fost numit “creierul” din spatele lojei masonice <>. În afara de Ortolani, la întâlnire au participat numai Licio Gelli, Roberto Calvi si Michele Sindona; toti acestia au fost implicati în moartea Papei Ioan Paul I si într-o masiva frauda bancara” – afirma autoarea lucrarii “Cavalerii Întunericului”, Francoise Hervet – si, tot domnia sa – continua:

“FOsTII PREsEDINtI RONALD REAGAN sI GEORGE BUSH SUNT ASTFEL DE INItIAtI DE SEAMa, IAR REAGAN A FOST SaRBATORIT ÎN CADRUL UNUI DINEU EXTRAVAGANT OFERIT DE ORDIN ÎN 1989. (…) Initiatii oculti vor descoperi ca asemenea pentagramei rasturnate sau steaua cu cinci colturi, CRUCEA DE MALTA ESTE ÎN MOD SIMILAR O CRIPTOGRAMa PENTRU tAPUL DIN MENDES, ANDROGINUL IDOL AL TEMPLIERILOR, BAPHOMET, REPREZENTÂND BARBA ?I COARNELE ?APULUI. (…)ORDINUL CAVALERILOR DE MALTA ESTE UN ORDIN SATANIC, ALE CaRUI RITUALURI INCLUDEAU PRUNCUCIDERE, HOMOSEXUALITATE sI VRaJITORIE” – sursa:foaienationala.ro

Ce mai, NUMAI lume buna si doritoare numai de…”bine” si de…”excelenta” – si care se ocupa NUMAI cu caritatea si cu dezvolatarea, prin mijloce specific, a “ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv”! Consideram ca a insista, în aceasta directie demonstrativa, când avem atâtea dovezi ale …”superlativelor morale”, ale acestor “cavaleri” contemporani, ar fi nu doar jenant, ci chiar futil!

…Doar o precizare: cam de când si cum si în ce împrejurari a început sa se ocupe dl Adrian Nastase de…”binefacerile” astea “ne-masonice”? Vom afla, mai jos, cât de infiltrata este BOR, de…”SUS”, prin membrii români ai acestui Ordin…”ne-masonic” – “bien sûr”!

În fruntea listei de cavaleri de Malta din România se afla nimeni altul decât Adrian Nastase. Într-un interviu din anii ’90, Adrian Nastase vorbeste despre faptul ca este cavaler de Malta si ca a fost numit undeva în afara tarii. Pentru a-si justifica apartenenta la acest Ordin el declara ca <>. Tatal sau, dupa absolvirea scolii Militare de Ofiteri ca sef de promotie ar fi fost primit în Ordin. Tot el arata ca <>. Adrian Nastase este de altfel detinatorul Marii Cruci a Ordinului de Malta din 1992(…) Constantin Balaceanu Stonici – <> ziarului masonic Ziua si primul ortodox acceptat în Ordinul Suveran Militar de Malta. Imediat dupa primirea sa în aceasta grupare oculta, în 2003, el declara, pentru ziarul Adevarul: <>. CONSTANTIN BaLACEANU STOLNICI A FOST PÂNA NU DEMULT MEMBRU ÎN CONSILIUL ELECTORAL AL PATRIARHIEI ROMÂNE SI A AVUT DE SPUS UN CUVÂNT GREU ÎN CEEA CE PRIVESTE ALEGEREA NOULUI PATRIARH, TOT UN ECUMENIST. ÎN ACEST FEL, CAVALERII DE MALTA S-AU ASIGURAT Ca BISERICA ORTODOXa ROMÂNa VA MERGE ÎN DIRECtIA DORITA DE EI, ADICa CEA A CATOLICIZaRII. (…)Maria Grapini – patroana unei firme de industrie textila din Timisoara si presedinta Asociatiei Femeilor de Afaceri Timis. În 2005 se afla pe locul doi în Topul celor 100 de femei de succes din România, realizat de revista Capital. Culmea ridicolului maltez, în 1996 a primit în Italia placheta <>” – cf. Pelerinul ortodox – online. Maria Grapini fiind “clienta” permanent a Antenei 3 – întelegem, deci, grija “antenelor” dlui Dan Voiculescu, pentru soarta dlui Adrian Nastase…

…Iar cât de departati sau cât de apropiati, în opiniile de…”ordin” sunt Adrian Nastase si adversarul sau (politic) Traian Basescu, putem intuit din urmatoarea stire de pe Saccsiv’s Weblog: “Principele si Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta, Matthew Festing, efectueaza în perioada 7-12 iunie o vizita de stat în România, LA INVITAtIA PREsEDINTELUI TRAIAN BaSESCU, informeaza Presedintia”. Mda. Dusmanie “la catarama”, ce mai! Dar, vedeti domniile voastre – setea de putere îi poate învrajbi pâna si pe doi “gemelari” (din punct de vedere spiritual, fireste!)…

…si, în chip de prima concluzie, în ce priveste veridicitatea afirmatiilor dnei Roxana Iordache, cu privire la dl Adrian Nastase: este deosebit de dificil sa acceptam logica frazelor din textul dnei Roxana Iordache (si nu se potriveste nimic din ceea ce afirma domnia sa, despre ORDINUL-DE- MALTA-CEL-NEMASONIC, cu afirmatiile atâtor cercetatori ai „fenomenului maltez”!): „Adrian Nastase NU ESTE MASON – este Cavaler de Malta . Dar, a sustinut activ <> române, la începuturile anilor 1990. Mai exact, datorita lui exista Marea Loja Unita a României – loja regular”. Cine “REAPRINDE LUMINLE MASONERIEI”, desi stie despre excomunicarea/afurisirea Iudeo-Masoneriei, de catre BOR, din 1937 (cu efecte pâna în zilele noastre!) – este, CLAR, un individ caruia “i se fâlfâie” de autenticul crestinism!!! Iar dusmanii cei mai crânceni si mai bine organizati, spre distrugerea crestinismului AUTENTIC, din lume (nu cel cu putoare de…Vatican, sau de…Daniel!), ori sub ce denumire pompoasa ori extravaganta se vor ascunde, EI TOT IUDEO-MASONI SUNT!!!

…Mai este ceva de remarcat: iudeo-masonii NU RATEAZA, NICIODATA, EXECUtIILE RITUALICE (a se vedea cazurile: SERGE MONASTE, cel care a dar publicitatii Protocoalele de la Toronto-1967, ANNA LINDH, care s-a opus ca marca germana-EURO sa înlocuiasca coroana suedeza, ALDO MORO, care a atentionat ca B`nai B`rith, prin Mafia italiana, conduce Italia, OLOF PALME, care nu a fost de acord cu actiunile Grupului Bilderberg… etc. etc.: TOtI AU FOST LICHIDAtI, FaRa NICIUN FEL DE PROBLEME!). Faptul ca lui Adrian Nastase i-au…”circumcis” oleaca gâtul (de la o ureche la alta,) este, mai mult ca sigur, nu o încercare de…”asasinat ritualic”, ci DOAR UN AVERTISMENT. (Pentru ce anume, vom încerca sa vedem/întrevedem, mai jos…).

Fireste, este foarte rau, oribil chiar, si acest lucru (avertizarea cu…”suriul”!) – dar nu ne asteptam, DE LA O ORGANIZAtIE DE BANDItI INTERNAtIONALI, la ceva mai de soi. si, în definitiv, dl Adrian Nastase stia foarte bine care este “procedura” si se astepta la ea…(nu avem dovezi, dar avem anume banuieli vajnice, precum ca nu este COMPLET strain, si domnia sa, de anume “executii ritualice”, de dupa 21-22 decembrie 1989!). Pe de alta parte, voiam sa punem adevarul în margini cât mai veridice.

…si acum, sa vedem ce este cu acel misterios “DISTRICT TRANSILVANIA”, despre existenta caruia ne-au trecut numai zvonuri (vagi) pe la urechi…si n-am fi aflat nimic precis, fara rafuielile astea inter-masonice – “de vara”.

Va avertizam, dintru început, ca ne afundam într-o serparaie, de toata…”frumusetea”! Un veritabil drum dantesc (DAR CU REPERCUSIUNI EXTREME DE GRAVE, ASUPRA SUVERANITatII SI INTEGRITATII TERITORIALE A ROMÂNIEI!!!).

Cine are chef sa ne urmeze, pe acest drum infernal, bine de bine, cine nu…NU!

…Sa începem, deci, cu începutul:

Istoricii D.G.R. serbanescu si Jacques Pierre (în Dictionarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirma ca prima loja masonica româneasca fost întemeiata la Iasi ,în 1748, de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în tarile române, ca secretar al lui Constantin Brâncoveanu. Nu se stie daca si domnitorul reformator a facut parte din loja. A doua loja apare în 1749, printre sasii de la Brasov, a treia în 1767, printre cei de la Sibiu. A patra loja a fost inaugurata la Bucuresti, de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a aparut în Basarabia, la Chisinau, în 1820, fiind întemeiata de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numara printre membrii sai un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care a întemeiat la rândul sau o a sasea loja, <>, majoritar româneasca, la Silistra, si apoi înca una, bulgara, la Ruse, în 1830”.

Pâna aici, nimic deosebit de situatia iudeo-masonica din celelalte tari europene, din veacurile XVIII-XIX. Abia în perioada interbelica, din secolul al XX-lea, BOR se trezeste si excomunica Iudeo-Masoneria, în 1937. Nici relatiile cu legionarii n-au fost calduroase, fireste…Interesant este ca nici cu comunistii, “fiii lor de suflet”!

“Dupa razboi, obedientele masonice, autorizate din nou, dar amenintate de partidul comunist care le socotea <>, s-au unit în 1945 într-o <>, în frunte cu generalul Pandele si cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercarilor acestora de a împaca francmasoneria cu partidul, comunistii nu puteau tolera o organizatie necontrolata de ei. În 1948, dupa arestarea multor francmasoni cunoscuti sau descoperiti (în parte, multumita listelor întocmite de legionari), comunistii au decis desfiintarea francmasoneriei în România. Mihail Sadoveanu a scapat de arestare trecând definitiv în partid si manifestându-si fatis dispretul pentru fostele sale principii, dând manifestului sau pro-stalinist titlul LUMINA VINE DE LA RaSaRIT, care, în simbolistica masonica, înseamna ceva total potrivnic stalinismului, anume caldura iubirii fratesti si luminarea mintii prin cunostinta si libertate” – cf. wikipedia.

…Ei, dar dupa “revolutia” masonica din 1989 (datorita “agenturilor straine”, mânca-le-ar mama sa le manânce pe ele! – …stia Ceausescu ce stia, când i-a zis sotiei lui, Elena: “Marcel ne-a facut-o!” – adica, “venerabilul”, Marele Comandor bulgaro-evreu, Marcel Schapira…), parea ca a revenit raiul pe pamânt, pentru iudeo-masoni…Dar n-a fost chiar asa. Din vina lor, evident – pentru ca “prostimea” (adica, noi, în general!), nici nu prea auzise de…”farmazoni”. De…”nasoi”, cum ziceau niste oachesi, de prin Ferentari, în perioada interbelica!

“La 27 decembrie 1989, la Bucuresti, francmasonii supravietuitori s-au întâlnit în fostul templu din strada Radu de la Afumati si au pus la cale renasterea francmasoneriei române. În octombrie 1990, la Paris, francmasonii români din exil au înfiintat Marea Loja Nationala a României. Aceasta mare loja cuprinde trei loji: Steaua Dunarii, România Unita si Solidaritatea. Alexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, a fost ales Mare Maestru. În februarie 1991, s-a deschis loja Concordia, depinzând de Marea Loja Nationala Unita din Anglia, prin intermediul Marelui Orient din Italia, a Marii Loji nationale franceze si a Marii Loji din Austria. În mai 1991, s-a deschis loja Humanitas a Marelui Orient (din Franta). În 1992, a avut loc deschiderea altor doua loji, la 24 ianuarie 1993 a fost facuta posibila întemeierea Marii Loji Nationale din România.

Au aparut si dezacorduri: 13 loji au creat separat un DISTRICT TRANSILVANIA care, în martie 1996, împreuna cu câteva loji de obedienta franceza, au format MAREA LOJa NATIONALa UNITa DIN ROMÂNIA (MLNUR). În 1997 s-au unit cele doua Supreme Consilii. În iulie 2000, Marea Loja a României si Marea Loja Nationala din România au tentat sa se uneasca. În 2003, Marea Loja Nationala a României si Marea Loja Nattionala din România s-au federat într-o Confedera?ie a Marilor Loji din România de Rit Scotian Antic si Acceptat” – cf. wikipedia.

Iata, pentru prima oara, explicata problema “mistica”, a “DISTRICTULUI TRANSILVANIA”!!! Numai ca unii zic de “dizidenta” a 13 “loji”, altii de … 12 “loji”: “Martie 1996 aduce alte 12 LOJI TRANSILVANENE sub jurisdictia noastra. În aceeasi data, membrii Marii noastre Loji au votat, în Convent, în favoarea adaugarii cuvântului UNITA, în numele oficial al Marii Loji. Asadar, începând din acel moment, Marea Loja Nationala din România devine cunoscuta sub numele de Marea Loja Nationala Unita din România. Mare Maestru a fost ales Dr. Titus Nicoara.

În perioada 2001-2004, Fratele Petre STEtIU 33° a fost ales Mare Maestru. În 2005 este ales un nou Mare Maestru în persoana Fratelui Dorel MANU 33°, un cunoscut profesor si chirurg orelist. Din 2009, Marele Maestru al Marii Loji Nationale Unite din România este Fratele Liviu MÂNECAN 33°” – cf. Istoria Marii Loji Nationale Unite din România, http://www.glnur.ro.

Apare, apoi, în 20 august 2010, pe blogul ordinulnegru.blogspot.com – un material masonic definitiv relevant, în legatura cu “hazul” MARII LOJI NAtIONALE UNITE DIN ROMÂNIA/MLNUR/”DISTRICTUL TRANSILVANIA”:

“IN ATENTIA D.G.I.A., S.R.I. S.I.E.!!!

INTRODUCERE:
Voi prezenta o serie de informatii. Unele sunt incomplete. Unii dintre voi puteti ajuta la întregirea acestui tablou…
Esenta acestui material este faptul ca ARE LEGATURa CU TENTATIVA DE FaRÂMItARE A ROMÂNIEI (ATAC ASUPRA CONSTITUtIEI ROMÂNIEI) sI TRANSFORMAREA TRANSILVANIEI ÎNTR-UN DISTRICT SUBORDONAT MASONERIEI FRANCEZE.

MASONII FM(M)R sI <> !

TENTATIVA DE UZURPARE (si farâmitarea tarii) SE REPETa

ANDRÉ SZAKVARY

Ajuns în România în 1994, el a devenit membru al Supremului Consiliu pentru România, condus de Dan Amedeo Lazarescu, dupa ce Anca Nicolescu i l-a prezentat, recomandându-l ca pe un expert al Ritului si prieten apropiat cu Suveranul Mare Comandor al Frantei, Henri Beranger, ceea ce l-a impresionat pe Lazarescu. Drept multumire, Szakvary a încercat, pe 2 februarie 1997, sa-i ia locul lui Dan Amedeo Lazarescu, printr-o lovitura de palat. << Impunerea unui cetatean francez, care nu cunoaste limba româna, în functia de Suveran Mare Comandor, încalca toate Regulamentele si Constitutiile masonice românesti si internationale>>, spunea Lazarescu la vremea respectiva.

DUPA ESUAREA TENTATIVEI DE UZURPARE, ANDRÉ SZAKVARY A REUNIT CÂTEVA LOJI DIZIDENTE SUB DENUMIREA DE DISTRICTUL TRANSILVANIA, A CaRUI MISIUNE ERA SA PROVOACE O SCINDARE ÎN LOJA NAtIONALA.SI CUM MASONERIA ESTE INFILTRATA ÎN TOATE ORGANISMELE STATULUI ROMÂN, SE URMAREA CA ACEASTA SCINDARE SA FIE REPLICATa LA NIVEL ADMINISTRATIV SI TERITORIAL DE INSTITUtIILE STATULUI. ASTFEL, TRANSILVANIA AR FI FOST RAPID SEPARATA DE RESTUL ROMÂNIEI.

Din Districtul Transilvania a evoluat MLNUR, iar André Szakvary a preluat conducerea Ritului Scotian Vechi si Acceptat din România din obedienta MLNUR, pîna la alegerea lui Bartolomeu Constantin Savoiu ca Mare Maestru. La Marea Loja Nationala din România, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici (cea mai mare obedienta si singura recunoscuta de Loja Mama din Anglia), pozitia de Suveran Mare Comandor al Ritului Scotian Vechi si Acceptat este ocupata de Costel Iancu.

ROLUL LUI ANDRÉ SZAKVARY ERA DE A FaRÎMItA MASONERIA ROMÂNa sI A ACtIONA DIN INTERIOR PENTRU SCINDAREA ROMÂNIEI ÎN REGIUNI AUTONOME. AUDIAT DE COMISIA PARLAMENTARa DE CONTROL AL SIE, COSTEL IANCU A AFIRMAT Ca, ÎNTR-O ÎNTÎLNIRE CARE A AVUT LOC LA BRUXELLES, REPREZENTANtII MASONERIEI EUROPENE I-AU SPUS CLAR Ca TREBUIE Sa SE PRODUCa O ÎMPaRtIRE A ROMÂNIEI ÎN REGIUNI AUTONOME, IAR TRANSILVANIA TREBUIE Sa INTRE SUB TUTELA MASONERIEI FRANCEZE.

Pe 29 martie 2008, Conventul Extraordinar al Marii Loji Nationale Unite din România l-a ales, în unanimitate, Mare Maestru, pe Bartolomeu Constantin Savoiu, iar Horia Nestorescu- Balcesti a fost ales Mare Maestru adjunct.

Pe 18 octombrie 2008, un convent cu 55 de delegati a hotarât excluderile lui Dan Trofin, Liviu Mânecan, Doru Manu, Andre Szakvary si Sergiu Anghel.

Bun, asta a fost atunci. <> internationala (în special, cea din Franta) a încercat prin “spionul” mason ungur, Andre Szakvary, nevorbitor de lb. româna, sa <> masoneria româna asa încât (masoneria fiind prezenta peste tot în România) sa se reuseasca farâmitarea statului român, iar <> (independent) sa fie subordonat masoneriei franceze.

Tentativa, se pare, a esuat. Spionul mason ungur a fost exclus din MLNUR (loja iregulara).

Astazi, iulie 2010.

Citim lucruri interesante despre O NOUa TENTATIVa DE FaRÂMItARE A STATULUI ROMÂN PRIN INTERMEDIUL MASONERIEI ROMÂNE, <> DE MARI MAEsTRI DIN STRaINaTATE, DAR PRIN INTERMEDIUL MASONILOR “MILITARI”.

<> si-au manifestat nemultumirea fata de <>, luând în calcul inclusiv debarcarea acestuia. Cel mai vehement a fost <> al editiei, nimeni altul decât <> în intrigi si destructurari – dr.Francisc Toba. Acesta <> sa-l compromita iremediabil pe <>.

Comentariul apare la articolul intitulat: <>Articolul vorbeste despre înfiintarea <> (FMR) si scopul ocult al acestei federatii”.

Dupa ce Dan Amedeo Lazarescu a fost asasinat (întâi, asasinat civil, de catre CTP, “în direct si la ora de vârf”, la TVR-1!!! – …apoi, abia, fizic!) – se voia dez-românizarea României (pâna si la nivel…masonic!), prin actiunile marionetei masonice a Lojii Marelui Orient, André Szakvary . N-a mers. Iudeo-masonii “români” n-au fost patrioti, dar…n-aveau chef sa li se ia ciolanul! Pe asta mizeaza si loja pur ebraica B’nai B’rith, ca sa-i tina în frâu pe masoni. Poate ca aici sa stea argumentul, în favoarea semi-afirmatia Roxanei Iordache, cu privire nu la “încercare de asasinat ritualic” (asta era valabil pentru un suflet mare si curat, cum au fost Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Serge Monaste sau Aldo Moro!) – ci, asa cum am afirmat mai sus: AVERTIZARE (în obiceiul ebraic, musai sa fie prin TEROARE!). “Sa stai în banca ta! Altfel, te ia gaia!!!” si Adrian Nastase va sta. Probabil. De fapt – SIGUR! Dl Adrian Nastase nu are, în personalitatea domniei sale, nimic puternic, deci NIMIC EROIC, nimic viril (în sensul roman al vocabulei!) – …ci, doar, cel mult, LUDIC!!!

si: “Controversatii Constantin Degeratu si Francisc Toba au pus pe roate o structura civila buna la orice. Surse din SRI monitorizeaza infiltrarea unor fosti artizani ai serviciilor secrete militare în structurile civile. Formatiunea, fidela lui Gabriel Oprea, apare pe fondul scaderii veniturilor militarilor si se vrea un soi de sindicat. În fapt, este pregatita pentru o ampla revolta populara” – cf. Mihail Fagarasanu, Se pune de un puci, sau de o dictatura militara? – în http://www.agentia.org.

Iar: “Generalul Mircea Chelaru a început sa deranjeze, chiar daca ilustra un spirit national deloc acceptat într-o Românie slaba si dominata de interese financiare si nu de spiritul si cultura traditiilor latin-ortodoxe, care caracterizeaza acest popor, înca dinainte de a fi seful armatei române, atunci când a facut direct reprosuri armatei rusesti, din statul nerecunoscut Transnistria” – cf. art. Masoneria îngroapa România. Ce legatura poate fi între generali-masoni, comisari europeni, Cavaleri de Malta, Codex Alimentarius si OMG? – pe http://www.ziaristionline.ro

…Daca este pusa în discutie ARMATA unei tari (cu perspective de dictatura militara, DAR NU ROMÂNEASCa, ci…”MILITAR-IUDEO-MASONICa”!!!), apoi…lucrurile chiar încep sa miroasa…taman ca în Danemarca hamletiana!!! Un razboi civil, pentru ca România sa pateasca chiar mai rau decât a patit în decembrie 1989: OCUPAREA EI DE CaTRE UN GUVERN IUDEO-MASONIC!!!

…Evident, sobolanii-masoni evrei au încercat (si au si reusit!), în aceste vremuri tulburi, de mari si dramatice întrebari si de razboaie “pe sub masa” (…pregatindu-se, însa, prin acesti sobolani cu colti otraviti, PREMIZELE PENTRU UN ÎNFIORaTOR RaZBOI CIVIL, ROMÂNO-ROMÂN!), sa se strecoare în posturi-cheie, ale statului român (prin intermediul evreilor khazari, tip Andre Szakvary – ba, chiar, si prin cei sefarzi, tip Petre Roman! – fara vreo…”segregare”!) – la toate nivelurile de influenta si putere (evident, prin “vânzatorii de tara”, cica, “ROMÂNI” – slugile odioase ale Iudeo-Masoneriei si ale multinationalelor!) – fie politice, fie sereistice, fie ziaristice – fie “DOAR” economice…:

“Întors în România dupã 1989, Lucian Cornescu-Ring s-a remarcat ca unul dintre apropiatii lui PETRE ROMAN. A devenit extrem de activ, în politicã, afaceri si masonerie. S-a înscris în Partidul Social Democrat, condus de Sergiu Cunescu, ajungând vicepresedinte. A plecat cu mare scandal si si-a înfiintat propria formatiune, <>, devenit, ulterior, <>.(…) LUCIAN CORNESCU este si Presedintele Executiv al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din România (UZP). (…)Sub aceasta acoperire, a UZP, acesti indivizi patrund în diferite institutii, la diferite persoane (PERSONAJE), pentru a-si “indeplini” misiunea… Misiune anti-româneasca. NU ÎNTÂMPLaTOR ACEST <>ESTE BUN PRIETEN CU SPIONUL UNGUR ANDRE SZAKVARY (…)” – cf. http://www.uzp.org.ro/conducerea.php (…)BIHOREANUL a reusit sa afle ca pe teritoriul judetului activeaza de fapt doua loje masonice, una româneasca, reunita în jurul unei intelectualitati asa-zis elitiste, si una maghiara, orientata în special pe afinitati religioase. Numita LOJA <>, ACEASTA SE PARE Ca ESTE CONDUSa DE EPISCOPUL ROMANO-CATOLIC TEMPFLI JOZSEF – si numara personalitati ale minoritatii maghiare, cum ar fi primarul de Salonta, Torok Laszlo, si consilierul judetean Szabo Odon, mâna dreapta a presedintelui CJ Bihor, Alexandru Kiss. Amândoi neaga apartenenta la masonerie. <>, zice primarul Torok. Mai elegant, Szabo remarca doar ca masonii sunt <> folosit cu succes ca tap ispasitor: <>. CELE DOUa LOJE BIHORENE <> INDEPENDENT. ÎN PREZENT, DOAR SE TATONEAZa, SPERÂND ÎNTR-O COLABORARE VIITOARE” – cf. http://old.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/frccia-umbrelor/12104/

…Deci, cu ce avem de-a face, în seara de 20 iunie 2012? Cu un erou “ne-mason”, care a vrut sa se sinucida, în semn de protest fata de ingerintele masonilor-masoni?! Cu un erou “ne-mason”, care a fost victima unei încercari de “asasinat ritualic”, din partea masonilor din “DISTRICTUL TRANSILVANIA”, pentru ca s-a împotrivit…la ce, oare, s-o fi împotrivit – când UDMR-ul (deci, oameni dintre care, multi, faceau parte, prin aripa lor politico-masonica, din…”Districtul Transilvania”!) a fost co-guvernant cu PSD-ul, între 2000-2004?!

Chiar asa de curat-helge îl cunoastem noi, pe fostul (AZI!) premier Adrian Nastase, când…era premier???!!!

Ia sa vedem. Deci, se pare ca dl Adrian Nastase face parte, prin “cavaleria” domniei sale, NU din Marea Loja Nationala DIN România – ci din “rivala” sa: Marea Loja Nationala A României. Atunci, se pare ca toate cele de mai jos îl privesc, direct, sI pe domnia sa:

“ (…)În 1997, are loc, efectiv, unificarea celor doua Consilii Supreme si, oficial, si Marea Loja Unita a României va avea un nou conducator, în persoana lui Costel Iancu. Acelasi Costel Iancu <> – iata, deci, ca, la 7 ani de la primele demersuri, Adrian Nastase reuseste, în sfârsit sa înghita loja masonica concurenta, iar Dan Amedeo Lazarescu primeste un titlu onorific, de Suveran Mare Comandor <>, adica pe viata. Dan Amedeo Lazarescu era un fel de Iliescu, în PSD.(…)
În 2002, Nicu Filip invoca marea coruptie din cadrul Marii Loje Nationale a României si îl acuza pe Comanescu, în cadrul unui miting la Brasov . 15 loje, care au participat la acest miting, au hotarât demiterea conducerii Marii Loje Nationale DIN Româna si numirea unui nou conducator, în persoana lui Viorel Danacu , un apropiat al lui Nicu Filip.

1.La începutul anului 2003, Marea Loja Nationala a României este condusa de Ovidiu Chirovici.
2.În timp ce Marea Loja Nationala din România este condusa de Viorel Danacu.

În plus fata de aceste doua loje regulate, în România mai exista alte doua loje iregulare:
3.Marea Loja Unita din România, condusa de Petru Stetiu , un profesor de fizica de la Cluj.
4.Marea Loja a României, condusa de Marele Maestru CORNELIU VIsOIANU (n.n.: din aceasta loja face parte si dl Adrian Nastase…!). Acesta a încercat si el sa obtina la Calgary recunoastere internationala, dar s-a ajuns la concluzia ca nu îndeplineste toate conditiile.

În octombrie 2003 cele doua loje iregulare (3 si 4) se unesc într-o confederatie numita:
Confederatia Marilor Loji din România de Rit Scotian Antic si Acceptat.

Cine este Corneliu Visoianu?
Corneliu Visoianu este descendent al lui Constantin Visoianu, fost ministru de externe al României si colaborator al lui Nicolae Titulescu.

Cornel Visoianu, Mare Maestru al acestei loje masonice, are un foarte bun prieten pe nume Bogdan Buzaianu, acesta din urma fiind el însusi mason, apartinând de Loja Alpina din Elvetia. Asa cum, probabil, ati ghicit deja, Buzaianu este patronul de la <> , <>, din afacerile cu energie, protejatul lui Tariceanu.

Colaborarea lui Tariceanu si Patriciu, cu Marea Loja a României, condusa de Visoianu, a început în anul 2000.
în acel an, bogdan buzaianu, împreuna cu visoianu, aveau o firma de consulting, numita b&c consulting ( numele vine de la bogdan si corneliu)

Tariceanu, vice-presedinte al PNL, în acea vreme, a introdus firma B&C CONSULTING, în sânul liberalilor, pentru a se ocupa de campania electorala.
Tariceanu îi cunostea pe cei doi, înca de pe vremea afacerii de la Portile de Fier, iar acum, împreuna cu Patriciu, încercau sa impuna aceasta firma, la nivel national.
În fapt, aceasta a fost prima actiune clara, prin care cei doi încercau sa creeze conditiile pentru a prelua puterea în PNL. Unealta de forta pe care urmau sa o foloseasca era firma de consultanta a doi masoni: Visoianu si Buzaianu.

Valeriu Stoica a sesizat miscarea lui Patriciu si nu a fost de acord cu propunerea facuta. În final, firma B&C Consulting s-a ocupat cu campania electorala în judetul Prahova , fieful lui Patriciu – în Neamt si alte câteva judete.

Tot în anul 2000, Theodor Stolojan vine la PNL, condus de Stoica. Chiar în acelasi an el este contactat de Visoianu, care îi propune sa intre în loja lui masonica – MAREA LOJA A ROMÂNIEI.
Stolojan l-a refuzat categotic – ulterior, când a aflat de legaturile lui Patriciu si Tariceanu cu loja masonica a lui Visoianu, a înteles ca, de fapt, Buzaianu , Visoianu , Patriciu si Tariceanu încearca sa faca din PNL o subdiviziune a lojei masonice.

În acest moment, nu exista niciun dubiu ca Tariceanu a fost introdus de Visoianu lojei masonice si, în acelasi timp, Visoianu i-a facut legatura cu Buzaianu. Astfel a început colaborarea lor în afacerile cu energie electrica . ENERGY HOLDING a ajuns sa detina monopol la energia electric. În timp ce organizatia masonica a urmarit destabilizarea PNL, scopul, bineînteles, era de a asigura politic activitatea companiilor în care cei patru erau implicate.
În plus, în anul 1997, Tariceanu, ca ministru al industriei, l-a numit pe Visoianu, prin negocierea contractului privind PETROM.

Pâna acum, rezulta urmatoarele:
Exista o asociatie formata din: <>, condusa de Marele Maestru Corneliu Visoianu, împreuna cu Bogdan Buzaianu, mason al Lojei Alpine din Elvetia, Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu.

În perioada 1996-2000, aceasta asociatie a capusat statul român, prin tot felul de afaceri dubioase, de consultanta. din care au rezultat sume imense de bani, în contul unor firme straine, conduse de Bogdan Buzaianu.
Aceste firme sunt: ENERGY HOLDING si ENERGY CONSULT ROMÂNIA , al carui director general a fost numit, în 2006, tocmai Corneliu Visoianu.

Alte legaturi masonice:
Marea Loja Nationala a României are sediul pe strada Edgar Quinet nr. 7, în casa unde avea sediul, înainte, firma lui Buzaianu, ENERGY HOLDING – la aceeasi adresa se afla si sediul fundatiei culturale DELTA , condusa de Corneliu Visoianu.

Conform declaratiilor lui Valeriu Stoica, Calin Popescu Tariceanu este membru al Marii Loje a României. Stoica a afirmat ca Visoianu a încercat sa racoleze pe toti liderii Partidului Liberal, înca din anul 2000.

În Marea Loja a României, condusa de Visoianu, mai este membru Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin Popescu Tariceanu.
Nu întâmplator Boroianu si Buzaianu au fost parteneri de afaceri la firma de consultanta B&C CONSULTING.

Fostul sef de la RENEL , Aurelian Leca a declarat ca Boroianu a facut lobby pe lânga Tariceanu, ca firma lui Buzaianu VA TECH (transformata, mai târziu, în ENERGY HOLDING – sa primeasca contractul de la Portile de Fier.

Avocatul lui Bogdan Buzaianu, domnul Doru Bostina este si el membru al aceleiasi loje masonice si, prin urmare, în interiorul lojii, Visoianu este Marele sef al tuturor.

Radu Boroianu a fost ambasadorul României în Elvetia si se banuieste ca era confrate cu Buzaianu, în cadrul Lojei Alpine din Elvetia.

În incheiere, câteva concluzii:

Toate aceste informatii sunt de domeniu public. Presa din România a atins toate aceste subiecte, în decursul anilor, dar sitematic si discret, s-a descurajat absolut orice investigare mai profunda.

Este evident ca, în acest moment, PNL si Guvernul României se afla sub directa conducere a unor oameni de afaceri membri ai Marii Loje a României.

Asa cum a spus si Basescu , deschiderea dosarelor penale privind Portile de Fier si activitatea companiei ENERGY HOLDING a determinat precipitarea evenimentelor politice, care au culminat cu suspendarea presedintelui.

Nu exista niciun dubiu ca loja masonica a lui Visoianu a facut lobby pentru Patriciu pe lânga Loja Masonica Rusa. Numai asa se explica faptul ca Patriciu si firmele sale se bucura de avantaje clare, din partea rusilor”- cf. http://www.roportal.ro.

…Deci, dl Adrian Nastase, prin “cavaleria” lui, amestecata, pâna la identificare, cu Marea Loja Nationala A României, a lui Visoianu, devine, din “erou national”… – UN RECHIN, alaturi de Tariceanu, Buzaianu, Patriciu…deci, sI un oarecare tradator al intereselor economice ale României: înghite loji, înghite “holdinguri”, tradeaza petrolul românesc, din nou, spre…EST!

Deci, nu meciul “Nastase contra Buzaianu-Boroianu” – ci un cu totul alt meci: Nastase si Visoianu, îi iau “din prag” pe Buzaianu-Boroianu, Tariceanu si Patriciu, si navalesc, toti deodata, TOATa GAsCA IUDEO-MASONICa! – peste pirpiriul, peste adversarul fara nicio aparare (si fara nicio pregatire, împotriva golanilor si a cutitarilor si a blasfemiatorilor rânjitori!), numit…”ROMÂNIA”!

Care va sa zica, nu se dovedeste, pe nicio cale, “OPOZItIA SA EFICIENTa, în perioada în care a fost premier, împotriva <> (de exemplu, BOGDAN BUZaIANU – ENERGY HOLDING) reprezentanti ai masoneriei” – ci, dimpotriva, “se arunca” peste PRADa! Cum se arunca asupra bietelor animale libere, de la Dumnezeu, ca un …“bampir”! – dar mult mai lacom decât stefan Tipatescu!!!

…Basescu, prieten „la toarta” cu Laszlo Tökes-„stranepot attilian” (SIGUR, membru al „DISTRICTULUI TRANSILVANIA”!) – si, totodata, „stapân aladinic” al clujeanului Emil Boc, „foamea si urgia si plânsul necurmat al pamântului” (probabil, membru influent, si el, al lojei „DISTRICTUL TRANSILVANIA”, nu?!) – …mai mult ca sigur ca fac parte, amândoi, ungurul barbar si românul „zombie”, dintre „DIN-isti”. Asa s-ar cuveni, dupa logica de balamuc, românesc si terestru.

…si, iata ca se poate explica, astfel, si de ce nu a permis Basescu sa se treaca, în dosarul „cavalerului nastasian” – ADEVaRUL! Adevaratele jafuri, nu: NU! – pentru ca vrea sa se înfrupte el din PRADA REALa! – … EL, „el jefe”, fara sa fie stingherit de nimeni!

Niste sacali oribili!

…Dementa, dementa cea mai curat-aiuristica si aiuritoare: TOtI POT FI ORICE/ORICINE – sI POT FACE ORICE/ORICÂND!!! – …dar, fireste, pot sa întruchipeze numai PERSONAJE INFERNALE, DE COsMAR!!!

De ce, o, Doamne, Mântuitorule, Hristoase Iisuse, ne-ai lasat în seama si-n stapânirea acestor dementi, acestor jalnici si furiosi dementi…si nu întrerupi cosmarul, cu Lumina Ta Mângâietoare si Alinatoare – si nu „dai foc la puscarie si la casa de nebuni” ?!

De ce…Pentru pacatele noastre, „cele multe, cele grele”.

…E în primejdie România, se va zice. O ameninta primejdii mortale, din partea ungurilor „attilieni” si a „fratilor nostri de ginta latina, ÎNSa”! – ai Lojei Marelui Orient de la Paris…!

Pai, cum altfel?! De când este, ea, România – ROMÂNIE, mereu se gasesc, pentru ea, PRIMEJDII DE MOARTE (de jur-împrejur, dar, parca, mai mare-i durerea când vin, ele, primejduirile si hainìile, drept de lânga INIMa, de la cel cu care manânci dintr-un blid si dormi cu el, sub acelasi acoperis!) – …de se si mira pâna si masonul Dimitrie Cantemir, pe la 1716, cum de mai rezista, oare, pe harta Europei, tarile române?! „Nu putem face nimic alta, decât sa punem pe seama osebitei si nemarginitei pronii…”, precum ca ne apara si rezistam, peste istorie si peste orice logica umana… – …se crucea domnul acela, un valah „illuminati”!

Da, fireste ca „fratii”, carora s-a „scremut” dl Nastase sa le „<>”, pe la “începuturile anilor 1990 “ – l-au “tras în piept”, cumva. Dar de ce, cât a fost premier, n-a facut ABSOLUT nimic sa-i demaste, sau, macar, sa permita politiei, serviciilor secrete, JUSTItIEI, sa-i aresteze si, apoi, sa-i judece, PE ACEI TERORIsTII IUDEO-MASONI, cei cu…”DIN”???!!!

O, da: tocmai acum, când nu mai e decât un simplu pesedist (si nici macar atât!), de n-o avea el, Adrian al lui Nastase, mai multa putere, asupra “DIN-istilor”, cei hainìti de tot, contra României, care le-a dat pita pe masa lor de tradatori nemernici (sau, macar, asupra “A-istilor” lui…”ca helgea”!) – si sa faca praf (singur sau cu “fratii re-aprinsi” de el!), pe nemernicul acela de ”DISTRICT TRANSILVANIA”!!!

Pe naiba, “OPOZItIA SA EFICIENTa, în perioada în care a fost premier, împotriva <>! El, dl Adrian Nastase, s-a crezut, atunci, ca premier, cel mai “destept baiat”, din Estul Europei…si chiar mai încolo/dincolo!!!

Nu, oameni buni: daca-l durea pe dl Nastase de România (“macar cât negru sub unghie”, cum zice românul, “sireacul” patit!), desfiinta, demult, Iudeo-Masoneria, din România – …de pe când era MARE premier (cât un Mare Vizir!), cu puteri discretionare (asa si le facuse, în mandatul sau, daca or mai fi fiind oameni cu memoria nestearsa, prin România asta, într-una haituita!), vazând si îngrozindu-se (daca ne-am lua dupa portretul idilizat, al dnei Roxana Iordache…facut “eroului patriot”, “cavalerului fara prihana”, care nici nu stie ce-i aia Francmasonerie, nici n-o fi auzit…si de aia l-or fi pedepsit, nu-i asa, draga dna Roxana Iordache?! – “Cum îti permiti, ma, tâca, sa nu auzi de noi? – … auzi, TOCMAI de noi?! – …ca acuma te taiem la jugulara!”)!

…L-au “circumcis”, olecuta, la…gât, doar pentru ca el o fi vrut mai mult, din partea lui de jaf, asupra bietei Românii…! Cu un “HOLDING” mai mult…!!! “Nu-nu, vei fi fiind tu <>, dar ar trebui sa stii ca, la noi, la mafioti, când îmbatrânesti, iesi din jocuri – GATA! Fiuuut!!!”

…Ce ultima concluzie ar urma sa tragem? Doar ca dna Roxana Iordache s-a grabit nefiresc de mult sa-l “mitizeze”, “martirizeze”, “mioritizeze” si “muceniceasca” pe un…INFRACTOR DE DREPT COMUN (e drept, cu valente, reliefat, INTERNAtIONALE!). Un brigand, numai bun de spânzurat (dar cu toti “fratii” lui de balamuc, “în par”!), daca ar fi trait într-un Ev Mediu, care a fost ceva mai serios justitiar si mai “aspru legist” (decât lumea masonizata si scarmanata de Iudeo-Masonerie, din contemporaneitatea “imediata”). Ceea ce ne mâhneste mult – este ca, la Rahova, dl Adrian Nastase va ramâne singur, dupa gratii, înca multa vreme. Probabil. Mai mult ca sigur, de fapt…

…De fapt, dl Adrian Nastase trebuie sa-si asume conditia de puscarias: aceasta conditie, evident, NU ESTE DECÂT REZULTATUL UNEI RaFUIELI ÎNTRE DOUa LOJI MASONICE “BALAMUCEsTI” (una cu “A” si una cu “DIN”…!). Dar nu pe motive de APaRARE DE TRaDARE A ROMÂNIEI – ci…o penibila încaierare pe bietul ciolan, atâta cât a mai ramas din el. “

“Ciolan” (scos în “batatura” de iudeo-masonii globalisti!) – …“ciolan” numit…ROMÂNIA.

…Deci, repetam ce-am spus, la începutul demersului nostru de cercetare a realitatilor românesti contemporane: n-avem absolut niciun motiv sa-l (de)plângem pe dl Adrian Nastase – …ci, mereu (din pacate!), suntem “pusi pe plâns” un NEAM – pe cel românesc! – si o PATRIE, numita ROMÂNIA…!!!

prof. dr. Adrian Botez

Studiu – familia conteaza (30 de concluzii)

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082 http://www.alianta-familiilor.ro office@alianta-familiilor.ro 5 iulie 2012

STUDIU – FAMILIA CONTEAZA (30 DE CONCLUZII)

La inceputul Mileniului ne confruntam cu un cosmar care cu doar 10 ani in urma ar fi fost de neconceput– eliminarea familiei ca institutie sociala. Parca toti “puternicii” zilei de azi s-au revoltat si conspira impotriva ei, cautindu-i moartea. Incepind cu politicienii, academicienii, vedetele cinematografice, intelectualii, scriitorii, sociologii, “minoritatile sexuale,” judecatorii, jurnalistii, si chiar unele culte religioase asa numite crestine. O fact in numele drepturilor omului, a libertatii si egalitatii. Miscarea feminista radicala demarata in anii 50 o priveste, aidoma fondatorilor comunismului, ca o exploatare a femeii de catre barbat. Ca atare, dezinstitutionalizarea familiei inseamna eliberarea femeii de sub tutela barbatului si a patriarhatului, iar pentru “minoritatile sexuale” dobindirea “egaliatatii” cu majoritatea societatii. Iar oamenii de buna credinta se mira si intreaba – de ce e pornita societatea atit de mult si de rau impotriva celei mai fundamentale institutii umane? A celei mai vechi si stabile? A institutiei care a existat inainte de aparitia statului, a politicii, a drepturilor omului, a notiunii de egalitate intre fiintele umane, a institutiei care a facut posibila civilizatia si perpetuarea in mod ordonat si fara incidente a speciei umane? Sa fie oare familia demodata si incompatibila cu societatea “post-moderna”, “post-crestina”, seculara si supra-tehnologizata? Nu, afirma ultimul studiu sociologic, publicat in August 2011 de Institute for American Values. Periodic, Institutul publica o brosura care listeaza un numar crescind de motive pentru care familia si casatoria conteaza. Motivele sunt extrase din studii sociologice facute in trecut, dar mai ales din cele facute in doar ultimele decenii si ultimii ani. Datele statistice care sunt disponibile tot mai mult in intreaga lume, inclusiv cele obtinute din recensaminte sau studii ale organizatiilor internationale, denota o imagine tot mai incontestabila despre cea mai veche institutie sociala a umanitatii – familia si casatoria conteaza. La inceputul Mileniului III familia si casatoria sunt institutii sociale viabile, relevante si indispensabile fericii individuale si bunastarii colective. In 2002, cind Institute for American Values a publicat primul raport privind relevanta si importanta familiei in societatea contemporana, raportul identifica 20 de motive in sprijinul acestei concluzii. In 2005 raportul a identificat 26 de motive, iar cel din 2011 identifica 30. Intitulat, Why Marriage Matters? 30 Conclusions from the Social Sciences? (“De ce casatoria conteaza? 30 de concluzii ale stiintelor sociale”), studiul a fost compilat de 18 academicieni, sociologi si profesori universitari din diferite si prestigioase universitati si think-tank(uri) americane. E bazat pe cele mai recente studii publicate in reviste de specialitate si aclamate de colegii de breasla ca fiind bine investigate. (Procesul acesta e numit, in domeniile de specialitate internationale, “peer review”.)

Care sunt concluziile? Redam pe scurt cele 30 de concluzii, urmind ca cei interesati in intregul studiu sa-l acceseze aici: http://americanvalues.org/bookstore/pub.php?pub=81 Studiul isi enunta cele 30 de concluzii in 5 categorii distincte. O concluzie care trebuie sa ne dea de gindit tuturor, si mai ales generatiei tinere, este ca in prezent inamicul numarul unu al familiei este concubinajul sau coabitatia, adica convietuirea impreuna in afara casatoriei legale. Pina recent era divortul. Aproape jumatate din copiii nascuti in America se nasc in familii in care parintii biologici nu sunt casatoriti.

Familia: 1. Casatoria creste probabilitatea ca tatii si mamele sa aibe relatii bune cu copiii lor 2. Copiii au probabilitatea cea mai mare de a se bucura de stabilitate in viata de familie cind se nasc in familii casatorite 3. Copiii se confrunta cu dificultati mari de ajustare in familiile complexe 4. Coabitarea (concubinajul) nu este echivalentul functional al casatoriei 5. Cresterea copiilor in afara unei casatorii intacte creste probabilitatea ca si copiii lor la rindul lor sa divorteze sau sa traiasca in concubinaj 6. Casatoria este o institutie umana virtual universala 7. Casatoria si obligatitivatea normativa a casatoriei genereaza relatii de inalta calitate, atit intre adulti cit si intre parinti si copii 8. Casatoria are consecinte biosociale importante si pozitive atit pentru adulti cit si pentru copii

Aspecte Economice 9. Divortul si copiii nascuti in afara casatoriei rezulta in mai multa saracie pentru copii si mamele lor, iar concubinajul ofera posibilitati mai mici de reducere a saraciei decit casatoria 10. Cuplurile casatorite par sa acumuleze mai multa bogatie decit cei necasatoriti sau cei care doar convietuiesc 11. Casatoria reduce saracia si dificultatile materiale pentru femeile dezavantajate si copiii lor 12. Minoritatile sociale si rasiale sunt avantajate economic prin casatorie 13. Barbatii casatoriti cistiga mai bine decit barbatii necasatoriti cu un nivel de educatie similar 14. Divortul parintilor (ori concubinajul) par sa creasca riscul copiilor de a falimenta in scoala 15. Divortul parintilor reduce probabilitatea copiilor lor de a absolvi universitatea si de a atinge un nivel profesional inalt

Sanatatea Fizica si Longetivatea Vietii 16. Copiii care traiesc cu ambii parintii biologici casatoriti se bucura de o sanatate fizica mai buna decit copiii crescuti in alte forme de convietuire 17. Casatoria parintilor e asociata cu un risc de mortalitate infantila mult mai redus 18. Casatoria e asociata cu rate reduse de consum de alcool sau droguri la adulti si adolescenti 19. Persoanele casatorite, in special barbatii casatori, au o medie a vietii mai lunga decit a barbatilor necasatoriti 20. Casatoria e asociata cu sanatate mai buna si riscuri de accidente mai mici, boli sau dizabilitati, la barbati si femei 21. Casatoria pare sa fie asociata cu omai buna sanatate printre minoritati si saraci

Sanatatea Mintala si Emotionala 22. Copiii ale caror parinti divorteaza au rate mai ridicate de depresie psihologica si boli mintale 23. Concubinajul e asociat cu probleme psihologice mai ridicate la copii 24. Destramarea familiei pare sa creasca considerabil riscul de sinicidere la adulti, copii si adolescenti 25. Mamele casatorite au rate mai mici de depresie decit mamele necasatorite sau in relatii de concubinaj

Criminalitatea si Violenta Domestica 26. Baietii crescuti in familii ne-intacte au o preponderenta mai mare de a se implica in comportamente delincvente sau criminale 27. Casatoria pare sa reduca riscul ca adultii sa se implice in activitati criminale 28. Femeile casatorite par a avea un risc mai redus de a fi victime a violentei domestice decit femeile care traiesc in concubinaj 29. Un copil care nu traieste cu parintii lui biologici casatoriti e expus unui risc mai mare de abuz 30. Decalajul casatoriei intre cei cu studii universitare si cei fara este in crestere AFR Recomanda: In linkul care vi-l recomandam puteti accesa: (1) un rezumat al studiului; (2) citeva comentarii video; si (3) instructiuni pentru cumpararea studiului contra cost la $6.50. http://americanvalues.org/bookstore/pub.php?pub=81 Va recomendam deasemenea un articol din presa, publicat luna trecuta, asupra studiului: http://www.deseretnews.com/top/727/0/Thirty-reasons-marriage-matters-more-than-ever.html Studiul a fost publicat si in spaniola si poate fi citit aici: http://www.forofamilia.org/noticias/el-matrimonio-tan-estimado-tan-aplazado

MARSUL “DIVERSITATII” LA BUCURESTI

Simbata a avut loc la Bucuresti marsul “diversitatii”. Ajuns la al 8-lea an, acest eveniment isi schimba culorile si denumirea de la an la an. Stim cu totii de ce. Initial numit marsul homosexualilor, a devenit marsul mindriei homosexualilor (parada “gay pride”), iar apoi marsul “diversitatii”. Cu toate acestea marsul e incapabil sa atraga publicul roman, cu toate ca Uniunea Europeana cheltuie zeci de mii de euro pentru organizarea lui. Participantii sunt, in marea lor majoritate, persoane heterosexuale, iar “minoritatile sexuale” sunt “minoritare”. Ei parvin din rindurile angajatilor ambasadelor straine acreditate la Bucuresti, oaspeti si parlamentari straini, si tineri care doresc sa fie, pentru o zi, “diferiti”. La marsul acestui an a participat si Ambasadorul SUA, asa cum a facut-o si in anii trecuti, din ordinele Departamentului de Stat. Iar daca numarul participantilor a fost mic, noutatea a fost participarea la mars a dlui Remus Cernea, consilier al Primului Ministru Victor Ponta. Ne exprimam dezaprobarea fata de participarea dlui Cernea la mars si nadajduim in demiterea lui imediata din functia pe care o detine. La marsurile profamilie sau proviata reprezentantii Guvernului nu participa, ba chiar iau in deridere demersurile profamilie si provita ale organizatiilor profamilie si proviata din Romania. Ca si in anii trecuti, 18 ambasade straine au semant un comunicat comun de sprijin al marsului homosexualitatii. Spre surprinderea noastra, comunicatul a fost semnat si de vecinii nostri, Ambasada Bulgariei si Ambasada Croatiei. Pe linga ele, ambasadele care promoveaza imperialismul antivaloric la nivel international, au semant si ele comunicatul, printre ele Administratia Obama, Suedia, Australia, Elvetia, etc. Ne bucuram insa sa va informam ca printre semnatarii declaratiei acestui an nu se afla doi dintre semnatarii din 2010: Cehia si Africa de Sud. Probabil va amintiti ca in 2010 AFR a purtat discutii cu ambasadele si ministerele de externe ale acestor tari pentru a-si retrage semnatura. Dupa citeva luni de negocieri, ambasadorul Africii de Sud si-a retras semnatura. In schimb Ministerul de Externe al Cehiei ne-a raspuns cu o insolenta de neimaginat, iar ca urmare am declansat, in vara anului 2010, un boicot al Cehiei. Am informat Ministerul Cehiei de boicotul initiat de AFR. Am facut demersuri similare si pe linga Institutul Cultural Ceh din Romania care in 2010 a derulat materiale obscene de promovare a homosexualitatii. Raspunsul primit de AFR din partea Institutului Cultural Ceh a fost la fel de insolent ca si cel al Ministerului de Externe Ceh. Ne exprimam totusi multumirea ca din 2010 incoace nici Africa de Sud nici Cehia nu s-au mai implicat in marsurile homosexualitatii din Romania. Stimati ambasadori – va rugam respectati-ne valorile si suveratinatea nationala asa cum o facem si noi!

AFR LA STRASBOURG In primavara AFR a fost invitata la o conferinta organizata de Parlamentul European privind secularismul si religia in contextul european actual. AFR a raspuns invitatiei, iar la conferinta care s-a tinut saptamina trecuta am fost reprezentati de parintele Emil Ember (AFR Baia Mare). Redam impresiile lui.

Participarea la doua conferinte ale proiectului european RELIGARE

Pr. Emil-Marian Ember

„Alianta Familiilor din Romania” a fost invitata sa ia parte la lucrarile proiectului de cercetare Religare cu ocazia a doua zile de conferinte, care au fost expresia muncii depuse si a rezultatelor obtinute pana in prezent, la sediul Parlamentului European din Strasbourg, in 27-28 iunie. Titlul ales este foarte semnificativ: Negocieri intre pluralismul religios si secularismul european. Au participat teologi, reprezentanti ai Bisericii catolice, protestante, musulmani, evrei, scientologi si atei. Au fost aproximativ o suta de participanti din diverse tari europene si americane. Au fost multe luari de pozitie, cel mai adesea liberale, subliniind necesitatea ruperii relatiilor financiare dintre stat si Biserica. Toleranta si pluralismul religios fac casa buna, dar situatia europeana este mult mai complexa, fiind accentuata si de secularism. Prezentarea modelului francez privind Biserica este semnificativa pentru proiect si pentru alegerea lectorilor conferintei. Pe de o parte, este legea din 1905, care prevede retragerea ajutorului statului pentru Biserica. Iar pe de alta parte, exista cazul exceptional al regiunii alsaciene, Strasbourg, care beneficiaza de protectia concordatului napolionean, adica Biserica este intretinuta de stat. Erling Tiedemann, reprezentantul Bisericii Catolice din Danemarca, sublinia ca trebuie sa existe autonomie si transparenta privind Biserica, fara doar si poate. Au mai fost prezentate situatii si confesiuni crestine ca adventisti, luterani sau alte religii, precum islamul si iudaismul in tarile proiectului (Franta, Italia, Turcia). Pentru a submina puterea Bisericii, statul nu se da inapoi de la a alimenta / intretine conflictele privind valorile traditionale. De exemplu, in Danemarca, scandalul casatoriilor unisex a creat o ruptura in Biserica luterana, pe care statul o alimenteaza pentru a-i slabi autoritatea Bisericii reformate, potrivit episcopului Peter Fischer-Moeller. A urmat prezentarea complexa a situatiei cultului musulman si relatia lui cu statul in Franta, Italia si Turcia. Iar in cele din urma, a fost descris si iudaismul cu particularitatile si dificultatile sale in Franta si in Turcia. Juliane Kokott, avocat la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, a vorbit despre libertatea religioasa cu provocarile si realizarile ei in institutia amintita. Curtea de Justitie elimina discriminarea prin masuri decizionale, in materie de religie, orientare sexuala etc. Vladimiro Zagrebelsky, fost judecator la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, aminteste ca titularul libertatii religioase este individul. Au fost studiate indeaproape cazuri care au ajuns la Strasbourg, privind religia, practicarea cultului sau libertatea religioasa. Perspectivele sunt ingrijoratoare, fiindca se pare ca exista un mare interes pentru stoparea influentei religioase in societatea europeana. Simbolurile religioase deranjeaza din ce in ce mai mult spatiul public. Impresia cu care am ramas este ca acest proiect este un mod oficial, dar superficial de a promova toleranta religioasa. Acesta este profund ancorat in atitudinea secularizata a insitutiilor europene. A lipsit printre altele si perspectiva ortodoxa din tarile Uniunii Europene, care ar fi imbogatit proiectul si discutiile din jurul lui.

CAUTAM UN WEB DESIGNER Se apropie alegerile parlamentare din toamna. Confuzia politica din Romania e in toi, dar dorim sa fiti bine informati pentru cine votati si care sunt pozitiile valorice ale candidatilor. In acest scop, AFR si Pro-Vita cauta un web designer care sa aclatuiasca pentru noi un site electronic special privind alegerile si candidatii. Rugam persoanele interesate sa ne contacteze imediat la office@alianta-familiilor.ro.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara. Cum spuneam saptaminile trecute, dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea Declaratiei cind a fost data si prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000 si de atunci am trecut de 9.100. Deci mai avem nevoie de mai putin de 900 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase. Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”) Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA! Saptamina trecuta am lansat o petitie de solidaritate cu crestinii din Nigeria. V-am rugat sa o semnati. De atunci s-au strins peste 500 de semnaturi la nivel european, dintre care o mare parte au fost date de d-tra. Ati dat curs rugamintii noastre si va multumim. Foarte mult. Felicitari! Va rugam continuati sa semnati petitia. Auzim sau citim des despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor in Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Destul, spune europarlamentarul italian crestin Mario Mauro! Pe 22 iunie a lansat petitia de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o lansam in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati petitia cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro. Alianta Familiilor din Romania http://www.alianta-familiilor.ro

Premiile Concursului National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene Porni Luceafarul…, editia a XXXI-a

În cadrul Zilelor Eminescu, organizate la Botosani pe 14-16 iunie 2012, au fost decernate premiile celei de a XXXI-a editii a Concursului National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene “Porni Luceafarul…”.

Sectiunile concursului sunt cele de Carte de debut, Manuscrise de carte, Grupaje de poezie si Interpretare critica a operei eminesciene.

În urma selectarii de catre o comisie formata din Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Dumitru Tiganiuc si Nicolae Corlat a lucrarilor sosite la cea de a XXXI-a editie a Concursului National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene “Porni Luceafarul…”, juriul, format din: Cassian Maria Spiridon, redactor sef revista si editura Convorbiri literare, Lucian Vasiliu, redactor sef revista Dacia Literara, Liviu Apetroaie, redactor editura Junimea, Nicolae Tzone, redactor sef editura Vinea, Daniel Corbu, redactor sef Editura Princeps Edit si revista Feead back, Nicolae Panaite, redactor sef editura Alfa, Adi Cristi redactor sef Editura 24 de ore, Marius Chelaru, redactor sef revista Poezia, George Vulturescu, redactor sef revista Poesis, Ioan Radu Vacarescu, redactor sef revista Euphorion, Carmen Veronica Steiciuc, redactor revista Bucovina literara, Dumitru Augustin Doman, redactor sef revista Arges, Paul Aretzu, redactor sef revista Ramuri, Adrian Alui Gheorghe, redactor sef revista Conta, Liviu Ioan Stoiciu, redactor revista Viata Româneasca, Ioan Moldovan, redactor sef revista Familia, Vasile Spiridon, redactor revista Ateneu, Sterian Vicol, redactor sef revista Porto Franco, Gellu Dorian, redactor sef revista Hyperion si Tara de Sus, secretar al juriului, Nicolae Corlat, avînd ca presedinte pe criticul literar Nicolae Oprea, a decis acordarea urmatoarelor premii:

I. SECTIUNEA CARTE DE DEBUT:

-Premiul “Horatiu Ioan Lascu” al Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor din România – RAZVAN BUZILA, pentru cartea Respiratii din reclame, Editura Vinea, 2011;

-Premiul “Grigore Vieru” al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova – ANIA VILAL, pentru cartea eu, mama tare si tu, Editura Brumar, 2011.

II.SECTIUNEA MANUSCRISE CARTE:

-Premiul Editurii Vinea si al revisdtei Euphorion – IONELA MADALINA GROSU din Suceava;

-Premiul Editurii Junimea, Iasi si al revistei Viata Româneasca – FLORIN BUZDUGAN din Galati;

-Premiul Editurii revistei Convorbiri literare si al revistei Convorbiri literare – ANASTASIA GAVRILOVICI din Suceava;

-Premiul Editurii Princeps Edit si al revistei Feed back – TATIANA SCURTU MUNTEANU din Galati;

-Premiul Editurii 24 de ore si al revistei Conta – MARA DIANA ALEXOAEA – din Suceava;

-Premiul Editurii Alfa, Iasi – NONA TATIANA CIOFU, din Galati;

III. SECTIUNEA GRUPAJE:

-Premiul revistei Familia: MARIAN DRAGOMIR

-Premiul revistei Dacia Literara: LUCIAN ALEXANDRU IZARDA din Piatra Neamt;

-Premiul revistei Poezia: VLAD GALER din Botosani;

-Premiul revistei Poesis: ANDREEA GOREAC din Suceava;

-Premiul revistei Euphorion: IZABELA ELENA DRAGHICI din Constanta;

-Premiul revistei Bucovina literara: CAMELIA ANA BOICIUC din Sisesti, Maramures;

-Premiul revistei Arges: LAURA DANC din Hunedoara;

-Premiul revistei Ramuri: PAULA LAVRIC din Tulcea;

-Premiul revistei Porto Franco: IRINA MARIA STOLERU din Botosani

-Premiul revistei Ateneu: CLAUDIU ARITON din Botosani;

-Premiul revistei Hyperion: OTILIA IULIANA ONICIUC din Botosani;

-Premiul revistei Tara de Sus: DENISA ADELINA ANDREI din Botosani.

IV. SECTIUNEA INTERPRETARE CRITICA A OPEREI EMINESCIENE:

-Premiul revistei “Convorbiri literare”: GETA TRUICA din com. Brebeni, jud. Olt;

-Premiul revistei “Dacia Literara”: VIOLETA ZAMFIRESCU din Botosani;

-Premiul revistei “Poesis”: CRISTINA GABRIELA NEMES din Harghita;

-Premiul revistei “Feed back”: BIANCA ANDREEA PETRARU din Botosani;

-Premiul revistei “Hyperion”: DIANA SPÂNU din Slatina, jud. Olt.

Vindecarea de moarte sau Un meci pierdut? – Radu Muresan

  Articol preluat – Sursa daniela delibas

1. Radu Muresan este astazi o stire pe net, mâine altcineva va deveni stire pe net. Nu toti, doar unii, mai cunoscuti. Radu a fost Redactor-Sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. In urma lui au ramas 4 copii si sotia. Si mama lui, si Biserica lui, si prietenii lui, si restul familiei, si colegii, chiar si Africa. Si adresa lui de E-mail, si telefonul lui, si planurile lui, si numele lui. In urma cu 2 luni era in misiune in Africa, sa inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potential de peste 1.000.000 de ascultatori.

2. Radu este un “meci pierdut”. Pentru vindecarea lui s-au rugat atatia oameni, atatea Biserici, din Africa, Australia, America, Romania, Europa, si cu toate astea, totusi Radu a murit. Avea doar 45 de ani. Dar mai stiu pe cineva care “aparent” a pierdut meciul… Si intr-adevar, fara inviere, ar fi fost cu adevarat un “meci pierdut”… Dar a venit INVIEREA. Si pentru Domnul Isus, si va veni invierea si pentru Radu. Si pentru fiecare dintre noi. Da, meciul a fost pierdut, dar campionatul… CAMPIONATUL ESTE DEJA C?STIGAT. Caci noi “suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit“. Slava lui Dumnezeu.

3. Radu a murit de cancer la plamâni. In Februarie au aparut primele simptome. Joi, chiar inainte de Pasti, eram in Biserica la Cina Domnului din Joia mare si am primit un SMS: “Radu are cancer”. Am inceput sa plâng in Biserica. Dupa mai putin de 2 saptamâni de la diagnostic a fost gata. Este plina lumea de cancer. M-am saturat sa aud continuu ca si cutare, si cutare, si cutare are cancer. Evident ca cel putin o data ne-am gândit fiecare… cine urmeaza…

4. Cancerul este, de fapt, relativ simplu. Cineva descria cancerul cam asa: toate celulele din corp lucreaza impreuna pentru binele intregului trup. La un moment dat, o celula incepe sa lucreze egoist, pentru ea insasi, dupa un alt plan si cu un alt scop decat al restului corpului. Apoi mai invata si alte celule sa lucreze “pe cont propriu”, egoist, impotriva sistemului. Pana la urma se prabuseste intregul sistem.

De fapt asta este problema si in familie: unul dintre cei doi incepe la un moment dat sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva “sistemului”. Si acest sistem se prabuseste.

De fapt asta este problema si in Biserica: cineva incepe sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva “sistemului”. Fie ca este vorba de “nepotisme”, de interese imobiliare mafiote sau de interese financiare, sau chiar si de “banala” mândrie. Nemaivorbind despre pornografie, curvie, droguri, etc. Evident ca si acest sistem se prabuseste. Ma rog, se prabusesc organizatiile locale, care au pierdut legatura cu Cerul, ca despre Biserica Lui, Insusi Domnul Isus Cristos spune: “portile locuintei mortilor nu o vor putea birui”.

De fapt asta este problema si in politica, si in societate si oriunde: egoismul. Mai vorbeste cineva despre jertfa de sine? Despre sacrificiu pentru altul? Mie sa-mi mearga bine, de ce sa ma jertfesc eu pentru altul?

5. La final, ma gândesc la “vindecarea de moarte”. Mama mea a murit in anul 1980, cand eu aveam 11 ani. In primele zile mergeam zilnic la mormânt, impreuna cu tata, cu fratii mei si cu sora mea. Apoi, cu trecerea timpului, am inceput sa mergem saptamânal, apoi mai rar, apoi doar când ne aminteam sau treceam pe lânga cimitir.

Cand ma gândesc la mama, dragostea mea pentru ea nu a scazut cu nimic, doar ca sufletele noastre s-au linistit si acum ne gândim doar la reîntâlnire. Intre timp a plecat si fratele meu cel mai mare… Dar pot sa zic ca m-am “vindecat de moarte”. Cicatricea va ramâne in sufletul si in inima mea pentru totdeauna, absolut pentru totdeauna, dar nu mai este o rana deschisa, supuranda, ci este doar o cicatrice, o urma a unor intamplari grozav de dureroase.

Vindecarea de moarte se face doar “cu moartea pe moarte calcand”.

Chiar si atunci când sunt mort in sufletul meu, ma vindec doar daca “mor” fatza de mine insumi, ca sa traiesc… “dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”. Si aici, si-n vesnicie, Cristos traieste in mine. Si El face toate lucrurile noi.

As incheia cu un dar muzical:

http://www.youtube.com/watch?v=SW_3kHHvk8M

Ioan Ciobota

Radio Vocea Evangheliei – Timisoara


Interviu cu Iosif Belea, directorul unei clinici crestine din Brasov

Octavian Curpas

(Interviu din 14 Februarie 2009 – Phoenix Mission, Arizona)


Pro Vita a salvat viata a numerosi bebelusi”

Al saptelea din cei doisprezece copii (sase fete si sase baieti) ai unei familii de crestini evanghelici, Iosif Belea a vazut lumina zilei pe 30 aprilie 1971, în Hateg, judetul Hunedoara. Mama i-a fost cel mai bun profesor si tot ea i-a deschis înca din copilarie gustul pentru stiinta si informatie. Iosif, care a studiat teologia la Bucuresti, psihologia la Cluj si comunicare si relatii publice la Brasov, este în prezent, directorul clinicii Pro Vita din acest oras. Înfiintata în anul 2000, Pro Vita ofera sub garantia confidentialitatii, ajutor specializat adolescentelor gravide si persoanelor dezavantajate social, împletind asistenta medicala cu consilierea într-o abordare crestina. Daca faci parte din categoria viitoarelor mame fara perspectiva, Pro Vita te ajuta sa lupti pentru tine si pentru copilul tau, te învata sa ai încredere în oameni si îti recomanda pacea si linistea sufleteasca pâna si în cele mai dificile situatii.

Cum ai luat decizia de a urma Facultatea de Psihologie si de ce te-ai orientat spre acest domeniu?

– Cu toate ca prima mea vocatie este teologia, de altfel, am si fost timp de trei ani, asistent universitar la Universitatea Biblica din Bucuresti, a doua dimensiune vocationala ramâne în cazul meu, psihologia, care se doreste a fi componenta pragmatica a teologiei, în societatea contemporana. M-am orientat sau mai corect spus, am fost asistat si orientat de Dumnezeu spre aceste domenii, care se pliaza perfect pe textura mea launtrica.

Cum ai descrie, în câteva cuvinte, anii de studentie?

– Anii studentiei reprezinta o perioada de referinta pentru mine. As putea sa afirm ca din perspectiva umana, viata mea a cunoscut doua etape – înainte si dupa facultate, desigur, pâna în 2001 când m-am casatorit. Tot ce s-a întâmplat dupa acest eveniment, tine deja, de o a treia faza.

Cu ce gânduri ai absolvit facultatea si ce planuri aveai, ca proaspat licentiat?

– Ca proaspat licentiat mi-am dorit sa fiu totalmente la dispozitia lui Dumnezeu si sa fac doar voia Lui.

Care a fost traiectoria ta de dupa absolvire pâna în momentul când ai devenit directorul clinicii Pro Vita?

– Dumnezeu m-a ajutat sa înteleg în ce directie dorea sa ma îndrept, iar faptul ca am acceptat sa coordonez Clinica Pro Vita reprezinta o schimbare de paradigma, deoarece în perioada studiilor teologice nu m-am gândit la asa ceva. Împreuna cu sotia, medic specialist de medicina interna, am deschis înca o organizatie, PROLIFE INTERNATIONAL, pe care as defini-o ca pe o noua componenta a aceleiasi viziuni.

Cine a avut ideea unei astfel de clinici?

– Am colaborat mai întâi cu o alta fundatie din Brasov, dupa care am stabilit contactul cu Clinica Pro Vita din Cluj, prin urmare, Pro Vita Brasov s-a constituit ca una dintre filialele acesteia, celelalte doua aflându-se la Bucuresti si Târgoviste.

– Ce ne poti spune despre facilitatile pe care le oferiti (furnizori, pacienti, cabinete, etc.)?

– La ora actuala, ProVita ofera medicamente, servicii si consultatii medicale generale si de urologie, ajutor material, dar si consiliere. Furnizorii nostri sunt alte fundatii caritabile din judetul Brasov, persoane fizice, organizatii particulare sau oricine doreste sa faca donatii.

Cine poate sa faca parte din personalul ProVita? Exista si voluntari care îsi ofera serviciile aici?

– Orice persoana specializata are toate sansele sa intre în echipa noastra. Desigur ca lucram si cu voluntari, mai ales atunci când vine vorba de publicitate, traduceri sau diverse actiuni în scoli. De asemenea, as dori sa mentionez ca staff-ul ProVita ia parte la conferintele Pro Life.

Cât costa serviciile ProVita?

– Nu toate serviciile oferite de Pro Vita costa, de exemplu, consilierea si testul de sarcina sunt la liber. Pentru consultatiile medicale generale si de urologie, pacientii trebuie sa scoata din buzunar 25 de lei. De gratuitate beneficiaza doar cei din staff, voluntarii si rudele de gradul I ale acestora, iar ajutor material primesc în mod special, persoanele nevoiase.

Care sunt criteriile în functie de care se stabilesc tarifele?

– Tarifele sunt stabilite sub nivelul preturilor practicate de celelalte cabinete medicale, tocmai pentru a asigura un grad de accesibilitate cât mai mare al pacientilor.

Cum va promovati?

– Facem publicitate stradala, folosind fluturasi si panouri publicitare.

Aproximativ câte persoane trec anual, pragul clinicii, ce vârsta au si din ce categorii sociale fac parte?

– În 2008, ne-au vizitat în jur de opt sute de persoane, în marea lor majoritate din paturi sociale sarace sau de mijloc, începând cu adolescente de 15 – 16 ani pâna la batrâni de 75 – 80 de ani.

Ce ajutor specializat le oferiti celor care apeleaza la sprijinul ProVita ?

– Pacientii nostri beneficiaza de ajutor specializat, dupa caz, având la dispozitie un psiholog, un medic internist si un urolog.

Poti sa ne enumeri si sa ne descrii pe scurt, câteva din cele mai importante cursuri, programe, proiecte, etc. desfasurate în 2008?

– “?coala mamei” se adreseaza mamicilor care sunt invitate sa participe la discutii pe diferite teme medicale, psihologice sau nutritioniste, despre cresterea copiilor ori afectiunile specifice vârstei. De asemenea, în liceele din judetul Brasov, s-a desfasurat si continua sa se desfasoare un alt proiect, prin care se urmareste promovarea unor valori educationale privind bolile cu transmitere sexuala, sarcina si avortul. Cu ocazia Craciunului, copiii nevoiasi si batrânii din judetul Brasov s-au bucurat de cadouri, prin “Maranatha”.

Ce rezultate s-au obtinut în toti acesti ani de când functioneaza ProVita?

– ProVita a salvat viata a numerosi bebelusi, a ajutat moral si financiar persoane în nevoie si nu în ultimul rând, a oferit o Evanghelie si a vorbit despre mântuire celor aflati departe de Hristos.

Ce urmeaza în 2009 la ProVita?

– În 2009, dorim sa continuam ce am început în 2008 si totodata, sa demaram un proiect de pregatire pentru nastere, prin care sa oferim suport si informatii medicale, psihologice si fizice viitoarelor mamici. De asemenea, ne propunem sa implicam mai multi voluntari în activitatile noastre.

ProVita asigura asistenta doar pe termen scurt sau exista si programe de durata ?

– Pro Vita asigura asistenta atât pe termn scurt cât si pe termen lung, însa totul depinde de deschiderea pacientilor.

Care sunt componentele esentiale ce asigura succesul unei astfel de clinici?

– La Pro Vita, oamenii si educatia continua reprezinta ingredientele de baza în asigurarea succesului. Nimic nu este mai important asadar, decât sa îti formezi un colectiv dedicat lucrarii, gata oricând de sacrificiu, dar si dispus sa investeasca în pacienti si în resurse si care sa împartaseasca aceleasi valori crestine si sa doreasca sa se specializeze si sa îsi împrospateze cunostintele.

Ati mai avut si esecuri? Cât de multumiti sunt pacientii de ceea ce gasesc aici?

– N-as putea vorbi de esecuri, însa fara îndoiala ca este loc de mai bine. În general, pacientii se declara mai mult decât multumiti.

Cum arata o zi obisnuita pentru tine?

– Sa spunem ca destul de încarcata, desi ma lupt sa scap de rutina, de rugina si de ruina.

Te-ai confruntat cu provocari de cand esti director la ProVita?

– Aproape fiecare zi aduce cu sine o serie de provocari, însa printre cele mai dificile se numara resursele.

Ce satisfactii ai avut?

– Multiple, mai ales atunci când vezi ca Dumnezeu mai salveaza prin tine înca o viata.

Ce anume îsi doresc cei din staff de la tine?

– Cred ca în special sa le fiu un exemplu în orice domeniu.

Este solicitanta munca într-o asemenea clinica, impune si sacrificii?

– Dostoievski spunea ca de Dumnezeu trebuie sa te apropii în stare de jertfa, iar eu subscriu acestei afirmatii.

Este ProVita o clinica crestina?

– Desigur, tot ceea ce oferim aici are o tenta crestina, mai ales în ceea ce priveste consilierea sau testele de sarcina.

– Cum împletiti asistenta medicala cu elementul religios?

– Pacientii au acces la brosuri si reviste cu teme crestine, pe care le pot studia, în functie de optiune, în sala de asteptare sau acasa.

Ai vazut minuni de când lucrezi aici?

– Viata poate fi traita clipa de clipa ca o minune sau ca o normalitate. Personal, am ales prima varianta.

În ce masura a rezistat ProVita prin credinta?

– Noi am fost învatati de Dumnezeu sa traim numai prin credinta.

Din experienta de pâna acum, în calitate de director al acestei clinici, ce recomandari le-ai face celor care au deschis deja sau intentioneaza sa deschida o astfel de clinica?

– Sa se roage si sa actioneze crezând în Dumnezeu.

Rezumând, ce etape a parcurs pâna în prezent ProVita si ce a mai ramas de facut ?

– Nu cred ca gresesc daca afirm ca Pro Vita s-a nascut, a murit si a reînviat. În prezent, ne dorim o explozie de potential, care va fi posibila doar în masura în care si altii vor spune « da , vreau sa fiu parte integranta din aceasta minune divina numita Pro Vita ».

Care au fost impresiile cu care ai plecat din AZ?

– Exceptionale, pacat ca nu am stat acolo decât doua zile, pe care oricum, le-am dedicat slujirii în biserica.

– Ai în plan un parteneriat ProVita cu o clinica din AZ sau din State?

– Din nefericire, deocamdata nu se pune problema de asa ceva, pentru simplul fapt ca înca nu am întâlnit oamenii potriviti, dar cred ca la timpul hotarât, Domnul mi-i va scoate în cale si parteneriatul de care vorbeati va deveni posibil.

Ce altceva ai dori sa le mai impartasesti cititorilor nostri?

– Îi rog sa îsi aminteasca de faptul ca în 1989, imediat dupa Revolutie, România a trecut dintr-un ghetou comunist într-o jungla de libertinaj si haos. Astfel, dupa o anestezie morala ce a durat nici mai mult nici mai putin de cincizeci de ani, reflexele de normalitate ale demnitatii românului tind sa tina de domeniul arheologiei morale. În acest context, noi, crestinii, suntem chemati nu numai sa dam o lupta permanenta împotriva acelor realitati care încearca sa mutileze chipul lui Dumnezeu în om, dar sa si promovam valorile eterne ale Împaratiei Sale.

Nu trebuie sa ne sperie criza mondiala, ci acum mai mult ca oricând, sa ne cristalizam convingeri biblice sanatoase, sa ne încredem din toata inima în Domnul si sa nu uitam ca El este proslavit în noi daca noi ne gasim placerea în El.

CARAGIALE SI EMINESCU

 ION IONESCU BUCOVU

.

În toamna anului 1868 Caragiale era elev la cursul de declamatiune al lui Costache Caragiali. Avea numai 16 ani, un tânar bine legat, cu studiile întrerupte si pus pe capatuiala.

În anul 1868, adunat de pe drumuri de Costache Caragiale, Eminescu, se ataseaza de trupa lui de teatru . Vazând în el un copiator de texte excelent, cu un scris impecabil, si iubitor de teatru, Costache Caragiale îl angajaza ca sufleor si copist la Teatrul National.

Soarta face ca acum sa se întâlneasca cei doi mari scriitori, Caragiale si Mihai Eminescu.

Întânlirea lor e unul din cele mai frumoase episoade ale vietii noastre literare. Un adolescent, cu studii întrerupte, setos de cultura, aruncat prea devreme în vâltoarea vietii e pus fata în fata cu un tânar pribeag, fugit de acasa, razvratit contra scoalei si gasind timp, între munci istovitoare, sa-si înzestreze sufletul cu o comoara de cunostinte.

Cu doi ani mai mare decât Carageale, Mihai se investeste în ochii acestuia ca un tânar de exceptie. Eminescu îi aparuse frumos ca o scluptura antica sau ca un sfânt harazit muceniciei. Cu un temperament pasionant, cu alternante de euforie si tristete ce-i caracteriza vârsta adulta, ramâne impresionat de personalitatea lui. ,,E prea frumos sa fie adevarat!” avea sa exclame Caragiale mai târziu, aducându-si aminte de întâlnire.

Si lui Eminescu figura lui Caragiale la 16 ani i s-a parut a fi a unui dandy îmbracat bine, cu multe cunostinte literare, dar si un mare iubitor de teatru. Acum în aceasta sesiune teatrala dintre anii 1868 ai 1869 s-a înfiripat marea lor camaraderie. Peste toate deosebirile de temperament, care vor fi fost net conturate, îi va fi unit o egala pasiune pentru literatura.

Câte discutii s-au depanat între dânsii, în ceasurile lor libere, petrecute laolalta, între doua spectacole, sau în dosul scenei, ne putem închipui. Pasiunii pentru idei a lui Mihai se potrivea demonul dialectic al lui Ion Luca, iscoditor, iubitor de contraziceri, dar ai de cultura.

Caragiale a fost martor si la plecarea lui Eminescu la Viena, însotit de fratele sau, Iorgu. De aici înainte se vor fi întâlnit ocazional poate, dar nu mai sunt date care sa ateste legaturile lor. Între timp Eminescu se distinge prin cultura lui, prin poeziile scrise si publicate la ,,Convorbiri literare”. Maiorescu îl lauda în ,,Directia noua”(1872), punându-l imediat dupa Alecsandri. Sa fi stârnit aceste succese ale poetului invidia lui Caragiale?

În toamna anului 1877, Eminescu vine la ziarul„Timpul” în Bucureati adus de Maiorescu. Având nevoie de redactori, Eminescu se grabeste sa-l cheme în redactie pe Caragiale, spunând ca un altul mai bun ca el nu exista în tot Bucurestiul. Se vede treaba ca Eminescu îi urmarea mersul lui la ziarele „Claponul” si „Calendarul Claponului”sau la „Ghimpele”. Primele articole ale lui Caragiale de la „ Timpul”, „National-liberarii” si „ Liberalii ai conservatorii” nu au darul sa atraga atentia sefilor junimisti precum articolele lui Eminescu. Slavici, lucrând împreuna cu cei doi la ziar, ne-a lasat cele mai pretioase amintiri despre atmosfera redactionala si despre prietenia dintre Eminescu si Caragiale. Cu „Roma învinsa”, Caragiale patrunde la Junimea. Cu talentul sau scenic, a prezentat junimistilor piesa aproape jucata de el, mimând, gesticulând ai rostind apasat vorbele, dând întietate graiului vorbit asupra limbii literare. Cei trei pusesera la cale sa scrie si o „ Gramatica”, împartindu-ai rolurile, Eminescu- etimologia, Caragiale cu sintaxa si Slavici cu topica, proiect care nu s-a finalizat niciodata. Ca sa învete de la Eminescu, Caragiale juca rolul lui „gica-contra” tratând drept moftangii pe Kant ai pe Schopenhauer, ascultând pe Eminescu cu adevarate lectii de filozofie. Dupa ceasuri lungi în redactie ei se cautau si prin oras, izolându-se la nesfârsite taclale. Cei doi îsi câstigasera întietatea si la Junimea, unde, cu toate ca erau cei mai tineri, îsi câstigasera un adevarat prestigiu prin precizia si fermitatea vederilor critice. Eminescu se multumea cu încuviintarea lui Maiorescu ai se bucura de admiratia muta a lui Caragiale, „Las’ c-a tacut si hâtrul de Caragiale!” Slavici ne spune ca „era o placere nu numai pentru dânsii ci si pentru oricine care vedea cum petrec împreuna.”

La ziarul ,,Timpul”, Caragiale tragea mâta de coada, lasând beleaua mai mult pe Eminescu si Slavici.

Dupa ce a participat câtva timp la sedintele Junimii din Bucuresti, îsi schimba atitudinea dintrodata si-l ataca si pe Titu Maiorescu, care l-a primit în casa lui si l-a publicat în revista. Tine conferinae împotriva-i, desi mai târziu l-a lingusit prin telegrame. Marele critic l-a calificat ,,canalie” si n-a mai vrut sa aiba cu el decât relatii,, literare”.

Caragiale era un,,graeculus” înfigaret si foarte agil. Observând ca nu-i poate întrece pe Eminescu în poezie si pe Slavici în proza, el se axeaza pe comedie, continuând pe Alecsandri, sfatuit si de Eminescu, care vazuse în el un bun comediant. ,,Junele pesimist, sceptic si cinic”-cum îl caracterizase Eminescu, se desfasura în voie. Lipsit de scrupule, persiflant, darâmator de valori, indiferent la morala, zeflemist, negativist din principiu, polemist redutabil, încrezut peste masura în puterile lui, Caragiale nu se putea sa nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de alta talie etica ai artistica.

Primul conflict deschis cu Eminescu a fost atunci când Caragiale i-a sustras niste acte compromitatoare pentru Costake Roseti din sertarul ziarisului Eminescu si i le-a dat ,,andrisantului”. Dupa opt zile de absenta din redactie, Caragiale este numit inspector scolar cu 800 de lei pe luna de catre „andrisant”.

Colaborarea lui Caragiale la „Timpul” s-a prelungit din primavara anului 1878 pâna la mijlocul anului 1881, când a trebuit sa paraseasca redactia, silit din motive pe care numai el le cunoaste. Istoriografia literara ne vorbeste ai de ruptura prieteniei dintre ei, la mijloc fiind mai multe cauze, dar cea mai plauzibila ramâne femeia care juca un rol dublu pentru Eminescu, adica Veronica Micle. Pe Veronica Micle Caragiale o cunoscuse prin intermediul lui Eminescu cu ocazia vizitelor ei la Bucuresti. Femeia era frumoasa si atragea atentia barbatilor, mai ales lui Caragiale care era un amorez tip Rica Venturiano. Ocazia se iveste tocmai când Eminescu este în conflict cu Veronica. Numirea lui Caragiale ca revizor scolar pe judetele Neamt-Suceava în anul 1881 cade bine dramaturgului care-si gaseste consolare în casa femeii fie la Târgu-Neamt, fie la Iasi. Cei doi au întretinut si o corespondenta, dar Caragiale, fiind un om secret în materie de amor, a rupt scrisorile de la Veronica. Si nici Veronica nu le-a pastrat pe-ale lui. Daca le pastra poate posteritatea avea sa cunoasca mult mai multe taine din relatia lor.

Numit revizor scolar pe circumscriptia Neamt-Suceava, I. L. Caragiale o asalteaza pe Veronica Micle, cu atentiile lui de amorez si vestile sale proaste despre Mihai. Fostul prieten îl critica pe Mihai fata de ea tocmai în perioada când femeia trecea printr-o epoca de suparare cu poetul. Scipione Badescu îl pune în garda pe Eminescu despre legaturile lui Caragiale cu Veronica la Târgu-Neamt, legaturi fanteziste si exagerate de informator. Veronica l-a primit pe Caragiale în casa ei si l-a ascultat. L-a rândul ei, i-a destainuit si ea secretul despre ,,boala” lui, ,,pacat” pentru care Eminescu o iarta. Eminescu s-a manifestat de mai multe ori „într-un acces de gelozie!” fata de Caragiale.Se spune ca chiar ar fi vrut sa-l împuste cu un pistol pe care i-l fluturase pe la nas.

Nu l-a iertat însa niciodata pe Caragiale pentru comportarea sa si i-a cerut sa restituie scrisorile primite de la Veronica. O asemenea scena dura se întâmpla chiar într-una din sedinaele Junimii, în casa Kremnitzilor, de Craciun, când cei doi scriitori se cearta ca la usa cortului, ,,dimpotriva Eminescu si Caragiali certându-se unul cu altul”( Maiorescu).

Veronica nu era disponibila sa faca,, prostia” de a se îndragosti de Caragiale, Junimiasii, în frunte cu Titu Maiorescu, încurajau aceasta dihonie, pentru a-l desparti pe poet de femeia iubita, mai ales ca Eminescu îi propusese casatoria.

Titu Maiorescu merge mai departe si insinueaza o intriga specifica lui Caragiale cum ca dramaturgul ,,i-a însirat pe toti prietenii intimi ai d-nei Micle, printre care si el însusi”.

Duiliu Zamfirescu într-o scrisoare catre Titu Maiorescu îl caracteriza astfel pe Caragiale: Ce pacat ca nu se poate face nimic dintr-un asemenea om! Firea l-a înzestrat bine ai viata l-a tentat cu toate prefacatoriile si bunurile ei: a fost sarac, a fost bogat, a avut slujbe, le-a pierdut; o fi iubit probabil si o fi fost iubit, niciodata nu si-a uitat menirea, pe care cel ce l-a zamislit se pare ca i-a suflat-o la ureche, dupa ce l-a gatit, zicându-i, cu un picior în spate: „du-te sa fii trivial!”

La moartea poetului, printre necrologul lui Caragiale, strabate un sentiment de regret, un fel de mea culpa, pentru ce i-a facut poetului.

Cu toata bârfa lumii, Eminescu a fost alaturi de Veronica pâna la sfârsitul vietii. O fotografie, descoperita recent, îl arata pe Eminescu lânga femeia iubita iesind de la teatru, chiar cu un an înainte de a-si da obstescul sfârsit. Iar zeflemistul Caragiale în fata dueleaza cu actorul Stefan Iulian, departe de fostul sau prieten din tinerete.

27 februarie 2012

MAI ESTE NEVOIE DE MISCARE SINDICALA, ÎN ROMÂNIA ANULUI 2012?

prof. dr. Adrian Botez

..Auzim, nu de azi, nu de ieri, ci de câtiva ani încoace: „Si sindicatele astea…Ce dracu’ fac ele, pentru bietul om? NIMIC! Ar trebui desfiintate – n-are rost sa platim cotizatie, DEGEABA!!!”

…Stim de ce si de unde vin aceste fraze. Stim si cât de mult adevar (aparent/instigat sau nu) contin ele.

Aceste fraze provin:

1-pe de o parte, dintr-o realitate si dintr-o experienta adevarata si teribil de amara: sindicatele (mai ales cele din învatamânt!) TRADEAZA (în majoritatea lor!), pe toti cei care nu doar ca „platesc cotizatie”, ci investesc, în sindicat, ÎNCREDERE ! Încrederea ca liderul de sindicat va lua apararea bietului angajat, în fata vulpilor si vulturilor din patronat – dar si a dictatorilor violent-abuzivi, din zona bugetarilor /sectorul „de stat”. Multi lideri sindicali s-au îmbogatit malonest, peste orice masura si rusine (prin frauda clara, fizica si morala!), au intrat în politica, s-au aliat cu dusmanul, ajungând prim-ministri si uitând (ca de moarte!) de „originea” lor sindicala etc. – pe spinarea si împotriva înselatului om al muncii. Încrederea este foarte greu de capatat…daramite de…re-capatat, când omul, bietul om care munceste cinstit si vrea, NUMAI, sa nu fie pacalit si batjocorit si distrus („pentru un om mort, asteapta, la poarta uzinei, 300 de oamenii care vor sa traiasca”!), ajunge sa „sufle si-n iaurt” si nu mai vrea sa auda de „lupta sindicala”: ori cade la „mica întelegere” cu patronul sau cu „seful” de la „stat” (mituind, lingusind, tradând… – …si el, dupa modelul liderului, nu?…), ori începe o lupta surda si periculoasa, anarhica, de „vigilantes” sau de „franctiror” – ceea ce poate duce pâna la crima si anarhie sociala. Si nici macar „serviciile” (secrete, se-ntelege!) nu sunt în stare sa monitorizeze astfel de nemultumiri aleatorii, dispersive, browniene…

Sindicatele, cu tot cu liderii lor compromisi, parca au cazut „în adormire”, ca masonii… – numai ca masonii „adormiti” sunt ca agentii secreti: când se trezesc, au capatat puteri proaspete, pentru misiuni letale!;

2-pe de alta parte, dintr-o dorinta diabolica a presedintelui Basescu, de a compromite si, deci, distruge – definitiv si irevocabil! – influenta sindicala, prin care se realizeaza cea mai temuta arma, pentru capitalistii „cimpanzeici” (de fapt, niste mârlani cu mamaliga-ntre dinti, acum ajunsi, prin jaf naucitor, „stapâni” de vile, elicoptere si de pipite si de …„jakuzzi”, niste ciocoi ordinari, cu aere de…”internationalisti” mafioti!) si pentru conducatorii (de institutii de stat) cu apucaturi tiranic-totalitariste: SOLIDARITATEA UMANA!

…Dar nici patronii, nici directorii, nici presedintele (dublu!) ales, Traian Basescu – nu-si dau seama ca…”danseaza peste vulcani”: „lupta sindicala” este singura care ordoneaza fortele nemultumirii umane muncitor-profesionale, singura care poate produce previzibilitate, în desfasurarea luptei! Deci, se evita atât anarhia, cât si, chiar, instabilitatea politica (loviturile de stat…a se vedea, în acest sens, cazul Armatei – iar cazul locotenentului Alexandru Gheorghe este simptomatic, pentru ceea ce dezvoltam noi, aici: daca nu se vor „democratiza”, nu „stil C.A.D.A.”, neaparat – dar, macar, cât de cât, structurile întepenite ale Armatei – se risca intrarea „în vrie” periculoasa: tot mai multi militari, nemultumiti de taierea pensiilor, dar si de ramânerea în tiparele „executiei oarbe” a actului militar, se vor razvrati împotriva acestei situatii de tolerare, vetusta, a statutului de „faptura decerebrata”, de marioneta, de „unealta distructiva”/”terminator”/zombi”, al militarului…ceea ce produce efecte negative grave, cu reverberatii chiar la „vârf”: a se vedea multiplele cazuri de implicare a Armatei, în diversele lovituri de stat, din lumea a treia, respectiv aparitia formelor de conducere statala prin „junta militara”…dar si cazuri multiple de tentative de preluare a puterii de stat, în SUA…aliante contra firii, între Armata si Mafie, precum în cazurile J.F.K. sau George Bush junior, din 11 septembrie 2001… – …si nu numai!).

…Astazi, situatia miscarii sindicale, ca necesitate de SOLIDARITATE si de SECURITATE (colectiva si personala!), s-a complicat infinit, fata de veacul trecut, ba chiar si fata de timpul ante-1989: fiinta umana nu doar ca se dovedeste mult mai vulnerabila si mai friabila (teribil de nesigura pe sansa continuitatii existentei terestre, nu doar din punct de vedere religios, ci si…biologic, prin generatii ulterioare!), dar si mai…isterica/isterizata! De „rezonanta Schumann”, de zvonistica apocaliptica (cu „dovezi”/”argumente irefutabile”, în cutremure, inundatii, radiatii solare etc. etc.! – …evident, si Biserica Crestina – în primul rând EA! – are partea ei de vina, pentru acest proces accelerat de „parasire de sinespre vidarea de sine”, de „uscaciune” întru egoism si degenerescenta spirituala, de „deraiere” de pe traiectul existentialo-spiritual corect, a umanitatii terestre!), de alimentatia tot mai periculoasa, de boli tot mai multe, diverse si ciudate (se arata, cu degetul – deocamdata! – …tot mai mult, spre laboratoarele „savantilor dementi”, dar si la/spre „complotul planetar”, de reducere a populatiei terestre, de la 7 miliarde la …260 de milioane!), de somaj (razboiul economic!), dar si de amenintarile, tot mai brutale, ale razboiului clasic-conventional (a se vedea cazurile Iraq, Afghanistan, acum si Iranul blocheaza strâmtoarea Ormuz, exasperat de embargou si de pretentiile hegemonice ale Israelului, cu „lacheu”-SUA!)…Ba, acum s-a creat si alta situatie aberanta, mult mai alarmant-isterizanta chiar decât…A.C.T.A.: „terorismul la domiciliu” – dreptul SUA de a declara (si aresta, PE LOC!), drept „terorist”, în orice punct de pe glob, pe…”ORICE SUSPECT”!!! Deci, se întrevede cea mai severa (din istoria moderna!) restrângere a intimitatii umane, a „drepturilor omului”, atât de clamate, în timpul revolutiilor „illuminati”, din veacul al XVIII-lea…!!!

Cum raspunde societatea, omului acestuia ajuns în faza ultima a isteriei/isterizarii, aproape…”cu clabuci la gura”? În niciun fel, deocamdata – sau, mai rau: prin desfiintarea miscarii sindicale – ultimul refugiu (laic!) al omului singur si isterizat de socio-existenta.

Cu toate ca, azi ca si ieri, pericolele disparitiei, prin „comploturile dementei terestre”, sunt nu doar uriase, neschimbate – ci si mult mai evidente si probabile.

În 1989 s-a prabusit nu doar statul redistributiv al „bunastarii“ – ocarît sub numele de „socialism de stat“, dar fiind de fapt capitalism de stat –, ci si sta­tul social-democrat occidental al „bunastarii“, bazat pe capitalul privat-corporatist. S-a prabusit atît dictatura „bunastarii“, cît si democratia „bunastarii“. S-a terminat cu lumea calduta a pacii de clasa obtinute prin forta si compro­mis. S-a terminat si cu lumea revoltei domesticite prin tinerea în frîu a inegalitatii si prin cooptarea graduala. Miscarea grevista înabusita a muncitori­lor polonezi a împins Solidaritatea spre compromis, iar reprimarea miscarii grevis­te a minerilor britanici a facut acelasi lucru cu Partidul Laburist. O data cu neoconservatorismul/neoliberalismul a fost suprimata pîna si alternativa reformista, iar moartea politica a blocului sovietic a deschis posibilitatea ca, prin slabirea statului, marele capital sa preia nemijlocit puterea. S-a înfaptuit astfel globalizarea capitalista, care – trecînd pe deasupra granitelor sta­telor-natiune social-democrate ale bunastarii – a raspîndit, de data asta fara interventia de trupe colonizatoare, capitalismul liberal si, de asemenea, revo­lutia telecomunicarii, a industriei spectacolului si a informaticii ultramoderne (…).

Se pare însa ca altceva arata indexul nivelului de dezvoltare (human deve­lop­ment index) întocmit de Programul de Dezvoltare al ONU (PNUD), care, în afara de încasarile în bani gheata, mai masoara si lucruri precum mortalitatea infantila, alfabetizarea, egalitatea dintre sexe etc. (La asta se adauga ca, între 1989 si 2000, în fostul bloc estic a scazut chiar si nivelul de trai ma­surat în mod traditional, iar salariul real al muncitorilor din industrie, transporturi si comerts-a diminuat pîna si în Statele Unite.) Centre For Economic and Policy Research [Centrul de Cercetari Economice si Strategice] de la Wa­shing­­ton a demonstrat pe baza indexului PNUD ca dezvoltarea a sca­zut în perioada 1980–2000 a globalizarii. Se pare ca, înainte de 1980, sca­de­­rea mortalitatii infantile si raspîndirea scolarizarii în tarile mediu dezvoltate si în cele sarace au fost mai rapide (Jonathan Steele, The Guardian, 3 au­gust 2001). Ast­fel de date pot fi citate si pentru alte periodizari, vasazica nu e de gasit ni­caieri utopia care, cica, ar face inutile organizatiile muncitoresti bazate pe lupta de clasa. În acelasi timp însa, nu sînt de gasit nici instrumentele institutionale care sa echilibreze, macar în cadrul sistemului însusi, pendularile si crizele ciclice ale economiei mondiale.

Prabusirea „socialismului real si existent“ (a capitalismului de stat însotit de dictatura) („the collapse of communism“) si constituirea hegemoniei neolibe­rale au avut consecinte neprevazute a caror analiza, în esenta, se lasa înca asteptata (desi exista exceptii)”- cf. G. M. Tamas, Chestiunea sindicala în secolul al XXI-lea, în CRITICATAC, din 2 mai 2011 – traducere de Al. Polgár.

Cei care, printr-o obtuzitate si mancurtizare cu „indice crescut”, mai dondanesc, si azi, despre pericolul „comunismului”, prin lecturarea batrânului evreu Karl Marx (confundând „izvorul” socialist, cu monstrul/”mutantul genetic” bolsevic!) – nu sunt decât niste sfertodocti, care n-au vazut, în viata lor, „Das Kapital” – ori traiesc…în nori! Pericolele „brutarilor undersellers”, care „vând, fara exceptie, o pâine falsificata cu un amestec de piatra acra, sapun, cenusa, var, ipsos de Derbyshire si alte ingrediente asemanatoare” – se traduc, azi, prin e-urile cancerigene si modificarile genetice ale alimentelor (de origine vegetala si animala) „generalizate”! Pentru ca noi, cei lipsiti de aparare, „turma umana”, suntem, azi, nu doar ¾ din populatia afectata negativ…ci 99% !!! – iar „ei”, adica „stapânii dementi ai Terrei”, sunt mai putin de 1%, sunt singurii care-si rezerva dreptul la o hrana „hranitoare si de sanatoasa”! …sa zicem: pentru ca, în definitiv, într-o lume unde crima s-a mondializat/generalizat, si hrana a fost otravita înca „de la surse/izvoare”! Nu poate disparea Terra, iar „stapânii” sa „pluteasca”, lejer si fara griji, în spatiul interstelar…!!!

La Londra (n.n.: secol al XIX-lea!) exista doua feluri de brutari, anume <<full princed>>, cei care vând pâinea la valoarea ei integrala, si <<undersellers>>, cei care o vând sub aceasta valoare. Ultima categorie formeaza mai mult de ¾ din numarul total al brutarilor (…). Acesti <<undersellers>> vând, fara exceptie, o pâine falsificata cu un amestec de piatra acra, sapun, cenusa, var, ipsos de Derbyshire si alte ingrediente asemanatoare, tot atât de placute, de hranitoare si de sanatoase (…). Este notoriu ca pâinea fabricata cu aceste amestecuri SE FACE SPECIAL PENTRU ACEST SOI DE CLIENTI!” – cf. Karl Marx, Das Kapital, Ed. pentru Literatura Politica, 1953, vol. I, p. 203.

Da, „soiul” fraieritilor si batjocoritilor (de catre pseudo-elitele terestro-luciferice!), pentru ca sunt…SINGURII NE-PARAZITI, SINGURII CREATORI DE VALOARE AUTENTICA, AI TERREI!!!

…În definitiv, nu avem dreptul la uitare si incorectitudine: SOCIALISMUL (iar nu …”comunismo-bolsevismul”!) are, si el, martirii sai, care ne-au adus, prin lupta si sângele lor jertfelnic, drepturi de care azi ne bucuram, dar uitam (premeditat ori ba!) cui suntem datori, moral! De pilda, lupta lor/socialistilor, pentru a înlocui abrutizantele 16 ore de munca pe zi – cu cele 8 ore de munca productiva (rezonabile!)! – …iar în învatamânt, trebuie sa ne strângem, umar lânga umar, cu înversunare, pentru a ne apara norma de 16 ore (pe saptamâna), în fata atacului turbat al „mossadistului” premier…”raz(va)nit” – care vrea sa-i tina pe profesori, în scoala, ca pe câmp, 8 ore… – …ori ca au ce munci (ca ore cu elevii), ori ca nu au!!!

În anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 maiZiua Internationala a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 mai a devenit sarbatoarea muncii în majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatând amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera (…). Reducerea normei orare zilnice de lucru sta la originea semnificatiei zilei de 1 mai, de sarbatoare internationala a lucratorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucratori din New York, majoritatea din industria constructiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima data, în legatura cu întrunirea, din anul 1886, a Federatiei Sindicatelor din Statele Unite si Canadei (precursoarea Federatiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor si Tâmplarilor a initiat introducerea unei rezolutii care stipula ca: „8 ore sa constituie ziua legala de munca de la, si dupa 1 mai 1886”, sugerându-se organizatiilor muncitoresti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însa, cea mai mare demonstratie a avut loc la Chicago, unde au marsaluit 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau în greva. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câstigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fara reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscuta pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piata Heymarket din Chicago. Numarul grevistilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstratii, o coloana de muncitori a plecat sa se alature unui protest al angajatilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Politia a intervenit, 4 protestatari au fost împuscati si multi altii au fost raniti” – cf. wikipedia.

Cu siguranta, SOCIALISMUL NU ESTE SIGURA CALE DE A NEUTRALIZA BRUTALITATEA TROGLODITA A CAPITALISMULUI!!!

SOCIALISMUL NU ESTE “A TREIA CALE” (DE DEPARTE, NU ESTE NIMIC IDEAL, SOTERIOLOGIC SI MESIANIC, ÎN MISCAREA SOCIALISTA!) – SI NU POATE DEVENI, NICICÂND, O RELIGIE CU POTENTE SOTERIOLOGICE!!!

DAR, CEL PUTIN, SOCIALISMUL OFERA, PRIN MISCAREA SINDICALA, CAI PRACTICE DE EVADARE DIN “MENGHINA” MANCURTIZANTA, EXTREM DE PERNICIOASA SI DISTRUCTIV-ANEANTIZATOARE (MORAL-SPIRITUAL SI FIZIC!), A CAPITALIMULUI CELUI “SUFOCANT DE DUH” AL VIETII – BIOLOGICE SI SPIRITUALE!!!

Evident ca, daca ne vom complacea în stadiul de azi al miscarii sindicale (din învatamânt sau din oricare alt sector de activitate, de stat sau privat!), daca nu vom sti sa ne alegem liderii care sa fie alaturi de noi, iar nu alaturi de inamicii nostri sociali (crestinismul nu a reusit, deocamdata, sa amelioreze prea multe, în ce priveste realitatea “luptei de clasa”, între cei ce au prea mult si cei ce n-au de nici unele, între cei care huzuresc, nu pentru ca au merite de exceptie si produc ceva deosebit de folositor oamenilor, ci pentru ca stiu sa ne manevreze iluziile si buna-credinta ori naivitatea…) – atunci, însasi planeta Terra este în pericol!

Iata ce zic (si nu sunt decât doua dintre cele mai cunoscute voci masonice mondiale!) aceste pseudo-elite luciferice (de care vorbeam mai sus): În scopul de a stabiliza populatia lumii, TREBUIE SA ELIMINAM 350.000 DE OAMENI PE ZI. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa îl spun, dar este la fel de rau sa nu-l spun– cf. J. Y. Cousteau, 1991 –  explorator si reprezentant UNESCO. Sau: -“Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate si control al reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta!” – zice însusi … BILL GATES !).

…Si sunt sute de astfel de voci „elitisto-terestro-luciferice”!

…Solutii pentru apararea noastra, în fata dementei „stiintifice”, din „Balamucul Mamonei”?!

Tot sociologul si politologul G. M. Tamas pare ca încearca a ne lumina ( fireste ca…relativ, pentru ca…”criza-i mare, Marine!”) – trecând prin „istoria tradarilor si esecurilor socio-democratiei” si…depasind-o, într-un registru extrem de lucid si de realist (pastrându-si, însa, scepticismul de rigoare!):

Oricum ar sta lucrurile, social-democratia a esuat, iar partidele sale de odini­oara (mai ales în Germania si Anglia) impun obligativitatea capitalista a muncii prin mijloacele statului politienesc, prin suprimarea alocatiilor, prin programele de munca publica recompensate cu salarii ale foamei ce nu asigu­ra nici macar minimul de trai si prin celelalte tehnici deja binecunoscute. Idolul lor, Clinton, cu balivernele lui „social-democrate“, a fost executorul, mai necrutator chiar decît Reagan sau Mrs. Thatcher, al contrarevolutiei neoconservatoare/neoliberale silentioase a „demantelarii“. Dupa cum stim din cer­cetarile lui Loren Goldner, din 1973 nivelul de trai al clasei muncitoare americane a scazut cu 20%, iar saptamîna de munca s-a prelungit cu 10–20%. Între 1989 si 1993, venitul mediu pe familie a scazut cu 2.737 de dolari pe an (The Guardian, 20 februarie 1995). Cînd Clinton si-a preluat mandatul, 14,1 milioane de oameni beneficiau de alocatii; spre finele presedintiei sale au ramas doar 7,3 milioane (The Times, 4 august 1999). Cresterea productivitatii nu se datoreaza inovatiilor tehnologice, ci prelungirii zilei de munca, concediilor mai scurte si sarcinilor de munca din ce în ce mai dificile. (Despre întreaga problematica vezi: „The Retreat of Social De­mocracy: Re-imposition of Work…“ [Reculul democratiei sociale: reimpunerea muncii], Aufheben, nr. 8, toamna 1999.) În tot acest timp, doua mi­lioane de americani stau la racoare (vezi Loic Wacquant: Les prisons de la misère [Închisorile mizeriei], Paris, Ed. Raisons d’Agir, 1999). Iar în Anglia si alte locuri, salariul minim functioneaza ca prag de salarizare indirect. (…) Partidele odinioara social-democrate, devenite ale celei de „a treia cai“ si ale „noului centru“, atîta la sovinism, rasism si xenofobie împotriva imigrantilor si a refugiatilor (mai ales în Anglia lui „Tory“ Blair). Ele concediaza – în perfecta armonie cu colegii lor de dreapta – garantiile statului de drept (ha­beas corpus fiind deja ceva de domeniul trecutului), mîndria burgheziei liberale (inviolabilitatea vietii si a afacerilor private, toleranta, pluralismul, rezerva fata de cruzime; fara a mai vorbi de vir­tu­tile de odinioara ale burgheziei liberale, ironia si autoironia).

Logica ocnei e cea care domneste. În tara-model a lui „Tory“ Blair – care a pastrat toate legile, ordinele si masurile antisindicale, antimuncitoresti si antisociale ale Mrs. Thatcher – exigenta „înrolarii tuturor în cîmpul muncii“ înseamna ca nu se mai doreste ca din impozitele cetatenilor sau din veni­turile suplimentare sa se finanteze supravietuirea supusilor ce se afla în imposibilitatea de a-si purta singuri de grija, ca nu se vrea asigurarea libertatii si dem­nitatii întretinutilor, ca nu se tolereaza revoltele somerilor, ca toti sînt ferecati în obada muncii de sclav de rangul cel mai inferior, iar alocatiile se acorda doar cu conditia supravegherii permanente si a hartuirii neînce­tate. Iar cei împinsi astfel în bratele razvratirii fara forma si tinta (delincventa, drog, huliganism, distrugeri fara sens, societatea bandelor si razboirea dintre acestea, neonazism si integrism/fundamentalism ascetic) sînt asteptati de pus­carii – din ce în ce mai multe, din ce în ce mai mari, din ce în ce mai mo­der­ne si din ce în ce mai ucigatoare. Se desfiinteaza pîna si pomana aruncata din cînd în cînd radicalismului de stînga si apararii drepturilor minoritatilor, pîna acum tolerate undeva la marginea social-democratiei. O data cu in­dustrializarea învatamîntului superior s-a terminat si cu sansele subcultu­rilor, care, de bine, de rau, mai scoteau capul din cusca logicii muncii salariate. Integrarea peste tot în lume a sindicatelor în programele de îmbunatatire a calitatii produselor si de intensificare a productiei de marfuri transforma asociatiile înfiintate pentru a apara interesele muncitorilor în complicii spo­ririi intensitatii muncii (a se întelege: ai intensificarii exploatarii). Extinderea ideo­logica asupra proletariatului a asa-numitei etici „protestante“ a muncii (vezi Orbán: „ordine, munca, învatatura“ sau maresalul Pétain: „familie, mun­ca, patrie“, famille, travail, patrie) demonstreaza, chiar lasînd la o parte folosul imediat si evident al burgheziei si stabilitatea statului burghez bazat pe clase, dominatia crescînda a muncii alienate asupra vietii vii a oamenilor. Constatarea elementara conform careia cresterea intensitatii si a timpului muncii executate în folosul capitalului nu e spre folosul poporului pare ca e din ce în ce mai uitata de asa-numita „stînga moderata“ – de fostele partide social-democrate sau „comuniste“. În treacat fie spus, cultul bezme­tic al muncii goleste de continut pîna si privilegiile existente ale burgheziei. ?i sa nu uitam ca, într-o societate bazata pe clase, timpul liber al clasei domi­nante este temeiul si primul garant al culturii” – dupa care tot el, G. M. Tamas, afirma, cu ochii strâns mijiti, într-o privire deosebit de îngrijorata:

Pîna acum, o viata demna de om era posibila numai în bresele capitalismului (sau, folosind expresia epicureilor, în intermundiile sale). Aceste brese se îngusteaza însa din ce în ce mai mult. Lichidarea contraputerii si a contraculturii miscarii muncitoresti social-democrate, desfiintarea statului social redistributiv-planificator („al bunastarii“) astupa bresele. Dispare si umanismul cetatenesc ce viza întreaga societate, iar locul lui e luat de îngrozitul egoism de clasa burghez, agresiv si regresiv. Cuvîntul de ordine al burgheziei nu mai este „unificarea intereselor“, „extinderea dreptului“ si „purtarea în comun a poverilor publice“, cum se întîmpla înca în cazul precursorilor lor liberali din secolul al XIX-lea, si nici „razboiul împotriva saraciei“ (war on want), cum se spunea în penultimul sfert al secolului XX, ci lupta împotriva „de­pendentei de alocatii“ (benefit dependency), împotriva „traiului pe degeaba“, deci nu împotriva saraciei, ci împotriva saracilor. Control institutional (politienesc, graniceresc, militar, fiscal, ministerial, epidemiologic, de igiena mentala sau tinînd de serviciile secrete) al noului proletariat în loc de eman­cipare cetateneasca. De la institutiile de plasare a copiilor, semanînd mai degraba cu niste centre de reeducare, si pîna la televiziunea comerciala si industria divertismentului, de la superstitiile de epoca de piatra si xenofobia raspîndite de revistele de senzatii (tabloids) subuman de primitive si pîna la sutele de mii de portaluri-internet manipulate si muzica pop de proasta calitate revarsîndu-se de peste tot, imbecilizarea josnica a poporului este deja un atentat la viata personala suverana si la bucuria de a trai”.

Iar dupa aceste constatari ale “fascizarii societatii terestre” – G.M. Tamas trece la analiza, cu ambii ochi deschisi spre lumea REALA, nu spre cea a propagandei, infinit de gretoase (…mai ales pentru noi, cei mai în vârsta, care ascultam, paralizati, în anii ’80, Europa libera si Vocea Americii, la radiouri puse pe calorifer…!), a statului capitalist vampiric, prin permanenta trimitere la dimensiunile valabile si functionale ale “vechii contraculturi socialiste”:

Vechea contraputere si vechea contracultura socialiste au protejat, întrucîtva, muncitorimea organizata, de potopul de gunoaie de doi bani, pe care aface­ristii culturii de masa le produceau, déjà, din secolul al XVIII-lea, pentru plebe. (Evident, ele n-au putut s-o protejeze de propriile tradari si compromisuri. De altfel, extinderea culturii înalte la scara întregii societati – desi neorganica si temporara, dar totusi reala – este una dintre putinele reali­zari efectiv emancipatoare ale „socialismului real si existent“, pe lînga acce­lerarea mobilitatii verticale si pe lînga egalizarea antifeudala, îndreptata împotriva spiritului de casta.)”.

(…)Miscarea sindicala occidentala, împletita cu fosta social-democratie si cu fostele partide „comuniste“, precum si cea est-europeana, renascuta dupa 1989, fiind însa imediat atacata si marginalizata, divizata si atomizata, se afla astazi în fata unor sarcini gigantice, abia realizabile – dilemele seculare sînt înca nerezolvate, iar numarul celor noi este în crestere. A scrie despre aceste dile­me e greu si pentru ca – desi în Occident stînga intelectuala si politica e pe cale de a renaste întru totul independent de partidele muncitoresti de odini­oara, dar nu si de miscarea generala a noului proletariat (asta ar fi numit Marx „socialism“) – în Est însa, din motive istorice de înteles, aceasta turnura se mai lasa asteptata, aici fiind numite „de stînga“ formatiuni de diverse nuante si caziere, dar în primul rînd acelea care, ca personal, tineau de regimul de dinainte de 1989, formatiuni ce, la fel ca social-democratia occidentala, re­prezinta versiuni cu constiinta încarcata ale liberalismului burghez. În Est, teoria sociala si vocabularul conceptual de stînga au fost uitate, desi primele semne ale iesirii din aceasta situatie sînt deja vizibile, asta însemnînd inclusiv o noua receptare a marxismului. În Europa de Est, unde „marxism-leni­nismul“ se preda la zeci de milioane de oameni, despre învataturile lui Marx se pot spune – fara contradictie – lucruri ce chiar si în 1860 ar fi dat do­vada de o incultura rusinoasa. Proasta întelegere este deci inevitabila.

Asa cum demonstreaza clar întreaga istorie a miscarii muncitoresti, iar în ce priveste Occidentul, mai ales ultimele patru decenii, existenta alternativei politice la capitalism e o conditie necesara, desi nu suficienta pîna si a luptei ce se da aparent numai pentru protejarea intereselor [muncitoresti]. Continuarea luptei sisifice a clasei muncitoare împotriva economiei capitaliste care o nenoroceste si împotriva statului burghez bazat pe clase si înarmat pîna în dinti tocmai pentru a se apara de clasa muncitoare, continuarea acestei lupte numai pentru a obtine avantaje provizorii si temporare (sau mai precis pentru a contrabalansa niste handicapuri) pentru care va trebui sa se lupte apoi din nou, fara a se putea spera succese de durata, ar fi o pu­ra imposibilitate psihologica”.

Ce-i de facut, în aceasta situatie exasperant de complicata (prin însasi natura relatiilor sociale tot mai slab definite, hibridate si versatile-“grizonate”, de propaganda capitalist-masonica!) si fara iesire…decât spre un …NEO-FASCISM (“Partide si guverne ce-au fost cîndva social-democrate/„eurocomuniste“ conduc – chiar cu elan militant si lipsa de scrupule – ultimul asalt împotriva noului proletariat, împotriva minoritatilor rasiale si etnice, împotriva inutili­zabililor, împotriva celor ce nu pot fi angajati si împotriva celor ce se afla în imposibilitatea de a se integra. Pseudo-stînga „social-liberala“ edifica sta­tul-politienesc digital al versiunii postmoderne a Marelui Frate, în timp ce dreapta traditio­nala ramasa fara sponsori, program si alegatori se fascizeaza în tacere”) …?!

Navigând printre ruine, falii, “ravene” si “morene” socio-economice de tot felul, lasate în urma de succesivele esecuri ale diverselor ideologii experimentate pe spinarea omenirii, de trei veacuri încoace, G.M. Tamas concluzioneaza:

Sindicatele vor trebui sa decida daca vor accepta sa conlucreze cu grupurile de stînga ce încearca sa scape din ruina definitiva a social-democratiei si a „eurocomunismului“, daca vor accepta si daca vor fi în stare sa se asocieze cu curentele antiglobaliste-anticapitaliste, cu miscarile feministe, cu ecologistii care s-au rupt de coruptia partidelor verzi, cu reprezentantii apararii mi­no­ritatilor, ai drepturilor omului, ai consumatorului si ai antirasismului/antifascismului, sau daca vor încerca, dimpotriva, sa ajunga la o pace separata cu capitalul. (…) Întrebarea cea mai dificila este însa de natura politica. De un secol si jumatate, sindicatele au ramas pentru prima oara fara reprezentare si protectie politica (nemaivorbind de raspîndita ideologie media, care neaga chiar si simpla existenta a claselor si a luptei de clasa, vorbindu-ne numai de „culturi de grup“, de „lumi de valori“ etc.). Miscarea sindicala va deveni fie subdirectoratul capitalului în ce priveste organizarea muncii si dezvoltarea sa­larizarii, un „politist bun“ al pacii de clasa, al cooperarii, al stabilitatii, al resemnarii si al lipsei de speranta (unde „politistul rau“ este aparatul birocratic si represiv al statului), fie noul punct în care se focalizeaza politica anticapitalista, de data aceasta definitiv si fara iluzii în afara parlamentului.

În Europa de Est, rezistenta are pe alocuri o traditie vie (ca în Polonia, Ro­mânia, Serbia, Bulgaria, Albania, Grecia), în alte parti (ca în Ungaria) ea nu dispune de asa ceva, lucru ce influenteaza ceea ce se gîndeste în mod rational despre politica populara sau, exprimat în mod traditional, despre politica de clasa a proletariatului. Din partea politicii burgheze „oficiale“, ocupîndu-se mai degraba de statisticile de popularitate, de scandalurile mediatice si de clientelism, nu putem spera nimic, desi împotriva pericolului dictaturii – cu o farîma de colaborare între clase, dar, iarasi, fara iluzii – va trebui sa apa­ram ramasitele lamentabile ale democratiei burgheze. Autoapararea gene­rala democratica, politica defensiva a frontului popular nu poate înlocui însa stînga ce exista în Europa de Est doar prin cîteva urme ale sale. În perioada ce vine, stînga fie va consta în sindicate, fie va disparea”.

În prezent, nu exista o categorie sociala mai singura/însingurata, mai expusa la iluzionari de tot felul si mai predispusa la cedari infinite, ale moralitatii si ale profesionalismului, decât profesoratul…! Nu ne referim la “belferii” din mediul universitar, care si-au aranjat, prin intermediari parlamentari ori ministeriali (tip Ecaterina Andronescu!), “apele” – ci, evident, la profesorii din liceele României/învatamântul preuniversitar. Daca acestia nu vor întelege ca singura scapare (atât în plan existential, moral, economic – cât, mai cu seama, în planul demnitatii profesionale!) este SOLIDARITATEA (iar SOLIDARITATEA nu poate dainui si reconstrui bazele sanatoase ale învatamântului românesc, prin acte dezlânate, sovaielnice si tranzitorii/tranzactioniste – ci NUMAI prin structuri ferme, rezistente fata de factorul timp – nu…37 de “reforme” ale învatamântului, în 22 de ani!!! – …înalt-profesionalizate si, mai ales, coerente, responsabilizate – LA SUPERLATIV! – …si chiar vizionare!) , în fata celor care doresc, din tot sufletul, imbecilizarea populatiei terestre (în primul rând, a celei tinere, pentru ca este mai usor de manipulat si fanatizat sinucigas!), spre a dobândi mâna de lucru nu doar foarte ieftina, ci chiar…gratuita (ceea ce va produce, în timp, dar peste generatii, nu peste câtiva ani…! – efecte dezastruos-apocaliptice si ireversibil-entropice, în toata biosfera si noosfera terestra!) – atunci scoala, ca forma spiritual-superioara de initiere umano-divina, în mediul terestru…pur si simplu, VA DISPAREA!!!

Si nu va fi înlocuita CU NIMIC! Teoriile imbecile, legate de “Internetul-Dascal”, ramân niste deliruri periculoase, ale unui capitalism nazist si agonic…si atât! Niciodata SCOALA – de la Academia Platoniciana(circa 387î.e.n. – într-o gradina din apropierea Atenei, care ar fi apartinut eroului mitologic Akademos) – si pâna la învatamântul veacului XX – n-a însemnat nici roboti, nici robotizare – CI INVESTITIE MAJORA DE SUFLET/AFECTE!!! Nu poti cere unei masinarii (fie ea si Internetul!) sa-ti explice notiuni precum Sublimul, Maretia, Eroismul, Altruismul, Autosacrificiul pentru o Cauza Nobila — Onoarea, DemnitateaPatria-Patriotismul, Neamul, Duhul si DUMNEZEIREA!!!

Cel mult, sa te învete, prin imagini “movie”, cum sa manânci fara sa clefaiesti…dar si asta s-ar putea dovedi ca este o cerinta maximala (sau chiar…o proba de netrecut!), pentru o masina, oricât ar fi ea de…”siliconata”!

Omul nu poate ramâne om decât prin dialog, nu prin autoreflectare narcisiaca autofaga sau dispersie a personalitatii, în mediul virtual….pâna la vidarea deplina a personalitatii!

Astfel, filosofia sindicala, pentru a deveni utila/functionala, trebuie sa recapituleze experimentele sufletului si intelectului uman, de-a lungul întregii lor manifestari terestre. Într-o istorie care, daca este studiata cu buna-credinta, se va dovedi vital de utila!

Se va vedea, atunci, ca nu poate exista “ruptura între generatii”, decât prin comploturi criminale (…cu “izvoare” în schizofrenia/paranoia îmbatrânitei rase umane) ori/si sinucigase!

Omul este o fiinta sociala. Ca sa ramâna astfel, trebuie sa nu-si paraseasca altruismul si vizionarismul. …Deci, SOLIDARITATEA altruista si… vizionara –…pentru ca nu-ti foloseste tie, om singur/”fiara însingurata”, sa afli ce te asteapta, ca individ egotist/egocentrist/plezirist/narcisiac – ci NUMAI ca Teleologie Cosmica – de Neam, sau de Specie Adamica!


„METAFORA TACERII” LA THEODOR RAPAN

ÎN CAUTAREA SINELUI

Eu am vazut glasulTacerii spargând linistea… (…) Carnea se vindeca,/ osul e fraged,/ scalpul vârstei ridic!/ Ma cuprinde tristetea:/ nu sunt lucrul final,/ ci un om care-nvata sa taca…”

                                                      (Theodor RAPAN )

Ascendenta spirituala a Poetului este Cuvântul care îngaduie organizarea unui univers de o severa eterogenitate, numai de el stiuta. Esentializarea poeticului cere har, concentrare, mestesug, disciplina, rigoare. Si nu numai!

Semnele distincte ale unei asemenea Cai le descifram în credinta marturisita, în puterea izbavitoare a unei frumuseti pure, nascuta din tensiunea si inflexiunile elementelor si simbolurilor fundamentale care alcatuiesc, în conceptia creatorului lor, Ciclul Evangheliilor lirice.

EVANGHELIA TACERII – Solilocvii este a paisprezecea carte a poetului Theodor RAPAN si a treia înscrisa în ciclul Evangheliilor lirice, dupa EVANGHELIA INIMII – Anotimpuri – Jurnal de poet (2010) si EVANGHELIA CERULUI – Zodii de poet (2011), ambele tiparite la Editura „Semne” din Bucuresti, de care îl leaga o veche si constanta colaborare.

Expresie a eului profund, viata si arta conflueaza în creatia lui Theodor Rapan, dar într-un sens cu totul diferit de cel cultivat, pâna la el, de poetii tuturor timpurilor.

Lirica sau epica, opera lui modeleaza realitatea prin imagini literar-artistice, cultivând proprietati ale limbajului, prin care ajunge la magia rostirii, cu profunde reverberatii între suflet si lumea devenita obiect al reflectarii, pe drumul Golgotei.

Evangheliile lui Theodor Rapan marcheaza a treia etapa distincta în activitatea sa literara, care sta sub misterul intuirii sensului simbolic al cuvântului ceresc.

Paradoxal, nu avem de-a face cu parabola biblica, cum ar putea gândi cititorul neavizat, ci cu poemul-metafora, purtatorul scânteii divine, care aprinde focul sacru al Poeziei.

Despre Tacere au scris poetii lumii din toate timpurile, pentru ca „Tacerea… nu tace niciodata!”

Dincolo de conceptul cercetat gnoseologic, criminalistic, psihiatric, epistemic, analitic, etic, palierul estetic, prin diversele conotatii ale Tacerii, a construit o întreaga literatura, de la modele celebre, gânditorii: Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche, Feodor Mihailovici Dostoievski, Nikolai Berdiaev, León Chestov, Lev Nikolaevici Tolstoi, Lawrence Durrell, John Irving, Emil Cioran, Constantin Noica, pâna la personalitatile culturale si lirice: Paul Valéry, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Gabriel García Márquez, Rainer Maria Rilke, José Saramago, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stanescu, etc.

Diversitatea stilistica a Tacerii este sora cu nemarginirea, daca avem în vedere Tacerea-subiect, predicatul Tacerii, atributele Tacerii, „Tacerea ca atribut”, tropii Tacerii, muzica Tacerii, pictura Tacerii, netacerea Tacerii, Tacerea între sacru si profan, pantomima Tacerii, statuile Tacerii, Tacerea ca parola sau codul de acces, etno-Tacerea, solitudinea, Tacerea absoluta, ultima metafora, etc. În acest areal se încadreaza, cu certitudine, volumul despre care scriem.

Tacerea de dupa creatie, devenita un stil de raportare la terestru sau cosmic, naste un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, dupa cum aflam: ,,Un mare strigat de Tacere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pasii, tulburati de Cântec sângereaza zapada urcusului, niciodata dorinta de a trai nemurirea. Si totusi, îmblânzitor neînfricat, Poetul traieste chemarea ei precum dorinta nestavilita a ploii de a uda pamântul manos al Tacerii – emotie unica, apasatoare, tandra. Se va face un alt tarmla capat de lume, nestiind de unde va aparea aceasta sirena. Nimic nu e întâmplator, într-o dimineata oarecare, bolnava de prabusire si alean…

Numai pe zarea din zare se asaza de-acum rugina sarutului, fruct necunoscut, ispititor si ciudat, fascinatia lacrimei furisându-se într-o scoica venita de departe, pe când ochii în noi au plâns…

Ah, cununi ale dragostei rapuse, tot mai mare îti este neîntelesul. O pace a sufletului ce nu mai cunoaste maluri. La capat de lume, stindarde aprinse si melci fosnitori…”

Carte unica, de o rara coerenta compozitionala,EvangheliaTacerii – Solilocvii are o constructie armonioasa, inseparabila între continutul poetic, dens si forma adecvata, materialul lingvistic fiind ordonat dupa o logica interioara.

Partile se organizeaza într-un tot unitar, ca produs al intuitiei artistice, dar si ca realizare deliberata de creatorul ei. Vitalitatea cuvântului o dovedeste originalitatea, atât în planul creatiei, cât si în cel al meditatiei asupra poeziei: „ Cuvântule, dezbraca-te încet! Descalta potcoava puterii si spune-mi: pe ce carare mi-am ratacit întelesul, pe ce usa a zilei sa-mi luminez înflorirea, cui sa sarut mâna uscata de dor?”

Tacerea, opusa vorbirii, are capacitatea de a schimba fata realitatii, de a influenta devenirea individului.

În structura de suprafata volumul este „un chenar liric” în care universul Tacerii se contureaza între realitate si fictiune, modelând sensibilitatea cititorului, facându-l sa întrevada o lume ascunsa ochiului: ,,Asa e! Poetul e un mincinos cu adevarurile inimii în razvratire, fructele sale sunt mortale, în patul sau splendoarea are chip!

Poetul e un clovn al naturii în sine, grandoarea sa întrece nefiindul!

Poetul crede ne-ntelesul din prima ochire, El stie ca-n fundatura inimii va fi pe loc executat, El nu recunoaste noaptea de zi, nici moartea de viata, nici macar atunci când trandafirii plâng în bezna!

Poetul strabate oceanul de îngândurare cu teama, descult pe valuri, si nici nu-i pasa de sfârsitul acestui Cântec infinit despre Tacere…

Învins de umbra secundei, cu fagurii tristetii pe gura, neratacita pasare, cataclismele mortii El vindeca: «Voi lasa-n aceasta carte/ tot sufletul meu…»”

Pe traseul întregii carti, Theodor Rapan este atent preocupat atât de echilibrul spatial, cât si de sansele oferite cititorului – confesional vorbind, de a-i descifra intentiile, gândurile, trairile, de la prima pâna la ultima secventa a operei.

Compozitia exterioara se dezvolta în 13 capitole, cu titluri sugestive. Primul capitol, de initiere, „Alfabetul Tacerii”, cuprinde 31 de poeme (cifra corespunde numarului semnelor alfabetului). Poemele sunt organizate atât în structuri succesive liniare („Ast poet, nu-i poet, e un înger”, „Cerul inimii în doua se desface”, „Hoinara umbra, cine a mintit?”, „Râd pentru altul”, „Unde e scris numele meu nu stiu”, „Zapezile îmi cer sa te învat dragostea”), cât si în structuri simultane, ce prezinta alternativ trairi lirice diferite („Binecuvânt Alfabetul Tacerii”, „În pridvorul oglinzii Tacerea toarce lâna”, „?iuie Tacerea si ma doare”, „Xantipa, desfereca-mi Tacerea”, „Tuna si fulgera în inima Tacerii”).

O geometrie perfecta domina restul capitolelor, structurate si ele, în câte 12 poeme fiecare, reprezentând secvente importante în textura întregului.

Ca o prima remarca, arhitectura rotundului este evidenta la toate nivelurile: carte, capitole, poeme.

Locul initial, „aici” devine topos literar unde se „desfasoara” în ordine, „Ceremonialul Tacerii”, revelator pentru lirismul esentializat. Atitudinea ferma a poetului este sustinuta de verbe cu forma de prezent, ca timp liric: „Sunt preotul Tacerii, nu ecoul”, „Patria mea e Tacerea ascunsa de tine”, „În noapte se ascunde Tacerea”, „Numele tau Tacerea îl cununa”, „Cersetor de Tacere, Cuvântul vorbeste”, „Tu esti Tacerea din gândul lui Dumnezeu.”

Simfonia Tacerii” naste un univers al fictiunii, dominat de gravitatea antinomiilor socante: „Preasfânta ura, da-mi Tacerea mie”, „Supremul vers Tacerea îl sugruma”, „Sa fii, sa fii Tacere, cu sufletul si trupul”, „Alibi întru Tacerea ploii”, „Femeie, Tacerea urla-n mine…”

În inima Tacerii” este capitolul undeidentificam o varietate de stari: tristete, neliniste, emotie, spaima: „Tacerea mortilor identitate are”, „O, Sfântul Duh Tacerea învrajbeste…”, „Oglinzile îsi plâng Tacerea-n somn”, „Pitagora, Tacerea ta ma doare”, „Din exil Tacerea se rascoala”, „Cadril în pasi de Tacere”, „Patria mea e tacuta si blânda.”

Prin labirintul Tacerii” îi da posibilitatea cititorului – calator în spatii fictive – sa cunoasca „Bruscul portret al Tacerii”, „Tacerea, ca o femeie muta”, „Rugaciune în Tacerea inimii”, „Destin în Tacere, destin în mirare”, „Un mare strigat de Tacere-i versul.”

Imnele Tacerii” aduc în prim-plan structuri complexe în care apar atât substantive cât si verbe metaforizate: „O, Tacere albastra cu nume de mare”, „Când în Tacere cade drept Cuvântul”, „Urubu în Tacere sunt”, „Munca norilor în Tacere se tese”, „Miriapodic Tacerea suspina”.

Taceri la vedere” este capitolul de mijloc al cartii, care situeaza metafora în sfera sugestiei: „Tacerea sigileaza gura mortii”, „Nu, nu visez, Tacerea-nvinge Raiul”, „O, câta luna plina Tacerea-n somn îndura”, „Tacerea e un drum fara de cale”, „Perfectiunea poemului tacut.”

Taceri amânate” sunt cuvinte-cheie pe care le identificam în fiecare din cele 12 poeme ale capitolului al optulea. Observam frecventa si functia lor de semnificare în structura textului poetic: „Amâna-ma-n Tacere, tineretea respira”, „Sa amânam sa bem tacut Tacerea”, „Sângele îsi amâna Tacerea mereu”, „Ochii promit Tacerea sa amâne” (ochii-simboluri ale constiintei umane reflexive).

Taceri în doi” refac simbolica unitate primordiala: „Într -un flux despletit Tacerea ma prinde”, „Patruns-au zorii, Tacerea e întreaga”, „Esti azi Tacerea daruita mie”, „Arar Tacerea stie Cuvântul sa mângâie”, „Taceri în doi, Taceri fara simbrie”.

Taceri din Turnul lui Nimrod”, urmasul lui Noe, al carui turn a fost cladit din cuvinte, echivaleaza cu asumarea existentei în formele ei diverse, inclusiv a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tacerea vrea sa moara!”, „Taceri fata în fata îmi spinteca prezentul”, „Tacerea tace, strigatul suspina”, „Nimrod, Tacerea clatina hazardul”.

Tacerea din Cuvinte” concentreaza lirismul în poeme de stare: „În inima Tacerea te viseaza”, „Un madrigal de vara Tacerea inventeaza”, „Ma striga Tacerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tacerea-mi stie vorba”, „Tacerea din cuvinte sfârsitul prevesteste”.

Tacerile lui Dumnezeu” sunt un mijloc de cunoastere si de marturisire: „Doamne, Tacerea scrie-n mine patimi”, „Dumnezeu ma scrie, Poezia ma tace”, „Asasin al Tacerii, Dumnezeu ma iarta”, „Doamne, ce lunga e Tacerea lânga mine”, „Postfata la Tacere”.

Spargerea Tacerii” este o sursa de emotie, dar si de gând prin expresie si substanta artistica: „Tot ce am daruiesc Tacerii”, „Se sparge oastea, pânda e-n Tacere”, „Melanholia în Tacere crede”, „Se sparge Tacerea, ramâne Cuvântul”, „Final în Tacere”.

Tehnica „amânarii” devine ireversibila, „drama” Tacerii se produce. Eul poetic intuieste legile devenirii. Ideea de „început” a Cuvântului îl trimite pe cititor cu gândul la Logosul divin, care dobândeste virtuti creatoare.

În structura de adâncimeEvanghelia Tacerii este o carte de cunoastere, de redescoperire, treptata si fascinanta, a puterii nebanuite de întrupare a gândului, a universului uman. În lirismul de profunzime cuvintele devin simboluri, învestite cu mai mult mister, pentru a dubla mesajul pamântean cu ecouri cosmice.

Tacerea este sublimata pâna unde îngaduie arta literara. Poemele sunt alcatuite din versuri libere (cu metrica variabila si cu masura inegala), al caror ritm interior transmit fluxul ideilor si profunzimea sentimentelor.

Compozitia interioara trimite la motivul central, care se afla în deplina consonanta cu elementele compozitiei exterioare („Azi, acum, aici”, „E îngerul îndurerat, vezi bine”, „Si din aproape în aproape, tac”, „Quasimodo, da-mi Tacerea mie”, „Vai, cum lumineaza azi Tacerea toata).

În structura generala, distingem un sistem de relatii care uneste forma si continutul, ideea si materialul artistic într-o sinteza compozitionala superioara, sub semnul valorii estetice.

Detasat si sublim, pasional si frenetic, simplu si complex, riguros si sugestiv, apolinic si dionisiac, enigmatic si câte multe altele mai sunt, iata, „înscrisurile” Tacerilor prin care magia limbajului ne poarta înca de la marturisirea initiala: „Azi, acum, aici scot la iveala Alfabetul Tacerii!(…)De-acum, limba Poetului voi desface din toate oasele ei. Si masinariile simtirii, rând pe rând, vi le voi arata. Veti vedea bolile sufletului meu. Am sa va las sa patrundeti în toate maruntaile inimii mele, cea fara de minte si fara de crez. Va voi face partasi neînchipuitelor sentimente. Va veti cutremura si veti fi martori întru neodihna simtirii. La nasterea si renasterea silabelor veti asista. Nu si la moartea sfiirii. Tacute fi-vor toate si juruite sub imn de nescris!”

Ce urmeaza sa însemne Evanghelia Tacerii pentru cititor, suntem încredintati: O imensa gradina va fi Evanghelia Tacerii. Si slovele- închisoriale gândului nerostit! Etern detinut al Melanholiei ma asez sa tac! Biserica din stele ma rabda!”

Simbolul central al poemelor este, evident, Tacerea, metafora a descoperirii trairii, a sentimentelor, a particularului, a detaliului de viata si, nu în ultimul rând, a sinelui.

Exeget al Tacerii, nu refuza nici experientele altora, dar se pune pe el însusi în situatii dilematice de a dobândi altele, noi, inedite, parcurgând un traseu autentic, de la „savoir” (a sti) la „faire” (a face). Starea „de atunci” si cea „de acum” reuneste cele doua niveluri ale poemelor printr-o tehnica speciala, de integrare într-o arhitectura a rotundului. Practic, primul cuvânt, devine ultimul cuvânt al rostirii liricii. Este un tip de constructie sferica, ce va fi cultivata cu obstinatie pe toata durata cartii.

Elementele-simbol din primele versuri stau la baza creatiei ulterioare si, prin ele, poetul reda poeziei statutul sau primordial si puritatea originara.

Incipitul cartii îl marcheaza semnul „A”, în tripla ipostaza („Azi, acum, aici”).Traim fiorul sub imperiul aleph-ului, care este, de fapt, prima litera din alfabetul limbii sacre. Prezenta acesteia nu este întâmplatoare, ea reprezinta divinitatea „pura si nemarginita”, ce-si va fi pus amprenta asupra întregii creatii.

Nu ne este straina nici cunoastereaacesteia ca forma a omului care priveste cerul si pamântul, pentru a întelege ca lumea de jos este „harta celei de sus”, nici existenta în adâncul pietrei pe care, asemeni unei fictiuni, am vazut-o si am uitat-o, chiar daca vesnic ramâne acolo.

De aici si pâna la finalul cartii, Tacerea îsi poarta „magia limbajului”, între o poetica a absentei rostirii, a abstractiunii si o poetica a prezentei, prin bogatia de metafore inedite: ,,Neînvatând sa tac Tacerea, imn întru gloria ei,acum, înalt! Cu un crin în mâna, întru desertaciunea „Clipei cea repede”, tot cerul inimii mele, azi!”

Complex si polifonic, Poetul îsi raporteaza Tacerile, în mod deosebit, la el însusi, aducând în prim plan, prin mottourile fiecarui poem, nuclee lirice fertile, din cei peste patruzeci de ani traiti în altarul Poeziei.

În fapt, Evanghelia Tacerii – Solilocvii este si o antologie de autor, pentru ca mottourile dedicate exclusiv „Tacerii” îi apartin în totalitate lui Theodor Rapan, sunt segmente sau poeme întregi, selectate din cele 13 volume, publicate pâna acum, succesiv, si exprima devenirea cea întru „fiinta” a poeticii autoreflectarii.

Asadar, Cel de atunci – în mottouri si Cel de acum – în autoreflex, fata în fata, pe aceeasi pagina!

Calea spre o noua paradigma literara a fost deschisa de acesta înca din Evanghelia Cerului – Zodii de poet, aducând în peisajul literar un text nou, pe baza intertextualitatii, pe care l-am numit, la momentuL respectiv, reflintext (reflex literar intertextual). Întâlnirea cu cei 144 de „alesi” ai lumii sale lirice a rodit 144 de poeme „în oglinda.”

Spre deosebire de volumul anterior, în Evanghelia Tacerii- Solilocvii, poetul vine cu un alt tip de discurs. De la starile de spirit de altadata, traite si nemurite în versurile, devenite aici mottouri, trece la poemele de acum, autoreflexe, caci asa am numit compozitiile care ne-au ajutat sa gasim raspuns la întrebarea: cine este Cel care ne propune Tacerea Poeziei sau Poezia Tacerii, în cautarea sinelui?

Un autentic labirint al Tacerii este parcursul în care vibratia lirica o simtim egala cu viata, cu iubirea, cu nemurirea!

Densa, dar confortabila la citit, de la prima pâna la ultima fila, cartea de fata contine, în ansamblul ei, 175 de poeme!

Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndeparta de mine”, „Fulguire e totul, oistea noptii e rupta!”, „Goneste timpul, armasar divin”, „Hoinara umbra, cine a mintit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tacerii”, „Macelul din privirea ta” etc.

Theodor Rapan sparge tiparele topice si stilistice, dezarticuleaza sintaxa si creeaza un nou limbaj liric. Fantezia metaforica, asocierile semantice inedite confera forta de transfigurare a realitatii. Cultiva, cu precadere, epitetul rar, oximoronul, iar metafora „provoaca o contaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile”: „Izgonit în lumina m-am simtit Inorogfara stea, arsa pe rug esti, Abisinie, Poezie a mea…”

Patrunderea în miezul „Poeziei Tacerii” este posibila numai prin intuirea plurivalentei simbolurilor si decriptarea acestora, în contextul în care apar.

Limbajul specific, de cele mai multe ori este direct, adresat unui/unei „tu” implicat/a afectiv: „În noapte se ascunde Tacerea, mai solitara si mai mutadecât ai fi tu, cu cât îndragesc mai mult iconostasul vorbirii, rana carnala afosnetului îmi da randevu…” sau ,,La Cina detaina ia lampa cu tine, chipul tristetii nu-l arata, cine vorbeste, cine te-asculta e demult în Lumina si în inima mea.”

Tu, tu, tu, amânata ramâie Tacerea” constituie o poetica a existentei si a cunoasterii. Ea depaseste cadrul unui text programatic, deoarece iubirea si creatia apartin, în egala masura, planului existential si planului cunoasterii. Retorismul poemului sugereaza o alta conceptie despre arta decât a înaintasilor. Chiar daca elementele constructiei sunt cunoscute, le plaseaza în contexte noi si le confera sensuri neasteptate. Pentru poet, iubirea si creatia sunt îngemanate, tot astfel cum el însusi apartine, simultan, planului existentei (conditia umana) si planului cunoasterii (conditia de creator): „Tu, tu,tu, amânata ramâie Tacerea, visul Poetului s-a spulberat, tu, îmbracata ca o mireasa în oglinzi de zapada mi te-ai destramat…”

Celor trei niveluri ale textului poetic, pe care le-am identificat, le corespund trei modalitati ale limbajului si am în vedere: întelegerea rationala, („Cum sa te uit, Tacere…”), nivelul simbolic , („Vârsta a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îti descântec trecutul…”), nivelul intuitiei poetice („Pe o miriste muta somnul adoarme, prin arbori vântul scheauna-ncet, pustie si trista ziua desfide letopisetul acestui Poet…”). Cele trei modalitati ale limbajului, fireste, nu apar în stare pura, ci cu întrepatrunderi inerente si evidente.

În evolutia liricii , ipostazele creatorului reflecta raportul dintre sine si eul exterior (problematizant), se asociaza cu o anumita traiectorie spirituala (imaginar poetic) si se transpun în limbajul aplecat asupra tainelor omului si universului (opera).

Selectiv, ne vom opri la câteva simboluri, evidentiind exemple din cele trei regnuri: mineral, vegetal si animal, vom avea în vedere si cele patru elemente fundamentale: apa, aer, pamânt, foc, dar si aspecte care tin de microcosmos si macrocosmos, în interdependenta cu Tacerea.

Un element, aparent banal – piatra, are o strânsa legatura cu sufletul. Ea desacralizeaza lucrarea divina si simbolizeaza actiunea umana ce se substituie energiei creatoare, prilej de înaltare: „Cu fata-ntoarsa spre Tacere, obosit deatâta viata netraita, las capul pe piatra si-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovata, comite sperjur…” sau „Cersetor de Tacere, Cuvântulvorbeste, pe struna sa eu pasare ma fac, tarmuri de jasp inima-ndura, viata ma-mpinge din prepeleac…” Alteori, proprietatile chimice ale substantei devin conotatii specifice ale aceluiasi termen care dobândeste valente lirice: „De aceea va conjur prieteni, îngropati-ma între sprâncenele Câmpiei si cumpana de somn a tristetii, cu axa Pamântului în brate precum un crucifix de flori si pasari nemaivazute, cu subteranele stele pe umeri, cu sarea iubirii la vedere. Alte dispozitii finale nu am…”

Un statut special dobândeste piatra ca simbol spiritual: „Piatra afilozofilor, ce trist sunt fara toga, ah, iscoada!”

Elementul fara de care omul nu poate trai este sarea. Nu întâmplator, Apostolii au fost numiti „sarea pamântului”, având în vedere misiunea lor. În Evanghelia Tacerii sarea dobândeste conotatii stilistice: „Â se uita la mine piezis, inima sa dorulîntoarna. E o litera far’ de care nu te pot iubi, sarea pamântului e-o dulce rana!

O constructie oximoronica, prin care se exprima un proces initiatic îi releva cititorului noi sensuri: „Gustul amar al fericirii ma-nvinge! Sarea sarutuluidoare!”

Savoarea interogatiei este cu atât mai placuta, cu cât asocierea termenilor este mai neasteptata: „În aceasta supunere a sufletului ma mai vrei sarepresarata pe rana foamei de tine?”

Trecând la elemente si simboluri din regnul vegetal, vom fi impresionati de paleta bogata pe care ne-o ofera lectura poemelor, de la firul de iarba la trandafirul albastru, de la chiparos la crinul imperial, de la spini la palamida, de la firul de papadie la floarea-soarelui, de la nufar la floarea de colt, de la muscata la crucifixul de flori, etc.: „Ghiceste-ma si saruta copilul de iarba, cât demult, cât de mult am crescut…”; „Ave ! Rasare iarba din cuvinte !”; „Inima mea a uitat Adevarul tot asa cum trupul îsi uita sufletul într-o veche iubire, desenata în somn, de mâna unui fir de iarba.”

Semn al regalitatii, al potirului, al soarelui spiritual – crinul, în acelasi timp, sugereaza viata pura, ca o fagaduinta de nemurire si de mântuire: „Aceasta femeie îmi tine spada în mâna, inima ei e pazita de crini, am ajuns un copil de iarba si sete a carui Tacere în somn o îngâni!”;Ma vezi, nu-i asa, rezemat deun crin!”; „Prieteni, când voi muri, pe mine asezati-ma în lotca nevazuta a Cântecului! Nu ma îngropati nici în Isla Negra, nici în fata marii, nici între crinii amintirilor!”

Desavârsirea fara cusur, perfectiunea, sufletul, inima, cupa vietii, iubirea sunt atributele trandafirului. În iconografia crestina, trandafirul este fie potirul în care a picurat sângele Mântuitorului, fie o transfigurare a picaturilor de sânge, fie semnul ranilor lui Hristos.

Trandafirul simbolizeaza, aici, pasiunea, puritatea, întelepciunea divina, iubirea. Trandafirului rosu sau alb îi alatura trandafirul albastru, semn al imposibilului devenit posibil: „De acum, plâng si ma rogpentru istovul trandafirului albastru, de acum nu mai sunt eroul propriei mele vieti, ci doar sculptorul umbrei cea orbita de glorie, de acum încep sa învat sa tac si sa plâng în Limba Româna!”;Cuvintele – trandafiri nevazuti!”;O pasaretrece podul de trandafiri!”, „Am tacut la îndemnul trandafirului albastru!”;Am nevoie sa îti simt umbra în fiecare clipa, culcata gales în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, da-miTacerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am oprelisti la chivernisire, traiesc periculos si-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tacerilor, Divinul arunca-n urma cetii trandafirul!”

Pasarile, mesajul cerului, leaga terestrul de înaltimi, sugereaza eliberarea de greutatea pamânteasca, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creatia, nemurirea sufletului, dar si hazardul, neprevazutul, necazul, moartea: „Nu mai stiu de am stele în plete, copacii inimii sunt plini de pasari-colibri, buzele sângelui meu ridica din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de pasari si lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apa rasare un nufar, nu uita ca mi-e frica, nu mai pot sa te-nfrunt!”; „La Gura Portitei pasari de jad îsi culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, matur în graba cuvintele de pe covor. Si apuc sa tac!”; „Si eu voi auzi din groapa cântul, cel gângurit de pasari si culoare, tipatul bufnitei mâna-mpietreste, rana din sânge, ah, cum ma doare!

Si în Evanghelia Tacerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor si fortelor cosmice, materiale sau spirituale, având legatura cu nivelurile Universului: pamânt, vazduh, cer. Termenul generic si-l asuma pâna la exprimarea dorintei de a ramâne în el: „Un tânar animal as fi vrut sa ramân, sa tin isonul Tacerii în mâna, soarele inimii latra-a pustiu, trecatoare sunt toate, doar cerneala ma-ngâna!”; „Veniti, odata, în Piata Balcoanelor sa-l vedeti pe Poet, animal pur-sânge, arcus lingusitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!”

Ca un animal de prada se afla în fata a doua stari „cruciale” în propria-i viata – dragostea si nemurirea: „Dragostea pentru tine ma supune. Biet animal de prada. Vocea inimii amuteste. Este vocea Tacerii!”; „Gol-golut, stau în fata ta, nemurire; ca un animal de prada. Nu-mi este frica!”

Sarpele si porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale pamântului si ale cerului. Purtatorii lumii sunt, uneori, elefanti, tauri, testoase, crocodili, dar toate acestea nu sunt decât substitute sau întregiri teriomorfe ale lui Kundalini, în functia sa dintâi. El este spiritul tuturor apelor, de sub pamânt, de pe fata pamântului sau de deasupra. Sub atractia cerului, se poate înalta, ca în episodul «sarpelui de arama» ridicat de Moise în pustiu.

Asa a dobândit imagine pozitiva, tinut pe cruce ca simbol al lui Iisus, rastignit, contrar relatiei cu Eva: „Marul Tacerii doar Eva îl stie, sarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt !”; „Totul începe aici, în Tacere: ulita doldora de fulgi si imperii bizantine, noroiul pasilor desculti prin otava copilariei, sarpele primei iubiri…”

Între lumina si umbra, între suflet si spirit, între tot ce ar putea sa însemne lumea contrariilor, sarpele pare a fi salvatorul: „Un sarpe alb pe pod acumrasare, pamântul sub lumine da ocol, hieratica doar luna fuge-n vale, sa-si lantuie Tacerea-n prostovol…”

Legat de izvoarele vietii si ale imaginatiei, în poezie, el dobândeste valente noi: „Sarpele musca buricul Tacerii!”; „Ofteaza sângele, cobor la mal, un sarpe ma petrece, îl tin de piept încolacit, trecuta-i vremea de iubit, ninge în portul cu pescari, peste-nfloriri aztece!’’ sau „Binecuvânt Alfabetul Tacerii! Binecuvânt soapta si urma mistretilor, dragostea mea sfâsiata de-a pururi, tremuratoarea cumpana a gândului, Magul-Poet, descântecul sarpelui…”

Reprezentarea abstractiilor în forma concreta are ca efect plasmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit: „Cum sa musc dinacest latrat decâine ce vesnic scânceste în inima ta?”; „Mut ca un peste în apapacatului sunt, flamând ca un câine a carui credinta descreste…”,„Si vaca, simagarul, si cotofana, si câinele, si cormoranul, cu totii vor veni la festinul dinnoi!”; „Nu ma învrajbiti nici cu soarele, nici cu luna! Nici cu alba hermina,nici cu hipopotamul cel credincios si rabdator…”

Poetul are puteri demiurgice, atâta vreme cât poate schimba fata lumii. Ca un flamingo, este initiatorul luminii: „Sub nimb de lacrimi berze susotesc, sacaliportocalii din toba suna, antilopele din Dobrotesti, pasarea Flamingo o cununa!”; „Si voi slavi eternitatea cu gura toata si voi merge-n rugaciune-n urma ta, de ma voi schimba într-un peste imens tu sa stii ca-n abisul fiintei ratacesc, uite-asa…”

Cele patru elemente de baza ale cosmogoniei traditionale, apa, aerul, pamântul si focul sunt reprezentate în relatie cu valoarea notionala, transpusa la nivel metaforic.

Semnificatiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante-origine a vietii, mijloc de purificare, centru de regenerescenta: „Mareata esteuimirea, vibratia izvorului în cadere spre tine, inima, nevazut si necercetat Babilon al triunghiului sfânt!”;Pamântul din Tacere s-a nascut! Conacele inimii ard unul dupa altul!; „Respiratia ta, Moarte, cu ochii scufundati în apa de Boboteaza, a acestui vers ne-nteles!”; „Numai de dorul miresmei tale ma schimb într-o floare cu aripi de aer de parca-n poieni apa Cuvântului si-ar fi potcovit glasul cu vocabula Tacerii…”

Apa, ca de fapt toate simbolurile, poate fi considerata din doua puncte diametral opuse, la toate nivelurile, apa generatoare de viata si generatoare de moarte, creatoare si distrugatoare: „Si apa zacuta latrând din care beau cu nesatpe furis acum când scriu acest tratat despre morti, despre vii, despre sete!”; „Fântâna o-nconjur în somn de trei ori, sturzilor le dau de mâncare, deasupra dunelor nenorocului o coliba îmi fac, apa sfintita ma doare…”

Aerul semnifica lumea subtila, asezata între cer si pamânt, este simbolul sensibil al lumii nevazute, un factor de miscare universal si purificator. Ca si focul, aerul este un element activ si masculin, în vreme ce pamântul si apa sunt considerate elemente pasive si feminine.

În poeme, sensul profund conotativ sporeste lirismul, provoaca meditatia, creeaza imaginea literar-artistica: „O, aer fara pata, sublimul Mort m-asteapta, rosteasca-se înbriza tot necuprinsul mintii, faptura mea cea trista o-nvaluie fiinta, panterelordin sânge sa nu le creasca dintii!”;Respir! Tacerea-n piept ma doare, aerul mavinde ne-ncetat, de întristare si melanholie, râioasa, bucuria m-a tradat…”

Perspectiva singulara si personala este necesara în masura în care trairile si sinuozitatile spiritului sunt irepetabile: „Perfectiunea Poemului tacut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerulnoptii dezvaluie tot ce mutenia într-un glas a scornit!;Merg pe apa si plâng.Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui…”

Pamântul, ca element al cosmogoniei traditionale, este prima forma de materie, despartita de ape.

În Evanghelia Tacerii, citim o frumoasa si concentrata compozitie lirica despre geneza si extinctie: „Pamântul din Tacere s-a nascut! Siîn tacere se va duce în pamânt!

Convins de apriorismul kantian al formelor intuitiei sensibile, de subiectivismul timpului si al spatiului, poetul se întreaba: „Gol e pamântul siacum fara tine. Ce cauti, marite, în gradina mea?”

Regenerarea spirituala se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie si numai cu gândul) la pamântul natal : „Pamânt al meu, uitarea ma cununa, eu nu-ti mai sunt nici mire, nici cocon, mirodenii sadesc în brazda plugarii, danseaza Tacerea pe un vechi gramofon!” ; „Tacerea! Tacerea vizibila o vreau! Când sunt cu mine îmi mai ramân de-ndeplinit doar poruncile tineretii. Mai am de trait copilaria, toata adolescenta petuniilor, vietile cailor din Padurea Nebuna, rodul pamântului, cele 1001 de masti ale trecutului tau, coroana de spini a nenorocului, lungile boli clandestine ale trupului, frigurile Ecuatorului si limba melcilor din casta lombarda a graurilor…”

Cel de-al patrulea element al cosmogoniei traditionale – focul – este prezent cu toate valentele lui purificatoare, mistuitoare, izbavitoare, ucigatoare, etc.

De dragul tau las flacara sa arda parul însângerat al noptii de sabat, neîmpacat, neîmpacat, neîmpacat vâlvoreste în triluri focul furat…”

Atitudinea armonizarii visului cu fapta reala este asimilata în versuri ce amplifica dramatismul trairii : „Asa visez sa fiu corsar si plaur, asa-mi doresc saard sub vreasc de foc, fildesul noptii, mântuie-l, femeie, vesmântul tau de lacrimi în mine n-are loc…

Spatiul poetic al focului este „expresia încarcata de suflet dinauntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tacerii ! Binecuvânt padurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Delta, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfatoare a salciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prabusiti în lumina verii, poteca nedeslusita când vrei s-o apuci spre crestele muntilor, primavara…

Starea interioara a eului presupune combustia, pasiunea trairii transpusa într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tacerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinita, sabii de foc se vântura-n aer, pajistea toata-i de somn cotropita…”

Geografia spirituala a Evangheliei Tacerii are ca forme de relief distincte – câmpia, semn al nesfârsitului terestru, si muntele, simbolul transcendentului, al punctului de întâlnire dintre cer si pamânt, capat al ascensiunii Omului: „Tacerea, ca o femeie muta sta la pânda! În templul ei paunii rostesc ultima rugaciune a inimii. Prin fata ei, cohorte de barbati defileaza într-una! Ca un nor în deriva, coapsele ei rascoleau asternutul privirii! Sânii curajului, atâtare si neteda piele, ca o amazoana în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!”

Muntele, semnul verticalitatii, al fermitatii, al neschimbarii, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima oceanului se va preface în munte, luna Câmpiava-mbujora, pe ritmul de ploi si de lacrimi, numai tu, numai tu vei cânta…”

Centru al vietii spirituale – inima, simbol al chintesentei divine, este locul intuitiei, al cunoasterii contemplative: „Inima mea a uitat Adevarul, de aceea, acum sporesc prin Tacere, frigul si cataclismul asteptarilor, pun pe masa pâinea nenorocului, cutitul sta în închinaciune si, dintr-o data sufletul meu vorbeste padurilor: departati-va de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, sovaielile sale stau tolanite pe cearsafuri cernite, nu stapâneste nimic din Alfabetul Tacerii, greselile lui sunt greselile gresitilor nostri. Amin!”

Întreitul simbol al vietii, Omul (trup, suflet, spirit) încununeaza creatia, prin Cuvânt si Lumina: „Se sparge Tacerea, ramâne Cuvântul, gazelul nescrisîndura si tace, sângele tot l-am pierdut în razboaie în care iubirea în vers se preface…”

Si daca lumea a fost creata prin Cuvânt, ca „replica” a Tacerii absolute si Cuvântul divin a fost întrupat, atunci este de necontestat valoarea acestor poeme: „O, Glorie celor ce stiu sa taca, fericiti cei ce stiu bezna inimii bete, sub povara nuntirii, iata-ma-s, ca un martir fara cer, fara sete…”

Borna importanta în creatia lui Theodor Rapan, Evanghelia Tacerii – Solilocvii, trece prin toate volumele de pâna acum (13) ale autorului, pâna la cristalizarea si la esentializarea expresiei lirice.

Poetul se detaseaza de propriul model din mottouri, reflectând asupra temelor marcante – natura, dragostea, destinul, geniul, patriotismul – asociate cu motive literare vegetale, acvatice, cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc.

În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun doua planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea detasata, rece, a Universului: „În Câmpie,pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toti guzganii. Numai catargeleinimii – anii – se-aduna-ntre aripi mereu…” si altul, al trairii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul tarânii Tacere ramâna, sunet pur între abscisele uitarii, jugul tandru al desperecherii cum sa-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fara sa vreau vorbele-mi rasar la fereastra, de pe buzele necuprinsului, iata, ma zboara o pasare-albastra…”

Lingvistic, remarcam frecventa cuvintelor polisemantice si a sensurilor conotative, recurenta unor cuvinte/sintagme-cheie (laitmotivul, reluarea, titlul care sugereaza tema, dominanta afectiva), enunturi eliptice, prezenta unor elemente paratextuale si metatextuale, etc.

Armonia vizeaza acordul perfect al unitatilor compozitionale care alcatuiesc poemele si se realizeaza prin echilibrul partilor/secventelor, prin fluenta discursiva, prin coerenta stilistica.

Marcile textuale care apar cel mai adesea sunt: principiul simetriei în structurarea textului (paralelism sintactic, circularitate, laitmotiv etc.), prezenta unor constructii sintactice recurente, a unor toposuri, dar si cadenta, ritmul, rima.

Stilistic, observam prezenta simbolurilor multisemnificative, a imaginilor artistice neconventionale. Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitatile estetice sunt realizate si prin procedee artistice de constructie si de semnificatie, prin elemente ale viziunii artistice.

Cu tonul uneori sobru, detasat, poetul cauta însingurarea, tristetea, alteori, patetic, se daruie total!

Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninatatea si înaltul însotesc aspiratia spre liniste, spre Tacere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui.

Tacerile” Poetului sunt însotite în drumul lor catre cititor de 175 de desene, semnate de Damian Petrescu, genial grafist si pictor român, traitor de multa vreme în Franta. Cale de sase carti, inimile celor doi au batut la unison: „Inima mea în inima lui se oglindeste, sufletul lui, în sufletul meu tinereste. De atunci eu nu ma mai grabesc, asfixia luminii sufletul mi-apasa, ca un fluture în Marsilia Tacerea ma tradeaza, catranul bucuriei pe pagini se lasa…”

În totala consonanta cu poemele aparute pâna acum, a realizat, cu o rara maiestrie, copertele si ilustratiile însotitoare – adevarate opere grafice – peste 550, la numar!

Frumosul din Arta este, în fapt, Frumosul din Omul Damian Petrescu, nemurit în creatia Poetului de fata! Si invers!

Evangheliilelirice, concluzionez, alcatuiesc un ciclu unitar prin tematica, atitudine poetica si modalitati artistice. Ele au ca tema conditia creatorului surprins în diferite ipostaze si sunt construite pe principiul opozitiei dintre real si ideal.

Evanghelia Tacerii – Solilocvii este o carte rara în literatura româna si universala, despre trairea intensa a sentimentului „rostirii nerostitului.”

Aici aflam marile teme ale creatiei (din cele 13 volume editate pâna în prezent), nu ca o suma a universului rapanian, ci ca o suprapunere si simultaneitate a unui ritm circular, a relatiei Poetului cu opera sa.

Limbajul metaforic, sintaxa poetica novatoare, intelectualismul expresiei, specificul prozodic, mentionat înca din titluri, confera poemelor o sonoritate aparte, de incantatie magica.

Din aceste motive, fie si numai pe baza argumentelor consemnate mai sus, Theodor Rapan este, în egala masura si în acelasi timp, un creator distinct al Poeziei Tacerii si al inovatiei stilistice, prin conferirea caracterului sacru Limbii Române!

În final, citându-l pe Poet, ma-ncumet: „Si tu, suflet al meu,/ cum de staitolanit la soare într-un balansoar de-ntuneric,/ cu cearcanele priviriiîntoarse din noapte!/ Ah, mâinile orbului nu stiu sa culeaga Tacerea!/ Aflati-ma!”

Cartea ne asteapta, Cititorule, sa ne purificam în universul ei de Logos si prin Tacerea-catharsis, caci poemele sale sunt un adevarat „purgatoriu spiritual” al Clipei! Al trecerii si retrecerii noastre!

Sa ascultam, asadar, glasul Tacerii, caci numai asa vom sti cât pretuieste!

 Prof. dr. Nicoleta MILEA

 

SOARELE DIN PRIMA ZI SI DAN PURIC

Carmen COMAN-MUSAT

 

Soarele din prima zi

 

poeziile lui Tagore, prezentate de Dan Puric, cartea cea mai vânduta a editurii Cununi de stele la Gaudeamus 2011

.

La Gaudeamus 2011, editura Cununi de stele a lansat volumul „Soarele din prima zi, primele poezii ale lui Rabindranath Tagore” traduse în româna dupa originalul bengalez si nu dintr-o limba europeana, traducerea fiind realizata de Amita Bhose. Invitatul, Dan Puric – actor, regizor si scriitor precum Tagore si militant pentru independenta sufletului poporului, precum profetul Indiei – „nu a venit sa vorbeasca despre Tagore ci si-a marturisit marea dragoste pentru sufletul larg care ne-a cuprins pe toti”. Am asistat timp de o ora cum valurile de trecatori îsi opreau unduirea si se asezau pe trepte, fascinate de puterea cuvântului. A fost, într-adevar, o marturisire de dragoste. Pentru traducatoare, în primul rând, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zarit-o cu multi ani în urma la Botosani, la zilele Eminescu: „Am vazut o umbra meditativa din alta lume, o picatura a omului profund venit în lumea asta. Parca transporta cu ea toata cultura Indiei si tot sufletul românesc de care se îndragostise. Peste ani si ani am vazut, am citit ce efort colosal a facut Amita Bhose din pretuirea si dragostea pentru Eminescu. E un destin aproape jertfit pe altarul culturii, e nepereche în aceasta dragoste pe care a avut-o fata de Tagore si de Eminescu.”

O marturisire de dragoste pentru martirii neamului, cei ce au murit în închisorile românesti, pentru alte mari suflete nepereche – Eminescu, Nicolae Steinhardt, Sergiu Al-George, cei ce, prin fiecare por ar fiintei lor, au ales libertatea. Caci, citându-l pe Tagore, Dan Puric ne-a reamintit ca „libertatea omului nu consta în faptul ca da într-o parte suferinta, cauta sa se eschiveze. Libertatea omului si forta lui si lectia lui constau în faptul ca ia suferinta si si-o face drum si poteca spre calea desavârsirii.” Tagore a simtit, când a venit în România anului 1926, ca „ne învecinam sufleteste”. O învecinare resimtita si de Sergiu Al-George si de Amita Bhose, prima traducatoare a lui în Asia, traitoare în România din dragoste pentru opera eminesciana si pentru poporul român.

Într-adevar, Dan Puric nu a vorbit despre Tagore. Nu a prezentat un om, o carte ci ne-a luat de mâna, cald, cu dragoste, pentru a ne conduce spre „Soarele din prima zi”. Cel din sufletele noastre, întru credinta si libertatea spiritului.

***

Ce va ramâne?

(poezie din volumul Soarele din prima zi)

Ce va ramâne din tot ce am scris?

O, stiu bine, valul necurmat al Timpului

Zi de zi va cauta sa întoarca

Creatia mea în neant.

Doar în Sinele meu sunt încrezator;

din aceasta cupa am baut zi si noapte

nectarul nesecatuit al universului.

Clipa de clipa

Rost si-a aflat aici iubirea.

Durerea n-a supus

praful n-a înabusit

arta sa.

Stiu, când voi parasi

terenul de joaca al lumii,

sta-vor crângurile martori

în toate anotimpurile înflorite

iubirii ce purtasem acestui univers.

Numai aceasta iubire e adevarata,

e tot ce mi-a daruit viata.

Când va sosi vremea sa-mi iau ramas bun,

acest adevar nu se va ofili

el va nega Moartea.

28 noiembrie 1940

***

Fragment din prefata „Soarelui din prima zi”

Amita Bhose:Poet, filosof, romancier, eseist, estetician, dramaturg, actor, regizor, cântaret, muzician, coregraf, pedagog si pictor, Rabindranath Tagore a dat lumii tot ce este frumos în lume. Bogata sa activitate de peste 60 de ani n-a fost decât o sinteza a marilor valori culturale si spirituale ale lumii, imaginatia sa n-a lasat nici un domeniu de arta neexplorat, gândirea sa a cuprins cele mai înalte idei si cea mai subtila sensibilitate a sufletului omenesc. Viata pamânteana i-a fost mai draga decât orice imagine a unei lumi închipuite, lumea cealalta; însasi imaginea mortii i s-a prezentat sub un aspect tot atât de frumos si calm.

Complexitatea creatiei si a personalitatii lui Rabindranath Tagore a depasit pe intelectualii occidentului. Nestiind cum s-o explice, necunoscând nici o categorie în care sa poata încadra aceasta minte geniala, criticii apuseni au gasit un singur termen de caracterizare: poet mistic. Mesajul filosofiei Upanisadelor si cel al umanismului buddhist, recreate de acest artist savant, s-au pierdut în lumea codificata a Europei; poetul Indiei a ramas un mister adorat.

În acea perioada, o tara dintr-un colt rasaritean al Europei începea sa-si scuture lanturile opresiunilor multiseculare si cauta o noua semnificatie a vietii. Mesajul indian al adevarului, transpus în creatia poetului sau national, Mihai Eminescu, i se parea, poate, prielnic dezvoltarii sale spirituale în continuare. Cultura bogata si sufletul duios al acestui popor, poporul român, s-au exprimat tot prin Eminescu, a carui minte a fost atât de atotcuprinzatoare ca aceea a lui Tagore.

Crescut într-un climat cultural asemanator, accesul poporului român la operele lui Tagore a fost mai usor decât al altor popoare si, de aceea, marele scriitor si filosof a stârnit un ecou mai statornic în aceasta tara.”

***

Soarele din prima zi”, de Rabindranath Tagore, a aparut la editura Cununi de stele, în traducerea Amitei Bhose, singura traducatoare a poetului din limba lui materna, bengali, în limba româna. Volumul reuneste poezii, facsimile de manuscris, o poezie în limba bengali, fotografii inedite ale poetului si a fost lansat la Gaudeamus 2011, pe 25 noiembrie, ora 17:00, de catre actorul si regizorul Dan Puric. La editura Cununi de stele, în traducerea Amitei Bhose au mai aparut volumele Scrisori rupte, Dragostea încurca, dragostea descurca, semnate R. Tagore.

Carmen MUSAT-COMAN

director Cununi de stele

office@edituracununidestele.ro

www.edituracununidestele.ro

Bucuresti, decembrie 2011