Casatorie „legamânt”!

În Arizona, Louisiana si Arkansas se emit certificate de casatorie „legamânt”!

În primul rând, cei doi trebuie sa obtina consiliere premaritala. Durata minima pentru consiliere premaritala este de opt ore. În perioada logodnei, cuplul trebuie sa se prezinte la un pastor, preot, rabin sau la un psiholog specializat pe probleme conjugale, care sa le explice natura si scopul casatoriei si îndatoririle pe care le au în cadrul familial.

Principala problema care ramâne importanta când vorbim despre consilierea premaritala este motivatia pentru actul casatoriei. Multe cupluri o fac nu pentru ca asa simt, ci din teama de a pierde pe celalalt. Pentru multe persoane teama de singuratate este o motivatie puternica care le îndeamna la acest act. Rolul consilierii este de a crea cadrul unei decizii atunci când exista dubii. Decizia vine întotdeauna din analiza situatiei si scoaterea la lumina a ceea ce simte o persoana. Un alt scop al psihologiei este evidentierea nivelului de dezvoltare al matricei de cuplu. Matricea de cuplu are o evolutie; cu cât aceasta este mai evidentiata, cu atât cuplul are o mai mare capacitate de decizie privind actiunea comuna. Cei doi vor fi ajutati sa se cunoasca unul pe celalalt mai bine prin ridicarea unor chestiuni si întrebari despre problemele mai delicate ale vietii. Expertii în probleme maritale sustin ca, desi îndragostitii petrec ore în sir de discutii, întâlnirile lor nu sunt menite sa dezvaluie punctele slabe, ci sa le ascunda. De regula, fiecare dintre cei doi încearca sa se puna pe sine într-o pozitie cât mai favorabila având tendinta de-a disimula capriciile, naravurile si temperamentul irascibil. Acestea ies însa la iveala la scurta vreme dupa casatorie si membrii noii familii se trezesc ca au diferente mari de opinii care nu au fost anticipate în perioada de curtoazie. Dat fiind însa faptul ca impasuri pot sa apara si pe parcursul casniciei, chiar daca a avut loc o asemenea consilierea premaritala, „Covenant Marriage” prevede obligatia cuplului de-a apela la consiliere, înainte de a considera posibilitatea divortului, în cazul în care apar divergente majore dupa casatorie.

Pentru ca în zilele noastre casatoria este privita ca un contract bazat nu pe un juramânt înaintea lui Dumnezeu, ci pe conditia ca problemele pe care le vor întâmpina cei doi sa nu fie prea mari ca sa nu le poata face fata singuri, de îndata ce aceasta conditie este încalcata, se considera divortul. Juramântul a devenit partea religioasa a casatoriei, dar cea practica este influentata de puterea omeneasca a partenerilor de a stavili atacul asupra sentimentelor, a unitatii lor si a placerilor lor. Descompunerea institutiei familiei a devenit atât de profunda încât unii au sugerat reînnoirea anuala a certificatului de casatorie, iar altii propun evitarea întocmirii unuia tocmai din cauza sanselor extrem de mari ca acesta sa nu fie respectat! Pentru prea multi casatoria este o chestiune de convenienta sau de sansa. Este uneori privita ca o etapa temporara în dobândirea libertatii individuale. Din aceste motive, în cazul “casatoriei-legamânt” tribunalul nu va audia nici un proces de divort decât dupa o perioada de cel putin doi ani de separare legala, în care cei doi trebuie sa prezinte dovezi ca au participat la sedinte de consiliere fara ca sa duca însa la un rezultat pozitiv.

Cuplurile din Arizona, care s-au casatorit înainte de 1998 când exista doar un singur tip de certificat de casatorie (standard), au de asemenea posibilitatea sa-si transforme certificatul actual de casatorie în “Covenant Marriage License”. De asemenea, persoanele din alte state care îsi muta domiciliul în Arizona, Louisiana sau Arkansas pot obtine acest tip de certificat de casatorie prin „conversie”. Taxa de conversie a certificatului este în Arizona de , iar costul unui “Covenant Marriage License” este de , identic cu cel traditional. Motivul principal pentru care multi opteaza pentru conversie este sumarizat în declaratia unui cuplu care erau casatoriti de 37 de ani: “Vrem nu numai sa ne reînnoim legamântul unul fata de celalalt, dar dorim sa fim un exemplu si pentru copiii si nepotii nostri, sa înteleaga ca divortul este ultimul resort într-o casnicie, dupa ce s-au epuizat toate celelalte resurse”. Proiectul de lege privind “Covenant Marriage” se afla de asemenea în faza de documentare si în Oregon, Georgia, Ilinois, Texas si Oklahoma si se dezbate la nivel legislativ în majoritatea statelor din SUA.

Ce a condus la o asemenea stare de alerta pentru aproape toate statele din SUA si care sunt factorii pentru care casatoria nu mai este astazi un legamânt? Psihologii sunt de parere ca majoritatea relatiilor se destrama din cauza problemelor de comunicare. Potrivit acestora, exista trei secrete care stau la baza fericirii unui cuplu: comunicarea, comunicarea si comunicarea. La început, partenerii comunica neîncetat, dar pe parcurs fie uita sa o faca, fie devine un proces atât de dureros încât îl evita.

Psihologul american John Gottman, specializat în psihologia cuplurilor, a petrecut 20 de ani studiind cuplurile casatorite si a descoperit ca modul în care un cuplu se cearta determina daca cei doi vor ramâne împreuna “pâna la adânci batrânete” sau nu. Elementul crucial este ca, conflictul sa fie rezolvat, iar solutionarea conflictului tine de aptitudinile de comunicare ale fiecaruia. Acestea implica discutare, ascultare si crearea unor solutii de comun acord. Gottman a descoperit ca nu conteaza daca partenerii fac acest lucru prin intermediul unor certuri de proportii sau a unui compromis calm, atâta timp cât lucrurile sunt solutionate si lamurite.

Un alt psiholog cunoscut, John Gray, autor de renume mondial a numeroase carti pe teme de relatii de familie, este de parere ca barbatii si femeile vorbesc limbi diferite – aceasta idee dând nastere unei faimoase teorii pe care a explicat-o în cartea sa, “Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” („Men Are from Mars, Women Are from Venus”).

Desi „Covenant Marriage License” limiteaza abilitatea cuplului de a dizolva casatoria si cei care opteaza pentru aceasta privesc mai serios actul casatoriei, exista doar un singur liant care îi tine pe sot si sotie împreuna si contrar crezului popular, acesta nu este dragostea. Cartea de capatâi a civilizatiei umane afirma clar ca „Ce a împreunat Dumnezeu (deci nu dragostea), omul sa nu desparta”. Când lipseste fundatia dintr-o casa, toata cladirea colapseaza. Dragostea, în acceptiunea oamenilor, are multe definitii, dar adevarata dragoste este vesnica, pentru ca este din Dumnezeu. Când aceasta iubire este prezenta în familie, casnicia devine o institutie indistructibila, superioara oricarui document juridic, mai tare decât moartea, avându-si nu numai originea, dar si destinatia si continuitatea în eternitate.

 Octavian Curpas

Phoenix, Arizona

RENUME si CARACTER

Florian Guler

Renumele, e cum ma vezi afara.

Iar caracterul, cum sunt în ascuns.

Renumele, sunt umbrele de seara,

Iar caracterul zorii ce-au ajuns.

 

Caldura focului e caracterul.

Renumele e fumul ce se cere sus.

E caracter aroma si misterul.

Si în viata cum era Isus.

 

Renumele e lupta mea cu tine,

Si caracterul lupta mea cu eu.

Renumele sfârseste în ruine.

Iar carcterul, sus… în Dumnezeu.

 

 

Tatal nostru care esti în ceruri

TATAL NOSTRU

 

Nu spune Tata,

daca în fiecare zi nu te comporti ca un fiu,

Nu spune nostru,

daca traiesti în egoismul tau,

Nu spune… care esti în ceruri

daca te gândesti numai la lucruri terestre,

[pullquote]

Tatal nostru

care esti în ceruri!

Sfinteasca-se Numele Tau;

vie Împaratia Ta;

faca-se voia Ta,

precum în cer si pe pamânt.

Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;

si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;

si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau.

Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!”

Matei, 6.9-13

[/pullquote]

Nu spune… sfinteasca-se numele Tau..

daca nu-L onorezi,

Nu spune..

vie împaratia Ta…

daca IL confunzi cu succesul material,

Nu spune… faca-se voia Ta

daca n-o accepti,

Nu spune… pâinea noastra cea de toate zilele..

daca nu te preocupa persoanele care mor de foame,

Nu spune… si NE iarta noua pacatele noastre…

daca urasti pe fratele tau,

Nu spune…si nu NE duce pe noi în ispita…

daca ai intentia sa pacatuiesti în continuare,

Nu spune… si NE mantuieste de cel rau…

daca nu iei atitudine contra raului,

Nu spune AMIN…

daca nu iei in serios cuvântul

TATALUI NOSTRU !

                                                       Michael

(Preluat din PE GÂNDURI,  de Rodica BOTAN)

Revarsare de Har în Biserica Baptista din Asheville, NC

O zi de sarbatoare si bucurie-

Botezul a 7 tineri nascuti din nou!

În data de 6 Noiembrie 2011 în orasul Asheville, NC – împlinind porunca Mântuitorului Isus Christos -, a avut loc oficierea actului de botez la sapte tineri (veniti din Republica MOLDOVA) din Biserica  Baptista „BETEL” din Asheville, NC.

Biserica din Asheville este  slujita de catre SIMION PLACINTA (pastor)  si  DANIEL HODUT (evanghelist). 

Informatii sumare despre tinerii care au îmbracat haina alba a botezului:

  • Georgeta Fulga, în vârsta de 27 de ani, venita de cca 1 an din Republica MOLDOVA, împreuna cu copilul si mama sa.

  • Mariana Coroban, în vârsta de 17 de ani, studenta în Asheville; este  împreuna cu parintii (Grigore si Lidia Coroban) si inca 3 frati;

  • Ioan Coroban, în vârsta de 19 de ani (fratele Marianei Coroban), este student în Asheville;

  • Diana Chistol, în vârsta de 15 de ani, eleva în Asheville; este  împreuna cu parintii (Ioan si Svetlana Chistol, muzicienii bisericii; mama fiind profesoara de muzica) si inca 3 frati;

  • Alina Spenache, în vârsta de 16 de ani, studenta în Asheville; este  împreuna cu parintii (Valer si Nina Spenache) si inca 6 frati;

  • Sergiu Batrincea, în vârsta de 21 de ani, student în Galati; parintii sunt în Republica Moldova, la Dubasari;

  • Denis Fala, în vârsta de 25 de ani,  venit de aproximativ 2 luni din R. Moldova; locuieste cu bunicii la Detroit; o tânara (Diana) s-a rugat insistent ca Domnul sa i se descopere si sa-l lumineze cu dragostea Jertfei Sale, ceea ce s-a si întâmplat!

 Tinerii candidati au fost pregatiti spiritual, învatând din Cuvântul Domnului sub calauzirea nemijlocita a Duhului Sfânt, în Biserica baptista Betel din Asheville-NC, sub îndrumarea plina de elan duhovnicesc a fratilor slujitori mentionati:

Simion Placinta, pastor în Biserica Baptista din Greenfield Massachusetts, oras situat la cca 900 mile distanta de Asheville.

Daniel Hodut, Evanghelist (împreuna slujitor cu Simion Placinta, sub calauzirea Duhului Sfânt) din Greer South Carolina, oras situat cca 60 mile departare de Asheville. Prin competente servicii de caticheza, Daniel Hodut, precum si prin aportul substantial al pastorului Simion Placinta, un devotat rob al lui Dumnezeu, au reusit sa comprime deseori distantele fata de Asheville-NC, pentru a fi împreuna cu cei care aveau nevoie de o buna îndrumare spre bratele strapunse si pline de nespusa dragoste ale Mântuitorului Isus Christos!

 Marea Sarbatoare  a fost placut ornamentata – îndeosebi de prezenta Domnul Isus si a Duhului Sfânt, vizibila acum în cele 7 suflete care au primit chemarea Sa la pocainta –, dar si de participarea mai multor grupuri de credinciosi din câteva biserici române (de crestini baptisti din America), însotiti de pastori sau lideri cu muzica.

Cronicarul a consemnat  participarea urmatorilor:

  • Viorel Clintoc, pastor la Biserica Baptista „Harul” din Akron (Ohio), împreuna cu fanfara dirijata de Florea Burca, si un grup de cântareti;

  • Ionica Pelea, pastor la Biserica Baptista din Charlotte, împreuna cu pastorul asistent si un grup din biserica care l-au ladat pe Domnul Vietii prin cântare;

  • Nelu Urs, pastor la Biserica Baptista din Hickory, împreuna cu majoritatea membrilor bisericii si Corul dirijat de pastorul asistent Iacob Brâncovan (la pian, Vica Netza);

  • Aurel Chiu, pastor la Biserica Baptista din Greenville, South Carolina;

  • Sandu Palaghia, pastor la Biserica Penticostala din Greer South Carolina;

  • Dumitru Capatâna, pastor la cea de a doua Biserica Baptista din Asheville-NC;

  • Florea Burca si Todorut Nistor, din Biserica Baptista Harul din Florida, împreuna cu familiile, fanfara si un grup de cântareti.

    Momentele care au jalonat Sarbatoarea

a) Marturii ale candidatilor la botez:

marturia lui Sergiu: e singurul din familia sa care a ajuns pe pamânt american; a remarcat versetul de aur al Bibliei, Ioan 3:16, sub umbrela caruia se odihneste acum: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”

marturia lui Denis:printr-o mare minune se afla în USA; a subliniat ca a fost cineva care i-a spus despre Jertfa lui Isus si ca s-a rugat pentru el continuu, pâna ce a înteles cuvântul si s-a hotarât sa intre în apa botezului; , si ca e lucrarea Duhului Sfânt la inima lui.

b) Cuvântul participantilor la botez:

  • Pastorii au avut câte un scurt cuvânt din partea Domnului de încurajare pentru candidatii la botez;

    Daniel Hodut a avut îndemnul din Psalmul 73: 23-25; 28, luând cuvinte pline de putere, de mari promisiuni pe cararea vietii, din partea celui care îsi face din Domnul locul lui de adapost:

    Însa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreapta; ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi în slava. Pe cine altul am eu în cer în afara de Tine? Si pe pamânt nu-mi gasesc placerea în nimeni decât în Tine. (…) Cât pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.”;

  • Pastorul Simion Placinta a vorbit din cartea Deuteronom, 27.9-11; 28.1-14; 30.11-14 si 19-20, subliniind idei si fapte de maxima importanta pentru candidatii la botez:

Voi, de-acum sunteti cineva! Daca ascultati de Domnul, binecuvântarile va vor însoti, asa cum sunt promise în Scriptura. Nu e mai presus de puterile voastre, promisiunile fiind facute de Dumnezeu.: Iata ca Eu sunt cu voi, pâna la sfârsitul veacurilor.. Dumnezeu ia azi ca martor Cerul si Pamântul pentru ceea ce promite El si pentru ceea ce declara candidatii la botez, credinta, pocainta si ca-l vor asculta si-L vor urma pe Domnul lor!

c) Pastorul Simion Placinta a împlinit  porunca cu fiecare, botezând candidatii (prin scufundare în apa, conform cu învatatura biblica, în prezenta martorilor vazuti si nevazuti), acestia marturisindu-si credinta in Isus Christos Domnul;

d) Pastorul Nelu Urs, a marturisit Cuvântul Domnului (CLICK AICI), cu tema: Importanta Botezului Biblic, folosind, ca suport al predicii, Efeseni, 4:5, „Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.

A urmat actul biblic  “Rugaciunea si punerea mâinilor ” de catre ceata pastorilor prezenti (peste cei de curand intrati in turma Domnului Isus).

In final, in Biserica a avut loc Cina Domnului, prin participarea pentru prima data si a celor 7 tineri botezati.

Oficierea a fost încredintata pastorului Ionica Pelea care a citit textul din Matei, 26.26-29.

Sarbatoarea,  înaltatoare si plina de har divin,  s-a incheiat cu o Masa de dragoste (agapa) la care au participat majoritatea celor prezenti la aceasta mareata festivitate!

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta în Hristos si care raspândeste prin noi, în orice loc, mireasma cunostintei Lui!


Ferice de cei saraci în duh

Conditia de a fi fericit

By George Danciu

Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor! (Matei, 5:3)

Fericirea, e un subiect mereu actual. Majoritatea oamenilor doresc fericirea. Dar fiecare o defineste în felul sau, dupa pozitia în care se raporteaza fata de suveranitatea lui Dumnezeu si care sunt aspiratiile sale sufletesti de la aceasta viata.

Iata cîteva definitii pentru fericire, care ne vor edifica: Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Stare de satisfactie deplina. Atunci când te socoti multumit, satisfacut.

[pullquote]Adevarata fericire nu tine de domeniul fizicului, ci de cel spiritual “A fi in Hristos” înseamna a cunoaste cu adevarat fericirea. Pentru aceasta trebuie însa multa straduinta si cunostinta.

Vavila Popovici[/pullquote]

Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite ca sinonime în diferite locuri din Biblie. Unele traduceri pun cuvântul ferice, altele binecuvântat.

In general, pentru oameni fericirea e deplina atunci când e vorbit de bine (binecuvântat) de oamesemenii sai. Dar asa îsi primeste slava de la oameni, nu însa si de la Dumnezeu.

Dar, cu adevarat fericit e omul care e vorbit de bine de Dumnezeu. Dumnezeu i-a laudat si i-a vorbit de bine pe patriarhul Avraam si pe împaratul David. Pe primul, l-a numit prietenul Sau, iar despre al doilea a zis ca e un om dupa inima Lui.

Sa analizam conditia data fericirii de catre însusi Isus Cristos:

Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!

Billy Graham, marele evanghelist al secolului XX care a efectuat numeroase cruciade de evanghelizare în întrega lume, iar în România în anul  1985,  timp de 11 zile, 6-17 Septembrie,  când a prezentat vestea buna a Evangheliei vorbind în mai multe orase (Cluj, Timisoara, Sibiu, Biserica Manastirii Verona, Suceava, Bucuresti),  a spus si aceste cuvinte memorabile:

Saraci în duh sunt aceea care parasesc încrederea în ei însisi si primesc sa faca ceea ce a zis Domnul Isus: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze.”  Devii sarac în duh când îti dai seama ca nu esti indispensabil.

Mântuitorul si-a început Predica de pe munte cu aceste cuvinte: Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!

Ce a înteles El, însa, prin cei saraci în duh? Sarac este acela care nu are cele necesare pentru trai. Si sarac în duh este omul care simte si recunoaste cu smerenie si închinare, ca îi lipseste lucrul de care are nevoie pentru viata duhovniceasca si divina, dar pe care poate si trebuie sa-l ceara de la Dumnezeul cel mare…(din volumul de predici din sec. XIX, al preotului Hofacker din Wurttemberg, Germania).

Mântuitorul Isus face din saracia în duh poarta pe care se poate intra în Împaratia cerurilor.

Dumnezeu îi numeste fericiti si binecuvântati pe cei saraci în duh care pot fi umpluti de harul lui Dumnezeu care aduce mântuire.

Trebuie sa aiba loc un proces de golire a omului de sinele sau si de umplere treptata cu caracterul lui Isus, Domnul Dumnezeu (bunatatea, mila, puritatea, smerenia, pacea, dreptatea).

Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mâhnita. (Psalm 51.17)

Domnul (…) strânge surghiunitii (…) tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile. (Psalm 147,2-3)

Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; (Isaia, 61.1)

În Evanghelii gasim ca Isus vorbind multimilor de oameni a  repetat aceste cuvinte: Cine are urechi de auzit sa auda. AMIN!


 

Seminar despre Dumnezeu

Cugetari culese

 de George Danciu

Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.  

                                                Geneza, BIBLIA                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           

Daca Dumnezeu nu exista si tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.          

Pascal

Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul, ca sa stiu mersul timpului, mersul trenurilor, ca sa stiu mersul drumurilor si Biblia, ca sa stiu mersuul vietii.          

Caragiale

Isus… daca nu ar fi trait niciodata, nu am fi fost în stare sa-L inventam.                                                            

Wink

Ferice de cine citeste si împlineste…      

  Domnul Isus Hristos

Daca nu constientizam existenta lui Dumnezeu, nu ne putem numi oameni, ci animale.          

  Vavila Popovici

Atentie! Praful de pe Biblia ta te va face praf!         

 Petru Cosarba

Daca ar fi sa fiu dus la închisoare si mi s-ar îngadui sa iau cu mine numai o singura carte, as  alege Biblia.

Goethe.

Dumnezeu este cauza existentei noastre pe pamânt; ceea ce vedem în jurul nostru sunt fenomene ale existentei.

Vavila Popovici

La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viata, nu printr-un anumit fel de a gândi.

Christos Yannaras

Eu sunt cel ce sunt, adica despre Dumnezeu nu se poate spune mai mult decât atât: El este pretutindeni, în tot ceea ce este si-n tot ce ar mai putea fi.

 Vavila Popovici

Stiinta îmi spune ca Dumnezeu trebuie sa existe. Mintea îmi spune ca niciodata n-am sa-l pot întelege. Dar inima îmi spune ca nici nu trebuie s-o fac.

   Dan Brown

Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.

     Isus Hristos

Pascal a formulat superb: Dumnezeu este pretutindeni centru si nicaieri margine.    

Vavila Popovici

În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

  Petre Tutea

Dumnezeu tace, ca un bun Învatator, dupa ce ne-a înzestrat cu cuget si cu liberul arbitru.

     Vavila Popovici

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

  Isus Hristos

Fara Dumnezeu omul ramâne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri

  Petre Tutea

Între om si Dumnezeu – religia, filosofia.

Vavila Popovici

Dar Stefan, plin de Duhul Sfânt, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; si a zis: „Iata, vad cerurile deschise, si pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci sa racneasca, si-au astupat urechile si s-au napustit toti într-un gând asupra lui.L-au târât afara din cetate si l-au ucis cu pietre. Martorii si-au pus hainele la picioarele unui tânar, numit Saul. Si aruncau cu pietre în Stefan, care se ruga si zicea: „Doamne Isuse, primeste duhul meu!”

                                                                                                                                          Luca, Faptele apostolilor, 7

Ferice de cine citeste

În Biblie cuvântul fericire este pus în concordanta cu ascultarea si împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu


Fericirea e promisa pentru cei care citesc Biblia si asculta de învatatura ei si cauta sa împlineasca poruncile lui Dumnezeu.

Nu este alta fericire pentru om decât sa manânce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.Cine, în adevar, poate sa manânce si sa se bucure fara El? Caci El da omului placut Lui întelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos îi da grija sa strânga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vânt. (Eclesiastul, 2:24-26)

[pullquote]Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise în ea! Caci vremea este aproape!

Apocalipsa, 1:3[/pullquote]

Evanghelia lui Luca spune Caci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (1.37).

Orice scrie în Sfânta Scriptura are putere, deoarece e adevar, care s-a împlinit si se împlineste caci Dumnezeu vegheaza la aceasta.

Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite adesea ca sinonime. Si sunt sinonime în multe privinte. Fericirea o ai atunci când esti binecuvântat. Esti cuvântat de bine. Fericit esti când Dumnezeu te vorbeste de bine. Când lui Dumnezeu i se face mila de tine si te binecuvânta.

Te vorbeste de bine, nu îti trimite foc si pucioasa ca Sodomei si Gomorei …

Prin credinta în Dumnezeu, în viata si lucrarea lui Isus Cristos, si, prin pocainta de faptele imorale, esti absolvit de vinovatie, daca începi sa traiesti în ascultarea de El.

Pe paginile Sfintei Scripturi sta scris, in Geneza 12, cum Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-l urmeze. Dar, mai întâi se pare ca îndemnul plrcarii l-a primit Terah, tatal lui si, împreuna cu Avram si nepotul Lot,  s-a îndreptat în directia indicata de Dumnezeu. Au ajuns pâna la Haran, unde Terah a murit si a fost îngropat. Unii nu au harul sa-si sfârseasca calatoria în Canaan, împotmolindu-se pe drum. Nu a fost însa si cazul lui Avraam, care s-a încrezut în Domnul.

Oricine are nadejdea aceasta în El se curateste, dupa cum El este curat. (1 Ioan, 1:3)

Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.(…) Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran. (…) Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: „Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.” Si i-a zis: „Asa va fi samânta ta.”Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.(Geneza, 12.1-4; 15.5-6)

Când Dumnezeu a vazut strarea depravata a oamenilor  din Sodoma, imorala,  rautatea lor fiind strigatoare la Cer, El s-a agândit la  Avraam:

Atunci Domnul a zis: „Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac? (… ) Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”… Si Domnul a zis: „Strigatul împotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor într-adevar este nespus de greu.(Geneza, 18)

Ce vreau sa spun, e faptul ca Avraam a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu si l-a numit prietenul Sau, de aceea nu a ascuns de Avraam ce avea de gând sa faca cu Sodoma si adorit, din pricina lui Avraam ( prietenul Sau) sa-l salveze pe Lot (nepotul lui Avraam).

Avraam era un om cu vaza, binecuvântat nu numai spiritual, ci si material. El umbla cu Dumnezeu, în voia Lui. Si, Avraam, era fericit!

Avraam a cautat în permanenta sa faca voia lui Dumnezeu, si, împlinind-o, Avraam a ajuns sa fie fericit înca de pe acest pamânt!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (…) Prin credinta Avraam, când a fost chemat sa plece într-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta a venit si s-a asezat el în tara fagaduintei, ca într-o tara care nu era a lui, si a locuit în corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau împreuna-mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. (Evrei, 11: 1-3; 8-10)

George Danciu

Barbarism legalizat prin traditie

Sfânta traditie bate legea bunului simt medical

Opinia publica s-a “familiarizat” deja cu barbarismul de care da dovada inconstienta preotilor care “oficiaza” actul “increstinarii” copiilor de câteva saptamâni. Constitutia României arata clar ca religia este o chestiune de optiune liber consimtita, ori copilul e agresat fizic si psihic prin acel act la mâna sfintei traditii, nebiblice si abuzive.

Biblia, care cuprinde cartile canonice – nici vorba de asa zisa sfânta traditie – invata ca “Cine crede si se va boteza va fi mâtuit, iar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu, 16.16). Copilul, inocent, el este inconstient dpdv al intelegerii pocaintei si credintei (docrtinei crestine biblice), deci, actul in sine este, cum se zice, ca si apa sfintita, nici nu ajuta, nici nu incurca!

[pullquote]Legile sunt uneori permisive, dar bunul simt este filtrul cel mai fin care ar trebui sa ne opreasca de la actiuni care pot rani sufletele semenilor.

Vavila Popovici[/pullquote]

 

Doar ca il poate omorî inconstienta si grosolania preotilor, care, in fata traumelor copilului micut, supus supliciului, sa raspunda cu nonsalanta:

Nu s-a întâmplat niciodata vreun accident!”  – Justificare neadevarata!

Redam mai jos cazul publicat azi 31.X.2011 de  gândul.info/news, sub titlul Experienta traumatizanta la un botez: bebelus în “soc apneic” dupa ce este scufundat în cristelnita

Articolul la care ne referim reaminteste si alte  cazuri in care, in loc sa faca un bine, familiei si copilului, cum se propovaduieste  (degeaba), adica, vezi Doamne, sa nu moara copilul nebotezat-increstinat, il omoara “botezat”, cu zile.

Insa invatatura Mantuitorului Isus zice asa:

Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi. (Marcu, 2.17)

Nu venise pentru cei care nu-L pot primi (si sunt inocenti dpdv al moralei). Isus a venit pentru cei pacatosi, sa-i cheame la pocainta.

Actul comis de preoti e cu totul nejustificat. Ar trebui sa se teama de vremea când li se va cere sa dea socoteala pentru faptele lor de-o cruzime (neglijenta-necrestineasca) deloc necesare copiilor de câteva saptamâni.

 Andrei CIOBANU

***

Experienta traumatizanta la un botez: bebelus în “soc apneic” dupa ce este scufundat în cristelnita

 de Diana Marcu

Dupa ce a fost scufundat de trei ori în cristelnita, cu capul în jos, un bebelus de doua luni si jumatate a început sa tremure cu convulsii pret de câteva secunde. Ceea ce pentru mama copilului a fost un episod traumatizant, diagnosticat ulterior de un pediatru drept “soc apneic”, pentru preotul care a oficiat botezul a fost un fapt obisnuit. Scena însa a fost înregistrata de un cameraman care “a sistat filmarea în momentul în care a vazut copilul iesit vânat din cazan”, ne-a declarat mama, Andreea R.

“Nu s-a întâmplat nimic deosebit”, explica pentru gândul Tudor Gheorghe, parohul bisericii din Bucuresti, unde a avut loc incidentul. “Mai mult a intrat în panica nasa”, mai spune acesta, povestind ca la botez a ajuns si o salvare, chemata de martorii la eveniment, pentru a consulta bebelusul.

“Cum a venit, asa a plecat. Copilul era bine”, sustine parintele Gheorghe amintindu-si ca în acel moment în biserica se mai afla un medic pediatru, nas la un alt botez. “A vazut si el copilul si le-a spus tuturor sa stea linistiti”. “Nu s-a întâmplat niciodata vreun accident”, da asigurari parohul amintind de cei 28 de ani de preotie pe care îi are.

“Nu are cum sa se întâmple ceva neplacut”, mai spune acesta rememorând o replica pe care tatal copilului i-ar fi dat-o la finalul ceremonialului religios. “Mi-a spus ca a mai avut un astfel de episod si acasa”.

ASCULTA cum explica preotul paroh Tudor Gheorghe incidentul de la botez

Mama lui Filip, bebelusul crestinat la mijlocul lui octombrie la biserica Precupetii Vechi din Capitala, afirma ca episoadele sunt diferite. “Sotul meu a crezut ca Filip s-a înecat cu apa, ca atunci când acasa a înghitit apa la baita si a tusit”, povesteste Andreea R. “La botez însa, copilul a iesit din apa vânat si cu ochii bulbucati. N-a mai respirat”, sustine mama. “Se auzea doar preotul care ne cerea sa avem încredere în Dumnezeu, ca Filip o sa-si revina, dar clipele alea au fost cumplite”, mai spune aceasta. Femeia îsi aminteste cu groaza clipele traite. “Mi s-au parut minute. Filip era alb, fara reactie”, povesteste Andreea.

Prematurii primesc recomandare speciala de botez

“Acestea sunt simptomele socului apneic”, declara pentru gândul Alina Boboc, medic pediatru. Doctorul, care a diagnosticat copilul în urma relatarii mamei, vorbeste despre absenta respiratiei si spune ca aceasta poate duce la stop cardiorespirator si ulterior la moarte în cazul unui nou-nascut. “Exista copii care pot face stop respirator în contact cu apa”, afirma Alina Boboc, explicând ca nou-nascutii nu au deprinderea de a-si tine respiratia: “Scufundati pâna peste cap, ei aspira apa, care patrunde în caile respiratorii si ulterior în plamâni”.

“Botezul nu înseamna barbarism”, afirma dr. Boboc, care sustine ca parintii ar trebui sa ceara preotilor, la oficierea botezului, sa nu le scufunde copilul în cristelnita în totalitate. “Nu cu capul la fund, ci doar pâna la gât”, recomanda pediatrul, “pentru a evita orice risc”. “De altfel, copiii nascuti prematur primesc chiar o recomandare medicala parafata în legatura cu modul în care ar trebui botezati”, mai spune dr. Boboc. Medicul, colaborator al Spitalului Judetean Ilfov, sectia Neonatologie, aminteste cazurile copiilor care au murit dupa botez, la Sibiu si în Republica Moldova.

Reprezentantii Patriarhiei sustin ca nu au auzit în România de cazuri în care nou-nascutii sa fi avut de suferit de pe urma botezului. “În acele cazuri a fost vorba de probleme medicale pe care copiii le aveau si au fost confirmate de rezultatele autopsiei”, spune parintele Constantin Stoica. “În 1996 un copil din zona Giulesti a murit la o saptamâna dupa ce a fost botezat, dar era bolnav de pneumonie, iar raportul histopatologic a confirmat diagnosticul”, conchide preotul Stoica.

Citeste si BISERICA FACE PACTUL CU INTERNETUL. Drumul banilor din pomelnice online: 1 euro acatistul de o zi, 24 de euro abonamentul la pomenire pe o luna

Un copil a murit înecat peste Prut

Un nou-nascut însa a murit înecat la botez, în iulie 2010. Tragedia s-a petrecut peste Prut, în comuna Mihaileni, când copilul sotilor Gaidau a fost scufundat de trei ori în cristelnita. Bebelusul si-a pierdut cunostinta, iar câteva minute mai târziu un doctor chemat de urgenta a constat decesul. Desi preotul a sustinut ca este nevinovat, la autopsie s-a stabilit contrariul. Copilul a murit prin asfixie mecanica prin înec, iar preotul e judecat pentru omor prin imprudenta.

“Sotul meu a iesit din biserica. N-a mai rezistat sa-l vada pe cel mic bagat în apa”

Printr-o tragedie au trecut sotii Bianca si Marius Vintila din satul Sasag, Sibiu. Ei si-au pierdut fiul, pe Marius Claudiu, la doar câteva ore dupa botez, pe 19 octombrie 2009. Baiatul avea doar 6 saptamâni. “Preotul Schiau nici nu si-a cerut scuze”, povesteste cu tristete Bianca Vintila. “E în continuare cu noi în sat, trece prin fata portii si nu a venit odata sa ne întrebe ce simtim. Ba dimpotriva, a încercat sa ne faca si rau dupa tot necazul”, sustine tânara. Ea spune ca fiul ei nu a fost bolnav, asa cum ar fi explicat preotul ulterior satenilor din Hasag. “Am bilet la iesirea din spital unde zice clar ca copilul era clinic sanatos”, declara mama pentru gândul.

Bianca Vintila nu-si explica rezultatul de la autopsie, care a venit dupa patru luni, potrivit caruia baiatul ei a avut o problema la inima. “Dar când a venit SMURD-ul si am mers la Sura, o ora s-au chinuit sa-l resusciteze. Iar când am ajuns cu el la Spitalul de Pediatrie din Sibiu ne-au zis ca avea apa la plamâni, ca plamânii lui sunt mici”, aminteste femeia plângând. “A murit la doua dimineata”, rememoreaza aceasta.

La un an de la pierderea lui Marius, sotii Vintila au mai avut un copil, un baiat, Ricardo, pe care l-au botezat la Sibiu, si nu în Hasag la preotul Ioan Schiau. “Eu n-am putut sa merg. A mers doar sotul care a iesit din biserica când l-a bagat în cristelnita pe Ricardo. N-a mai rezistat”, încheie femeia.

Halloween-ul, o sarbatoare necrestineasca

Halloween” – O sarbatoare pagâna

Motto:

Când ai dat peste un adevar, n-ai voie sa-l tii pentru tine. Adevarul e ceva public. Ai datoria sa-l împarti cu toti.(Cugetari, D.I. Suchianu)

Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: caci M-am coborât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (…) Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata.(Ioan, 6:37-38; 14:6)

Unul dintre apostolii Domnului Isus marturiseste la începutul scurtei sale epistole, de doar 25 de versete, ca a fost nevoit sa schimbe subiectul pe care ar fi dorit a-l scrie:

Preaiubitilor, pe când cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mântuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va îndemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna. (Iuda, 3)

La semnalul de alarma tras de Laurentiu Dumitru în articolul sau Halloween-ul, o sarbatoare de care nu avem nevoie, în ALTERMEDIA.INFO si eu am fost nevoit sa nu trec cu vederea subiectul zilei.

 Dumnezeu a dat poruncile Sale ca sa fie învatate si respectate cu sfintenie.

 Dumnezeu a scris cu degetul Sau, în piatra, Tablele Legii (Exod, 20):

Sa nu ai alti dumnezei înafara de mine.

Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo înfatisare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pamânt, sau în apele mai de jos decât pamântul.

Sa nu te închini înaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos (…)

Sa nu iei în desert Numele Domnului Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua în desert Numele Lui.

Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta.Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele în tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.

Sa nu ucizi.

Sa nu preacurvesti.

Sa nu furi.

Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau.

Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau.

Cel mai întelept om, Solomon, îsi încheie învatatura lasata urmasilor sai, cu aceste cuvinte:

Sa ascultam, dar, încheierea tuturor învataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau (Eclesiastul, 12:13-14)

Dupa cum întelege orice om cu discernamânt – obisnuit cu ce vrea Dumnezeu sa spuna în Cuvântul Sau – Dumnezeu pretinde ca numai Lui sa i ne închinam si sa-i aducem lauda. Si, omul,  trebuie sa traiasca o viata morala, dupa Cuvântul Sau .

Cum ar putea întelege cei care nu respecta aceste principii?

Sa ne venim în fire, sa venim la El cu pocainta si sa-i cerem iertare, în Numele lui Isus, singurul Mijlocitor între om si Dumnezeu.   Dumnezeu este credincios si drept ca sa ne ierte, daca incepem sa traim prin credinta si pocainta. (1 Timotei, 2:1-5; 1 Ioan 1: 7-10 si 2.1).

Dumnezeu este Duh si Lui trebuie sa ne închinam în Duh si în Adevar (Ioan, 4:23-24).

Toata închinarea si toata slava (gloria, lauda) i se cuvin doar lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Duhul Sfânt). AMIN!

TOATA INCHINAREA  SI TOATA ADORAREA TIE ITI DARUIESC, O,  DOMNUL MEU!


                                                        ***                                                                         ***

                                                                                                          ***



Halloween-ul, o sarbatoare de care nu avem nevoie

de Laurentiu Dumitru

CRESTINII NOSTRI mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…

 Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

 America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.

 De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

 Ca si in anii precedenti si in acest an (2002 n.n.), la noi s-a promovat aceasta sarbatoare: gradinite si teatre pentru copii speculand momentul. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror si cartile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).

 Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica.

 Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli.

Cortina de fier, parte a vietii lui Richard Wurmbrand

 Pastorul Richard Wurmbrand este una dintre personalitatile care si-au pus viata la dispozitia semenilor, asumându-si riscul de a suferi închisoarea, boala si, în cele din urma, exilul.

Articol preluat de pe http://www.richard-wurmbrand.ro/

Caracterul puternic l-a ajutat sa învinga tragediile prin care a trecut si sa le transforme în tot atâtea victorii. Dupa ce, în prima tinerete, a încercat experienta comunista, descoperirea credintei în Isus Hristos i-a aratat sensul existentei crestine si desertaciunea devastatoare a necredintei.

Firea vulcanica si constructiva l-a antrenat în gesturi si actiuni puternic contestatoare, într-o lupta pe viata si pe moarte împotriva comunismului identificat cu ateismul. A împartit Biblii ostasilor Armatei Rosii în timpul ocupatiei sovietice. A protestat în 1948, în timpul unei conferinte generale a cultelor din România, împotriva falsului ecumenism si a ipocriziei guvernului comunist, care încerca sa-si subordoneze slujitorii bisericilor si sa-i transforme pe credinciosi în unelte inconstiente ale ateismului de stat. ?i-a manifestat public dezacordul cu practicile comuniste si, în cele din urma, a fost arestat si condamnat în doua rânduri, în 1948 si 1959, acuzat întâi de „uneltire contra ordinii de stat“, apoi de „activitate intensa contra clasei muncitoare“.

Dupa 14 ani de închisoare a reusit sa emigreze în Occident, împreuna cu sotia si fiul (dupa ce Sabina Wurmbrand suferise ea însasi încarcerarea si munca fortata).

Ajuns în Occident, pastorul Wurmbrand abia ca îsi începea lupta împotriva comunismului, de asta data în conditiile libertatii depline. O libertate care putea fi folosita de oricine, în orice directie, fara nicio raspundere. Cu temperamentul unui „Pavel al Cortinei de Fier“ (cum l-a numit cineva), uneori cu duhul blândetii, alteori cu vehementa, i-a pus la stâlpul infamiei pe ateii îmbracati în haine de pacifisti si de adepti ai „coexistentei pasnice între sisteme“, demascându-le ipocrizia si, în acelasi timp, luptând pentru drepturile crestinilor ramasi sub opresiunea comunista. Tuturor celor care încercau sa-l denigreze si sa i se opuna le arata cicatricile care-i brazdau trupul, din timpul anchetelor si torturii.

A devenit un personaj legendar si un autor de carti cu tiraje uriase, care – toate – propovaduiau credinta crestina si Evanghelia dreptatii. El este cel care a facut cunoscuta si recunoscuta în Statele Unite si în lumea întreaga intensitatea represiunii comuniste din România, argumentând-o cu propriul destin.

La Memorialul Sighet, figura lui Richard Wurmbrand ocupa un loc meritat în sala dedicata martirilor. Prezent în sala Represiunea împotriva Bisericii, portretul sau priveste cu solidaritate crestina spre slujitorii altarelor care i-au fost alaturi în anii lungi de închisoare si care îi sunt si azi alaturi în amintire. Cei mai multi dintre ei au murit, dar pentru vizitatorii muzeului reprezinta exemple vii ale jertfei crestine.

Vizitele tot mai numeroase, mai ales ale tinerilor, sunt o promisiune ca memoria lor va fi celebrata mult în timp. Conferintele, prezentarile de carti si de filme – cum au fost cele din 2005, facute de Mihai Wurmbrand sub egida fundatiei Vocea Martirilor si a Forumului Civic Crestin – sunt momente de încarcatura si adeziune spirituala sau – de ce nu? – o garantie ca exemplul luptatorilor pentru libertate crestina este nu numai asigurat, ci si transformat într-un model capabil sa functioneze în viitoarele generatii.

Romulus Rusan

Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta

 Invatatura ortodoxa amageste, minte si duce poporul in ratacire

Andrei Ciobanu

Teologii ortodocsi, ca de altfel si cei catolici, ramân de secole la o invatatura  rigida, plina de superstitii si neadevarata, deci falsa, care contravine flagrant Cuvântului Sfânt de pe paginile Sfintei  Scripturi a lui  Dumnezeu!

Propovaduiesc cu precadere “sfânta” lor traditie care cuprind  invataturi omenesti, saracacioase (lumesti, firesti) care tin in continuare poporul in intunerec. Iar oamneii sunt atrasi in valuri-valuri spre ortodoxie, ca si in aceste zile ale sfintilor Andrei si Dimitrie, mai ales de continutul superstitiilor care sunt seva sfintei lor traditii ,  de “moaste” si icoane “facatoare de minuni”, decât de predicarea evangheliei (a vestii bune ca putem fi salvati prin credinta si pocainta). Omul are nevoie de credinta in Dumnezeu si de pocainta, de renuntare si remuscare, vis a vis de  faptele care contravin Cuvantului lui Dumnezeu.

Domnul Isus a declarat cât se poate de clar: “Eu sunt calea si adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decvt prin Mine.” (Ioan, 14:6)

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan, 17:3)

Sub unul din titlurile pompoase ale vremilor din urma de care vorbeste Biblia,  in cotidianul Gândul,  Ziar pe care il apreciez si-l citesc in mod sistematic pentru a fi la “zi” cu informatiile, citim in  25.X.2011 si urmatoarele:

Cum au ajuns MOASTELE SFÂNTULUI ANDREI în România. Biserica Ortodoxa, demonstratie de forta fara precedent, gasim informatii sumare ale momentului, vezi Doamne, istoric:

Sute de credinciosi au asteptat luni dimineata sa vada cu ochii lor moastele Sfâtului Apostol Andrei, venite tocmai din Grecia si aduse cu avionul de o delegatie elena, condusa de Înaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Hrisostom de Patras.

[pullquote]

 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai!

Osea, 4:6

[/pullquote]

Tot sute au fost si preotii veniti de la parohiile din Bucuresti si Ilfov sa faca parte din procesiunea Sfintelor Moaste ale Sfântului Apostol Andrei si ale icoanei Maicii Domnului – Prodromita de la Muntele Athos. Aceasta a fost condusa de capul BOR, Prea Ferictul Daniel, care a sosit în Dealul Arsenalului într-o limuzina de lux, cu numarul B 40 BOR.

Într-un chivot din argint, pe un postament din lemn purtat de patru ierarhi, moastele sfântului care i-a crestinat pe români au ajuns cu o dubita în Dealul Arsenalului, acolo unde se construieste Catedrala Mânturii Neamului.”

Patriarhul Daniel, însotit de membri ai Sinodului BOR, plus alte 700 de fete bisericesti au întâmpinat pretioasele moaste si au înconjurat amplasamentul noii catedrale.”

Lumina Cuvântului biblic:

A. Combaterea ereziilor

  1. E cât se poate de probabil ca, acele “ramasite” care se afla in acel chivot de argint sa n-aiba nici o legatura cu adevaratele “ramasite” ale apostolului Andrei care la aceasta vreme au ajuns “oale si ulcele”;

  1. Vorbind ipotetic, chiar daca ar fi precum se “crede” de catre popor, ca sunt “ramasite” din trupul sf. Andrei, nu au nici o relevanta in ochii lui Dumnezeu, care a dat o cu totul alta invatatura: “În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat; caci tarâna esti si în tarâna te vei întoarce.” (Geneza, 3:19) “Altul moare, cu amaraciunea în suflet, fara sa se fi bucurat de vreo fericire, si amândoi adorm în tarâna, amândoi sunt mâncati de viermi.” (Iov, 21:25-26)

  1. Corpul celui mort (in trup; care va invia pentru Judecata de apoi) va ajunge, dupa credinta sa, falsa sau autentica, fie in Iad, fie in Rai.

  1. Dar adu-ti aminte de Facatorul tau în zilele tineretii tale, pâna nu vin zilele cele rele si pâna nu se apropie anii când vei zice: „Nu gasesc nicio placere în ei”; (…) pâna nu se întoarce tarâna în pamânt, cum a fost, si pâna nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (…) Sa ascultam, dar, încheierea tuturor învataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” (Eclesiastul, 12:1;7; 12-13)

B. Afirmarea Cuvântului lui Dumnezeu

In Evanghelia dupa Luca (15.7) vedem ca Domnul Isus spune ce anume trebuie sa produca bucurie omului (si nu asa zisele “moaste”):

Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie în cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decât pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.

Iar apostolul Pavel le scrie celor din Filipi:

Încolo, fratii mei, bucurati-va în Domnul. Mie nu-mi este greu sa va scriu mereu aceleasi lucruri, iar voua va este de folos.(Epistola catre Filipeni, 3.1)

Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! “ (Filipeni, 4:4)

C. Nu putem lupta impotriva adevarului

Dar, daca aveti în inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti împotriva adevarului. (Iacov, 3.14)

Caci n-avem nicio putere împotriva adevarului, ci pentru adevar. (2 Corinteni, 13.8)

D. Sfanta Traditie a apostolilor (Faptele apostolilor)

Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: „Judecati voi singuri daca este drept înaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decât de Dumnezeu; (…) Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Fapte, 4:19; 5:29)

Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot

De ce trebuie sa ne amintim de nevasta lui Lot?

(GENEZA, 19:26 & LUCA, 17:32)

  Ana Tatar-Andras

Stim ca Lot era nepotul lui Avraam, omul credintei,  binecunoscut  drept  “prietenul lui Dumnezeu”. Pentru o vreme acesti oameni insemnati  calatoreau impreuna spre tara in care Dumnezeu promisese lui Avraam ca-l va binecuvanta si-l va face un neam mare, dar si un nume mare.

Ajunsi intr-un anumit loc se pare ca nu mai incapeau impreuna, deoarece  Avraam si Lot  aveau mari bogatii si, in cele din urma,  au fost nevoiti sa se desparta.  Lot a ales toata Câmpia Iordanului care era bine udata in intregime si a mers spre rasarit. Avraam a locuit in tara Canaan, iar Lot a locuit in cetatile din Câmpie unde si-a intins corturile pâna la Sodoma.

In calatoria sa trecatoare pe acest Pamânt, in drumul spre Canaanul Ceresc, Avraam a  zidit in cinstea  Domnului mai multe altare si i s-a inchinat Lui.

Insa nu gasim  nicaieri scris in Scriptura ca Lot ar fi zidit vreun altar Domnului. Poate si din aceasta cauza,  când îngerii Domnului l-au anuntat pe Lot de judecata lui Dumnezeu asupra Sodomei ?i Gomorei si i-a oferit sansa de a-si salva viata, el si  familia sa, iar Lot si-a instiintat ginerii, acestia credeau ca Lot glumeste!

Insa Dumnezeu a hotarât sa distruga Sodoma si Gomora prin foc si puciosa din cauza pacatelor strigatoare la cer ale oamenilor acelor cetati. Dar, din pricina lui Avraam, Dumnezeu a vrut sa-l salveze pe Lot si familia sa. 

Superficiali si fara credinta, ginerii  lui Lot au ramas pe loc in Sodoma!

Unul din ingeri i-a  zis lui Lot: “Scapa-ti viata;  sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti in vreun loc din Câmpie: scapa la munte ca sa nu pieri…

Nevasta lui Lot a calcat porunca, si-a intors capul sa priveasca inapoi spre lumea lasata in urma si supusa nimicirii prin foc si pucioasa!  Indata a fost transformata intr-un stâlp de sare.

Desi Lot fusese mult timp cu Avraam, crescând in preajma binecuvântarilor lui Dumnezeu,  Lot nu a învatat sa traiasca prin credinta in Dumnezeu, asemeni lui Avraam. Cum se poate sa traiesti asa de mult timp lânga un om al credintei ca si Avraam si sa nu înveti lectia?  Lot se gasea, cum se spune, “… in doua corabii” (ceea ce evident nu se poate). El voia imposibilul: sa aiba parte si de binecuvântarile Domnului, dar  si de “beneficiile” de-a se afla in Sodoma!  Bibila ne dezvaluie faptul ca Lot îsi chinuia sufletul în orasul lui. Nu, Lot nu era deloc fericit in situatia in care se afla, dar se complacea asa.

Ce oameni a pus Dumnezeu în viata ta ca sa înveti cum sa traiesti viata de credinta?

Cauti oameni ca si Avraam, plini de credinta, ca sa le poti urma exemplul?

Ce ai învatat pâna acum din purtarea lor? Te mustra constiinta când te simti confortabil în anumite pacate?

Daca Sodoma si Gomora erau asa de periculoase, oare de ce Lot si familia lui nu s-au mutat departe de intunerecul spiritual in care traiau acei oameni? S-au obisnuit cu pacatul? S-au obisnuit cu lumea din jur si cu obiceiurile lor?

Cum suntem noi? Ne-am obisnuit cu lumea din jurul nostru? Avem si noi “valorile” ei?

Cât este pretuit Cuvântul Domnului de cei din jurul nostru?

Este Cuvântul Domnului important pentru noi sau suntem confortabili cu pacatul si lumea?

Pentru ca Lot zabovea, îngerii au apucat pe Lot, pe nevasta lui si pe cele doua fiice ca sa-i scoata afara din oras înainte de pedeapsa.

Unii oameni sunt atinsi de Domnul si totusi se îndoiesc. Unii oameni sunt atinsi de Domnul dar totusi privesc înapoi. Unii oameni sunt atinsi de Domnul si totusi inima lor este mereu în lume si cu lumea.

Nevasta lui Lot a fost aproape scapata, dar s-a uitat înapoi si s-a prefacut într-un stâlp de sare.

Judecata lui Dumnezeu este dreapta pentru cei ce nu asculta.

Esti aproape de Împaratia lui Dumnezeu?

Esti aproape de mântuire?

Esti sensibil la atingerea lui Dumnezeu?

Vrei sa alegi astazi sa traiesti fara regrete fiind în Împaratia lui Dumnezeu, fiind mântuit, traind viata de credinta asa ca si Avraam?

Sa avem Cuvântul Domnului în inima noastra!

Intunerecul si placerile de-o clipa ale pacatului si lumii, ramâna afara, cu toata “bunastrarea” care o poate oferi!

Domnul sa ne ajute sa nu privim inapoi, ci sa privim inainte, spre  Viata vesnica!

Un Luther al României

Nu e nici o originalitate sa observi ca noile generatii, pretuiesc valorile dispretuite ieri si dispretuiesc, la rându-le, valorile prezente.”

                                                                   G.Calinescu

In filmul documentar DUMITRU CORNILESCU, pastorul evanghelic Petrica Hututui este vocea care ne poarta gândurile si pasii pe urmele marelui nostru carturar si teolog, traducatorul Bibliei in limba dulce a poporului român (1921), intr-o talmacire exceptionala, situata intre primele traduceri de marca din toate timpurile si din intreaga lume!.

Documentarul citeaza din opera monumentala Viata si lucrarea lui Dumitru Cornilescu, publicata in 1981 de catre inginerul român Alexandru Maianu, Prefata lucrarii sintetizând cu maiestrie drumul parcurs de un alt mare Luther, român.

S-au împlinit de curând 60 de ani de când Dumnezeu a facut românilor din tara si de pretutindeni un mare dar – Biblia, într-o traducere româneasca autentica, în graiul limpede si melodios care nea înaripat mintea si inima citind pe Creanga, Eminescu, Cosbuc.

Traducatorul Bibliei, despre care este vorba, a facut pentru starea spirituala a poporului român, mai mult decât oricare altul dintre înaintasii lui. El a introdus în casele românilor Cuvântul lui Dumnezeu, hranindu-i cu hrana spirituala pe care nici un scriitor laic nu ne-o putea da. Si acest om, spre deosebire de scriitorii amintiti mai sus, a ramas toata viata un necunoscut publicului român, desi a trait pâna în zilele noastre, fiind activ de-a lungul primelor trei sferturi ale veacului nostru, în anul 1975, la vârsta de 85 de ani, a trecut în împaratia luminilor, cel care a propovaduit lumina lui Dumnezeu fara întrerupere o viata de octogenar, atât în româneste, cât si în principalele limbi moderne.

Desi a fost nevoit sa traiasca ultimii 50 de ani ai vietii între straini, departe de vatra stramoseasca, el nu a uitat niciodata România. Am avut privilegiul ca în ultimii ani ai vietii sale sa-mi scrie si sa-i aud glasul. Vorbea cea mai autentica limba româneasca, limba pe care a iubit-o si în care a gândit pâna în ultimul ceas al vietii sale, desi 50 de ani nu a vorbit-o nici macar în casa, sotia nestiind româneste.

Rândurile care urmeaza sunt un prinos foarte modest adus memoriei lui Dumitru Cornilescu, la scurt timp dupa ce ne-a parasit. Dar chiar daca el nu mai este printre noi, el a ramas cu noi si va fi cu noi atât timp cât se va vorbi româneste, prin cele 5 000 000 de Biblii, în traducerea sa, care s-au raspândit pâna în prezent în casele celor ce vorbesc româneste pe toate continentele. Si Biblia tradusa de el continua sa se raspândeasca în cel putin 100 000 de exemplare în fiecare an. Daca alte carti de valoare ale culturii si spiritualitatii românesti au fost înlocuite în timp cu altele mai noi, curând dupa aparitia lor, Biblia în traducerea lui Cornilescu este înca pentru cei ce vorbesc româneste, aceeasi ca si acum 60 de ani. Si aceasta pentru ca traducatorul ei foloseste cel mai autentic limbaj românesc, care se adreseaza atât carturarului si cercetatorului, cât si fiecaruia din popor, dintre care trebuie mentionata multimea celor care au învatat sa citeasca, folosind ca abecedar chiar Biblia tradusa de Cornilescu.

Fiind de o modestie impresionanta, caracteristica marilor personalitati, si ascunzând cu grija de urechile marelui public orice ar fi putut constitui un prilej de mândrie pentru el, se cunosc foarte putine amanunte despre viata lui intima. Luptele de mare intensitate spirituala pe care le-a dus cu sine însusi, cu Dumnezeu si cu lumea, ne vor ramâne necunoscute pentru totdeauna. Nu stim nimic în afara de ceea ce el însusi ne-a lasat scris, într-o forma foarte simpla, într-una din cele mai modeste (si în acelasi timp pline de putere) brosuri crestine care s-au publicat în limba româna: Cum m-am întors la Dumnezeu si cum am spus si altora. Am citit-o de mai multe ori: când eram doar un copil, mai târziu, ca si acum, când scriu aceste rânduri. De mai multe ori, citind-o, am avut de gând sa scriu câte ceva despre autorul ei, despre conceptia lui asupra crestinismului, asa cum i-a fost descoperit de Dumnezeu. Dar de fiecare data am abandonat intentia aceasta pâna acum. Am abandonat-o, convins fiind ca nu voi putea adauga nimic de fond la expunerea autorului însusi, mai mult decât clara, completa si revelatoare. Mi s-a parut ca as comite un sacrilegiu.

Dar acum, dupa ce am a vut ocazia sa comunic personal cu autorul prin scris, si apoi sa iau cunostinta personal cu mostenirea spirituala pe care a lasat-o în dar viitorimii, dupa ce m-am inspirat din atmosfera de har de pe meleagurile unde a trait, în casa în care a trecut la Domnul sau, îndraznesc sa rup valul care i-a acoperit viata si sa fac cunoscut românilor pe acela care a facut mai mult bine spiritual neamului sau decât multi altii. Caci prin el, si pentru noi românii, „Cuvântul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar“.

Scriind aceste rânduri am încercat sa redau nu numai lucrarea lui, ci si simplitatea, modestia care l-a caracterizat pe Dumitru Cornilescu. Am încercat s-o fac pentru a continua iar nu a întrerupe, ceea ce a constituit pentru crestinii din tara noastra, din Elvetia, din America si din alte tari, o minune a vremurilor noastre: un om mare, într-un învelis fara stralucire; un mare lucrator al lui Dumnezeu, într-un trup de lut, plin de toate slabiciunile oamenilor, dar în acelasi timp întarit de harul lui Dumnezeu.

Dumitru Cornilescu a trecut de curând la Domnul sau, pe care L-a iubit, L-a înteles, L-a ascultat si L-a introdus în casele multora din poporul sau, în forma cea mai reala posibila, prin Cuvântul scris, în acest fel lucrarea lui a fost si continua sa fie o binecuvântare pentru toti cei ce citesc româneste si înseteaza dupa Cu vântul lui Dumnezeu. Ca si lucrarea sa, viata lui Dumitru Cornilescu a fost o binecuvântare pentru multi.

Cunoasterea vietii lui de catre cei care L-au descoperit pe Mântuitorul citind Biblia tradusa de el, ascultând predicile lui în direct si prin radio, sau citind cartile scrise de el, nu poate fi decât de un real folos. Rândurile care urmeaza sunt o marturie a puterii fizice, sufletesti si spirituale care l-a însufletit de-a lungul întregii sale calatorii pe acest pamânt. Fie ca ea sa dea un nou imbold vietii de credinta a celor rascumparati din felul desert de vietuire, prin citirea Bibliei. Iar pentru cei care nu au citit-o înca si nu au descoperit izvoarele de apa vie care curg din ea, fie ca marturia vietii si lucrarii lui Dumitru Cornilescu, cuprinse în rândurile care urmeaza, sa constituie un imbold pentru citirea ei, spre spiritualitate. Lucrarea de fata se adreseaza de asemenea preotilor ortodocsi români, în ea ei vor reîntâlni un remarcabil coleg de breasla, care, prin traducerea Bibliei si prin propovaduirea principiilor descoperite în ea, a adus o contributie deosebita la realizarea menirii de preot, care este luminarea oamenilor prin Evanghelie. Public aceste rânduri cu ocazia unei duble aniversari: 60 de ani de la tiparirea primei editii a Bibliei în traducerea lui Dumitru Cornilescu si 90 de ani de la nasterea lui, la 4 aprilie 1891.”

Note

În urma unor puternice divergente doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfatuit de însusi Patriarhul Miron Cristea sa plece pentru o vreme din România, motiv pentru care s-a mutat în Elvetia, unde a si decedat în anul 1975.