Românul Petre Tutea

Seminar PETRE TUTEA

– Vorbe de duh din Citateistete.ro

http://www.citateistete.ro/


“CA SA CUNOASCA AZI PRIN BISERICA ÎNTELEPCIUNEA NESPUS DE FELURITA A LUI DUMNEZEU.”

                                                                          BIBLIA , Efeseni 3.10)


 


1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

[pullquote]Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

Petre Tutea[/pullquote]

2. Am avut revelatia ca, in afara de Dumnezeu, nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si când un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Domnului.

3. Acum, mai la batrânete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire, nu exista adevar.

4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu când discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort. Iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii s-­au nascut, dar s­-au nascut degeaba.

FOTO 2 (Petre Tutea: elev, student si publicist la Cluj)

7. Eu nu detest burghezia. Eu m­-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat, nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrân: “Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu il concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca il posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapân.”

8. Nu pot evita neplacerile batrânetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-­a tinut pâna aproape la nouazeci de ani. Insa batrânii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Când ma gândesc la suferintele batrânetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

9. Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.

10. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

11. Luther (…) a spus doua lucruri extraordinare: ca, creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie. El nu era asa batrân când a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin … Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

12. Shakespeare, pe lânga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti.

13. In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer.

14. Stii unde poti capata definitia omului? – Te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria nu ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

15. In biserica afli ca existi.

16. Ce pustiu ar fi spatiul daca nu ar fi punctat de biserici!

17. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia îi premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

18. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu când citesc cuvântul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de râs. Omul nu face altceva decât sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

19. Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o când nu eram in viata …” Pai cum sa fie creatura creator?

20. Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal, si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sunt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Crestinismul este pur si simplu.

21. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

22. A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

23. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

24. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

25. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

26. Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une maditation profonde qui l`a conduit jusqu`a la loi de la gravitation universelle”. si eu spun: daca Newton gândea pâna la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Când a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura “legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

27. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: nu are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social in care face fiecare ce vrea si in care numarul inlocuieste calitatea … Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

28. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa ramân indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gândesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

29. Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu nu a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

30. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când il intreaba Moise pe Dumnezeu: “Ce sa le spun alora de jos despre Tine?” – Dumnezeu ii spune: “Eu sunt cel ce sunt.”

31. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

32. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

33. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-­a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-­al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.

34. In Evul Mediu s­-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pâna îi ia dracul … Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pâna devii nauc. Ce­ au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! Nu au nici un adevar.

35. Babele evlavioase merg la absolut rugându-­se, iar filozoful trancanind silogisme.

36. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sunt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om, anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

37. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în masura în care e apropiat sfântul.

38. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

39. Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa cunoasca lucrurile. De acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gândirii logice.

40. Aparitia unui mare ganditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gândirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face câteodata sa cred ca gândirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu … De ce gândirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca nu o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita nu ar mai fi nici o diferenta.

41. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer … Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care … – Ca sa vezi, nici nu m-am gândit!

42. Inteligenta, oricât de mare, nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cât inteligenta e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

43. Intrebat fiind cum intelege gândirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamânt pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

44.Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atât de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? (…) Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti … Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atâtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Hristos – dar nu ne intereseaza!

45. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Iar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata. Cioran are o afirmatie extraordinara: “Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.”

46. Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

47. Nu e om, Kant. Nu a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lânga Kant.

48. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa câstigator deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfârsitul legionarilor.

49. La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – inseamna ca esti legionar. De ce acest “sindrom legionar” la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sunt singurii români care n-au avut in dictionar la litera G cuvântul gluma si când ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta îi punctul lor comun cu legionarii.

50. Nu se poate spune ca miscarea legionara nu a fost puternica! Nu a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian nu a durat, nici national­socialismul german nu a durat si erau similare cu miscarea legionara.

Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national­socialismul nu aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-­o intrunire se spune, Mussolini s­a uitat la ceas si a zis: “Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute sa ma trasneasca daca exista!” Si apoi s-­a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

51. Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Intr-­o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

52. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, când se comunica tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gândirii cu credinta în Dumnezeul crestin: “Robeste­-ma, Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)

53 Libertatea eu o aseman cu o frânghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru ca ei nu sunt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pâna la nivelul puscariei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

54. Liberatea omului e partea divina din el.

55. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

56. A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mântuitor.

57. E mai mântuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decât Platon.

58. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

59. Moartea ma determina sa fiu esential. M-­a impresionat foarte mult sunetul pamântului cazând pe cosciugul lui Nae Ionescu.

60. Mortii antici nu sunt deloc frumosi. Numai mortii crestini sunt. (…) Crestinii sunt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

61. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului. Omul e guvernat pe pamânt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care nu o poate atinge niciodata. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decat ateismul. Siinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti sa o schimbi, ca pentru tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapânirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publica intr­-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treaba si face fiecare ce vrea.

62. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sunt, fata de adevar, cum sunt curcile alea care se incurca printre popice.

63. Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punând parul pe haimanalele de pe ulita. Când a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: Nu au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

64. Fara nemurire si mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mântuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia …

65. Omul a depasit conditia de animal abia atunci când in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

66. Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramane asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa ii reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramane un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

67. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

68. Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramâne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotându­l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie – stiinta, oricât de savanta, nescotând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de capra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

69. Scara valorilor umane contine: sfântul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situandu­se infractorul. Sfântul, eroul si geniul sunt fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu­ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfânt, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa … Nimeni nu iti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in vârf, pentru ca nu e nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfântul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facând istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

70. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gândit decât biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evolutionista a stiintei.

71. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

72. Personalitatea e acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu isi mai apartine.

73. Eu am afirmat odata intr­un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntru eternitatii. Cand gandim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gândesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

74. Fata de maretia lui Hristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa il scuturi si constati ca arhetipurile lui sunt filozofice, dar daca muti arhetipurile acestea in religia lui Hristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon nu are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce in greceste inseamna “meserias”.

75. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

76. La intrebarile fundamentale “de ce?” si “in ce scop?” … o rurala româneasca raspunde: “d­aia”. A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice.

77. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-­au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

78. Cum vad participarea românilor de acum la mântuirea lor? – Simplu. Ducându­-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu ii lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

79. Am facut o marturisire intr-­o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

80. Pudoarea crestina e atât de pura, încât carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pâna la crestini nu a realizat nimeni.

81. Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

82. Cei mai crânceni si mai straluciti soldati sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II­lea, in care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

83. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca fara religie am latra precum câinii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatrânim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

84. Cine nu a putut fi înlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atât! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost înlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca aedvarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

85. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

86. Religia transforma poporul intr-­o masa de oameni culti.

87. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

88. Nivelul meu intelectual, chiar daca sunt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

89. Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

90. In Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: “imparatia mea nu e din lumea aceasta.” Asta-­i nemaiauzit! Du-­te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situeaza transcendent ca in Ispita de pe munte, in mod etern.

91. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

92. Revolutia franceza nu a fost o revolutie, nici revolutia rusa nu a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o “restructurare” a omului, aceasta s-a intâmplat o singura data in timp, la aparitia lui Hristos.

93. Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi intr-o curte inchisa – nu veti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pâna nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. In parabola cu oaia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral crestin”. Fiindca in universul lui Hristos o celula care mai palpita intr-un muribund e mai valoroasa decat toate galaxiile posibile.

94. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om.

95. Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, când se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna ….

96. Sfântul are forta de coeziune a pietrei.

97. Un sfânt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atât. Or, cu cât suntem mai avansati, mecanic si material, cu atât suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

98. Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

99. M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

100. Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: “Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sunt solidar cu dumneavoastra.”– “Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai de aceea am venit aici, ca nu suntem solidari unii cu altii …”

101. Când va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

102. Taranul este omul absolut.

103. I­-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. “Dar cum va socotiti?” -”Popa”, zic.-” Si unde aveti parohia?” –”N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.”

104. Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa imi para rau, dar nu are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide – indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. Nu am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici nu am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

105. Am avut si discipoli … Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sunt un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii …

106. A fost intrebat un taran, in inchisoare: “Ce intelegi din tot ce spune Petre Tutea!” Zice: “nu inteleg nimic, dar e o grozavie!”

107. Când am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant – puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit … Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

108. Am devenit un gânditor crestin când mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Când mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

109. M-a intrebat cineva odata: “ma Petrica, tu când te asezi la masa de scris cum scrii?” – “Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pândit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios.” – “Esti inspirat?”– “Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin … Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.”

110. Nu ma intereseaza trecutul. De câte ori ma intreaba cineva când m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

111. Treisprezece ani de inchisoare … Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut … M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul … Când m-au anchetat am lesinat din bataie. Iata ca n-mm murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase … Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunându-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

112. M-a intrebat un anchetator: “De ce ai vorbit impotriva noastra, dom’le? “– “N-am vorbit, dom’le.” – “Cum n-ai vorbit?” – “Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul român. Ce sa mai adaug eu?” Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

113. Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: “va multumesc ca m-ati arestat!” Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa isi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti …

114. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de râs. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tâmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe românul, ma lasam schingiuit pâna la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

115. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am aparat interesele României in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Convingerea mea este ca suferinta ramâne totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

116. “Eu nu adun nimic.” imi spunea un popa, zice, “pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine” … Zic: “uite, parinte, eu am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. “Sa mâncam noi buruiana asta din pamânt …” Ce a zis regele Frantei? “Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, când or vedea taranii ca îi pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspândesc cartofii in tara.”

117. Odata, in hol la Athenee Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. “Cu ce”? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: “Cu idei, frate, cu idei!”

118. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. in Renastere, “titanii” s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

119. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider “animal prost”, homo stultus – atunci când se screme sa faca singur ordine, adica când practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decat in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

120. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si iti era frica sa nu o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!

RENUME si CARACTER

Florian Guler

Renumele, e cum ma vezi afara.

Iar caracterul, cum sunt în ascuns.

Renumele, sunt umbrele de seara,

Iar caracterul zorii ce-au ajuns.

 

Caldura focului e caracterul.

Renumele e fumul ce se cere sus.

E caracter aroma si misterul.

Si în viata cum era Isus.

 

Renumele e lupta mea cu tine,

Si caracterul lupta mea cu eu.

Renumele sfârseste în ruine.

Iar carcterul, sus… în Dumnezeu.

 

 

Born and raised in Europe, married in Asia, presently living and serving God in the Arizonian Desert

How many of you who have traveled from Arizona towards California on Highway I-10 still remembers the last town you passed through prior to reaching the Californian border? – probably not many! Situated at about 125 miles from Phoenix, 129 miles from the tourist spot Palm Springs and about 20 miles away from Blythe (the first city from California), is a town called QUARTZSITE.

Quartzsite, a town with a year around population of about 4,000, swells to close to a million during the months of January and February. What Israel is to Christianity, Quartzsite, Arizona is to Snowbirds. Snowbirds are a large and growing group of people, who leave the northern states for the winter. They head south, with an average age over 50, when the joints begin to ache, and the wind turns cold, the Snowbird is making preparations to migrate.

Most Snowbirds are retired people who like to get away from near-artic winters and find a warm, cozy hide-a-way where the sun’s rays can keep the arthritis to a minimum and exercise in the great outdoors can keep the body in shape and the cholesterol from clogging the arteries.

One of the favorite spots for winter nesting is Quartzsite, Arizona. Retired people from all over the United States and Canada descend on this small desert town in flocks that you will never believe, looking for a place in the sun.

In this unique and interesting town, quiet in the summer months but full of life and traffic in the winter, lives the only Romanian in town – pastor John Todor along with his family.

Some time ago I heard exciting things about John, his family and his ministry, but since there was a distance of about 120 miles between his place and the place where I live (about two hours of driving), I was only able to meet him in person a few weeks ago.

I kept in touch with him by e-mail and phone until the beginning of December last year when I along with my family were passing through Quartzsite going home from California, and I made an appointment of meeting with him at his office at the First Baptist Church in Quartzsite, AZ.

The moment we arrived in the church’s parking lot we were warmly greeted by the Todor family. We had a great chat about the ministry and they showed us the church building and the wonderful projects that they are working on, we were touched by their faith and passion for the Lord.

Who is John Todor? If you would ask him he would tell you that he is a sinner saved by the grace of God, a simple servant of the Lord called to minister to God’s people in the desert of Arizona.

He was born and raised in Romania, while Romania was still under the communist regime. He lived there until the time he was 14 years old, when he moved in United States of America. As a child he was suffering of scoliosis (curvature of the back bone). After years of “false hope” given by the Romanian doctors, one day they told him and his parents that they could no longer do anything for him in Romania. A short time after that, with faith in God’s unchanging promises, John and his mother passed the Romanian border to former Yugoslavia on September 15, 1989, three months before the communist regime fell in Romania.

For six months they lived in a refugee camp in former Yugoslavia, and on March 8, 1990 they arrived in United States of America. One year later, the family was reunited with John’s sister and father arriving in the States.

Chicago proved to be an interesting experience for Todor, who came here from a small town in Romania of just about two thousand people. However, according to him, it was not difficult to adjust in Chicago because he trusted God to lead him all the way.

From 1996 till the summer of 1998 John lived in Phoenix, Arizona. What he loves about Arizona the most is the nice climate, the cleanliness of the cities, and also the different opportunities that this state offers to the young and older people.

In 1998 John left Phoenix and went back to Romania where he lived until the summer of 2006. In the summer of 2004 he had the joy of marrying Mythyl Grace de los Reyes from the Philippines, who according to John is great wife and mother, and presently they are the proud parents of a baby girl who hears three languages being spoken in the house everyday: Romanian, Filipino and English.

John met his wife in a very unique and interesting way. One day, in the summer of 2001 while being in Phoenix for the summer, visiting his parents, he went to Arizona State University to do some research in their computer lab. After finishing his work he felt led by the Lord to search and make contact with different missionaries from different parts of the world in order to share with them ideas about the ministry. After the first search, many such sites came up the computer’s screen. He randomly clicked on one of these where his wife happened to be listed. At that time Mythyl was a missionary in Singapore. He sent her a short e-mail about him, his love for the Lord and the ministry that he was involved in, and the next day he received a short reply from her.

In the weeks and months to come the two of them became friends and prayer partners, patiently waiting to see what plans God would have for them. They continued to keep in touch through e-mails, telephone calls, letters, and after 2 years John went to the Philippines to see Mythyl and her family, and one year later, on June 5, 2004 they were married in Bacolod City, Philippines. What attracted him to his wife the most was the fact that she fears God, her simplicity, and her love for the Lord and people.

Being married to a woman of a different nationality, helped this Romanian young man to be more interested in and to love the culture of other people, this being so obvious, since John beginning with the fall of 2006 is the Senior Pastor of an American church, “First Baptist Church of Quartzsite, AZ”, a congregation that he serves with love and devotion.

What attracted him the most to this church was the love of the church members for God, for the brethren and for the unsaved.

“First Baptist Church of Quartzsite” is part of the Conservative Baptist Association, and if he was to mention some of the changes that took place in this congregation since he came here he would mention the establishment of a Children’s Ministry, a recreation room for the teenagers from Quartzsite to come especially in the hot months of summer and have some fun playing games, and a Radio Ministry – every Sunday at 2PM his sermons being broadcasted on a local radio station so that the thousands of snowbirds from Quartzsite and around could listen to the word of God by tuning in to the Radio.

His job in this church implies fulfilling the duties of a Senior Pastor such as: preaching three times a week, pastoral visitations, counseling and many others. He studies at least five hours a day and spends his free time reading, playing guitar and going fishing.

When asked about the “calling of being a pastor”, in John’s opinion, to have a call to pastor means first and foremost to be chosen and called by the Lord and not by the people for this ministry. He strongly believes that pasturing a church is more than a profession or a job and whoever considers about serving God must be aware of this.

He and his wife never doubted God’s calling to pastor in Quartzsite, Arizona, from the very beginning they had God’s assurance that they are in God’s will.

John Todor started his theological studies in 1998 at the Theological Baptist Institute in Bucharest, Romania and his favorite subject was homiletics.

After finishing his studies there (since God called him to be in Romania for a while), his vision was to stay in Romania for as long God wanted him there and to help the churches there. About two years before he moved back to United States, God impressed on his heart that upon their return here, he will serve in an American church. Even though he still loves very much the Romanian people and Romanian churches, he feels fulfilled and blessed for the privilege that the Lord had given him and his family to serve in this place. He is thankful to the Lord for the team of leaders as well as regular members that he can work with at the First Baptist Church, people who love him and his family, supports him, and faithfully serves the Lord making the First Baptist Church a better church and the town of Quartzsite a better town.

Mr.Todor says that based on his own experience as a pastor, a pastor that does his job the way it should be done, knowing that he is giving an account to the Lord first and foremost, works more than 40 hours a week, according to him a pastor’s work can not be fitted in and limited to a certain pre-arranged schedule.

At the end of each Sunday, Pastor John is thankful to the Lord and feels fulfilled in his heart for the fact that the “seed” of the Gospel was sown.

Speaking of the future, Rev. Todor says that we wants the “FIRST BAPTIST” to continue to remain under the authority of the Good Shepherd, Jesus Christ, having as an example the early church – Acts 2:42 “And they continued steadfastly in the apostles’ doctrine and fellowship, in the breaking of bread, and in prayers.”

For him, Jesus is the perfect example that he wants to imitate as a Christian and as a pastor.

John Todor was raised in a family of Christian Baptists. In a Sunday night evening service in a Romanian church in Chicago pastured by Rev. George Dancea, while the word of God was being preached, the Holly Spirit convicted him and made him realize that that was the moment he needed to accept Jesus into his heart. At the end of the service that night he told the pastor about his decision, and a few weeks later he was baptized in the First Romanian Baptist Church.

One of his experiences with God took place when he was a child. One day the Romanian doctors told John’s family that they no longer can do anything for their son that the only hope for him would be to have a surgery outside of Romania, in United States of America; otherwise he will remain handicapped for the rest of his life. John still remembers how at that early age he prayed and promised God that if He will help him leave Romania and have the surgery in the States (something that at that time was very difficult both legally and illegally, since the communists were in power), then he will serve and tell others about God.

After days of prayer, God in His love answered their prayers by helping John and his mother pass the border from Romania to former Yugoslavia. Once they arrived on the American soil, John and his family asked God to perform another miracle, to find a hospital that will understand their unique situation, and help them, since they had no jobs yet, no medical insurance and no money to pay for hospital bills. They heard of a good children’s hospital in Chicago that helped children like John, however they were told by the hospital officials that there are quite a few children on the list waiting in line, and that it will take many long months till John’s turn will come for the surgery. John put his name on the list anyway and trusted God to somehow make a way for him to be accepted sooner. To everyone amazement, after only 3 months he was called by the hospital to report for the surgery.

In the hospital God really put this young man through the school of suffering, making him also realize that there are people in this world that are suffering more than he is and are at times in a bigger need than him. He learned there to look up to God more and to thank God for who he is and for what he has.

After a successful operation, John continued his education in Chicago by studying psychology at DePaul University while working at night for the “Chicago Tribune Newspaper”. In 1996 he and his family moved to Arizona and he transferred to Arizona State University. Even though it appeared that John had everything going for himself, deep down in his heart he knew that he was not going to be fulfilled by making a career in psychology. He knew that God wanted him to do something else but did not know exactly what God was wanting from him, so he started praying and feasting and asking God to reveal to him what he should do. After about a month of praying and feasting, on February 20, 1997 while walking on the street towards a parking lot, God spoke to this young man.

He felt something like an electric shock going through his whole body from his head to his toes, and started crying. According to him, the tears were happy tears. In those moments, the Lord reminded John about the promise he made to Him when he was a child, that if he will get to the States and have the surgery, that he will tell others about God and serve Him. God’s calling, which John accepted was to leave everything behind and to start sharing the Gospel of Jesus Christ. God assured him at that time that He will be with him and that he has nothing to fear, and right now, Pastor John testifies that God indeed has been and is with him and he feels blessed and fulfilled to be in the Lord’s will serving right now in Quartzsite in an American congregation.

He still loves and keeps in touch with many Romanian people and congregations. He misses his hometown Glimboca, a beautiful little place with wonderful people in Banat, Romania. He and his wife are also very close to the Filipino community from California, the Los Angeles area.

He wishes and prays that our readers will fully benefit from God’s many blessings this year and wants to remind us all that Jesus Christ is the Way, the Truth and the Life, and that the real and eternal blessings are only found in Jesus.

Octavian Curpas
Phoenix, Arizona
The article was published on February 14th, 2009 in “Clipa Magazine” from Los Angeles, California.

 

Tatal nostru care esti în ceruri

TATAL NOSTRU

 

Nu spune Tata,

daca în fiecare zi nu te comporti ca un fiu,

Nu spune nostru,

daca traiesti în egoismul tau,

Nu spune… care esti în ceruri

daca te gândesti numai la lucruri terestre,

[pullquote]

Tatal nostru

care esti în ceruri!

Sfinteasca-se Numele Tau;

vie Împaratia Ta;

faca-se voia Ta,

precum în cer si pe pamânt.

Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;

si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;

si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau.

Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!”

Matei, 6.9-13

[/pullquote]

Nu spune… sfinteasca-se numele Tau..

daca nu-L onorezi,

Nu spune..

vie împaratia Ta…

daca IL confunzi cu succesul material,

Nu spune… faca-se voia Ta

daca n-o accepti,

Nu spune… pâinea noastra cea de toate zilele..

daca nu te preocupa persoanele care mor de foame,

Nu spune… si NE iarta noua pacatele noastre…

daca urasti pe fratele tau,

Nu spune…si nu NE duce pe noi în ispita…

daca ai intentia sa pacatuiesti în continuare,

Nu spune… si NE mantuieste de cel rau…

daca nu iei atitudine contra raului,

Nu spune AMIN…

daca nu iei in serios cuvântul

TATALUI NOSTRU !

                                                       Michael

(Preluat din PE GÂNDURI,  de Rodica BOTAN)

Revarsare de Har în Biserica Baptista din Asheville, NC

O zi de sarbatoare si bucurie-

Botezul a 7 tineri nascuti din nou!

În data de 6 Noiembrie 2011 în orasul Asheville, NC – împlinind porunca Mântuitorului Isus Christos -, a avut loc oficierea actului de botez la sapte tineri (veniti din Republica MOLDOVA) din Biserica  Baptista „BETEL” din Asheville, NC.

Biserica din Asheville este  slujita de catre SIMION PLACINTA (pastor)  si  DANIEL HODUT (evanghelist). 

Informatii sumare despre tinerii care au îmbracat haina alba a botezului:

  • Georgeta Fulga, în vârsta de 27 de ani, venita de cca 1 an din Republica MOLDOVA, împreuna cu copilul si mama sa.

  • Mariana Coroban, în vârsta de 17 de ani, studenta în Asheville; este  împreuna cu parintii (Grigore si Lidia Coroban) si inca 3 frati;

  • Ioan Coroban, în vârsta de 19 de ani (fratele Marianei Coroban), este student în Asheville;

  • Diana Chistol, în vârsta de 15 de ani, eleva în Asheville; este  împreuna cu parintii (Ioan si Svetlana Chistol, muzicienii bisericii; mama fiind profesoara de muzica) si inca 3 frati;

  • Alina Spenache, în vârsta de 16 de ani, studenta în Asheville; este  împreuna cu parintii (Valer si Nina Spenache) si inca 6 frati;

  • Sergiu Batrincea, în vârsta de 21 de ani, student în Galati; parintii sunt în Republica Moldova, la Dubasari;

  • Denis Fala, în vârsta de 25 de ani,  venit de aproximativ 2 luni din R. Moldova; locuieste cu bunicii la Detroit; o tânara (Diana) s-a rugat insistent ca Domnul sa i se descopere si sa-l lumineze cu dragostea Jertfei Sale, ceea ce s-a si întâmplat!

 Tinerii candidati au fost pregatiti spiritual, învatând din Cuvântul Domnului sub calauzirea nemijlocita a Duhului Sfânt, în Biserica baptista Betel din Asheville-NC, sub îndrumarea plina de elan duhovnicesc a fratilor slujitori mentionati:

Simion Placinta, pastor în Biserica Baptista din Greenfield Massachusetts, oras situat la cca 900 mile distanta de Asheville.

Daniel Hodut, Evanghelist (împreuna slujitor cu Simion Placinta, sub calauzirea Duhului Sfânt) din Greer South Carolina, oras situat cca 60 mile departare de Asheville. Prin competente servicii de caticheza, Daniel Hodut, precum si prin aportul substantial al pastorului Simion Placinta, un devotat rob al lui Dumnezeu, au reusit sa comprime deseori distantele fata de Asheville-NC, pentru a fi împreuna cu cei care aveau nevoie de o buna îndrumare spre bratele strapunse si pline de nespusa dragoste ale Mântuitorului Isus Christos!

 Marea Sarbatoare  a fost placut ornamentata – îndeosebi de prezenta Domnul Isus si a Duhului Sfânt, vizibila acum în cele 7 suflete care au primit chemarea Sa la pocainta –, dar si de participarea mai multor grupuri de credinciosi din câteva biserici române (de crestini baptisti din America), însotiti de pastori sau lideri cu muzica.

Cronicarul a consemnat  participarea urmatorilor:

  • Viorel Clintoc, pastor la Biserica Baptista „Harul” din Akron (Ohio), împreuna cu fanfara dirijata de Florea Burca, si un grup de cântareti;

  • Ionica Pelea, pastor la Biserica Baptista din Charlotte, împreuna cu pastorul asistent si un grup din biserica care l-au ladat pe Domnul Vietii prin cântare;

  • Nelu Urs, pastor la Biserica Baptista din Hickory, împreuna cu majoritatea membrilor bisericii si Corul dirijat de pastorul asistent Iacob Brâncovan (la pian, Vica Netza);

  • Aurel Chiu, pastor la Biserica Baptista din Greenville, South Carolina;

  • Sandu Palaghia, pastor la Biserica Penticostala din Greer South Carolina;

  • Dumitru Capatâna, pastor la cea de a doua Biserica Baptista din Asheville-NC;

  • Florea Burca si Todorut Nistor, din Biserica Baptista Harul din Florida, împreuna cu familiile, fanfara si un grup de cântareti.

    Momentele care au jalonat Sarbatoarea

a) Marturii ale candidatilor la botez:

marturia lui Sergiu: e singurul din familia sa care a ajuns pe pamânt american; a remarcat versetul de aur al Bibliei, Ioan 3:16, sub umbrela caruia se odihneste acum: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”

marturia lui Denis:printr-o mare minune se afla în USA; a subliniat ca a fost cineva care i-a spus despre Jertfa lui Isus si ca s-a rugat pentru el continuu, pâna ce a înteles cuvântul si s-a hotarât sa intre în apa botezului; , si ca e lucrarea Duhului Sfânt la inima lui.

b) Cuvântul participantilor la botez:

  • Pastorii au avut câte un scurt cuvânt din partea Domnului de încurajare pentru candidatii la botez;

    Daniel Hodut a avut îndemnul din Psalmul 73: 23-25; 28, luând cuvinte pline de putere, de mari promisiuni pe cararea vietii, din partea celui care îsi face din Domnul locul lui de adapost:

    Însa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreapta; ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi în slava. Pe cine altul am eu în cer în afara de Tine? Si pe pamânt nu-mi gasesc placerea în nimeni decât în Tine. (…) Cât pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.”;

  • Pastorul Simion Placinta a vorbit din cartea Deuteronom, 27.9-11; 28.1-14; 30.11-14 si 19-20, subliniind idei si fapte de maxima importanta pentru candidatii la botez:

Voi, de-acum sunteti cineva! Daca ascultati de Domnul, binecuvântarile va vor însoti, asa cum sunt promise în Scriptura. Nu e mai presus de puterile voastre, promisiunile fiind facute de Dumnezeu.: Iata ca Eu sunt cu voi, pâna la sfârsitul veacurilor.. Dumnezeu ia azi ca martor Cerul si Pamântul pentru ceea ce promite El si pentru ceea ce declara candidatii la botez, credinta, pocainta si ca-l vor asculta si-L vor urma pe Domnul lor!

c) Pastorul Simion Placinta a împlinit  porunca cu fiecare, botezând candidatii (prin scufundare în apa, conform cu învatatura biblica, în prezenta martorilor vazuti si nevazuti), acestia marturisindu-si credinta in Isus Christos Domnul;

d) Pastorul Nelu Urs, a marturisit Cuvântul Domnului (CLICK AICI), cu tema: Importanta Botezului Biblic, folosind, ca suport al predicii, Efeseni, 4:5, „Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.

A urmat actul biblic  “Rugaciunea si punerea mâinilor ” de catre ceata pastorilor prezenti (peste cei de curand intrati in turma Domnului Isus).

In final, in Biserica a avut loc Cina Domnului, prin participarea pentru prima data si a celor 7 tineri botezati.

Oficierea a fost încredintata pastorului Ionica Pelea care a citit textul din Matei, 26.26-29.

Sarbatoarea,  înaltatoare si plina de har divin,  s-a incheiat cu o Masa de dragoste (agapa) la care au participat majoritatea celor prezenti la aceasta mareata festivitate!

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta în Hristos si care raspândeste prin noi, în orice loc, mireasma cunostintei Lui!


LACOMIA FARA DE SFIALA

Lacomia si desfrânarea, pentru a fi satisfacute, au nevoie de bani,

de unde al treilea pacat capital: avaritia, pofta de

bani.


Citim într-un ziar din data de 19 0ct. 2011: „România are 16.528 de locuitori cu averi de peste un milion de dolari, dintre care doi miliardari, si se afla pe locul 47 în lume dupa numarul persoanelor bogate, în timp ce averea medie a unui român, de 13.987 dolari, este pe locul 59 din 160 de tari, potrivit unui raport al Credit Suisse….” Urmeaza numarul miliardarilor din alte tari, ca Statele Unite, Japonia, Franta si Germania.

În data de 25 oct. 2011 alt ziar ne informeaza ca fostul lider libian Muammar Gaddafi ar fi cel mai bogat om de pe planeta: „Averea lui Gaddafi se ridica la 200 de miliarde de dolari si consta în conturi bancare, investitii imobiliare si financiare în corporatii din întreaga lume”.

Iata statistici privind lacomiaextinsa peplaneta asemenea unui virus. Si nimeni nu s-a gândit sa fabrice din timp un antidot. Traim printre oameni bolnavi de Lacomie, oameni care vor mai mult decât au nevoie, decât merita si care fac orice, calcând în picioare, de cele mai multe ori, principii morale, propria demnitate, lovind în interesele celor multi si chiar a celor neajutorati. „Lacomia ucide mai multi oameni decât sabia”, spunea cineva pe buna dreptate. Dintotdeauna a existat acest instinct animalic de a însfaca în mod pofticios sau viclean de la altii, si de fiecare data s-a dovedit a fi o „Glorie desarta!” Lacomia – întrecere a masurii -, numita si faradelege sau nelegiuire, a luat diferite forme de-a lungul timpului, din ce în ce mai rafinate. În tara noastra am stat 50 de ani „striviti de lenea si ciubucaria comunista” si de oameni care au facut averi pe sest în acea perioada, iar imediat dupa 1989 i-am vazut pe acestia devenind persoane publice, oameni cu functii în stat – pe ei si odraslele lor – sau patroni ai unor mari firme. Între timp s-au dezmembrat platforme industriale si s-a furat tot ce mai era de folosinta, s-au devalizat banci, s-au acordat împrumuturi enorme în mod discretionar, s-au facut contracte dubioase, licitatii masluite, bugete împartite si ele discretionar etc. Lacomia ca o fiara si-a aratat coltii…

Virusul este extins în toata lumea. Omul vazându-se liber, nesupravegheat, ba uneori ajutat de organele care nu-si fac datoria, a devenit profitor, lacom. Chiar daca a aparut si o clasa de oameni de afaceri în toata puterea dreapta a cuvântului, exista la unii pornirea de a da lovituri pentru a se îmbogati si mai mult, peste noapte. Si bogatia mare (materiala) dobândita în timp scurt înseamna lacomie, chiar furt. Pentru a ne aminti de lacomia trupeasca, sa ne imaginam cum arata un om care înfuleca fara rusine bucatele de pe masa, în timp ce altii nu dovedesc a-l înfrâna si la urma, acestora – neramânându-le mai nimic… Sa ne întrebam de ce un parinte întotdeauna îi lasa bucatele cele mai bune copilului sau? – Din spirit de sacrificiu, din dragoste! De ce sotul si sotia îsi împart bucatele în asa fel sa se sature si unul si altul? – Din dragoste, din moderatie! De ce invitam prietenii la masa si îi servim cu tot ce avem mai bun? – Din omenie, din dragoste! Unde ne sunt aceste sentimente?

Furturi s-au facut la nivel înalt, cu mare abilitate si protectie sau chiar eludare de legi, spre deosebire de furturile mici, ciubucuri, adica câstigurile fara munca, existente si ele. Sunt oameni care vor sa aiba mult, din ce în ce mai mult, netinând cont de cei de lânga ei, negândind la golul pe care îl lasa acestora prin lacomia lor. Avutia unui popor, chiar a planetei, este un întreg bine definit, de care trebuie sa beneficieze toti oamenii, dar în vremurile noastre este cercul din care se fura imense segmente…Ce mai ramâne de împartit? Lacomia a azvârlit în desuetudine ideea de cinste si demnitate, si i-a împins pe oameni spre pacat. Ce sa mai înteleaga copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, constiinta, omenie? Paduri cu prea multe uscaturi! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscaturile din jurul lor…

Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: Daca nu doresti multe, si putinul îti va parea mult, caci o dorinta modesta face ca saracia sa fie tot atât de puternica ca si bogatia”, iar Socrate: „Nu a trai este de mare pret, ci a trai cinstit”. „Atenieni, striga acesta, nu este atât de greu sa scapi de moarte, cât este sa fugi de pacat, caci acesta alearga mai iute ca moartea!”. Mai vorbea despre virtutea – parte a sufletului nostru – si care nu poate fi decât chibzuinta. Mai târziu, Aristotel vorbea despre cumpatare, spunând ca ea „este o excelenta dispozitie morala si o excelenta dispozitie morala nu poate privi decât ceva ce este excelent. Însa excelentul este media între exces si lipsa. Amândoua extremele ne fac tot atât de condamnabili si pacatuim printr-unul si prin altul…” Vreau sa amintesc si de Epicureism, curent filozofic preferat si raspândit în societatea romana târzie, doctrina morala a lui Epicur (n. 341 î. H.) si a discipolilor sai, constituita din logica, fizica si morala, bazata pe teoria etica a fericirii rationale a individului. Aceasta doctrina învata sa nu le fie oamenilor teama nici de zei, nici de moarte (asemeni materialismului)si sa caute placerile simple si naturale ale vietii conform hedonismului – cult al placerii. O logica senzualista, simplista, cautarea exclusiva si excesiva a placerii. Fericirea rationala consta într-o liniste calma, placerea fiind centrul fericirii, spiritul lipsit de orice agitatie si corpul lipsit de durere. Trebuia obtinuta o independenta totala fata de lume, eliminate amintirile trecutului, atunci când ele sunt dureroase, acestea fiind conditii negative ale fericirii, adoptata o viata frugala, eliminate si „reprezentarile iluzorii pe care si le fac oamenii”. Nu era luat în seama, pe atunci, caracterul egoist al acestei doctrine. Doctrina stoica ivita mai târziu (în jurul anului 300 î. H.) ca o reactie împotriva epicurismului si având învatatura morala derivata din legile naturii, acceptând durerea si nefericirea, împacând binele cu raul, viata cu moartea si recomandând iubirea fata de oricare alte fiinte, a putut fi considerata de crestinism ca o doctrina precursoare. Astfel mila, datoria fata de altii, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei si actiunii morale, iar doctrina epicureica cu atacul ei contra zeilor si cu egoismul unei satisfactii strict individuale, a fost condamnata de crestinism.

Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducatoare personalitate literara si politica a secolului de dupa Hristos, a influentat puternic scriitorii crestini ai sec. 16 si 17; întelepciunea sa consta în a învata omul sa-si cultive vointa pentru a-si gasi fericirea în virtute, si nu în hazardul bogatiei materiale. Într-o scrisoare sublinia: „Tine minte, de când ne-am nascut mergem spre moarte. Acestea si alte gânduri de acest fel sa framântam în suflet, daca vrem sa asteptam în liniste acel ultim ceas al vietii a carui groaza nelinisteste pe toate celelalte”. Lui i-a urmat Epictet (n. 50 d. H.) care propovaduia pretuirea esentialului interior, nu înselatoarea aparenta; stapânirea de sine ce duce la adevarata forta si fericire, nu cedarea în fata poftei; conducerea vietii potrivit ratiunii, nu atitudinea ambigua dictata de instinct. Într-un manual al sau scrie: „De vei confunda sfera libertatii cu a necesitatii, sau sfera suveranitatii tale cu a fatalitatii universale, sa stii ca mergi de-a dreptul în ciocniri, amaraciuni si nenorociri inevitabile si, deci, la conflicte si cu omenirea si cu Dumnezeu”. Si tot el mai spunea: „La orice ademenire exterioara raspunde cu o virtute interioara”; considera, de asemenea, ca viata trebuie orientata spre un ideal, fericirea fiind darul vointei noastre.

Biblia – cuvânt revelat al lui Dumnezeu – mentioneaza ca lacomia este un pacat de moarte, fiindca se opune în mod direct virtutii înfrânarii sau cumpatarii. Am citit o frumoasa predica în care se arata ca lacomia este izvorul tuturor rautatilor, din cauza careia piere dragostea frateasca dintre oameni, pamântul se umple de hoti si ucigasi, marile de pirati, societatea de calomniatori si tradatori, familiile se dezbina. Ni se aminteste ca Isus Hristos nu a osândit câstigarea de bunuri materiale,ci a avut în vedere lipsa de deschidere a sufletului bogatului fata de nevoile si necazurile celor din jur, pacatul egoismului, pacatul lacomiei si „nebunia de a crede ca omul poate aduna pentru multi ani, uitând cât e de scurta si de nesigura este viata omeneasca. Viata pamânteasca îsi are trebuintele ei firesti – hrana, îmbracaminte, casa etc. -, fara de care ea nu poate exista. E firesc, e o datorie sa le cauti, sa muncesti si sa le aduni, dar a lega toata viata numai de acestea, a nu te gândi la sufletul si la trebuintele lui, a nu te gândi la momentul despartirii de ele, iata cu adevarat nebunia vietii.”

De ce bogatul din Evanghelie este numit nebun? Nu pentru ca avea avere, ci pentru ca o idolatriza si i se închina ei si nu se gândea a darui, a ajuta. Lacomia fara de sfiala poate orbi omul si poate provoca mult rau si durere celor multi din jurul sau, dar mai poate provoca si cumplita razbunare…

Închei aceste rânduri cu câteva versuri dintr-o poezie a poetului român Alexandru Vlahuta (n.1857): „… Stoarceti, stoarceti maduva din tara!/ Nu va pese! Striviti totul! Cugetati ca poate mâini/ O sa pierdeti cârma tarii s-or sa vina alti stapâni./ Deci, pârjol si jaf! Opinca, hoitul sa ramâna os/ Ca sa nu mai aiba altii, dupa voi, nimic de ros. […] Asta-i lectia pe care o lasati posteritatii!/ Ah, cumplit v-ati râs de lege si de cumpana dreptatii,/ Si de oameni, si de tara, si de tot ce-i sfânt pe lume!”

Vavila Popovici – Carolina de Nord

Sibiu 2011

NICOLAE MOLDOVEANU

Cântarea, ca orice alta scriere, isi implineste rostul când te face pe tine consumator (cântaret, cititor, ascultator) sa repeti intr-un anumit fel experienta intelctuala si starea emotionala a autorului.

[pullquote] Am vazut, de-alungul anilor, lucrarea fratelui Niculita Moldoveanu ca si un izvor care astazi a juns un fluviu

dr. Puiu Caciora. [/pullquote]

Cântand cântarile lui N. Moldoveanu, experimentezi intr-o masura starea si duhul fratiei sale. Melodiile si poezia fratelui Niculita, trezesc uimirea in fata Harului, stimuleaza sfintirea, inobileaza simtirea, inaripeaza imaginatia, vindeca nadejdea, mângaie asteptarea. Lauda, la fratia sa, este necontenita, este nesfârsita si se “inalta din tot ce traiesc si sunt”. Dupa propria-i marturisire cântarea nu este o stare, este o slujba; o jertfa a buzelor dupa Invatatura Apostolilor.

Drumul poetilor si a compozitorilor spre emotiilor noastre este tocmai imaginatia noastra, stimulata atât de frumusetea imaginilor care le creeaza poezie cât si armonia sunetelor care exprima aceste imagini. Iata de ce cantatul mecanic, ca si ascultrea fara imaginatie este un exercitiu „desert” si o ofensa la adresa Autorului, si datatorului “oricarui dar bun”, al frumosului si al bucuriei.

Duminica la Sibiu cei prezenti, mai mult decât noi, care am privit pe “fereastra”, au trait o experienta unica. Am fost prima data in viata mea emotinat, ascultând fanfara in Adunare. Finetea executiei, dar mai ales armonizarea si prelucraea instrumentala a fost pentru mine ceva surprinzator de nou si emotionant.

Corul de la Bucuresti a excelat prin seninatatea si simtirea cu care a cântat. Corurile din Sibiu si orchestra, grupurile fratilor penticostali trebuiesc felicitati impreuna cu toti solistii si participantii pentru acest omagiu adus Apostolului Cântarii Crestine Romanesti dar mai ales pentru Slujba Duhovniceasca care au facut-o cântand „HARUL”, caruia Nicolita Moldoveanu i-a slujit si L-a cântat in limba mostenirii nostre, uneori cu dorul si duiosia doinei si alteori in exuberanta cântului de joc, care trimite la, Imparatul Psalmist, inaintea Chivotului Domnului.

Grupul ProDeum, este poate, tot ce avem mai bun in materie de interpretare , desigur multimea profesionistilor trage greu in balanta. Dorel Bacu m-a ridicat in picioare , interpretarea nu a fost doar a unui virtuos, dar a unui creator de imagini si nuante ale cântarii. Grupul de la Sega (Arad) cu Florin Iovin si ceilalti nu-l comentez, intrucât sunt prea partiniror. La cântarea “fiului ne-risipitor” (solo Gheorghe Nicoara), am simtit durerea Tatalui la duhul de judecata “a fratelui prea-neprihanit” fata de “fratele vames”. Maestrul Caciora a “filosofat in armonii” dincolo de intelegerea mea de plugar.

Acum 40 de ani cântarea lui Nicolita Moldovean nu putea fi cântata in chiar orice adunare – “ nu este din imnologia noastra….. „, cântarile “din carnetele” trezeau suspiciunea multora. Cu toate acestea la Sibiu, N. Moldoveanu continua sa Cânte “ Slava Domnului” , “ in zori, l-amiaz si seara la culcare” , iar izvorul curgând a crescut mereu “ca raul ce creste si da peste mal”, un rezervor de inspiratie pentru geneatiile care vor veni .

Am avut Harul sa fiu si eu in grupul seganilor care il vizitau adesea, pe fratele Moldoveanu in acei ani la Sibiu, o favoare care ne era inlesnita de fostii “colegi de universitate” ai fratiei sale. Erau adevarate pelerinaje.

Florian Guler

Watch live streaming video from studiognosis at livestream.com

NOTE

Nicolae Moldoveanu (n. 3 februarie 1922 – d. 12 iulie 2007) a fost un bine cunoscut compozitor, poet si scriitor crestin român.

 Prestatia sa artistica s-a confirmat într-o perioada istorica extrem de potrivnica, perioada comunista, datorita careia Nicolae Moldoveanu a suferit mult, fiind închis pentru 5 ani.

 Sa fie integrat într-o denominatiune numai pentru ca asa ar fi corect din perspectiva actelor de stare civila, este foarte dificil pentru ca, omul Nicoale Moldoveanu, s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor crestinilor.

 Crescut în biserica ortodoxa, format în iuresul miscarii Oastea Domnului, încheind, mai apoi un legamant prin botezul neoprotestant intr-o biserica baptista si prieten al oricarui crestin, Nicolae Moldoveanu si-a deschis casa ca o biserica pentru fratii iesiti din toate confesiunile crestine. A mai lasat în urma 8000 de cântari si o multime mare de ucenici…

Să răstignești urechea mea

Florian GULER

 

… să-i găurești urechea de ușă și  să îți fie rob pentru totdeuna”   BIBLIA, Deuteronom, 15:17

 

Să răstignesti urechea mea
Pe  lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intreagă-a vietii cale.

       Aleg  de-acum robia  Ta
       Cu frângerea de sine.
       Si să ramân asa as vrea
       Nevrednic rob  în casa Ta
       Să nu ies de la Tine.

Să fiu cu umerii în jug
Sub sarcina Ta buna.
Să strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tău din rug,
Cu dorul la cunună.

Prin arsița si ploi arând.
In țarina Ta sfântă.
Cu Harul ne-nțeles in gând
Să pun sământa Ta plângând
Când inima mea cântă!

Si-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârsit ajunsă,
De am să vin cu snopi puțini,
Să vadă ochii Tăi divini,
Urechea mea străpunsă.

Chivot de viata pastrator

Arca!

Florian GULER

 

L-acest chivot… de viata pastrator,

La Arca salvatoare din lume si genuna

Se-ntorc mereu hulubii ce-au ostenit in zbor,

Caci- n-au gasit o Stanca picioarele sa-si puna.

 

Iar Arca e un Staul, pe apele nauce,

Si-n ieslele-i s-ascunde Copilul Dumnezeu.

Spre cer e o ferastra; privind-o pare o cruce,

Iar fanul lui miroase a Har si curcubeu.

Oratoriul Omului

Jianu Liviu-Florian

Cu cat iti pare mai prejos,
Cu cat iti pare de nimic,
Fii bun, fii drept, si generos
Respecta-l, si pe cel mai mic…

Cu cat in Univers, setos,
Ai sori, planete, pic cu pic
De stors in visul tau frumos –
Respecta-l si pe cel mai mic …

Cu cat vei fi mai virtuos,
Mai Rege, Lumii, mai amic
Cu dumnezeii de prinos –
Respecta-l si pe cel mai mic…

Cu cat iti pare de prisos
Un dar umil, unui pitic –
O picatura de frumos –
Respecta-l si pe cel mai mic…

Cu cat iti pare mai prejos,
Cu cat iti pare de nimic,
Fii bun, fii drept, si generos
Respecta-l, si pe cel mai mic…

Respecta-l si pe cel mai mic…

SATUL

 Jianu liviu-Florian

 

 Am saturat de corcoduse Raiul tot!

Nici Sfintii sa manance, nu mai pot!

 

Cereasca-Imparatie, cu placere,

Obeza e, de la un pumn de mere!

 

Dovada: astazi,  cand sa pun pe masa

Bisericii, cu fructe, noua plasa –

 

Arhanghelii, si ingerii ceresti,

Inchis-au usa, gauri, si feresti –

 

Si m-au rugat, chiar fara un cuvant,

Sa-mpart din cele poame – pe pamant!

 

Ce ratii mici, ce nobila masura,

Au fiintele ceresti, la burti, si gura –

 

Si cum nu se ajunge, bunoara,

Un pumn de poame verzi, la toti de-afara!

 

E drept! Acum Biserica-i sub cheie,

Dar cand o va deschide, o femeie,

 

Sa navaliti in ea, pe langa strane,

Ca sa mancati si mere, si  mosmoane!

 

 Si daca veti ramane tot flamanzi,

Va rog sa fiti cu mine foarte blanzi,

 

Caci eu mananc, cat sa-mi ajunga-n ranza,

Paine cu rosii, si dovleci cu branza!

 

Ma mir si eu, cam cate ne sunt date

Sa impartim.. si mi le-mpart pe toate!

 

Ma mir si eu, precum un somnambul,

Ca-n veacul tot – doar cerul e satul!

 

Despre TVA

Jianu Liviu-Florian

 

Cei care nu invata nimic din trecut si prezent, predau viitorul.

Cei nerabdatori sa isi faca opera, incep prin a-si mai ingropa odata predecesorii.

Rabda, ca sa fii rabdat.

Mor, deci exist.

Daca frica pazeste pepenii, va imaginati ce groaza pazeste o avere.

Pacea construieste premisele razboiului; razboiul, premisele pacii.

Chiar daca nu te duce nicaieri, intelepciunea sta pe loc cu tine, peste tot.

Câstigul prostului este o paguba mai mare decat paguba inteleptului. De aceea se spune: “decât cu un prost la câstig, mai bine cu un intelept, la paguba.”

Economistii  au inca obiectii teologice pentru ca la invierea lui Lazar, la vindecarea orbului, la inmultirea pâinilor, pestilor si vinului, si atâtea alte servicii,  Iisus nu a achitat   Taxa pe Valoarea Adaugata.

Nu-l duce mintea: nici macar pâna la Caracal.

Grabeste-te incet: altfel carul in care esti iar se rastoarna la Caracal.

Carul cu prosti s-a rasturnat la Caracal pentru ca buturuga mica rastoarna carul mare.

In urma cercetarilor mele asupra  credintei, nu stiu ce sa mai cred. Dar dirijez cercetarile in asa fel incât sa cred.  Altfel, ar trebui sa cred numai in mine.

 

4 iulie 2011


PIT POPOVICI – episodul 3

Amintiri din prezent. Indragostit de harul lui Dumnezeu.

 

–  PIT POPOVICI IN HICKORY, NC

 

de George Danciu

 

 

Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost aratat” (Tit, 2.11)

Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. (Ioan, 1.16-17)

Caci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu-i da Duhul cu masura.” (Ioan, 3.34)

 

(Episodul 3, cel mai substantial al predicii fratelui Pit Popovici, daca e voia lui Dumnezeu, va aparea in … episodul 4)

 

 

Petru Popovici – este un nume celebru in lumea evanghelica româneasca

 

A scris numeroase carti cu teme evanghelice. Toate isi trag seva din vasta experienta cu Domnul, intretinuta permanent prin citirea si predicarea Cuvântului lui Dumnezeu – Biblia, si a umblarii in dependenta de Domnul. Dar si din pastorirea unor biserici din România si America, pretutindeni umblând calauzit de Duhul Sfânt, dupa promisiunea Celui ce a zis: „Nu va las orfani…”

[pullquote]

Nu va voi lasa orfani, Ma voi întoarce la voi. Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. În ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt în Tatal Meu, ca voi sunteti în Mine si ca Eu sunt în voi. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu îl voi iubi si Ma voi arata lui. (…) „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el.(Ioan, 14. 18-23)

[/pullquote]

Biblia vorbeste de unul Enoh care a umblat cu Dumnezeu. Dar nu un ceas, nu o zi, nici doar un an, ci 300 de ani!

Pit Popovici a umblat 93 de ani cu Dumnezeu! De fapt din 1934, când l-a marturisit in apa boezului la vârsta de 16 ani, dupa calculele mele, ar fi vorba de 77 de ani! O viata de om sanatos, de-un timp de aproape 80 de ani in care a umblat cu Dumnezeu!

[pullquote]

Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; si a nascut fii si fiice.Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.”(Geneza, 5.22-24)

[/pullquote]

 

In predica de Rusalii la Hickory, fratele Pit a marturisit ca a fost indemnat sa-si scrie memoriile. Apoi, a spus ca Dumnezeu a facut lucruri mari, printr-un vas slab, cum e dânsul, dar nu, nu va scrie o lucrare autobiografica care sa-L glorifice pe Dumnezeu, deoarece ar insemna cumva sa se inalte pe sine, ori asta nu se cade.

Asa cum zicea si apostolul Pavel, ca avea cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu, ca a lucrat mai mult decât toti ceilalti, insa a spus, ca de fapt nu el, ci harul lui Dumnezeu a lucrat prin el, si fratele nostru de care vorbim aici, a lucrat multisor, ani multi, dar nu el, ci harul venit de la Tatal, har peste har. Slavit sa fie Domnul!

Pit vede lumina zilei undeva in America anului 1918, in urma cu 93 de ani, dar impreuna cu parintii se stabileste pentru o vreme in România. Dupa câteva decenii de pastorire pe pamânt românesc, se reintoarce in U.S.A. unde va lucra in bisericile baptiste din Sacramento, Atlanta …

 

***

Dupa câte stiu, in anii de maturitate de pâna in 1992, nu-mi amintesc sa fi citit Biblia sau o carte despre Cartea Creatorului nostru.

Dar in 1992 am citit pe nerasuflate Biblia. Apoi, prima carte importanta despre Biblie si Mântuire, a fost Biblia este totusi adevarata scrisa de Petru Popovici.

Nu stiam absolut nimic despre cel care a scris Biblia este totusi adevarata. Citind-o, am descoperit un autor, o minte ascutita, patrunzatoare. Nestiind despre cine e vorba, l-am banuit a fi un om de stiinta, un mare savant, reflectat de paginile amanuntit argumentate si, ceea ce era absolut nou pentru mine, in concordanta cu vocea Creatorului!

Când mi-a cazut in mâna a doua carte a lui Pit Popovici, Harul lui Dumnezeu, lucrare exceptionala, care-L prezinta pe Creatorul nostru prin harul Sau nespus de felurit si binefacator pentru omenire, prin binecuvântarile pe care le-a pregatit pentru om, prin Isus Cristos Domnul, am fost patruns in cele mai intime si ascunse zone ale fiintei si constiintei mele.

Era in vara anului 1992 si eram impreuna cu familia in vacanta la Marea Neagra, cazat intr-una din camerele unei vile din Eforie Sud, undeva dincolo de centrul orasului, mai departe, nu numai de briza marii, dar si de forfota multimii care se bucura in voie de apa sarata si tamaduitoare a Marii Negre.

Ore si zile in sir nu ma puteam dezlipi de aceasta carte, Harul lui Dumnezeu si de un Nou Testament cu Psalmii, in format mic, care, la sfârsitul lui,  continea si 15 teme explicative. Citeam si meditam si ma rugam. Citeam, când din Harul lui Dumnezeu , când din Noul testament, opera fundamentala care il inspirase si pe Pit Popovici in scrierea nepretuitei lucrari.

Si tot acest ritualnevazut al … nasterii din nou, a continuat ore la rând, toate zilele vacantei de vara. Sotia, nu mai stia ce sa creada! Gândea ea: „- A innebunit sotul, asta pare sa fie!

Sa mai atenuez din nedumerirea ei, definitiva, intr-o zi, am facut totusi o plimbare si o baie in apa marii, mai ales ca-mi placea apa si inotam cu usurinta.

***

Referitor la Harul lui Dumnezeu sa vedem acum doar  ce a scris fratele nostru in

 

CUVANT INAINTE

Un frate din România mi-a cerut printr-o scrisoare sa pregatesc pentru programele la radio un studiu despre har. Unii dintre predicatori evita sa vorbeasca despre har, scria el.

Am stat, am cugetat si mi-am dat seama ca are dreptate. Invatatura despre har e majora, e deosebit de importanta si totusi e asa de putin cunoscuta. Atunci m-am apucat de cercetarea Bibliei in aceasta privinta, am facut insemnari, am stabilit capitolele, am cautat in biblioteca mea, am mers pe la librarii, dar nu am gasit lucrari care sa trateze capitolele pe care le schitasem in planul meu de lucru. Aceasta m-a determinat la o cercetare mai amanuntita a Scripturii. Slava Domnului ea are un imbelsugat material pe care am cautat sa-l sistematizez spre a fi folositor fratilor si tuturor cititorilor.

Milioane de români nu cunosc nimic despre harul lui Dumnezeu. De aceea, am cautat inadins sa pun totul intr-o forma simpla, pentru ca fiecare sa poata intelege aceste adevaruri glorioase. Oamenii nu trebuie sa se uimeasca de frumusetea limbajului si al stilului, ci de valoarea si minunatia continutului. Harul e pentru toti. Si savantul cu cea mai aleasa cultura, si sarmanul analfabet, fiecare are nevoie de harul lui Dumnezeu. Nu cosul rupt in care ti se aduce un bulgare de aur are valoare, ci aurul din el. Tu ia aurul si imbogateste-te pentru un timp si eternitate. E din partea Stapânului meu. Ca rob al Lui, eu am cautat sa-mi implinesc indatorirea, oferindu-ti harul Sau.

Doresc ca citirea acestei carti despre har sa nu fie o pierdere de timp, ci sa ai un mare câstig pentru timp si eternitate. Eu m-am rugat pentru aceasta, roaga-te si tu.

Duhul Sfânt sa-ti dea lumina necesara ca sa devii partas al harului lui Dumnezeu. Petru Popovici, Elk Grove, 20 febr.1991

 

Pentru mine,  HARUL LUI DUMNEZEU a fost scris exact la timp. In 1992 am citit-o si L-am intâlnit pe Datatorul harului si am primit har dupa har!

GLORIE DOMNULUI!
***

In 12 liunie 2011, la Hickory-NC, am avut privilegiul si onoarea sa pot vorbi cu fratele nostru mai vârstnic, Pit Popovici.

Printre altele, i-am marturisit cât de mult apreciez aceasta minunata carte si cât de mult mi-a folosit mie Harul lui Dumnezeu. Am dat-o si altora, inspirat, cumparând mai multe exemplare.

– „Frate Pit, cartea Harul lui Dumnezeu ati scris-o cu mult har, de la un capat la altul, fara nici o scadere (si facusem cu mâna gestul pe orizontala, mângâind invizibil o suprafta aflata strict la acelasi nivel). Insa, fratele Pit a raspuns smerit:

Nu, frate, nu am scris-o eu! Asa am primit-o de la Dumnezeu.” Am ciulit ochii si urechile, la replica nonagenarului Pit.

 

http://www.scribd.com/doc/33325307/Harul-lui-Dumnezeu-Petru-Popovici