Florian Guler
Renumele, e cum ma vezi afara.
Iar caracterul, cum sunt în ascuns.
Renumele, sunt umbrele de seara,
Iar caracterul zorii ce-au ajuns.
Caldura focului e caracterul.
Renumele e fumul ce se cere sus.
E caracter aroma si misterul.
Si în viata cum era Isus.
Renumele e lupta mea cu tine,
Si caracterul lupta mea cu eu.
Renumele sfârseste în ruine.
Iar carcterul, sus… în Dumnezeu.
How many of you who have traveled from Arizona towards California on Highway I-10 still remembers the last town you passed through prior to reaching the Californian border? – probably not many! Situated at about 125 miles from Phoenix, 129 miles from the tourist spot Palm Springs and about 20 miles away from Blythe (the first city from California), is a town called QUARTZSITE.
Quartzsite, a town with a year around population of about 4,000, swells to close to a million during the months of January and February. What Israel is to Christianity, Quartzsite, Arizona is to Snowbirds. Snowbirds are a large and growing group of people, who leave the northern states for the winter. They head south, with an average age over 50, when the joints begin to ache, and the wind turns cold, the Snowbird is making preparations to migrate.
Most Snowbirds are retired people who like to get away from near-artic winters and find a warm, cozy hide-a-way where the sun’s rays can keep the arthritis to a minimum and exercise in the great outdoors can keep the body in shape and the cholesterol from clogging the arteries.
One of the favorite spots for winter nesting is Quartzsite, Arizona. Retired people from all over the United States and Canada descend on this small desert town in flocks that you will never believe, looking for a place in the sun.
In this unique and interesting town, quiet in the summer months but full of life and traffic in the winter, lives the only Romanian in town – pastor John Todor along with his family.
Some time ago I heard exciting things about John, his family and his ministry, but since there was a distance of about 120 miles between his place and the place where I live (about two hours of driving), I was only able to meet him in person a few weeks ago.
I kept in touch with him by e-mail and phone until the beginning of December last year when I along with my family were passing through Quartzsite going home from California, and I made an appointment of meeting with him at his office at the First Baptist Church in Quartzsite, AZ.
The moment we arrived in the church’s parking lot we were warmly greeted by the Todor family. We had a great chat about the ministry and they showed us the church building and the wonderful projects that they are working on, we were touched by their faith and passion for the Lord.
Who is John Todor? If you would ask him he would tell you that he is a sinner saved by the grace of God, a simple servant of the Lord called to minister to God’s people in the desert of Arizona.
He was born and raised in Romania, while Romania was still under the communist regime. He lived there until the time he was 14 years old, when he moved in United States of America. As a child he was suffering of scoliosis (curvature of the back bone). After years of “false hope” given by the Romanian doctors, one day they told him and his parents that they could no longer do anything for him in Romania. A short time after that, with faith in God’s unchanging promises, John and his mother passed the Romanian border to former Yugoslavia on September 15, 1989, three months before the communist regime fell in Romania.
For six months they lived in a refugee camp in former Yugoslavia, and on March 8, 1990 they arrived in United States of America. One year later, the family was reunited with John’s sister and father arriving in the States.
Chicago proved to be an interesting experience for Todor, who came here from a small town in Romania of just about two thousand people. However, according to him, it was not difficult to adjust in Chicago because he trusted God to lead him all the way.
From 1996 till the summer of 1998 John lived in Phoenix, Arizona. What he loves about Arizona the most is the nice climate, the cleanliness of the cities, and also the different opportunities that this state offers to the young and older people.
In 1998 John left Phoenix and went back to Romania where he lived until the summer of 2006. In the summer of 2004 he had the joy of marrying Mythyl Grace de los Reyes from the Philippines, who according to John is great wife and mother, and presently they are the proud parents of a baby girl who hears three languages being spoken in the house everyday: Romanian, Filipino and English.
John met his wife in a very unique and interesting way. One day, in the summer of 2001 while being in Phoenix for the summer, visiting his parents, he went to Arizona State University to do some research in their computer lab. After finishing his work he felt led by the Lord to search and make contact with different missionaries from different parts of the world in order to share with them ideas about the ministry. After the first search, many such sites came up the computer’s screen. He randomly clicked on one of these where his wife happened to be listed. At that time Mythyl was a missionary in Singapore. He sent her a short e-mail about him, his love for the Lord and the ministry that he was involved in, and the next day he received a short reply from her.
In the weeks and months to come the two of them became friends and prayer partners, patiently waiting to see what plans God would have for them. They continued to keep in touch through e-mails, telephone calls, letters, and after 2 years John went to the Philippines to see Mythyl and her family, and one year later, on June 5, 2004 they were married in Bacolod City, Philippines. What attracted him to his wife the most was the fact that she fears God, her simplicity, and her love for the Lord and people.
Being married to a woman of a different nationality, helped this Romanian young man to be more interested in and to love the culture of other people, this being so obvious, since John beginning with the fall of 2006 is the Senior Pastor of an American church, “First Baptist Church of Quartzsite, AZ”, a congregation that he serves with love and devotion.
What attracted him the most to this church was the love of the church members for God, for the brethren and for the unsaved.
“First Baptist Church of Quartzsite” is part of the Conservative Baptist Association, and if he was to mention some of the changes that took place in this congregation since he came here he would mention the establishment of a Children’s Ministry, a recreation room for the teenagers from Quartzsite to come especially in the hot months of summer and have some fun playing games, and a Radio Ministry – every Sunday at 2PM his sermons being broadcasted on a local radio station so that the thousands of snowbirds from Quartzsite and around could listen to the word of God by tuning in to the Radio.
His job in this church implies fulfilling the duties of a Senior Pastor such as: preaching three times a week, pastoral visitations, counseling and many others. He studies at least five hours a day and spends his free time reading, playing guitar and going fishing.
When asked about the “calling of being a pastor”, in John’s opinion, to have a call to pastor means first and foremost to be chosen and called by the Lord and not by the people for this ministry. He strongly believes that pasturing a church is more than a profession or a job and whoever considers about serving God must be aware of this.
He and his wife never doubted God’s calling to pastor in Quartzsite, Arizona, from the very beginning they had God’s assurance that they are in God’s will.
John Todor started his theological studies in 1998 at the Theological Baptist Institute in Bucharest, Romania and his favorite subject was homiletics.
After finishing his studies there (since God called him to be in Romania for a while), his vision was to stay in Romania for as long God wanted him there and to help the churches there. About two years before he moved back to United States, God impressed on his heart that upon their return here, he will serve in an American church. Even though he still loves very much the Romanian people and Romanian churches, he feels fulfilled and blessed for the privilege that the Lord had given him and his family to serve in this place. He is thankful to the Lord for the team of leaders as well as regular members that he can work with at the First Baptist Church, people who love him and his family, supports him, and faithfully serves the Lord making the First Baptist Church a better church and the town of Quartzsite a better town.
Mr.Todor says that based on his own experience as a pastor, a pastor that does his job the way it should be done, knowing that he is giving an account to the Lord first and foremost, works more than 40 hours a week, according to him a pastor’s work can not be fitted in and limited to a certain pre-arranged schedule.
At the end of each Sunday, Pastor John is thankful to the Lord and feels fulfilled in his heart for the fact that the “seed” of the Gospel was sown.
Speaking of the future, Rev. Todor says that we wants the “FIRST BAPTIST” to continue to remain under the authority of the Good Shepherd, Jesus Christ, having as an example the early church – Acts 2:42 “And they continued steadfastly in the apostles’ doctrine and fellowship, in the breaking of bread, and in prayers.”
For him, Jesus is the perfect example that he wants to imitate as a Christian and as a pastor.
John Todor was raised in a family of Christian Baptists. In a Sunday night evening service in a Romanian church in Chicago pastured by Rev. George Dancea, while the word of God was being preached, the Holly Spirit convicted him and made him realize that that was the moment he needed to accept Jesus into his heart. At the end of the service that night he told the pastor about his decision, and a few weeks later he was baptized in the First Romanian Baptist Church.
One of his experiences with God took place when he was a child. One day the Romanian doctors told John’s family that they no longer can do anything for their son that the only hope for him would be to have a surgery outside of Romania, in United States of America; otherwise he will remain handicapped for the rest of his life. John still remembers how at that early age he prayed and promised God that if He will help him leave Romania and have the surgery in the States (something that at that time was very difficult both legally and illegally, since the communists were in power), then he will serve and tell others about God.
After days of prayer, God in His love answered their prayers by helping John and his mother pass the border from Romania to former Yugoslavia. Once they arrived on the American soil, John and his family asked God to perform another miracle, to find a hospital that will understand their unique situation, and help them, since they had no jobs yet, no medical insurance and no money to pay for hospital bills. They heard of a good children’s hospital in Chicago that helped children like John, however they were told by the hospital officials that there are quite a few children on the list waiting in line, and that it will take many long months till John’s turn will come for the surgery. John put his name on the list anyway and trusted God to somehow make a way for him to be accepted sooner. To everyone amazement, after only 3 months he was called by the hospital to report for the surgery.
In the hospital God really put this young man through the school of suffering, making him also realize that there are people in this world that are suffering more than he is and are at times in a bigger need than him. He learned there to look up to God more and to thank God for who he is and for what he has.
After a successful operation, John continued his education in Chicago by studying psychology at DePaul University while working at night for the “Chicago Tribune Newspaper”. In 1996 he and his family moved to Arizona and he transferred to Arizona State University. Even though it appeared that John had everything going for himself, deep down in his heart he knew that he was not going to be fulfilled by making a career in psychology. He knew that God wanted him to do something else but did not know exactly what God was wanting from him, so he started praying and feasting and asking God to reveal to him what he should do. After about a month of praying and feasting, on February 20, 1997 while walking on the street towards a parking lot, God spoke to this young man.
He felt something like an electric shock going through his whole body from his head to his toes, and started crying. According to him, the tears were happy tears. In those moments, the Lord reminded John about the promise he made to Him when he was a child, that if he will get to the States and have the surgery, that he will tell others about God and serve Him. God’s calling, which John accepted was to leave everything behind and to start sharing the Gospel of Jesus Christ. God assured him at that time that He will be with him and that he has nothing to fear, and right now, Pastor John testifies that God indeed has been and is with him and he feels blessed and fulfilled to be in the Lord’s will serving right now in Quartzsite in an American congregation.
He still loves and keeps in touch with many Romanian people and congregations. He misses his hometown Glimboca, a beautiful little place with wonderful people in Banat, Romania. He and his wife are also very close to the Filipino community from California, the Los Angeles area.
He wishes and prays that our readers will fully benefit from God’s many blessings this year and wants to remind us all that Jesus Christ is the Way, the Truth and the Life, and that the real and eternal blessings are only found in Jesus.
Octavian Curpas
Phoenix, Arizona
The article was published on February 14th, 2009 in “Clipa Magazine” from Los Angeles, California.
TATAL NOSTRU
Nu spune Tata,
daca în fiecare zi nu te comporti ca un fiu,
Nu spune nostru,
daca traiesti în egoismul tau,
Nu spune… care esti în ceruri
daca te gândesti numai la lucruri terestre,
[pullquote]
„Tatal nostru
care esti în ceruri!
Sfinteasca-se Numele Tau;
vie Împaratia Ta;
faca-se voia Ta,
precum în cer si pe pamânt.
Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;
si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau.
Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!”
Matei, 6.9-13
[/pullquote]
Nu spune… sfinteasca-se numele Tau..
daca nu-L onorezi,
Nu spune..
vie împaratia Ta…
daca IL confunzi cu succesul material,
Nu spune… faca-se voia Ta
daca n-o accepti,
Nu spune… pâinea noastra cea de toate zilele..
daca nu te preocupa persoanele care mor de foame,
Nu spune… si NE iarta noua pacatele noastre…
daca urasti pe fratele tau,
Nu spune…si nu NE duce pe noi în ispita…
daca ai intentia sa pacatuiesti în continuare,
Nu spune… si NE mantuieste de cel rau…
daca nu iei atitudine contra raului,
Nu spune AMIN…
daca nu iei in serios cuvântul
TATALUI NOSTRU !
O zi de sarbatoare si bucurie-
Botezul a 7 tineri nascuti din nou!
În data de 6 Noiembrie 2011 în orasul Asheville, NC – împlinind porunca Mântuitorului Isus Christos -, a avut loc oficierea actului de botez la sapte tineri (veniti din Republica MOLDOVA) din Biserica Baptista „BETEL” din Asheville, NC.
Biserica din Asheville este slujita de catre SIMION PLACINTA (pastor) si DANIEL HODUT (evanghelist).
Informatii sumare despre tinerii care au îmbracat haina alba a botezului:
Georgeta Fulga, în vârsta de 27 de ani, venita de cca 1 an din Republica MOLDOVA, împreuna cu copilul si mama sa.
Mariana Coroban, în vârsta de 17 de ani, studenta în Asheville; este împreuna cu parintii (Grigore si Lidia Coroban) si inca 3 frati;
Ioan Coroban, în vârsta de 19 de ani (fratele Marianei Coroban), este student în Asheville;
Diana Chistol, în vârsta de 15 de ani, eleva în Asheville; este împreuna cu parintii (Ioan si Svetlana Chistol, muzicienii bisericii; mama fiind profesoara de muzica) si inca 3 frati;
Alina Spenache, în vârsta de 16 de ani, studenta în Asheville; este împreuna cu parintii (Valer si Nina Spenache) si inca 6 frati;
Sergiu Batrincea, în vârsta de 21 de ani, student în Galati; parintii sunt în Republica Moldova, la Dubasari;
Denis Fala, în vârsta de 25 de ani, venit de aproximativ 2 luni din R. Moldova; locuieste cu bunicii la Detroit; o tânara (Diana) s-a rugat insistent ca Domnul sa i se descopere si sa-l lumineze cu dragostea Jertfei Sale, ceea ce s-a si întâmplat!
Tinerii candidati au fost pregatiti spiritual, învatând din Cuvântul Domnului sub calauzirea nemijlocita a Duhului Sfânt, în Biserica baptista Betel din Asheville-NC, sub îndrumarea plina de elan duhovnicesc a fratilor slujitori mentionati:
Simion Placinta, pastor în Biserica Baptista din Greenfield Massachusetts, oras situat la cca 900 mile distanta de Asheville.
Daniel Hodut, Evanghelist (împreuna slujitor cu Simion Placinta, sub calauzirea Duhului Sfânt) din Greer South Carolina, oras situat cca 60 mile departare de Asheville. Prin competente servicii de caticheza, Daniel Hodut, precum si prin aportul substantial al pastorului Simion Placinta, un devotat rob al lui Dumnezeu, au reusit sa comprime deseori distantele fata de Asheville-NC, pentru a fi împreuna cu cei care aveau nevoie de o buna îndrumare spre bratele strapunse si pline de nespusa dragoste ale Mântuitorului Isus Christos!
Marea Sarbatoare a fost placut ornamentata – îndeosebi de prezenta Domnul Isus si a Duhului Sfânt, vizibila acum în cele 7 suflete care au primit chemarea Sa la pocainta –, dar si de participarea mai multor grupuri de credinciosi din câteva biserici române (de crestini baptisti din America), însotiti de pastori sau lideri cu muzica.
Cronicarul a consemnat participarea urmatorilor:
Viorel Clintoc, pastor la Biserica Baptista „Harul” din Akron (Ohio), împreuna cu fanfara dirijata de Florea Burca, si un grup de cântareti;
Ionica Pelea, pastor la Biserica Baptista din Charlotte, împreuna cu pastorul asistent si un grup din biserica care l-au ladat pe Domnul Vietii prin cântare;
Nelu Urs, pastor la Biserica Baptista din Hickory, împreuna cu majoritatea membrilor bisericii si Corul dirijat de pastorul asistent Iacob Brâncovan (la pian, Vica Netza);
Aurel Chiu, pastor la Biserica Baptista din Greenville, South Carolina;
Sandu Palaghia, pastor la Biserica Penticostala din Greer South Carolina;
Dumitru Capatâna, pastor la cea de a doua Biserica Baptista din Asheville-NC;
Florea Burca si Todorut Nistor, din Biserica Baptista Harul din Florida, împreuna cu familiile, fanfara si un grup de cântareti.
Momentele care au jalonat Sarbatoarea
a) Marturii ale candidatilor la botez:
– marturia lui Sergiu: e singurul din familia sa care a ajuns pe pamânt american; a remarcat versetul de aur al Bibliei, Ioan 3:16, sub umbrela caruia se odihneste acum: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”
– marturia lui Denis:printr-o mare minune se afla în USA; a subliniat ca a fost cineva care i-a spus despre Jertfa lui Isus si ca s-a rugat pentru el continuu, pâna ce a înteles cuvântul si s-a hotarât sa intre în apa botezului; , si ca e lucrarea Duhului Sfânt la inima lui.
b) Cuvântul participantilor la botez:
Pastorii au avut câte un scurt cuvânt din partea Domnului de încurajare pentru candidatii la botez;
Daniel Hodut a avut îndemnul din Psalmul 73: 23-25; 28, luând cuvinte pline de putere, de mari promisiuni pe cararea vietii, din partea celui care îsi face din Domnul locul lui de adapost:
“Însa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreapta; ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi în slava. Pe cine altul am eu în cer în afara de Tine? Si pe pamânt nu-mi gasesc placerea în nimeni decât în Tine. (…) Cât pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.”;
Pastorul Simion Placinta a vorbit din cartea Deuteronom, 27.9-11; 28.1-14; 30.11-14 si 19-20, subliniind idei si fapte de maxima importanta pentru candidatii la botez:
Voi, de-acum sunteti cineva! Daca ascultati de Domnul, binecuvântarile va vor însoti, asa cum sunt promise în Scriptura. Nu e mai presus de puterile voastre, promisiunile fiind facute de Dumnezeu.: Iata ca Eu sunt cu voi, pâna la sfârsitul veacurilor.. Dumnezeu ia azi ca martor Cerul si Pamântul pentru ceea ce promite El si pentru ceea ce declara candidatii la botez, credinta, pocainta si ca-l vor asculta si-L vor urma pe Domnul lor!
c) Pastorul Simion Placinta a împlinit porunca cu fiecare, botezând candidatii (prin scufundare în apa, conform cu învatatura biblica, în prezenta martorilor vazuti si nevazuti), acestia marturisindu-si credinta in Isus Christos Domnul;
d) Pastorul Nelu Urs, a marturisit Cuvântul Domnului (CLICK AICI), cu tema: Importanta Botezului Biblic, folosind, ca suport al predicii, Efeseni, 4:5, „Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.”
A urmat actul biblic “Rugaciunea si punerea mâinilor ” de catre ceata pastorilor prezenti (peste cei de curand intrati in turma Domnului Isus).
In final, in Biserica a avut loc Cina Domnului, prin participarea pentru prima data si a celor 7 tineri botezati.
Oficierea a fost încredintata pastorului Ionica Pelea care a citit textul din Matei, 26.26-29.
Sarbatoarea, înaltatoare si plina de har divin, s-a incheiat cu o Masa de dragoste (agapa) la care au participat majoritatea celor prezenti la aceasta mareata festivitate!
Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta în Hristos si care raspândeste prin noi, în orice loc, mireasma cunostintei Lui!
„Lacomia si desfrânarea, pentru a fi satisfacute, au nevoie de bani,
de unde al treilea pacat capital: avaritia, pofta de
bani.”
Citim într-un ziar din data de 19 0ct. 2011: „România are 16.528 de locuitori cu averi de peste un milion de dolari, dintre care doi miliardari, si se afla pe locul 47 în lume dupa numarul persoanelor bogate, în timp ce averea medie a unui român, de 13.987 dolari, este pe locul 59 din 160 de tari, potrivit unui raport al Credit Suisse….” Urmeaza numarul miliardarilor din alte tari, ca Statele Unite, Japonia, Franta si Germania.
În data de 25 oct. 2011 alt ziar ne informeaza ca fostul lider libian Muammar Gaddafi ar fi cel mai bogat om de pe planeta: „Averea lui Gaddafi se ridica la 200 de miliarde de dolari si consta în conturi bancare, investitii imobiliare si financiare în corporatii din întreaga lume”.
Iata statistici privind lacomiaextinsa peplaneta asemenea unui virus. Si nimeni nu s-a gândit sa fabrice din timp un antidot. Traim printre oameni bolnavi de Lacomie, oameni care vor mai mult decât au nevoie, decât merita si care fac orice, calcând în picioare, de cele mai multe ori, principii morale, propria demnitate, lovind în interesele celor multi si chiar a celor neajutorati. „Lacomia ucide mai multi oameni decât sabia”, spunea cineva pe buna dreptate. Dintotdeauna a existat acest instinct animalic de a însfaca în mod pofticios sau viclean de la altii, si de fiecare data s-a dovedit a fi o „Glorie desarta!” Lacomia – întrecere a masurii -, numita si faradelege sau nelegiuire, a luat diferite forme de-a lungul timpului, din ce în ce mai rafinate. În tara noastra am stat 50 de ani „striviti de lenea si ciubucaria comunista” si de oameni care au facut averi pe sest în acea perioada, iar imediat dupa 1989 i-am vazut pe acestia devenind persoane publice, oameni cu functii în stat – pe ei si odraslele lor – sau patroni ai unor mari firme. Între timp s-au dezmembrat platforme industriale si s-a furat tot ce mai era de folosinta, s-au devalizat banci, s-au acordat împrumuturi enorme în mod discretionar, s-au facut contracte dubioase, licitatii masluite, bugete împartite si ele discretionar etc. Lacomia ca o fiara si-a aratat coltii…
Virusul este extins în toata lumea. Omul vazându-se liber, nesupravegheat, ba uneori ajutat de organele care nu-si fac datoria, a devenit profitor, lacom. Chiar daca a aparut si o clasa de oameni de afaceri în toata puterea dreapta a cuvântului, exista la unii pornirea de a da lovituri pentru a se îmbogati si mai mult, peste noapte. Si bogatia mare (materiala) dobândita în timp scurt înseamna lacomie, chiar furt. Pentru a ne aminti de lacomia trupeasca, sa ne imaginam cum arata un om care înfuleca fara rusine bucatele de pe masa, în timp ce altii nu dovedesc a-l înfrâna si la urma, acestora – neramânându-le mai nimic… Sa ne întrebam de ce un parinte întotdeauna îi lasa bucatele cele mai bune copilului sau? – Din spirit de sacrificiu, din dragoste! De ce sotul si sotia îsi împart bucatele în asa fel sa se sature si unul si altul? – Din dragoste, din moderatie! De ce invitam prietenii la masa si îi servim cu tot ce avem mai bun? – Din omenie, din dragoste! Unde ne sunt aceste sentimente?
Furturi s-au facut la nivel înalt, cu mare abilitate si protectie sau chiar eludare de legi, spre deosebire de furturile mici, ciubucuri, adica câstigurile fara munca, existente si ele. Sunt oameni care vor sa aiba mult, din ce în ce mai mult, netinând cont de cei de lânga ei, negândind la golul pe care îl lasa acestora prin lacomia lor. Avutia unui popor, chiar a planetei, este un întreg bine definit, de care trebuie sa beneficieze toti oamenii, dar în vremurile noastre este cercul din care se fura imense segmente…Ce mai ramâne de împartit? Lacomia a azvârlit în desuetudine ideea de cinste si demnitate, si i-a împins pe oameni spre pacat. Ce sa mai înteleaga copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, constiinta, omenie? Paduri cu prea multe uscaturi! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscaturile din jurul lor…
Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Daca nu doresti multe, si putinul îti va parea mult, caci o dorinta modesta face ca saracia sa fie tot atât de puternica ca si bogatia”, iar Socrate: „Nu a trai este de mare pret, ci a trai cinstit”. „Atenieni, striga acesta, nu este atât de greu sa scapi de moarte, cât este sa fugi de pacat, caci acesta alearga mai iute ca moartea!”. Mai vorbea despre virtutea – parte a sufletului nostru – si care nu poate fi decât chibzuinta. Mai târziu, Aristotel vorbea despre cumpatare, spunând ca ea „este o excelenta dispozitie morala si o excelenta dispozitie morala nu poate privi decât ceva ce este excelent. Însa excelentul este media între exces si lipsa. Amândoua extremele ne fac tot atât de condamnabili si pacatuim printr-unul si prin altul…” Vreau sa amintesc si de Epicureism, curent filozofic preferat si raspândit în societatea romana târzie, doctrina morala a lui Epicur (n. 341 î. H.) si a discipolilor sai, constituita din logica, fizica si morala, bazata pe teoria etica a fericirii rationale a individului. Aceasta doctrina învata sa nu le fie oamenilor teama nici de zei, nici de moarte (asemeni materialismului)si sa caute placerile simple si naturale ale vietii conform hedonismului – cult al placerii. O logica senzualista, simplista, cautarea exclusiva si excesiva a placerii. Fericirea rationala consta într-o liniste calma, placerea fiind centrul fericirii, spiritul lipsit de orice agitatie si corpul lipsit de durere. Trebuia obtinuta o independenta totala fata de lume, eliminate amintirile trecutului, atunci când ele sunt dureroase, acestea fiind conditii negative ale fericirii, adoptata o viata frugala, eliminate si „reprezentarile iluzorii pe care si le fac oamenii”. Nu era luat în seama, pe atunci, caracterul egoist al acestei doctrine. Doctrina stoica ivita mai târziu (în jurul anului 300 î. H.) ca o reactie împotriva epicurismului si având învatatura morala derivata din legile naturii, acceptând durerea si nefericirea, împacând binele cu raul, viata cu moartea si recomandând iubirea fata de oricare alte fiinte, a putut fi considerata de crestinism ca o doctrina precursoare. Astfel mila, datoria fata de altii, ajutorul treceau, în stoicismul roman de mai târziu, pe primul plan al reflexiei si actiunii morale, iar doctrina epicureica cu atacul ei contra zeilor si cu egoismul unei satisfactii strict individuale, a fost condamnata de crestinism.
Filozoful, moralistul Seneca, cea mai seducatoare personalitate literara si politica a secolului de dupa Hristos, a influentat puternic scriitorii crestini ai sec. 16 si 17; întelepciunea sa consta în a învata omul sa-si cultive vointa pentru a-si gasi fericirea în virtute, si nu în hazardul bogatiei materiale. Într-o scrisoare sublinia: „Tine minte, de când ne-am nascut mergem spre moarte. Acestea si alte gânduri de acest fel sa framântam în suflet, daca vrem sa asteptam în liniste acel ultim ceas al vietii a carui groaza nelinisteste pe toate celelalte”. Lui i-a urmat Epictet (n. 50 d. H.) care propovaduia pretuirea esentialului interior, nu înselatoarea aparenta; stapânirea de sine ce duce la adevarata forta si fericire, nu cedarea în fata poftei; conducerea vietii potrivit ratiunii, nu atitudinea ambigua dictata de instinct. Într-un manual al sau scrie: „De vei confunda sfera libertatii cu a necesitatii, sau sfera suveranitatii tale cu a fatalitatii universale, sa stii ca mergi de-a dreptul în ciocniri, amaraciuni si nenorociri inevitabile si, deci, la conflicte si cu omenirea si cu Dumnezeu”. Si tot el mai spunea: „La orice ademenire exterioara raspunde cu o virtute interioara”; considera, de asemenea, ca viata trebuie orientata spre un ideal, fericirea fiind darul vointei noastre.
Biblia – cuvânt revelat al lui Dumnezeu – mentioneaza ca lacomia este un pacat de moarte, fiindca se opune în mod direct virtutii înfrânarii sau cumpatarii. Am citit o frumoasa predica în care se arata ca lacomia este izvorul tuturor rautatilor, din cauza careia piere dragostea frateasca dintre oameni, pamântul se umple de hoti si ucigasi, marile de pirati, societatea de calomniatori si tradatori, familiile se dezbina. Ni se aminteste ca Isus Hristos nu a osândit câstigarea de bunuri materiale,ci a avut în vedere lipsa de deschidere a sufletului bogatului fata de nevoile si necazurile celor din jur, pacatul egoismului, pacatul lacomiei si „nebunia de a crede ca omul poate aduna pentru multi ani, uitând cât e de scurta si de nesigura este viata omeneasca. Viata pamânteasca îsi are trebuintele ei firesti – hrana, îmbracaminte, casa etc. -, fara de care ea nu poate exista. E firesc, e o datorie sa le cauti, sa muncesti si sa le aduni, dar a lega toata viata numai de acestea, a nu te gândi la sufletul si la trebuintele lui, a nu te gândi la momentul despartirii de ele, iata cu adevarat nebunia vietii.”
De ce bogatul din Evanghelie este numit nebun? Nu pentru ca avea avere, ci pentru ca o idolatriza si i se închina ei si nu se gândea a darui, a ajuta. Lacomia fara de sfiala poate orbi omul si poate provoca mult rau si durere celor multi din jurul sau, dar mai poate provoca si cumplita razbunare…
Închei aceste rânduri cu câteva versuri dintr-o poezie a poetului român Alexandru Vlahuta (n.1857): „… Stoarceti, stoarceti maduva din tara!/ Nu va pese! Striviti totul! Cugetati ca poate mâini/ O sa pierdeti cârma tarii s-or sa vina alti stapâni./ Deci, pârjol si jaf! Opinca, hoitul sa ramâna os/ Ca sa nu mai aiba altii, dupa voi, nimic de ros. […] Asta-i lectia pe care o lasati posteritatii!/ Ah, cumplit v-ati râs de lege si de cumpana dreptatii,/ Si de oameni, si de tara, si de tot ce-i sfânt pe lume!”
Vavila Popovici – Carolina de Nord
NICOLAE MOLDOVEANU
Cântarea, ca orice alta scriere, isi implineste rostul când te face pe tine consumator (cântaret, cititor, ascultator) sa repeti intr-un anumit fel experienta intelctuala si starea emotionala a autorului.
[pullquote] “ Am vazut, de-alungul anilor, lucrarea fratelui Niculita Moldoveanu ca si un izvor care astazi a juns un fluviu”
dr. Puiu Caciora. [/pullquote]
Cântand cântarile lui N. Moldoveanu, experimentezi intr-o masura starea si duhul fratiei sale. Melodiile si poezia fratelui Niculita, trezesc uimirea in fata Harului, stimuleaza sfintirea, inobileaza simtirea, inaripeaza imaginatia, vindeca nadejdea, mângaie asteptarea. Lauda, la fratia sa, este necontenita, este nesfârsita si se “inalta din tot ce traiesc si sunt”. Dupa propria-i marturisire cântarea nu este o stare, este o slujba; o jertfa a buzelor dupa Invatatura Apostolilor.
Drumul poetilor si a compozitorilor spre emotiilor noastre este tocmai imaginatia noastra, stimulata atât de frumusetea imaginilor care le creeaza poezie cât si armonia sunetelor care exprima aceste imagini. Iata de ce cantatul mecanic, ca si ascultrea fara imaginatie este un exercitiu „desert” si o ofensa la adresa Autorului, si datatorului “oricarui dar bun”, al frumosului si al bucuriei.
Duminica la Sibiu cei prezenti, mai mult decât noi, care am privit pe “fereastra”, au trait o experienta unica. Am fost prima data in viata mea emotinat, ascultând fanfara in Adunare. Finetea executiei, dar mai ales armonizarea si prelucraea instrumentala a fost pentru mine ceva surprinzator de nou si emotionant.
Corul de la Bucuresti a excelat prin seninatatea si simtirea cu care a cântat. Corurile din Sibiu si orchestra, grupurile fratilor penticostali trebuiesc felicitati impreuna cu toti solistii si participantii pentru acest omagiu adus Apostolului Cântarii Crestine Romanesti dar mai ales pentru Slujba Duhovniceasca care au facut-o cântand „HARUL”, caruia Nicolita Moldoveanu i-a slujit si L-a cântat in limba mostenirii nostre, uneori cu dorul si duiosia doinei si alteori in exuberanta cântului de joc, care trimite la, Imparatul Psalmist, inaintea Chivotului Domnului.
Grupul ProDeum, este poate, tot ce avem mai bun in materie de interpretare , desigur multimea profesionistilor trage greu in balanta. Dorel Bacu m-a ridicat in picioare , interpretarea nu a fost doar a unui virtuos, dar a unui creator de imagini si nuante ale cântarii. Grupul de la Sega (Arad) cu Florin Iovin si ceilalti nu-l comentez, intrucât sunt prea partiniror. La cântarea “fiului ne-risipitor” (solo Gheorghe Nicoara), am simtit durerea Tatalui la duhul de judecata “a fratelui prea-neprihanit” fata de “fratele vames”. Maestrul Caciora a “filosofat in armonii” dincolo de intelegerea mea de plugar.
Acum 40 de ani cântarea lui Nicolita Moldovean nu putea fi cântata in chiar orice adunare – “ nu este din imnologia noastra….. „, cântarile “din carnetele” trezeau suspiciunea multora. Cu toate acestea la Sibiu, N. Moldoveanu continua sa Cânte “ Slava Domnului” , “ in zori, l-amiaz si seara la culcare” , iar izvorul curgând a crescut mereu “ca raul ce creste si da peste mal”, un rezervor de inspiratie pentru geneatiile care vor veni .
Am avut Harul sa fiu si eu in grupul seganilor care il vizitau adesea, pe fratele Moldoveanu in acei ani la Sibiu, o favoare care ne era inlesnita de fostii “colegi de universitate” ai fratiei sale. Erau adevarate pelerinaje.
Florian Guler
Nicolae Moldoveanu (n. 3 februarie 1922 – d. 12 iulie 2007) a fost un bine cunoscut compozitor, poet si scriitor crestin român.
Prestatia sa artistica s-a confirmat într-o perioada istorica extrem de potrivnica, perioada comunista, datorita careia Nicolae Moldoveanu a suferit mult, fiind închis pentru 5 ani.
Sa fie integrat într-o denominatiune numai pentru ca asa ar fi corect din perspectiva actelor de stare civila, este foarte dificil pentru ca, omul Nicoale Moldoveanu, s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor crestinilor.
Crescut în biserica ortodoxa, format în iuresul miscarii Oastea Domnului, încheind, mai apoi un legamant prin botezul neoprotestant intr-o biserica baptista si prieten al oricarui crestin, Nicolae Moldoveanu si-a deschis casa ca o biserica pentru fratii iesiti din toate confesiunile crestine. A mai lasat în urma 8000 de cântari si o multime mare de ucenici…
Florian GULER
” … să-i găurești urechea de ușă și să îți fie rob pentru totdeuna” BIBLIA, Deuteronom, 15:17
Să răstignesti urechea mea
Pe lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intreagă-a vietii cale.
Aleg de-acum robia Ta
Cu frângerea de sine.
Si să ramân asa as vrea
Nevrednic rob în casa Ta
Să nu ies de la Tine.
Să fiu cu umerii în jug
Sub sarcina Ta buna.
Să strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tău din rug,
Cu dorul la cunună.
Prin arsița si ploi arând.
In țarina Ta sfântă.
Cu Harul ne-nțeles in gând
Să pun sământa Ta plângând
Când inima mea cântă!
Si-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârsit ajunsă,
De am să vin cu snopi puțini,
Să vadă ochii Tăi divini,
Urechea mea străpunsă.
Arca!Florian GULER
L-acest chivot… de viata pastrator,
La Arca salvatoare din lume si genuna
Se-ntorc mereu hulubii ce-au ostenit in zbor,
Caci- n-au gasit o Stanca picioarele sa-si puna.
Iar Arca e un Staul, pe apele nauce,
Si-n ieslele-i s-ascunde Copilul Dumnezeu.
Spre cer e o ferastra; privind-o pare o cruce,
Iar fanul lui miroase a Har si curcubeu.
Jianu Liviu-Florian
Cu cat iti pare mai prejos,
Cu cat iti pare de nimic,
Fii bun, fii drept, si generos
Respecta-l, si pe cel mai mic…
Cu cat in Univers, setos,
Ai sori, planete, pic cu pic
De stors in visul tau frumos –
Respecta-l si pe cel mai mic …
Cu cat vei fi mai virtuos,
Mai Rege, Lumii, mai amic
Cu dumnezeii de prinos –
Respecta-l si pe cel mai mic…
Cu cat iti pare de prisos
Un dar umil, unui pitic –
O picatura de frumos –
Respecta-l si pe cel mai mic…
Cu cat iti pare mai prejos,
Cu cat iti pare de nimic,
Fii bun, fii drept, si generos
Respecta-l, si pe cel mai mic…
Respecta-l si pe cel mai mic…
Jianu liviu-Florian
Am saturat de corcoduse Raiul tot!
Nici Sfintii sa manance, nu mai pot!
Cereasca-Imparatie, cu placere,
Obeza e, de la un pumn de mere!
Dovada: astazi, cand sa pun pe masa
Bisericii, cu fructe, noua plasa –
Arhanghelii, si ingerii ceresti,
Inchis-au usa, gauri, si feresti –
Si m-au rugat, chiar fara un cuvant,
Sa-mpart din cele poame – pe pamant!
Ce ratii mici, ce nobila masura,
Au fiintele ceresti, la burti, si gura –
Si cum nu se ajunge, bunoara,
Un pumn de poame verzi, la toti de-afara!
E drept! Acum Biserica-i sub cheie,
Dar cand o va deschide, o femeie,
Sa navaliti in ea, pe langa strane,
Ca sa mancati si mere, si mosmoane!
Si daca veti ramane tot flamanzi,
Va rog sa fiti cu mine foarte blanzi,
Caci eu mananc, cat sa-mi ajunga-n ranza,
Paine cu rosii, si dovleci cu branza!
Ma mir si eu, cam cate ne sunt date
Sa impartim.. si mi le-mpart pe toate!
Ma mir si eu, precum un somnambul,
Ca-n veacul tot – doar cerul e satul!
Jianu Liviu-Florian
Cei care nu invata nimic din trecut si prezent, predau viitorul.
Cei nerabdatori sa isi faca opera, incep prin a-si mai ingropa odata predecesorii.
Rabda, ca sa fii rabdat.
Mor, deci exist.
Daca frica pazeste pepenii, va imaginati ce groaza pazeste o avere.
Pacea construieste premisele razboiului; razboiul, premisele pacii.
Chiar daca nu te duce nicaieri, intelepciunea sta pe loc cu tine, peste tot.
Câstigul prostului este o paguba mai mare decat paguba inteleptului. De aceea se spune: “decât cu un prost la câstig, mai bine cu un intelept, la paguba.”
Economistii au inca obiectii teologice pentru ca la invierea lui Lazar, la vindecarea orbului, la inmultirea pâinilor, pestilor si vinului, si atâtea alte servicii, Iisus nu a achitat Taxa pe Valoarea Adaugata.
Nu-l duce mintea: nici macar pâna la Caracal.
Grabeste-te incet: altfel carul in care esti iar se rastoarna la Caracal.
Carul cu prosti s-a rasturnat la Caracal pentru ca buturuga mica rastoarna carul mare.
In urma cercetarilor mele asupra credintei, nu stiu ce sa mai cred. Dar dirijez cercetarile in asa fel incât sa cred. Altfel, ar trebui sa cred numai in mine.
4 iulie 2011
Amintiri din prezent. Indragostit de harul lui Dumnezeu.
– PIT POPOVICI IN HICKORY, NC –
de George Danciu
„Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost aratat” (Tit, 2.11)
Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. (Ioan, 1.16-17)
„Caci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu-i da Duhul cu masura.” (Ioan, 3.34)
(Episodul 3, cel mai substantial al predicii fratelui Pit Popovici, daca e voia lui Dumnezeu, va aparea in … episodul 4)
Petru Popovici – este un nume celebru in lumea evanghelica româneasca
A scris numeroase carti cu teme evanghelice. Toate isi trag seva din vasta experienta cu Domnul, intretinuta permanent prin citirea si predicarea Cuvântului lui Dumnezeu – Biblia, si a umblarii in dependenta de Domnul. Dar si din pastorirea unor biserici din România si America, pretutindeni umblând calauzit de Duhul Sfânt, dupa promisiunea Celui ce a zis: „Nu va las orfani…”
[pullquote]
„Nu va voi lasa orfani, Ma voi întoarce la voi. Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. În ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt în Tatal Meu, ca voi sunteti în Mine si ca Eu sunt în voi. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu îl voi iubi si Ma voi arata lui. (…) „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el.” (Ioan, 14. 18-23)
[/pullquote]
Biblia vorbeste de unul Enoh care a umblat cu Dumnezeu. Dar nu un ceas, nu o zi, nici doar un an, ci 300 de ani!
Pit Popovici a umblat 93 de ani cu Dumnezeu! De fapt din 1934, când l-a marturisit in apa boezului la vârsta de 16 ani, dupa calculele mele, ar fi vorba de 77 de ani! O viata de om sanatos, de-un timp de aproape 80 de ani in care a umblat cu Dumnezeu!
[pullquote]
„Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; si a nascut fii si fiice.Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.”(Geneza, 5.22-24)
[/pullquote]
In predica de Rusalii la Hickory, fratele Pit a marturisit ca a fost indemnat sa-si scrie memoriile. Apoi, a spus ca Dumnezeu a facut lucruri mari, printr-un vas slab, cum e dânsul, dar nu, nu va scrie o lucrare autobiografica care sa-L glorifice pe Dumnezeu, deoarece ar insemna cumva sa se inalte pe sine, ori asta nu se cade.
Asa cum zicea si apostolul Pavel, ca avea cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu, ca a lucrat mai mult decât toti ceilalti, insa a spus, ca de fapt nu el, ci harul lui Dumnezeu a lucrat prin el, si fratele nostru de care vorbim aici, a lucrat multisor, ani multi, dar nu el, ci harul venit de la Tatal, har peste har. Slavit sa fie Domnul!
Pit vede lumina zilei undeva in America anului 1918, in urma cu 93 de ani, dar impreuna cu parintii se stabileste pentru o vreme in România. Dupa câteva decenii de pastorire pe pamânt românesc, se reintoarce in U.S.A. unde va lucra in bisericile baptiste din Sacramento, Atlanta …
***
Dupa câte stiu, in anii de maturitate de pâna in 1992, nu-mi amintesc sa fi citit Biblia sau o carte despre Cartea Creatorului nostru.
Dar in 1992 am citit pe nerasuflate Biblia. Apoi, prima carte importanta despre Biblie si Mântuire, a fost Biblia este totusi adevarata scrisa de Petru Popovici.
Nu stiam absolut nimic despre cel care a scris Biblia este totusi adevarata. Citind-o, am descoperit un autor, o minte ascutita, patrunzatoare. Nestiind despre cine e vorba, l-am banuit a fi un om de stiinta, un mare savant, reflectat de paginile amanuntit argumentate si, ceea ce era absolut nou pentru mine, in concordanta cu vocea Creatorului!
Când mi-a cazut in mâna a doua carte a lui Pit Popovici, Harul lui Dumnezeu, lucrare exceptionala, care-L prezinta pe Creatorul nostru prin harul Sau nespus de felurit si binefacator pentru omenire, prin binecuvântarile pe care le-a pregatit pentru om, prin Isus Cristos Domnul, am fost patruns in cele mai intime si ascunse zone ale fiintei si constiintei mele.
Era in vara anului 1992 si eram impreuna cu familia in vacanta la Marea Neagra, cazat intr-una din camerele unei vile din Eforie Sud, undeva dincolo de centrul orasului, mai departe, nu numai de briza marii, dar si de forfota multimii care se bucura in voie de apa sarata si tamaduitoare a Marii Negre.
Ore si zile in sir nu ma puteam dezlipi de aceasta carte, Harul lui Dumnezeu si de un Nou Testament cu Psalmii, in format mic, care, la sfârsitul lui, continea si 15 teme explicative. Citeam si meditam si ma rugam. Citeam, când din Harul lui Dumnezeu , când din Noul testament, opera fundamentala care il inspirase si pe Pit Popovici in scrierea nepretuitei lucrari.
Si tot acest ritualnevazut al … nasterii din nou, a continuat ore la rând, toate zilele vacantei de vara. Sotia, nu mai stia ce sa creada! Gândea ea: „- A innebunit sotul, asta pare sa fie!”
Sa mai atenuez din nedumerirea ei, definitiva, intr-o zi, am facut totusi o plimbare si o baie in apa marii, mai ales ca-mi placea apa si inotam cu usurinta.
***
Referitor la Harul lui Dumnezeu sa vedem acum doar ce a scris fratele nostru in
CUVANT INAINTE
Un frate din România mi-a cerut printr-o scrisoare sa pregatesc pentru programele la radio un studiu despre har. Unii dintre predicatori evita sa vorbeasca despre har, scria el.
Am stat, am cugetat si mi-am dat seama ca are dreptate. Invatatura despre har e majora, e deosebit de importanta si totusi e asa de putin cunoscuta. Atunci m-am apucat de cercetarea Bibliei in aceasta privinta, am facut insemnari, am stabilit capitolele, am cautat in biblioteca mea, am mers pe la librarii, dar nu am gasit lucrari care sa trateze capitolele pe care le schitasem in planul meu de lucru. Aceasta m-a determinat la o cercetare mai amanuntita a Scripturii. Slava Domnului ea are un imbelsugat material pe care am cautat sa-l sistematizez spre a fi folositor fratilor si tuturor cititorilor.
Milioane de români nu cunosc nimic despre harul lui Dumnezeu. De aceea, am cautat inadins sa pun totul intr-o forma simpla, pentru ca fiecare sa poata intelege aceste adevaruri glorioase. Oamenii nu trebuie sa se uimeasca de frumusetea limbajului si al stilului, ci de valoarea si minunatia continutului. Harul e pentru toti. Si savantul cu cea mai aleasa cultura, si sarmanul analfabet, fiecare are nevoie de harul lui Dumnezeu. Nu cosul rupt in care ti se aduce un bulgare de aur are valoare, ci aurul din el. Tu ia aurul si imbogateste-te pentru un timp si eternitate. E din partea Stapânului meu. Ca rob al Lui, eu am cautat sa-mi implinesc indatorirea, oferindu-ti harul Sau.
Doresc ca citirea acestei carti despre har sa nu fie o pierdere de timp, ci sa ai un mare câstig pentru timp si eternitate. Eu m-am rugat pentru aceasta, roaga-te si tu.
Duhul Sfânt sa-ti dea lumina necesara ca sa devii partas al harului lui Dumnezeu. Petru Popovici, Elk Grove, 20 febr.1991
Pentru mine, HARUL LUI DUMNEZEU a fost scris exact la timp. In 1992 am citit-o si L-am intâlnit pe Datatorul harului si am primit har dupa har!
GLORIE DOMNULUI!
***
In 12 liunie 2011, la Hickory-NC, am avut privilegiul si onoarea sa pot vorbi cu fratele nostru mai vârstnic, Pit Popovici.
Printre altele, i-am marturisit cât de mult apreciez aceasta minunata carte si cât de mult mi-a folosit mie Harul lui Dumnezeu. Am dat-o si altora, inspirat, cumparând mai multe exemplare.
– „Frate Pit, cartea Harul lui Dumnezeu ati scris-o cu mult har, de la un capat la altul, fara nici o scadere (si facusem cu mâna gestul pe orizontala, mângâind invizibil o suprafta aflata strict la acelasi nivel). Insa, fratele Pit a raspuns smerit:
„– Nu, frate, nu am scris-o eu! Asa am primit-o de la Dumnezeu.” Am ciulit ochii si urechile, la replica nonagenarului Pit.
http://www.scribd.com/doc/33325307/Harul-lui-Dumnezeu-Petru-Popovici
MOISE CERE SA VADA SLAVA LUI DUMNEZEU
de George Danciu
Moise a zis: „Arata-mi slava Ta!”
Moise cere sa vada slava lui Dumnezeu! Dar in ce moment! Dupa ce s-au petrecut câteva evenimente istorice foarte importante.
[pullquote]
Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decât viata, de aceea buzele mele cânta laudele Tale. (Psalm, 63,3)
[/pullquote]
In timp ce Moise se afla pe munte inaintea lui Dumnezeu sa ia Tablele Legii cu cele 10 porunci, scrise de degetul Lui Dumnezeu, poporul si-a facut un vitel de aur la care s-au inchinat ca unui dumnezeu!
Dumnezeu S-a mâniat foarte tare pe popor si urgia divina, dezlantuindu-se, a dus la pierderea vietii multora dintre ei. Dar Moise s-a rugat pentru poporul vinovat, ca Dumnezeu sa-i ierte, si Domnul Si-a a potolit mânia.(Exod, 32).
Deci, dupa aceste momente dramatice, Moise cere sa vada slava lui Dumnezeu.
Ce o fi gândit Moise?
Ce se astepta el sa vada?
Ce gândea el, ce va vedea la Dumnezeul nevazut?
Domnul a raspuns: „Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea si voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Ma îndur de cine vreau sa Ma îndur si am mila de cine vreau sa am mila!”
Domnul a zis: „Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!” (Exod, 33.19-20)
Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la mânie, plin de bunatate si credinciosie …”(Exod, 34.6)
Uau! Dumnezeu vine si i se arata lui Moise!
Dar cum? Dumnezeu vrea sa-si arate toata frumusetea Sa!
De fapt, Dumnezeu, si lui Avraam Si-a descoperit planurile Sale, când cu Sodoma si cu Gomora.
Atunci Domnul a zis: „Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac?… Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”… (Geneza, 18.17;19)
Intelegem noi ca trasatura Sa de caracter – care reprezinta slava, gloria Sa – este tocmai bunatatea Sa?
O, Dumnezeu e dispus sa- Si decline Numele in prezenta celor care-L iubesc , precum Moise si Avraam!
[pullquote]
Cuvantul cheie este cel tradus prin ”bunatate”, care este alt cuvant decat tob, folosit in capitolul precedent. Cuvantul este hesed, si toti traducatorii se lupta sa-i gaseasca cel mai potrivit echivalent. Astfel, intr-o traducere engleza el este redat prin steadfast love (dragoste statornica), in alta se creeaza un cuvant nou: lovingkindness (bunatate iubitoare). Gandind ca un profesor de limba romana, cuvantul vechi romanesc care mi-a venit in minte este marinimie, care cuprinde in sine notiunile de bunavointa, intelegere, bunatate, generozitate (DEX mai adauga o explicatie mai larga: a sacrifica interesul personal in favoarea celuilalt). Avand insa in vedere faptul ca acest cuvant nu este cunoscut de generatia mai tanara (am constatat acest lucru prin sondaje), am decis sa traduc hesed prin bunatate generoasa. (Iosif Ton)
[/pullquote]
Dumnezeu vine in intâmpinarea dorintelor noastre.
Ce altceva, decât bunatate, doreste omul de la Dumnezeu, mai intâi, mai inainte de alte lucruri si de alte binecuvântari?
Omul ar vrea ca El sa-si arate bunatatea si mila Sa!
Aceste cuvinte, bunatate si mila, sunt oarecum sinonime, in traducerile Bibliei se folosesc alternativ.
Din bunatate si din mila pentru omenirea decazuta, El a trimis rascumpararea si iertarea posibila doar prin Fiul Lui, Isus Cristos, Jertfa de rascumparare din pacatul originar, mostenit, de noi toti.
Imparatul David, care I-a cântat pe Dumnezeu ca nimeni altul, in nenumaratii Psalmi , spune deseori ca Dumnezeu este bun, caci bunatatea Lui tine in veci.
De pilda in Psalmul 25, David spune ca deoarece este bun, Dumnezeu arata pacatosilor calea pe care trebuie sa umble acestia:
„Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. El face pe cei smeriti sa umble în tot ce este drept. El învata pe cei smeriti calea Sa. Toate cararile Domnului sunt îndurare si credinciosie pentru cei ce pazesc legamântul si poruncile Lui.”
Marele invatat si apostol al neamurilor, Pavel, in Epistola sa catre Romani, vine cu o aplicatie practica, indemnându-i pe locuitorii Romei (si pe noi toti, deci) la pocainta.
“Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, îngaduintei si îndelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, îti aduni o comoara de mânie pentru ziua mâniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta în bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da mânie si urgie celor ce, din duh de gâlceava, se împotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.” (Romani, 2)
Ce ne spune Pavel? [pullquote]
Isus zicea: „S-a împlinit vremea, si Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti în Evanghelie.” (Marcu, 1.15)
[/pullquote]
Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta?
Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, îngaduintei si îndelungii Lui rabdari?
Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, îti aduni o comoara de mânie pentru ziua mâniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu …
Ce intelegem? Cum e un tata sau o mama, care nu lasa copilul sa faca ce vrea el? Cum e acel parinte, care-l struneste mereu indreptându-l pe calea cea buna? Cum e numit, bun sau rau? Cel care ii cere copilului sa tina ordine in camera sa, sa se odihneasca la timp, sa-si faca lectiile, sa invete mereu lucruri noi si folositoare, sa invete ca trebuie sa-si iubeasca si sa-si respecte semenii, cel care nu-i cumpara chiar tot ce-si doreste si nu-l lasa sa imbrace orice, ci doar ce considera ca e potrivit vârstei si bugetului?
La fel procedeaza si Dumnezeu. Ca un tata grijuliu cu copiii Sai.
Ne invata, ne si cearta, ne si mustra, dar ne indruma pe calea cea buna. Chiar daca uneori El foloseste nuiaua, sau o boala, sau ne trece printr-o furtuna. El va face tot ce avem nevoie pentru a ne ajuta sa intram pe poarta cea strâmta (Isus, usa oilor) in Raiul ceresc pregatit pentru cei care traiesc cu credinta si ascultare de El.
Insa, copilul sau omul matur, ce va spune el?
Ne convine si ne bucura acest tratament?
Ce spunem noi despre parinti sau despre Dumnezeu?
Ori, Cuvântul Sfânt, dupa cum am vazut, spune cât se poate de clar: Dumnezeu e bun, bunatatea lui tine in veci!
Bunatatea Lui e aceea care ne indeamna la pocainta.
Intrebarea finala de azi este acesta:
Care-i atitudinea mea fata de bunatatea Lui?
Accept pocainta?
Sau imi strâng o comoara de mânie pentru ziua judecatii?
Doamne, ajuta-ne sa ne lasam cuceriti de bunatatea Ta!
Glorie Domnului! ALELUIA!
Revista ARMONIA - Saltmin Media 
