ADRIAN PAUNESCU 68 !

Viorel VINTILA

 

Azi, 20 iulie, poetul Adrian Paunescu ar fi împlinit 68 de ani. S-a nascut în Basarabia, la Balti, în anul 1943. Adrian Paunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 si fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani, dar si ca organizator al acestui fenomen de masa, de proportii epice din anii ’70-’80 – Cenaclul Flacara.

 Adrian Paunescu este creditat, printre altele, cu sintagmele „generatie în blugi” si „muzica tânara”, pentru a-îi desemna pe tinerii care dadeau buluc pe stadioanele tarii în perioada 1973-1985, cât a durat Cenaclul Flacara.

 Eu, unul, ca participant activ la acele manifestatii epice de pe stadioane, nu am fost un fan al omului Adrian Paunescu care, daca e sa fim corecti si sinceri pâna la capat, a fost un sicofant al epocii Ceausescu, fiind recunoscut pentru osanalele si odele pe care i le cânta „marelui cârmaci”. Este însa de apreciat pozitia sa fata de perioada comunista, fiind unul dintre putinii care nu a renegat complet ideologia socialista. Macar, omul a fost vertical pâna la capat si asta pot aprecia… dar nu înseamna ca sunt de acord cu pozitia sa ideologica.

 Pentru mine ramâne de referinta fenomenul „Cenaclul Flacara”, fenomen care a lasat o amprenta virtuala în timp si spatiu pentru multi din generatia mea. În rândurile urmatoare voi încerca o scurta sinopsa a fenomenului creat de Paunescu-Cenaclul Flacara.

 Pentru cei mai tineri, care pe atunci poate nici nu erau nascuti, dar si pentru cei trecuti de 35 de ani, care sunt sigur ca au fost participanti activi la aceste fenomene de masa, am sa fac o scurta radiografie a ceea ce a fost Cenaclul Flacara în acele vremuri.

 Odiseea Cenaclului Flacara a început în 1973 si s-a sfârsit în anul 1985, perioada în care au avut loc 1.615 spectacole de muzica si poezie. Cenaclul Flacara a fost un fenomen cultural si social de proportii epice la care au participat milioane de românasi care dadeau buzna pe stadioane sau se adunau în sali de spectacol precum sardelele, pentru a savura si respira un moment de libertate – care la acea vreme era muzica folk- dar si sa se defuleze emotional de frustrarile si interdictiile acelor vremuri. Ne calcam pur si simplu pe picioare si cântam si urlam ca niste posedati la auzul unor piese ca „Si totusi exista iubirea”, „Pustoaica”, „Doar o cana cu vin” sau „Caciula”, ca sa enumar doar câteva care îmi vin acum în minte. Era o atmosfera efervescenta, pur si simplu scria pe tine fericire, te bucurai ca un copil mic si participai activ agitându-te din mâini si din picioare sau aprinzând lumânari… dansai pe ritmurile melodiilor care te patrundeau pâna-n maduva oaselor si care te faceau sa uiti de mizeriile acelor vremuri. În acele timpuri aceste evenimente erau o rara-avis si reprezentau ceva unic pentru românasul tinut în întuneric de regimul dictatorial de atunci.

 Aceste manifestari erau organizate la initiativa UTC-ului de atunci sub obladuirea poetului Adrian Paunescu, care a compus multe din piesele de succes de atunci, a faurit destine si a lansat vedete de renume ca: Mircea Vintila, Doru Stanculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivanitchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittis, Anda Calugareanu, Tatiana Stepa, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca si înca multi altii.

Totul s-a terminat brusc în anul 1985, când pe stadionul din Ploiesti, în urma unei busculade care s-a soldat cu noua morti, s-a luat decizia de a nu se mai organiza astfel de spectacole. Dupa 12 ani de descatusare emotionala si sute de spectacole, Cenaclul Flacara, care atinesese cote alarmante de popularitate, precum si persoana poetului Adrian Paunescu, care avea la picioare si la propriu si la figurat milioane de români, devenisera o amenintare la securitatea nationala a lui Ceausescu, astfel încât acest incident a pus capac Cenaclului Flacara.

 S-a încercat o revigorare a Cenaclului Flacara în august 2010 la festivitatea „Zilele Orasului Navodari”, când Paunescu sustinut de unii membrii ai Cenaclului, au facut primii pasi spre reaprinderea acestei flacari a Cenaclului Flacara care apusese acum peste 25 de ani.

 Paunescu nu mai exista, Cenaclul Flacara însa traieste din amintiri si multe din piesele de succes din acele vremuri se mai cânta de vreo 6 ani cu ocazia festivalului „Folk You” care reuneste artisti din vechea garda, dar si nume noi care, din fericire, continua sa duca mai departe stindardul muzicii folk. Eu, unul, nu sunt chiar un big fan al muzicii folk, dar ascult cu placere anumite piese care mi-au ramas întiparite pe cerebel, din perioada de aur a Cenaclului Flacara. Pacat însa ca românasul din ziua de azi are urechea muzicala înclinata mai mult spre manele „salamesti”, „gutesti” sau „copil-minunesti” si ignora muzica folk sau muzica usoara cu adevarat româneasca. Dar vorba „dacului”… „de gustibus non disputandum”! Yahoo!!!

 Adrian Paunescu s-a reîntâlnit, anul trecut când a trecut în nefiinta, în ceruri cu multi dintre cei carora le-a schimbat viata, printre care, Tatiana Stepa, Gil Ionita, Gil Dobrica, Ion Hagiu, Ovidiu Haidu, Florian Pittis (împreuna cu care eu am avut placerea sa comentez la TV un superbowl de fotbal american), Anda Calugareanu, Doina si Ion Aldea Teodorovici… care prin plecarea lor au lasat mult regret în sufletele noastre! Putem zice cu tristete ca se reface în ceruri Cenaclul Flacara! Acolo ei însa sunt nemuritori. Din pacate ne îngropam adevaratii artisti si îi înlocuim cu saltimbanci si „vedete” de carton. Apa trece, pietrele ramân… Cenaclul Flacara nu mai este, dar spiritul ramâne si muzica folk continua sa existe si sa atraga noi fani. Adrian Paunescu va ramâne un nume de referinta în poezia româneasca si numele sau va fi ascociat forever cu ceea ce a fost – Cenaclul Flacara!

 România

20 iulie 2011

COMUNICAT – Antologia CUVÂNTUL ÎN TIMP (ETAPA III)

Editura „Grinta” împreuna cu editura „Singur” va edita si va tipari pâna la data de 15.08.2011, volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” – antologie de poezie, proza si eseistica.
Cartea va avea un numar de 448 de pagini dintre care 28 color (cu pozele autorilor), format 16×23cm., coperta policromie, plastifiata lucios. Textele, CV-urile si fotografiile color ale autorilor se vor expedia în format electronic pe adresa gabby_cojocaru@yahoo.com pâna la data de 25.07.2011. De asemenea, autorii vor trimite si un scurt raspuns la întrebarea:
CE V-A ÎNDEMNAT SA VA APUCATI DE SCRIS?
Fiecare autor va beneficia de un spatiu tipografic de 10-16 pagini, ceea ce înseamna ca va trebui sa trimita texte în format A4 între 8 si 10 pagini; de asemenea fotografiile color vor avea dimensiunea minima de 5×7cm.
Antologia va fi mediatizata de catre GRUPUL MEDIA SINGUR si AGENTIA LITERARA „SINGUR” si va fi prezentata în lunile septembrie si octombrie în cadrul unor emisiuni la Radio România Actualitati.
Taxa de coeditare este de 500,00 lei pentru fiecare autor, care va primi 20 de exemplare din tirajul tiparit. Aceasta suma se va achita în contul editurii „GRINTA” (cod fiscal RO6081420) IBAN RO34 CARP 0130 0003 0203 RO01 deschis la Banca Carpatica, filiala Cluj, pâna la data de 25.07.2011.
Autorii care vor face parte din aceasta antologie vor fi validati de un Grup Consultativ format din: Gabriel Cojocaru, Stefan Doru Dancus, Ioan Pavel Azap si Felix Nicolau.
Volumul va fi lansat si în cadrul Târgului de Carte „GAUDEAMUS” care va avea loc la sfârsitul lunii noiembrie la Bucuresti.
În primele trei etape au fost validati urmatorii autori: SILVIA KATZ (PROZA); SILVANA COJOCARASU (POEZIE); VASILE LUTAI (POEZIE); ADRIAN BOTEZ (POEZIE SI PROZA); DAN MARIUS DRAGAN (POEZIE); ADRIAN SUCIU (POEZIE); MIRCEA GALATEAN (ESEU); STEFAN DORU DANCUS (PROZA); FELIX NICOLAU (PROZA); GELU DRAGOS (POEZIE); MENUT MAXIMINIAN (PROZA), IOAN DRAGOS (POEZIE), CARMEN MARCEAN (POEZIE), DORA ALINA ROMANESCU (POEZIE), VICTORIA FATU NALATIU (PROZA), ADALBERT GYURIS (POEZIE SI PROZA), CRISTIAN BODNARESCU (POEZIE),  EUGEN AXINTE (POEZIE SI ESEU), EVA MARIA SALVANU (POEZIE), STELIAN PLATON (POEZIE), TATIANA SCURTU-MUNTEANU (POEZIE), STEFAN LUCIAN MURESANU (PROZA), ALEXA GAVRIL BÂLE (PROZA), VIOLETTA PETRE (POEZIE SI PROZA), NICOLAE VRASMAS (PROZA) SI GHEORGHE MIZGAN (POEZIE).
Acestia sunt rugati sa ne transmita adresele precum si datele de identificare (serie si nr. buletin, C.I., CNP). Aceste date sunt confidentiale si sunt necesare pentru emiterea facturilor catre autorii validati.
De asemenea, autorii validati sunt rugati sa urgenteze plata taxei de coeditare, pentru a acoperi la timp costurile tipografice.
AUTORII DIN DIASPORA VOR ACHITA TAXA DE COEDITARE ÎN VALOARE DE 150 EU ÎN CONTUL IBAN RO88CARP013000030203EU01 DESCHIS LA Banca Comerciala “CARPATICA” S.A. fil. Cluj.
LA SOLICITAREA MAI MULTOR AUTORI CARE AU CERUT ÎNCA UN INTERVAL DE TIMP PENTRU PREGATIREA LUCRARILOR CARE VOR FI PUBLICATE ÎN ANTOLOGIE TERMENUL DE PREDARE A MATERIALELOR A FOST PRELUNGIT PÂNA LA 05.08.2011.
Volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” va fi realizat împreuna cu urmatorii parteneri media: RADIO ROMÂNIA ACTUALITATI, Lithera.ro (site), FDL.ro -Fabrica de Literatura (site), Bocancul Literar (site), Proiectul Cititor de proza (site), revista „Algoritm Literar” (Hunedoara), revista „Noua Provincia Corvina” (Hunedoara), Confluente Românesti (site), revista „Cuib” (Hunedoara), cotidianul „Rasunetul” (Bistrita Nasaud), Televiziunea AS TV (Bistrita) Ben Todica (ziarist, cineast, Melbourne, Australia), Sighet Online (site), revista Impact literar (Dâmbovita), Atheneum (site).

Stefan Doru DANCUS
Gabriel COJOCARU

Trecere

Brate s-au uscat în pietre cântatoare,
Petale în puzzle s-au topit,
M-asez pe asfalt si caut oameni-floare.
Pamântul sub mine a îmbatrânit.

Arde vântul solar peste oase,
Ma îneaca zapada uitarii
În roua-nghetata, ramân anxioase
Ecouri dintr-ale-ndurarii.

Urme de zeu curmate în riduri de stea
Îsi  cauta mitul în pasi de balet,
Sarada pe tâmple, spre poli, vraistea,
Se-agata de versuri si cade încet.

Tatiana Scurtu-Munteanu

MAI ARE ROMÂNIA O VOCE ÎN EUROPA? (CAZUL HAGI CURDA)

Victor Roncea

Protest fata de încalcarea de catre Ucraina a drepturilor fundamentale ale omului, a libertatii de miscare, a libertatii cuvântului si a presei, în cazul jurnalistilor romani Valentin Tigau si Simona Lazar. Mai are România vreo voce în Europa?


Domnule Presedinte al României, Traian Basescu,

Ne adresam Dvs ca sef al diplomatiei României si presedinte al tuturor romanilor, garant si aparator al drepturilor lor.

Sâmbata, 16 iulie a.c., în cursul diminetii, doi ziaristi profesionisti romani se îndreptau spre localitatea Hagi Curda, pentru a participa la sfintirea primei biserici romanesti din actuala Ucraina, de la ocuparea Basarabiei de catre URSS, cu crimele, deportarile si distrugerile odioase care au urmat, si pâna astazi. La granita cu statul vecin, punctul de frontiera Reni, Valentin Tigau, realizator la Radio România Actualitati si sotia sa, Simona Lazar, redactor la Jurnalul National, au fost încunostiintati ca sunt declarati indezirabili, „persona non grata”, mai precis „jurnalist non grata”, ca urmare a unei serii de articole din 2009, intitulate generic „Reporter în Basarabia de Sud”. Materialele incriminate pot fi gasite la adresa http://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Una dintre probleme este ca, desi aceasta interdictie dateaza înca din 2009, pâna acum nu a fost adusa la cunostinta autoritatilor romanesti, în ciuda zecilor de întâlniri bilaterale futile avute la toate nivelele diplomatiei.

Asociatia Civic Media, membra a Organizatiei de Media a Sud Estului Europei (SEEMO), bazata la Viena, care este afilitata la Institutul International de Presa (IPI) cu sediul la New York, protesteaza fata de acest abuz grosolan al autoritatilor ucrainene, care constituie o încalcare grava a drepturilor omului, asa cum sunt ele stipulate în Declaratia Universala a ONU, ratificata si de Kiev, a libertatii de miscare, a libertatii cuvântului si a libertatii presei, consfintite si de catre Consiliul Europei, unde Ucraina este membra, cât si un afront la adresa relatiilor bilaterale de buna vecinatate si a eforturilor pe care le face România pentru apropierea acestei tari de structurile europene la care suntem parte.

În lipsa unui raspuns adecvat din partea ministrului Teodor Baconschi si a ministerului Afacerilor Externe – care, pâna la aceasta ora, a treia zi dupa incident, nu au binevoit nici sa solicite scuze din partea Ucrainei si nici macar sa-i contacteze pe cei doi ziaristi profesionisti – va solicitam Dvs sa reparati demnitatea nationala stirbita si sa aparati drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor romani si, în acelasi timp, ale presei libere din România.

Gestul de tip totalitarist-comunist al vecinei noastre rasaritene, la fel ca si tratamentul la care este supusa numeroasa minoritate româneasca de pe teritoriul actualei Ucraine sau modul în care Kievul ignora acordurile internationale în privinta Deltei Dunarii, dovedesc ca aceasta tara este înca profund ancorata în mentalitatea sistemului bolsevic si ale produsului acestuia, homo sovieticus, de ale carui practici si metode, de tip KGB-ist, nu se poate dezice.

Va aducem aminte ca, în urma cu sase ani, în aprilie 2005, Societatea pentru Cultura si Literatura Româna din Bucovina va transmitea printr-un Memoriu un set similar de probleme. „O mare problema – se afirma în Memoriu – este reprezentata de interdictiile de intrare în Ucraina impuse de autoritatile ucrainene fara nici o explicatie. Lista celor care au primit interdictie de intrare în Ucraina este lunga: Marian Voicu, realizator la TVR, Victor Roncea, seful sectiei de stiri Externe de la ZIUA, scriitorul George Muntean, fost vicepresedinte SCLRB, Ion Beldeanu, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Suceava, Eugen Patras, fost vicepresedinte al Societatii pentru Cultura Româneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti, s.a”.

Faptul ca, dupa sase ani, nimic nu s-a schimbat din atitudinea Ucrainei fata de România, de etnicii, cetatenii si presa ei, în ciuda faptului ca suntem membri cu drepturi depline ai NATO si UE, arata ca avem o problema perena, nerezolvata, ceea ce demonstreaza si ca diplomatia romana, cel putin pe aceasta relatie, este la pamânt.

În acelasi Memoriu se atragea atentia si asupra unei alte probleme, si anume „cea a faptului ca localitatile romanesti din Ucraina nu au revenit la denumirile lor istorice, pastrându-se denumirile impuse în perioada sovietica”. Am fost profund dezamagiti sa constatam ca, din Comunicatul oficial al MAE privind situatia celorlalti romani, în numar de 130, retinuti temporar la granita cu Ucraina în aceleasi împrejurari, lipseste cu desavârsire mentionarea numelui romanesc al localitatii în care se sfintea biserica Mitropoliei Basarabiei, si anume Hagi Curda, fie si numai în paranteza, dupa numele falsificator impus de sovietici, respectiv Camîsovca. Aceasta practica mai este uzitata doar de Ambasada Ungariei din Republica Moldova, care elibereaza vize Schengen folosind pentru Chisinau denumirea ruseasca, de Kisinyov. Este o rusine pentru noi, ca romani, în secolul 21, sa ne resovietizam numele numai ca sa fim pe placul unui stat agresor si perpetuu agresiv fata de conationalii nostri vitregiti de soarta, în timp ce în propria noastra tara nu mai stim cum si unde se la suflam reprezentantilor extermisti ai ungurilor, ca sa se simta mai bine.

Nu mai putin întristator este sa constatam faptul ca diverse cluburi si organizatii care se pretind „active” pentru drepturile ziaristilor au zacut pasive în acest caz, în lipsa vreunei mize financiare sau de interese politice si de grup. Dezarmant este si faptul ca o institutie publica, cum este Radioul National, condus, ce-i drept, de UDMR, nu a emis nici un protest în apararea propriului ziarist, angajat al RRA, ale carui drepturi au fost încalcate în timp ce reprezenta România. Astfel de ciudatenii sunt, din nefericire, dovada ca anormalul a ajuns o normalitate, începând de la sfaturile si informatiile “avizatilor” si pâna la nivelul de jos, al “activilor”.

Încheiem cu aceleasi cuvinte pe care le-am mai folosit în trecut într-un caz similar, când predecesorul Dvs, presedintele Ion Iliescu, a preferat politica “jocului de glezne” si a diplomatiei ridicate cam pe la acelasi nivel, a „genunchiului broastei”, care însa, în conditiile celei de azi, pare totusi o perspectiva a unei “înaltimi ametitoare”:

În dorinta ca acest caz sa nu devina un precedent pentru sisteme politice nedemocratice din jurul României, care ar dori sa „pedepseasca” abuziv libertatea presei, afectând astfel si alte institutii media romanesti, va solicitam luarea unei pozitii oficiale”.

Cum MAE si RRA nu au avut timp sa le faca publica pozitia ziaristilor „vinovati”, o reproducem aici asa cum a fost ea publicata, cu o solidaritate singulara, de ziarul „Curentul”:

Ca jurnalisti profesionisti, n-as miza, în totalitate, pe senzationalul episodului Hagi-Curda. Tot ce s-a întâmplat acolo era previzibil; scenariul se putea scrie, aproape la fel, în multe tari est-europene cu deficit de democratie. Acolo, unde un cunoscut ziarist ucrainean de opozitie, Gheorghi Gongadze, a fost asasinat, în anul 2000, de serviciile speciale cu ordin de la conducere, de ce ne-am astepta ca alt ziarist sa însemne mai mult decât înca un individ periculos? În definitiv, aici se afla raspunsul la întrebarea: «De ce ne-au refuzat ucrainenii intrarea în statul lor vecin si prieten?». Am publicat, în urma cu doi ani, o serie de reportaje documentate în Basarabia de Sud. Scoala, limba româna, biserica, constiinta de neam – toate aceste valori aflate în pericolul de a se destrama si asupra carora ne aplecam de mai multa vreme prin natura meseriei noastre. N-am trucat si n-am exagerat nimic. În general, s-a scris putin despre Basarabia de Sud, si acele reportaje au marcat, poate, deschiderea unei noi ofensive pentru adevar. Dar, cum stiti, în anumite situatii, adevarul doare mai mult ca o rana de glont. Revedeti aceste articole, pentru a întelege mai bine, la adresa http://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Istoria noastra nu e noua. Sute si mii de alti jurnalisti au suferit pentru ca au spus adevarul. Unii au platit cu viata, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplari, jurnalistii n-au încetat sa caute adevarul pentru a-l spune oamenilor, având speranta ca ar putea schimba lumea în care traim. E ceea ce am facut si noi. Credem ca nu am gresit“, ne-au declarat colegii nostri Valentin Tigau si Simona Lazar.

Domnule Presedinte, aratati-le si aratati-ne ca nu am gresit!

Victor RONCEA

Presedinte-fondator Asociatia Civic Media

18 Iulie 2011

 http://www.ziaristionline.ro/2011/07/18/civic-media-catre-traian-basescu-protest-fata-de-incalcarea-de-catre-ucraina-a-drepturilor-fundamentale-ale-omului-si-a-libertatii-presei-in-cazul-hagi-curda/

Cititi si:

Crez de jurnalist non grata. Trei vorbe pentru domnul presedinte Traian Basescu despre Ucraina, demnitatea nationala, libertatea de miscare si a cuvantului

Crez de jurnalist non grata: Merita sa devii indezirabil dupa ce saruti mainile romanilor din Ucraina – Simona Lazar, Reporter in Basarabia de Sud »

Bucuria – o stare de spirit

De unde vine bucuria?

Meditatie de Ana Tatar Andras

[pullquote]

,,Dar Mângâitorul, adica Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatal în Numele Meu, va va învata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Evanghelia dupa Ioan 14:26

[/pullquote]

Ce este Bucuria?

Bucuria este o roada a Duhului Sfânt in viata credinciosului crestin.

Bucuria coboara in inima ca un dar de la Dumnezeu.

[pullquote]

Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.“

Epistola catre Galateni, 5.22-23

[/pullquote]

Duhul Sfânt rodeste în noi bucuria.

Fericirea depinde de circumstantele vietii. Bucuria nu depinde de problemele sau realizarile din viata, ci se bazeaza pe realitatile spirituale ale bunatatii lui Dumnezeu, pe dragostea Lui neconditionata pentru noi si victoria Lui asupra pacatului si întunericului din viata credinciosului.

Bucuria nu se bazeaza pe eforturile noastre, nici pe puterile noastre, ci pe adevarul nascut din relatia noastra cu Tatal. Bucuria nu este o emotie sau un simtamânt trecator, ci rezultatul unei alegeri de a privi deasupra aparentelor din viata, catre adevarata viata în Cristos.

Sursa bucuriei este în Cristos. Ne putem bucura de relatia noastra cu Cristos.

Aduce bucurie în inima ta, relatia ta cu Cristos?

Ne putem bucura de mântuirea pe care ne-a dat-o Cristos. Te bucuri de mântuirea Lui?

Ne putem bucura de promisiunile Lui. Cum te bucuri de promisiunile Lui?

Ne putem bucura de Împaratia Lui. Cum te bucuri de Împaratia Lui?

Ne putem bucura de viitorul nostru cu Cristos. Te bucuri când te gândesti la viitorul tau împreuna cu Cristos?

[pullquote]

Bucuria Domnului este taria noastra.“

Neemia 8:10

[/pullquote]

Noi putem experimenta zilnic bucuria Domnului.

Este bucurie în viata ta?

Bucuria Domnului sa fie taria ta!

Roada Duhului Sfant: Dragostea, Bucuria, Pacea

Cenaclul FLACARA VIE la Craiova

Sala se ridica, iarasi, in picioare,

Si asteapta , inca, nemiscat, un sol –

Dar pe scena lumii, nu e omul mare

Si biroul vietii lui ramâne gol…

 

Intra iar pe scena,

Iarasi se prezinta,

Iar ridica mâna,

Si recita iar,

Vena la vena,

Salii ii e tinta,

El ii este vâna,

Si abecedar…

 

Cânta menestrelii,

Vin mereu bilete

Dintr-o sala vie,

El le ia, dator,

Nesupus greselii,

Mintea lui, cu sete,

Scrie poezie,

Si raspunde lor …

 

Da, a lui e vina,

Da, a lui e tara,

Da, al lui, poporul,

Toate câte dor –

Dar luati lumina,

Luati si primavara,

Luati si viitorul,

Dintr-un muritor ..

 

Scrie, si raspunde,

Scrie, si prezinta,

Scrie iar, si cânta,

Scrie, râs plangând,

Cine stie unde,

Si in ce incinta,

El binecuvânta,

Românescul gând –

 

Nu se-aplauda-n joaca,

Nu se-aplauda-n sila,

Nu se-aplauda-n turma,

Nu se-aplauda-n tril,

In cenaclu, parca,

Intra in pupila,

Dorul de pe urma,

De a fi copil –

 

Dar Titanul scrie,

Inca-o poezie,

Poate inca-o carte,

Poate inca-un drum –

Responsabil este

Pentru vesnicie,

A calca pe moarte,

Pentru cei de-acum –

 

Sala se ridica, iarasi, in picioare,

Si asteapta, inca, nemiscat, un sol –

Dar pe scena lumii, nu e omul mare,

Si biroul vietii lui ramâne gol…

 

19 iulie 2011,

Jianu Liviu-Florian

 

 

Din sportul galatean – "Academia Corciova – Munteanu"

Academia Corciova – Munteanu este unul dintre cele mai ambitioase proiecte care a început sa prinda viata în sportul galatean. Un lot compact de 20 de hocheisti, din grupa antrenorului Cristi Munteanu (dintre care 10 sunt din mediul rural), au fost înscrisi la scoala Nr. 34, urmând sa-si petreaca zilnic timpul împreuna, între orele 8,45 si 15,00.
Copiii, care fac hochei la Dunarea de 3 ani, vor avea zilnic urmatorul program: scoala, antrenament, masa, after school, antrenament. Acum, în vacanta, micii sportivi au antrenamente pe gheata la mall-ul din Braila, lectii de înot la bazinul Colegiului Vasile Alecsandri si lectii de engleza.

Gh. Arsenie
M. Petrescu

Viata libera
18 iulie 2011

AGRESIVITATEA CA MODEL COMPORTAMENTAL ÎN RELATIILE INTERUMANE

Octavian LUPU

Sa vorbesti despre agresivitate nu este simplu, mai ales când îti dai seama ca un astfel de tipar comportamental se regaseste cu prisosinta în propria ta viata. Cu toate acestea, este binevenita explorarea motivatiilor ce te anima atunci când recurgi, constient fiind sau nu, la violenta. Cu siguranta ca acest subiect a facut obiectul unor studii aprofundate de-a lungul timpului din partea celor mai ilustre personalitati. Cu toate acestea, nu s-a putut epuiza bogatia de sensuri ce rezulta din examinarea acestui comportament neobisnuit al naturii umane.

 Imagineaza-ti ca ai putea face o calatorie în trecut si ai avea ocazia sa observi evolutia comportamentului uman de-a lungul veacurilor. Ar fi o completare binevenita a informatiilor dobândite în cadrul lectiilor de istorie universala. Ai avea astfel sansa de a percepe fenomenul istoric dincolo de evenimente si date, fiindca ai putea vedea motivatiile interioare ce au condus la anumite situatii consemnate doar la nivel superficial în diferitele surse de documentare.

În ceea ce ma priveste, întotdeauna am considerat ca pentru a întelege o perioada istorica este esential sa întelegi, atât cât îti este cu putinta, oamenii care au trait în acel timp. Însa o astfel de abordare presupune sa îti dai seama ca izvorul întregii suite de evenimente, la care esti martor sau despre care dobândesti cunostinta, se afla în adâncul motivatiilor si dorintelor sufletului omenesc.

 În ce priveste agresivitatea, aceasta îsi are originea în spiritul de competitie ce decurge din dorinta de a fi mai presus decât ceilalti, de a demonstra ca ego-ul tau este mai puternic si mai dominant decât al celor din jur. De aceea într-un sens sau altul, atitudinea de înaltare de sine reprezinta cauza principala a recurgerii la agresivitate. Practic, acest lucru se manifesta prin încercarea fie de a-ti mentine “teritoriul”, fie de a-l extinde în favoarea ta. Ceea ce ai învatat despre politica de dominatie între statele lumii are aceleasi cauze cu motivatiile ce te determina “sa ataci sau sa te aperi”, consecinta imediata fiind un simtamânt ce nu îti mai da pace, în termeni moderni numit stres, adica o tensiune sau întindere interioara continua. De aceea, ca argument pentru cele afirmate, voi reda o consemnare din cuprinsul Bibliei si anume istoria celor doi frati cunoscuti sub numele de Cain si Abel.

 „Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mâncare din roadele pamântului. Abel a adus si el o jertfa de mâncare din oile întâi nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a mâniat foarte tare si i s-a posomorât fata.

 Si Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata? Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti.” Însa Cain a zis fratelui sau Abel: “Haidem sa iesim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui sau Abel si l-a omorât.”

 Exista mai multe lectii practice pe care poti sa le înveti citind aceasta relatare straveche. Mai întâi, va fi usor sa observi ca spiritul de competitie a devenit vizibil din momentul în care fratele mai mare a considerat ca este nedreptatit si defavorizat în raport cu celalalt frate al sau. Acest lucru parea justificat prin prisma rezultatului imediat al respingerii jertfei pe care a adus-o lui Dumnezeu. Astfel, se poate distinge un triunghi al relatiilor între cele trei personaje amintite: Cain, Abel si nu în ultimul rând, Dumnezeu, autoritatea suprema în materie de judecata si Creatorul întregului univers.

 Orice relatie “triunghiulara” are un potential exploziv, fiindca niciodata ego-ul nu permite existenta unor rivali pe pozitia pe care o detine. Cain era fratele mai mare si prin urmare avea întâietate în toate lucrurile. Mentionez faptul ca ordinea în care s-au adus jertfe a urmat aceasta logica: mai întâi Cain si dupa aceea Abel.

 Însa rezultatele au inversat ordinea initiala, jertfa lui Abel fiind primita, dar cea a lui Cain fiind respinsa. În triunghiul relational creat, Cain a perceput acest lucru ca fiind o pierdere a pozitiei de întâietate, a “teritoriului”, în favoarea fratelui mai mic. Tentatia era mare în a reduce acest triunghi relational prin eliminarea unuia dintre colturi, adica a lui Abel.

Prevazând acest lucru, Creatorul a oferit solutia de iesire corecta prin asigurarea data lui Cain, ca daca va respecta regulile aducerii jertfei, atunci aceasta va fi primita. Practic, Dumnezeu l-a asigurat pe Cain ca nu exista niciun fel de triunghi relational, decât în mintea lui. Aceasta falsa impresie exista doar în mintea lui Cain, dar nu avea legatura cu realitatea. Iar în al doilea rând, lui Cain i s-a dat o instructiune bine definita în a nu lasa ca o astfel de conceptie sa puna stapânire pe mintea lui conducând la dorinta de eliminare a fratelui sau.

 Ce legatura are aceasta relatare cu persoana ta? Parerea mea este ca exista o conexiune directa, fiindca natura umana este identica. În primul rând, mecanismul producerii comportamentului agresiv se regaseste în triunghiul relational. Cine pot fi actorii?

 Un actor este propriul tau ego, ce fie se simte amenintat, fie doreste sa se extinda, pe care îl voi numi Protagonistul. Al doilea actor este persoana pe care o consideram a fi Rivalul sau Antagonistul, din punctul tau de vedere. Iar al treilea actor este Audienta, care se refera la persoanele ce sunt martore la ceea ce se întâmpla între Protagonist si Antagonist.

 Modelul îti va fi usor de înteles daca te vei gândi la un meci de box unde Protagonistul si Antagonistul sunt cei doi luptatori, iar Audienta include pe cei ce vizioneaza competitia. În experienta noastra Audienta este reprezentata de Ceilalti, de acel teribil gând în genul: “Ce vor spune ceilalti? Cum vor reactiona cei cunoscuti? Ce va spune lumea?” si alte impresii în genul acesta.

 Solutia consta în a reduce triunghiul la o singura latura, de eliminare a Rivalului de pe ring si de a ramâne singuri în fata Auditoriului, a lumii. Ceea ce ignori într-un astfel de rationament, este tocmai falsitatea atribuirii unor astfel de roluri. În plus, “victoria” eventual câstigata va fi iluzorie, fiindca atentia ce îti va fi acordata de catre Audienta este doar pe durata spectacolului oferit. Dupa ce acesta s-a încheiat, nimeni nu îti mai acorda niciun fel de atentie. Ai devenit banal, chiar comun, neavând ceva special.

 Dubla tragedie a agresivitatii consta în lichidarea presupusului Rival, precum si reducerea “triunghiului relational” la un simplu punct. Adica devii singur cu o “comoara” ce nu îsi merita numele, adica cu propriul ego mereu nemultumit si aducator de suferinta. Aici sta de fapt esenta oricarei forme de manifestare a ceea ce se numeste ca fiind “rau”.

 Pe vremea când eram elev la un liceu militar, am asistat de mai multe ori la conflicte violente între colegi. Tentatia celor ce nu erau implicati direct era de a deveni imediat Auditoriu. Ne placea spectacolul confruntarii si acest lucru producea adrenalina, ceea ce sporea interesul. De aceea, prima reactie de “turma” era de a face loc Protagonistului si Antagonismului, de a ne pozitiona ca spectatori si de a lasa show-ul sa continue. Nu conta cine avea dreptate, doar spectacolul conta.

 Dupa ce se loveau cei doi implicat cu violenta aruncându-si cele mai urâte injurii, mai precis când spectacolul devenea prea intens, iar sângele începea sa curga, Audienta întelegea ca exista o “culpa” colectiva în a fi martor si a nu interveni, fapt ce s-ar fi tradus prin masuri disciplinare împotriva celor prezenti, si de aceea în mod instinctiv interveneau mai multi “arbitrii de ocazie” si îi opreau pe cei doi „luptatori” înainte de a fi prea târziu. Însa spectacolul merita “toti banii”. De fapt, la fel stau lucrurile si în cazul luptelor dintre animale, trecând mai departe la cele dintre oameni atât la nivel individual, cât si la cel colectiv.

 Prin urmare, daca doresti sa-ti diminuezi comportamentul agresiv, atunci trebuie sa iesi din cadrul triadei ego-rival-audienta încercând sa dezlipesti eticheta de rival pusa asupra altei persoane. În acest sens, un dialog deschis si direct ar fi binevenit.

 Dar daca într-adevar, rivalitatea este autentica si competitia este reala, iar dialogul fie nu este posibil, fie este contaminat de motive ascunse sub aparente înselatoare? În astfel de situatii este bine sa vezi daca merita obiectul disputei, fiindca uneori este mai bine sa suferi o pierdere minora printr-un compromis acceptabil, decât sa pierzi lucruri mult mai importante în genul ruperii definitive a unei relatii cu o persoana de care esti legat prin afectiune sau prin forta împrejurarilor. Acest lucru este în mod deosebit valabil în relatiile de familie. Astfel, parasesti pozitia din triunghiul relational în dreptul tau.

 Dar daca în joc sunt lucruri la care nu se poate renunta? Daca nu se poate ajunge la un compromis acceptabil? Abia atunci trebuie sa accepti lupta, fara a merge însa pâna la distrugerea adversarului.

 Iar daca observi ca altcineva te considera rival? Daca esti în pozitia lui Abel? Ce poti sa faci? În primul rând ar trebui sa încerci sa iesi din încurcatura prin clarificarea lucrurilor. Însa nu totdeauna este bine sa abordezi o astfel de situatie de unul singur. “Greseala” lui Abel a constat în a nu lua alaturi de el o persoana neutra, care sa medieze situatia aparuta. El a încercat sa rezolve de unul singur un conflict în care era etichetat drept Rival, oferind ocazia neasteptata unei clarificari violente si eliminatorii a situatiei aparute. Desi poate nu vei fi de acord cu mine, cred totusi ca intentia a fost buna, dar metoda aleasa a fost gresita.

 Însa indiferent de situatia cu care te confrunti este util sa constientizezi triunghiul relational ego-rival-ceilalti si sa cauti sa iesi din el fara a recurge la agresiune si fara ca vreuna dintre parti, fie ea si persoana proprie, sa fie afectata, lovita sau distrusa. Este dificil, dar aici sta marea arta a vietii traite în armonie cu Marele Autor.

 „Daca fratele tau a pacatuit împotriva ta, du-te si mustra-l între tine si el singur. Daca te asculta, ai câstigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori.

 Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagân si ca un vames. Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamânt va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pamânt va fi dezlegat în cer.”

 Bucuresti

12 mai 2011

Cântec de ziua Poetului

Maestrului Adrian Paunescu, nascut la  data de 20 iulie

 

 

Acum un an, iti voi fi zis

Ca Il astept pe Domnul cel

Prea bun, sa vina, cum e scris –

Azi, poate eu ma duc la El –

 

De-ar fi venit – in ce abis

L-am fi primit, prea plini de zel?

E mult mai simplu, acest vis:

Sa mergem noi, cuminti, la El –

 

Vechime ai, in lut, un an:

Vechime am, in ani, cincizeci –

Vom trage la acelasi han –

Si n-am sa plec, de n-ai sa pleci –

 

Din iarba, poate, poezii

Vei impleti, cu lungi andrele,

Si câte le vei ticlui,

De barbi, am sa te trag, cu ele –

 

Si ce ironic, din cuvânt,

Se va alege doar menirea

De-a fi o mâna de pamânt,

Reiterand… totusi…  iubirea…

 

 (Jianu Liviu-Florian)

ELENA BUICA: „LUMINISURI”

 Paula Romanescu

Cuvânt la lansarea cartii „Luminisuri”

[pullquote]

De n-ar fi amintirea o urma de cenusa,

Cum am gasi cararea întoarcerii în noi?

(V. Voiculescu)

[/pullquote]

 

Este început de vara. Anul 2011. De undeva de peste mari si tari trebuie sa vina un mesager de suflet românesc sa ne arate si noua, celor ramasi la vatra veche a graiului, cât de însetat de luminisuri este sufletul mai ales când trecem printre oameni cu ochii închisi, care au uitat sa vada.

 Mesagerul cu fidelitate de pasare calatoare care se întoarce cu fiecare primavara la cuibul stiut de sub cer, a venit. Se numeste ELENA BUICA si este purtatoare de lumina. Noua sa carte LUMINISURI este un pasaport de care universul fara margini (de cel din gândul omenesc vorbesc) trebuie sa tina seama în babilonia de gânduri de pe pamântul oamenilor, fiindca este glasul inconfundabil al iubirii de toate câte sunt.

 Coperta cartii îsi etaleaza marca de noblete – Luminis de padurice – de Nicolae Grigorescu. Este ca si cum invitatia de a descoperi noi luminisuri ni se releva firesc si noi chiar asta facem. Cu fiecare pagina, autoarea ne poarta din Canada, din noua ei lume, cea a ordinii, a elegantei comportamentale, a amabilitatii ca masura fireasca a relatiilor interumane, pâna în lumea satului românesc, acel axis mundi care ramâne pentru scriitoarea Elena Buica… Tiganestii cei de Teleorman.

 Ceea ce mi-a atras atentia a fost bucuria cu care autoarea retraieste (relatându-le pentru noi prietenii stiuti si nestiuti din patria limbii române) întâmplari din lumea ca o scena prin care trece mereu cu zâmbetul pe buze. (Imi amintesc de o fiinta fericita pe al carui chip zâmbetul uitase sa mai apuna si, care într-o zi, în fata aparatului foto de la o institutie care nu prea stie de zâmbet, i s-a sugerat sa nu mai zâmbeasca. „Dar acesta este chipul meu de când am înteles ca viata este un miracol” a raspuns zâmbind si mai luminos faptura aceea solara).

 Cine sa fie de vina ca în crângul luminilor sunt si întunecimi, nu doar luminisuri! Cine sa fie de vina ca unii oameni de-ai nostri par sa fi stat prea mult în padure, fie sa fi iesit prea curând! Elena Buica este o fiinta fericita care ne invita sa luam lectii de fericire din chiar minunea de a trai, înnobilând zestrea de gând cu un senin de suflet.

 Nu mi-am propus sa prezint cartea, ea trebuie citita, nu povestita. Este un dar prea la îndemâna ca sa ni-l refuzam. Este o invitatie la calatorie spre a ne întoarce în noi mai bogati cu înca o lumina. Este un semn de prietenie, o mâna întinsa peste spatii când timpul creste în urma noastra întregindu-ne.

 Editura ANAMAROL din Bucuresti este portul de taina la care se opreste iar si iar autoarea ,,Luminisurilor”, înainte de a ajunge acasa, într-un anume acasa care este fiecare cititor al scrierilor sale.

 Fie ca fericita calatoare Elena Buica sa nu rataceasca niciodata cararea întoarcerii în noi în aceasta fascinanta calatorie care este chiar o viata de om.

Fotbal: 1-0 Otelul Galati – Steaua, în Supercupa României, SUPERCAMPIONII!

Otelul Galati a câstigat al doilea trofeu din istoria clubului

E clar. Otelul e cea mai buna echipa din România. Au demonstrat-o ieri-seara din nou, daca mai era nevoie, mânjii lui Dorinel, care au dat de pamânt cu mult mediatizata Steaua. 1-0 simplu, fara emotii, dupa un meci controlat de la un capat la celalalt de otelari.

România s-a închinat acum doua luni în fata campioanei, acum a facut plecaciuni în fata SUPERCAMPIOANEI.

Vestiar cuprins de flacari acasa, autobuz cu suporteri facut scrum, era clar ca avem de-a face cu un meci incendiar din toate punctele de vedere. În plus, pecheanul campion mondial Lucian Bute a aprins tribunele cu lovitura de start.

Nici nu începuse bine meciul si Otelul a ramas fara un jucator de baza: Giurgiu a fost accidentat grav si a parasit terenul, locul sau fiind luat de Viglianti. Ghinionul a fost însa reciproc. La câteva minute s-a accidentat si stelistul Tanase, care i-a facut loc în teren lui Bajenaru.

Laurentiuuuuu BUUUsss!

Steaua a avut prima ocazie a meciului,prin Galamaz, care nu a reusit sa bage mingea în poarta din trei metri, iar Otelul a replicat printr-un gol reusit din lovitura libera de Salageanu, anulat însa, corect, pentru un ofsaid la Paraschiv.

A facut totusi dreptate Bus,în minutul 14, când, dupa ce l-a facut vraiste pe Martinovici pe partea stânga, a sutat plasat direct în coltul lung. Goool Otelul, care punea deja stapânire pe joc. Bus a încercat un copy-paste în minutul 18, dar a tras mult peste poarta.

Abia în minutul 34 a mai venit o ocazie. si ce ocazie! Ibeh i-a rupt coloana lui Gardos, dar a tras în bara, din coltul scurt. Imediat, în replica, Rusescu a sutat din unghi, minge respinsa însa în corner, iar repriza s-a terminat încrâncenata, cu doua cartonase galbene.

Steaua a presat, Otelul a ratat

În partea a doua a continuat duelul fizic dintre cele doua echipe, prima ocazie importanta putând fi notata abia în minutul 64, când galatenii au iesit cu fata curata dupa o bâlbâiala în careu.

Steaua a presat, dar fara mari realizari, cu Rusescu în rol de tunar fara ghiulele, si cu multe cornere, acordate totusi parca prea usor de fundasii Otelului.

si, pentru ca în teren lipsea spectacolul, l-au declansat ultrasii Otelului în tribune, cu valuri sud-americane, primite cu mult entuziasm de nemteni.

Pe teren, Antal a inventat un voleu, respins de fundasii stelisti, în conditiile în care poarta era goala. Pe final, meciul s-a mai animat, cu Ibeh gata, gata sa mai întepe o data poarta lui Tatarusanu, cu Antal si Bus în rol de maratonisti si cu o defensiva sigura.

Pena putea sa închida meciul în minutul 88, dar a tras peste, din pozitie excelenta, iar Ibeh a sutat în Tatarusanu dupa ce s-a distrat pur si simplu cu apararea stelista.

În ultimele secunde ale meciului a urcat în careul Galatiului si portarul Tatarusanu, dar nimic nu se mai putea întâmpla. Anul acesta, cupele din fotbalul românesc au buletin de Galati. Asta e, ole, ola, aplaudati CAMPIOANA!!!

Mai multi galateni decât stelisti

Otelul a câstigat clar si duelul galeriilor, stelistii fiind reprezentati în tribune mai degraba de suporteri nemteni care simpatizeaza Steaua. În orice caz, Otelul a avut la Piatra Neamt cea mai impresionanta galerie din toate timpurile la meciurile din deplasare, în tribune fiind prezenti peste 2.000 de galateni, fata de aproximativ 500 de stelisti.

OtELUL – STEAUA 1-0 (1-0)
Supercupa României, Piatra Neamt, spectatori 13.253
A marcat Bus (14)

Otelul: Grahovac – Râpa, Costin, Perendija (Sârghi 81), Salageanu – Giurgiu (4 Viglianti), Neagu – Antal, Bus, Ibeh – Paraschiv (Pena 65).

Steaua: Tatarusanu – Martinovici, Galamaz, Gardos, Latovlevici – Nicolita, Bicfalvi, Brandan, Cr. Tanase (6 Bajenaru) – Tatu, Rusescu.

Arbitri: Robert Dumitru (Brasov) – Cristian Nica (Ploiesti), Aurel Onita (Constanta).

Cartonase galbene: Brandan (40), Bicfalvi (51), Nicolita (58), Martinovici (59) – Paraschiv (40), Antal (69), Râpa (89), Grahovac (90).

Marius Tuca

VIATA LIBERA

Exista Dumnezeu

 

 Exista Dumnezeu

Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,

un lut de sine însusi framântat.

Ci ne-a zidit o Forta creatoare,

o-ntelepciune fara de hotare.

Exista Dumnezeu cu-adevarat!

 

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,

gonite de un bici ne’nduplecat.

Ci noi avem un duh si-o libertate

Si-o inima ce pentru ceruri bate.

Exista Dumnezeu cu-adevarat!

 

N-ar fi simtit în veci de veci tarâna

Surâsul unui crin imaculat,

de n-ar fi-ntins Atotstapânul mâna

sa umple-n noi de simtamânt fântâna.

Exista Dumnezeu cu-adevarat!

 

Avem cu noi Scriptura ca dovada,

avem minuni si semne ne’ncetat.

Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada

sa stea în fata Lui pe baricada!

Exista Dumnezeu cu-adevarat!

 

Nu-i calea noastra vesnic însorita,

nu-i viata totdeauna un palat.

Dar o traim, caci merita traita,

când, peste lumea asta marginita,

Exista Dumnezeu cu-adevarat!

 

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!

Supremul adevar S-a revelat.

Isus e-n noi, lumina si iubire.

Iar moartea e un zbor spre nemurire.

Exista Dumnezeu! Ce minunat!

 

(“Exista Dumnezeu”, de Costache Ioanid)

PROMOVAREA NONVALORII… BRAND NATIONAL?

Georgeta RESTEMAN

Cât vom mai asista la aceste „piese de teatru ieftin” care  ascund sub reclame socante „prezente scenice” semianalfabete? Dureros! E cumplit sa vezi cum se atribuie titluri si diplome, fara nicio jena unora care de-abia stiu sa lege doua vorbe în limba materna si nici acelea corecte,  si în momentul în care dau „switch-ul” pe limba pe care ar fi trebuit sa o asimileze (dar n-au fost  în stare) devin mai mult decât penibili si sa lasi tineri eminenti, inteligenti, olimpici sa-si caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevar apreciata!

 ***

 Daca în urma cu doua luni am parasit o tara care-mi este si-mi va ramâne mereu aproape de suflet, am facut-o pentru ca din preaplinul sufletului se revarsa prea multa amaraciune peste toate mizeriile la care am asistat, neputincioasa, în ultimii ani, cautând peste granite nu un simplu refugiu, nu goana dupa îmbogatire sau huzurul, ci doar un mijloc de supravietuire pe care tara mea, tara noastra a tuturor celor care suntem români nu mai poate sau mai bine zis nu mai vrea sa ne-o ofere.

 Esti corect, esti cinstit, esti onest, esti sincer si mai „ai si ceva în cap”? Nu esti bun! Nu faci compromisuri? Nu ai ce cauta în România! Nu stii sa te lingusesti si sa te supui mediocritatii sau de-a dreptul tâmpeniei? Esti un paria al societatii cangrenate de boala parvenitismului si a cameleonismului exacerbat, a impotentei intelectuale ridicate la rang înalt si-a promovarii non-valorii…

 N-as fi dorit sa ma folosesc de sintagma „trist dar adevarat”, devenita de-acum banala si uzitata adesea când se face referire la ceea ce se petrece în tarisoara noastra, unde cândva, „demult, tare demult…” (parafrazându-l pe Tudor Chirila de la Vama Veche), occidentalii veneau si se înfruptau din darnicia „micului Paris” si se desfatau în frumusetile oferite de cadrul natural de exceptie si ospitalitatea României noastre – dar iata-ma silita sa rostesc fara sa vreau: da, „trist dar adevarat!”.

 Urmaresc zilnic, gratie serviciilor unei companii românesti de televiziune prin cablu care opereaza si în Cipru, stiri, actualitatea româneasca în toata „splendoarea” si decaderea ei, cu „acces direct” la cancanuri si „perieri” de prost gust care te fac, pe de-o parte, sa nu regreti ca stai departe de acea societate bolnava, dar pe de alta, naste revolta, sentimentul acela care clocoteste în tine zbatându-se sa demonstreze ca nu toti românii sunt tâmpiti, ca nu sunt nici „figuranti” pe o scena a valorilor rasturnate si nici „actori de tinichea”.

România are valorile ei, atâtea câte-au mai ramas „acasa” si trebuie sa si le pastreze intacte, curate, limpezi si departe de interese meschine – care sunt, fara îndoiala, în total dezacord cu menirea lor ca valori! O societate sanatoasa se construieste si rezista oricaror „intemperii” cu oameni corecti, cu oameni valorosi, cu oameni cu un caracter puternic!

 Cât vom mai asista la aceste „piese de teatru ieftin” care ascund sub reclame socante „prezente scenice” semianalfabete? Dureros! E cumplit sa vezi cum se atribuie titluri si diplome, fara nicio jena unora care de-abia stiu sa lege doua vorbe si nici acelea corecte si sa lasi tineri eminenti, inteligenti, olimpici sa-si caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevar apreciata! Noi, cei care-am depasit vârsta maturitatii ne resemnam, sau poate nu! Dar ei? Tinerii acestia minunati, ce fac? Chiar daca BAC-ul de anul acesta a demonstrat „clasa” majoritatii, exista un segment care merita toata cinstea si aprecierea…

 Si argumentez cele afirmate anterior printr-un exemplu concludent: în luna iunie a avut loc la Larnaca a XV-a editie a Olimpiadei Balcanice de Matematica pentru Juniori, organizata de Asociatia de Matematica din Cipru, la care elevii români au luat nici mai mult, nici mai putin de 6 medalii: 3 de aur, 2 de argint si premiu special al juriului pentru originalitatea solutiei gasite pentru o problema, obtinând în acelasi timp punctajul maxim! Cinste lor si celor care i-au crescut si i-au instruit! Va puteti edifica asupra acestui succes al tinerilor matematicieni români, accesând link-ul de mai jos.

http://www.ziare.com/articole/olimpiada+balcanica+matematica

 Câte mijloace media din România au evidentiat rezulatele meritorii ale acestor muguri de român, „micutilor Einsteini” – cum catalogati în „Ziarul românesc din Cipru”? La valoarea lor nu s-a avut „acces direct”?

 Fratilor, stopati odata aceste practici de-a dreptul nebunesti si treziti-va! Ne faceti neamul de râs! Creati voit o imagine mizerabila asupra României noastre care de-abia mai respira de sub mormanul de ineptii care se petrec în ea! Nu este suficient cât împieteaza asupra noastra faptele celor care cersesc, care fura, care înseala, care îsi etaleaza „frumusetile” prin parcurile si locurile rau famate din tarile în care s-au pripasit si datorita lor, de multe ori ti-e pur si simplu jena sa vorbesti româneste de teama de a nu te aseza la acelasi nivel cu ei/ele? Suficient! Opriti-va! Eu ma opresc acum aici (dar nu pentru mult timp!): cine are minte sa priceapa, cine are ochi sa vada si cine are putere sa actioneze!

 „E nevoie de schimbare!” – ne-am saturat auzind acest lucru de ani buni, dar nu s-a schimbat nimic! Ba da! – îmi cer scuze, s-a schimbat din rau, în mai rau: promovarea non-valorii a devenit brand national!

Limassol, Cipru

15 iulie 2011