Author: nelurs

ROMÂNIA – ADOPTII INTERNATIONALE SAU EXPORT DE COPII?

On By nelursIn Romania, WorldLeave a comment

 ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

17 noiembrie 2011

Am citit si noi, la fel ca unii dintre d-tra, cu surprindere si consternare, ca saptamâna trecuta Camera Deputatilor a votat un proiect de lege pentru reluarea adoptiilor internatioanle a copiilor nostri

Suntem dezamagiti si perturbati. Din mai multe motive. Starea demografica a Romaniei este jalnica. Adoptiile internationale vor contribui in mod direct la declinul demografic continuu al tarii.

Milioanele de români care de 20 de ani incoace au parasit România contribuie la progresul demografic, ori ameliorarea crizei demografice, al tarilor in care s-au stabilit. Transformarea acestei practici intr-o politica oficiala a tarii ni se pare un lucru neîntelep. Cele câteva mii de copii români care in cursul anilor vor fi dusi din România si se vor instraina de tara de bastina ar putea usor fi o binecuvântare pentru tara in care s-au nascut. Multi dintre ei, insa, vor deveni o binecuvântare pentru tarile straine in care vor ajunge. Romania are nevoie de medici, oameni de stiinta, diplomati, oameni de afaceri si personalitati talentate asa cum are fiecare natiune. Lipsa de intelepciune a Guvernului in aceasta privinta e surprinzatoare si chiar irita. 

 In plus, Romania trebuie sa investeasca in orfanii tarii. Ori daca nu o face, trebuie sa invete sa o faca. Orfanii sunt viitorul de miine al tari si al nostru. Lor trebuie sa li se acorde un loc special intre prioritatile natiunii. Trebuie priviti ca niste fiinte cu potential promitator pentru societate, nu ca o povara. Daca investim in ei azi, ei vor investi in noi, generatia de astazi, miine. Din asta avem cu totii de cistigat. Fiecare fiinta umana poarta in ea o comoara si un potential inestimabil. Fiecare fiinta umana e valoroasa. Datoria noastra este sa valorificam potentialul copiilor nostri. Trebuie sa ne preocupe investitia in fiintele umane mai mult ca orice. De aceea, in 2009, in contextul revizuirii Codului Civil, AFR a sugerat de mai multe ori adoptarea de catre stat a unor stimulente financiare pentru familiile romane care adopta orfanii tarii. Intretinerea si educarea orfanilor necesita resurse financiare, resurse pe care statul le-ar putea folosi mai bine si eficient acordind stimulente financiare familiilor care se ofera sa creasca acesti copii. 

  

Mai mult, adoptiile internationale au degenerat intr-un comert corupt. Un comert in fiinte umane lipsit de moralitate si etica din care castiga intermediarii. O carte influenta asupra acestei practici a fost publicata acum citeva luni de sociologul international american Scott Carney: The Red Market: On the Trails of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers (2011). O recomandam fiecarui parlamentar si politician roman pentru a se educa asupra unor fenomene si practici imorale care se petrec sub ochii nostri, printre ele adoptiile internationale. A separa un orfan de cultura si civilizatia in care s-a nascut si crescut nu este un lucru de apucat ci unul care poate rezulta in daune majore copiilor.  

  Ne ingrijoreaza si dimensiunea diplomatica a acestui “targ” in fiinte umane cum il definesc unii. Articolul de mai jos crediteaza diplomatia americana cu reluarea adoptiilor internationale de catre Romania. Ipoteza aceasta ni se pare cit se poate de viabila. Din comertul international de copii (orfani) beneficiaza un procent foarte mare de homosexuali americani, canadieni, britanici, israeliti, si altii. Administratia Obama a facut promovarea intereselor si agendei comunitatii homosexuale americane o prioritate in politica interna si externa a SUA. Secretarul de Stat Clinton promoveaza homosexualitatea peste tot pe unde ajunge. Romania nu face exceptie la acest imperialism valoric promovat de Casa Alba care insa este respins si dezaprobat cu fermitate de crestinii americani. El se manifesta si cu prilejul participarii ambasadorului american de la Bucuresti la marsurile homosexualilor din Romania fara ca statul roman sa ia atitudine. Nu ne indoim, deci, ca homosexualii americani au pus presiune asupra diplomatiei americane sa pledeze cauza adoptiilor internationale din care si ei profita. In vara lui 2010 au incercat acelasi lucru in Rusia, dar Rusia a spus categoric nu. Letargica Romanie insa este diferita, iar diplomatia ei o reflectie a acestei letargii – e inepta. Diplomatii americani pleaca cu sacul plin de la Bucuresti iar diplotatia romana cu sacul gol de la Washington. 

 

 Saptamina trecuta am primit la redactie mai multe materiale despre aceasta tema controversata, din care publicam citeva. Impreuna cu ele am primit si comentarii din partea unora dintre d-tra in care va exprimati dezaprobarea fata de reluarea adoptiilor internationale. Va simtim durerea si v-o impartasim. 

  România reia adoptiile internationale. Homosexualii pot adopta copii – dar individual, nu în cuplu Autor ROBERT VERESS 11 noiembrie 2011

 (http://apologeticum.wordpress.com/2011/11/14/sodoma-europeana-in-romania-homosexualilor-li-s-a-permis-sa-adopte-copii-premierul-marii-britanii-ameninta-pe-cei-care-nu-sustin-homosexualitatea/) 


Legea privind regimul juridic al adoptiei a fost modificata de Parlament, iar forma adoptata permite adoptiile internationale si adoptiile de catre homosexuali. Votul final a fost dat miercuri, în plenul Camerei Deputatilor. Nu s-a adoptat niciun amendament la varianta care a iesit din Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, unde proiectul propus de Guvern a fost serios amendat, pentru a fi în consonanta cu prevederile noului Cod Civil. Interesant este ca proiectul propus de Guvern a fost plin de erori de logica, de sintaxa si gramaticale, dupa cum a sesizat Consiliul Legislativ. Iata înca un argument în defavoarea adoptarii legilor prin asumarea raspunderii.

  Dar Consiliul Legislativ a mai remarcat un aspect care NU a fost corectat de parlamentari: cetatenii români devin defavorizati la adoptie, în fata cetatenilor straini. Iata de ce: cetatenii români sunt obligati sa stea efectiv în tara minim 9 luni din cele 12 luni dinaintea adoptiei. În schimb, în cazul adoptiilor internationale, parintii adoptivi au doar obligatia de a se deplasa în România si de a ramâne aici o luna înaintea adoptiei. 

  Stoparea adoptiilor internationale a fost una dintre conditiile de preaderare ale României la Uniunea Europeana. Înainte de câstigarea primului mandat de presedinte, Traian Basescu a facut cariera criticând comertul cu copii practicat de guvernarea Nastase chiar si dupa instituirea Moratoriului asupra adoptiilor internationale. Statele Unite au exercitat presiuni constante pentru reluarea adoptiilor internationale, dar România a fost obligata sa-si respecte angajamentul luat fata de Uniunea Europeana. Telegramele Wikileaks au consemnat o serie de discutii între oficiali ai SUA si cei români pe tema adoptiilor internationale, americanii exprimându-si nemultumirea ca nu s-au înregistrat progrese în mandatul Tariceanu. 

  

În primul an de mandat al guvernarii Boc, noua conducere a Oficiului Român pentru Adoptii (ORA) a propus modificarea legislatiei, pentru reluarea adoptiilor internationale. Emil Boc a anuntat ca nu va promova proiectul. Doi ani mai târziu, însa, viziunea s-a schimbat si, iata, s-a liberalizat, din nou, exportul copiilor. De notat ca masura a fost adoptata cu o larga majoritate, chiar si parlamentarii PNL votând în favoarea reluarii adoptiilor. 

  Deputatul liberal Alina Gorghiu, secretar al Comisiei Juridice a Camerei inferioare a Parlamentului, motiveaza: „S-a constatat ca regimul adoptiilor nu functiona. Iar aceasta lege, chiar daca ramâne perfectibila, este un progres. Trebuie sa se flexibilizeze procedurile de adoptie, sa nu ramâna atâtia copii institutionalizati pâna ce ajung la vârste când deja adoptia devine foarte dificila”.  

  Un alt aspect controversat al proiectului este cel legat de orientarea sexuala a parintilor adoptivi. Teoretic, legea nu le permite cuplurilor de homosexuali sa adopte copii, însa limitarea este interpretabila, legata de cea din Codul Civil, care nu permite casatoriile între persoanele de acelasi sex. Legea însa nu limiteaza adoptiile la cupluri. Orice persoana (teoretic singura) poate adopta. Iar orientarea sexuala nu este o conditionalitate la adoptia de catre o persoana. Aceasta poate trai, fara a fi casatorita, cu o persoana de acelasi sex. Deci, un copil adoptat poate fi crescut de un cuplu de homosexuali -a caror relatie nu este oficializata-, avându-l, formal, doar pe unul dintre acestia drept parinte. „Legea nu poate introduce discriminari legate de religia sau de orientarea sexuala a adoptatorului. Ar fi împotriva conventiilor internationale la care România este parte. Ratiunea pentru care nu este permisa adoptia de catre cuplurile de homosexuali nu este orientarea sexuala a acestora, ci faptul ca, în Codul Civil nu exista institutia casatoriei între persoane de acelasi sex”, spune Alina Gorghiu.

  Social-democratul Ciprian Nica, vicepresedintele Comisie Juridice se declara, la rândul sau, multumit de noua lege: „E bine ca macar cuplurile de homosexuali nu pot adopta. Am fost la un pas de a avea si casatorii între persoane de acelasi sex. Când s-a dezbatut Codul Civil s-a încercat legiferarea cuplurilor de homosexuali si nu a trecut, pentru ca Bogdan Ciuca (vicepresedinte al Comisiei Juridice, PNL) si cu mine ne-am opus categoric”. 

 DEPUTATUL ALINA GORGHIU

Perturbati de afirmatiile atribuite d-nei Deputat Alina Gorghiu, i-am trimis nota de mai jos. Am incercat de buna credinta sa confirmam din partea dinsei daca afirmatiile din materialul precedent atribuite ei de autor sunt corecte. Ne-a ingrijorat in mod special declaratia dinsei ca Romania trebuie sa permita homosexualilor sa adopte copiii Romaniei pentru a se conforma obligatiilor impuse Romaniei de conventiile internationale. Afirmam cu respect ca aici dna deputat a gresit si a vorbit fara sa fie in tema. De fapt, multi parlamentari fac la fel – afirmatii eronate pe care le justifica blamind conventiile internationale ale Romaniei. Conventiile internationale, ne spun ei, impun Romaniei sa adopte legislatiile interne antivalori pe care le voteaza din cind in cind. D-na Deputat Gorghiu din nefericire intra in aceasta categorie. Nu exista nici o conventie internationala care sa impuna Romaniei ori vreunui alt stat sa permita homosexualilor sa adopte copii. 

  Va redam scrisoarea AFR catre Dna Deputat cit si raspunsul ei. 

  Buna dimineata stimata dna Deputat: Va scriem din partea Aliantei Familiilor din Romania in legatura cu materialul de mai jos depistat in presa. Subiectul preocupa membrii Aaliantei Familiilor iar comentariul atribuit d-tra mai jos ne ingrijoreaza. Va scriem cu un deosebit respect dar avind in vedere obligatiile noastre fata de constituenta pe care o reprezentam trebuie sa ne exprimam dezaprobarea fata de pozitia dtra. 

  

AFR se pronunta impotriva adoptiile internationale. Cind Codul Civil a fost revizuit si dezbatut in 2009 am sugerat ca guvernul sa adopte masuri stimulatoare financiare pentru familiile din Romania sa adopte copii orfani si pe cei lipsiti de parinti. Avind in vedere criza demografica a Romaniei, “exportul copiilor” (cum se exprima majoritate oamenilor de rind), nu are nici un sens si nu ne promoveaza interesele. Acesti copii pot fi crescuti in Romania si pot deveni membri productivi ai societatii. Generatia noastra trebuie sa investeasca in ei (nu sa se debaraseze de ei) pentru ca si ei la rindul lor sa investeasca in noi in citeva decenii. 

  In al doilea rind, suntem ingrijorati de comentariul facut de d-tra privind “religia sau orientarea sexuala a adoptatorului.” Ne intrebam de care parte a subiectului va aflati. In 2009 AFR a pledat cu sirguinta interzicerea adoptiilor copiilor nostri de catre homosexuali. Este adevarat ca in final in Cod a fost introdusa formula “cuplurile de acelasi sex” nu pot adopta. Suntem lasati fara cuvinte de afirmatiile d-tra avind in vedere efectul nefast pe care modul de viata homosexual il are asupra copiilor. Studiile asupra acestui subiect sunt multe si toate au aceasi concluzie – e rau. Interesele supreme ale copilului nu sunt servite cind copilul e crescut de catre homosexuali sau e expus modului de viata homosexual. 

  Bai mai mult, suntem dezamagiti de afirmatia ca interzicerea adoptarii copiilor de catre homosexuali e “impotriva conventiilor internationale la care Romania este parte.” Nu este adevart. Nu exista nici o conventie internationala care obliga Romania sa permita homosexualilor sa adopte, asa dupa cum Romania nu e obligata de conventii internationale sa acorde drepturi homosexualilor decit dreptul la nediscriminare la locul de munca. Tratatul de la Amsterdam (1989) care include orientarea sexuala interzice discriminarea doar la locul de munca. Nimic mai mult. Nici nu exista vre-o directiva UE care sa constanga tarile membre sa interzica discriminarea pe baza de orientare sexuala in nici [un] alt domeniu decit in cel al muncii. Deci, afirmatia dtra este eronata si trebuie corectata. 

  Adaug ca afirmatiile eronate facute de parlamentari sunt frecvente si daunatoare. Va rugam deci sa fiti cu mai multa grija cind faceti astfel de afirmatii. 

  Problema de mai jos e foarte serioasa pentru noi si nu o putem trece cu vederea. In 2006 AFR a inregistrat in Guvern 650.000 de semnaturi pentru protejarea casatoriei naturale barbat-femeie. Afirmatia d-tra atinge acestui principiu si submineaza pozitia majoritatii covarsitoare a romanilor. Regret sa va informez, dar joia viitoare vom face publica afirmatia d-tra cititorilor notei noastre saptaminale. AFR a lansat Declaratia de la Timisoara, semnata pina acuma de peste 8.000 de persoane, care afirma dreptul copilului la ” o mama si un tata.” Le vom comunica semnatarilor afirmatia dtra si nu credem ca vor fi multumiti. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1680835&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.alianta-familiilor.ro%2Fdecl_timisoara.php   In plus, Conventia internationala a drepturilor copilului afirma un drept al copilului la o mama si un tata. Suntem deci nedumeriti de afirmatia dtra. Nota noastra e bazata pe ce am citit mai jos. Daca afirmatiile atribuite dtra mai jos nu sunt corecte, va rog sa-mi comunicati. Va multumesc. 

  Raspunsul D-nei Deputat: Stimate domn, Ma asteptam sa imi cereti mie punctul de vedere inainte de a acuza. Spun asta pentru ca la cat de interesat sunteti de subiect, aveam convingerea ca stiti pozitiile mele constante din Comisia Juridica pe acest subiect, atat pe legea adoptiilor, cat si pe codul civil, pe temele de interes pentru asociatia dvs. Sper ca v-am raspuns la intrebare si voi suna si in redactia ziarului. Zi placuta. Alina Gorghiu 


Dupa cum vedeti, raspunsul deputatei Gorghiu nu este un raspuns de fel. Suntem deci constrinsi sa credem ca afirmatiile atribuite dinsei in presa sunt corecte si lipsite de intelepciune si acuratete. 

ROMANIAFARA COPII

Romania se goleste de copii, iar parlamentarilor le arde de exportul copiilor tarii. Hemoragia demografica a tarii devine tot mai acuta. Pe masura ce trece timpul, tot mai multe articole sunt publicate pe tema asta. Ultimul pe care l-am aflat, bazat pe datele preliminare ale recentului recensamint, e urmatorul:

  Harta natalitatii! Cum a evoluat natalitatea in ultimii douazeci de ani in fiecare judet. Topul judetelor pe cale de disparitie

de Dana Mihailovici – Noiembrie 10, 2011 – 00:28

 Romania se stinge incet. Nu mai este nici un secret ca suntem o tara imbatranita, cu o rata mare a deceselor, dar si cu o natalitate in scadere. Exista multe prognoze internationale, care considera ca Romania va fi printre primele tari care vor disparea sau ca populatia se va injumatati in cateva decade. Sunt studii peste studii care avertizeaza ca romanii sunt tot mai putini iar acest fapt este o realitate. Chiar si judetele Moldovei, care altadata erau pe primele locuri la natalitate, si-au mai pierdut din acest elan in ultimii ani. Econtext va prezinta evolutia natalitatii in toate judetele tarii din 1990 si pana in 2010. Inainte insa, sa vedem care este clasamentul judetelor dupa numarul copiilor nascuti anul trecut. Astfel, capitala tarii este campioana absoluta la numarul nasterilor, fapt evident prin numarul populatiei.

  Harta natalitatii: In 2010, s-au nascut 21.147 de copii in Bucuresti, mai mult decat dublu fata de urmatoarea clasata, care este judetul Iasi. In Iasi s-au nascut anul trecut 9.499 de copii. Urmatoarele pozitii sunt ocupate de Constanta (8.161 de nou-nascuti), Suceava (8.001), Bacau (7.305), Prahova (7.172), Cluj (6.839), Timis (6.837). Dupa cum se observa, judetele mari, unde este cea mai numeroasa populatie, se afla si pe primele locuri la nasteri. ar pe ultimele pozitii regasim judetele mici, gen Covasna, Tulcea, Salaj, etc.

  Evolutia natalitatii: Si sa trecem la partea mai importanta a acestui articol. Cum a evoluat natalitatea in fiecare judet din Romania din 1990 si pana in anul 2010. Din nefericire, natalitatea este pe un minus accentuat in aproape toata tara. Singura luminita de la capatul tunelului vine de la Bucuresti si Ilfov. Acestea sunt singurele sperante, singurele locuri in care natalitatea se situeaza pe plus in 2010, comparativ cu 1990. In schimb, in celelalte judete este dezastru. Natalitatea a scazut cu valori cuprinse intre 18% si 50%. Astfel, cea mai drastica scadere, de 50%, a avut loc in judetul Hunedoara (de la 7.358 de copii nascuti in 1990, pana la 3.683 in 2010).

  Oltenia si Moldova: Iar urmatoarele pozitii sunt ocupate, preponderent, de judete din Moldova si Oltenia. Ceea ce arata un lucru interesant: la numarul de copii nascuti in 2010 judetele mari ocupa primele pozitii. Totusi, la ritmul scaderii natalitatii din 1990 si pana in 2010, judetele din Oltenia si Moldova conduc detasat. Explicatia ne-a fost furnizata de specialistii din cadrul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii. „Cei care au plecat in strainatate sunt, cu precadere, tinerii, cei care isi intemeiaza familii. Iar cea mai mare parte a celor care au plecat provin din zonele mai sarace ale tarii, care sunt exact acestea, Moldova si Oltenia. Practic, cei care erau motoarele sporului natural au parasit tara”, au explicat specialisti din cadrul institutiei. In plus, in judetele mari, unde veniturile sunt peste medie, rata natalitatii a scazut mai putin, mai lent. Cu alte cuvinte, judetele din Oltenia si Moldova se ‘sting’ cel mai rapid. Impreuna cu o rata crescuta a deceselor, aceste zone au cele mai mari sanse sa ramana cu o populatie tot mai scazuta. (Va recomandam si linkul acesta unde puteti vedea harti si date statistice de interes http://www.econtext.ro/dosar–2/analiza/harta-natalitatii-cum-a-evoluat-natalitatea-in-ultimii-douazeci-de-ani-in-fiecare-judet-topul-judetelor-pe-cale-de-disparitie.html)

  PENTRU ROMANII DIN FLORIDA

Declinul demografic al Romaniei nu se datoreaza doar migratiei masive din Romania in ultimii 20 de ani. Se datoreaza in primul rind nivelului ridicat al avortului practicat de noi romanii dupa  1990. Comentatorii care discuta declinul demografic al Romaniei evita subiectul acesta si nu mentioneaza avortul ca si o cauza a lui. Primele legi adoptate de Guvernul ad hoc (si ilegitim adaugam noi) al Romaniei, format in decembrie 1989, au legalizat avortul si au abolit pedeapsa capitala. Legalizarea avortului s-a facut fara nici o dezbatare nationala. Consecintele acelui act negindit si prematur le purtam acuma cu totii. Daca acum 22 de ani societatea romana nu a dezbatut subiectul avortului, opinia noastra este ca a venit vremea sa o faca.  

  Ingrijorati de amploarea avortului la romani, cit si de lipsa de interes fata de acest cataclism national, AFR impreuna cu bisericile romane din aria metropolitana Miami au initiat o zi de post si rugaciune privind practica avortului la romani. Despre asta am scris si saptamina trecuta. Evenimentul va avea loc Duminica, 27 Noiembrie intre 9 dimineata si 1 dupa masa la Biserica Romana din Hollywood, Florida. Adresa bisericii este 1811 Arthur Street, Hollywood, Florida 33020. Persoana de contact este dl Florin Vancea, Tel. 954-410-5633. 

 

 Romanii din America nu pot organiza marsuri pentru viata asa cum fac organizatiile proviata din Romania. Dar pot face si ei o contributie la fel de valoroasa prin rugaciune si post. Prin asta incercam sa constientizam natiunea si sa tragem un semnal de alarma asupra consecintelor avortului. Pe linga noi s-au alaturat acestui eveniment si alte organizatii din Romania si Moldova, printre ele, Asociatia Pro Vita (Bucuresti), Mercy’s Action Ministries (Florida), Asociatia Generala a Romanilor Uniti Greco-Catolici (Baia Mare), Alianta Evanghelica Romana din SUA si Canada, Forumul Civic Crestin (Bucuresti), PNTCD, Organizatia Gratia Pro Deo (Bucuresti), Uniunea Femeilor din Bihor, Prison Ministries – Romania (Cluj), Alianta pentru Salvarea Familiei (Republica Moldova), etc. 

  Invitam si alte organizatii proviata si profamilie din Romania si din afara Romaniei sa se alature acestui eveniment scriindu-ne la office@alianta-familiilor.ro. Cu toate ca evenimentul se va derula in incinta unei biserici, evenimentul nu e desemnat ca o slujba religioasa ci ca o intrunire a oamenilor de buna credinta si tematori de Dumnezeu pe care ii preocupa directia gresita in care meregem. Initial evenimentul trebuia sa aibe loc la un liceu din Miami, dar recent am fost instiintati ca auditoriul liceului nu mai este disponibil la data cind evenimentul era programat. De aceea a fost mutat la Biserica romana din Hollywood care poate acomoda sute de participanti. Deci este loc pentru toti care doresc sa participe. Participarea este libera. 

 DETROIT

Unul dintre cititorii nostri care a participat la ziua de post si rugaciune din Detroit saptamina trecuta ne-a comunicat ca la eveniment au participat 50.000 de persoane. 

  COPII, COPII SI TOT MAI MULTI COPII

Acesta e mottoul unei carti recent publicate dupa care cresterea proportiei generatiei tinere in societate e garantia dezvoltarii ei sociale si economice. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1680835&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.lifenews.com%2F2011%2F11%2F08%2Fan-economic-case-for-more-kids-no-population-control-needed%2F%3Fpr%3D1 Contraintuitiv intitulata “Selfish Reasons to Have More Kids” (“Motive egoiste pentru a avea mai multi copii”), autorul explica premisa simpla a cartii – investitia pe care o facem in copii dindu-le viata iar apoi crescindu-i si educindu-i, este cea mai buna investitie pe care parintii si societatea o poate face. Bine echipati pentru viata, fiecare copil devine un adult productiv care da inapoi societatii de multe ori investitia care societatea a facut-o in el. Autorul cartii, Bryan Caplan, e profesor de studii economice la George Mason University in Statele Unite, tata a mai multor copii si sot. Caplan deplinge ingustimea crescinda a societatii privind familia si mai ales copiii. E la moda sa gindesti despre copii ca sunt o povara pentru adulti si in special parinti. Dar fara ei, spune Caplan, ar fi si mai rau, in primul rind din punct de vedere economic, iar apoi psihologic. Caplan crede si promoveaza principiul din Facerea “Cresteti si inmultiti-va.” Vreti sa fiti fericiti intreaba el? Casatoriti-va, intemeiati familii si faceti copii!

 FELICITARI LUI IOANA POPESCU!

 Felicitari lui Ioana Popescu, persoana care a dat, pe 7 noiembrie, semnatura 8.000 la Declaratia de la Timisoara. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1680835&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.alianta-familiilor.ro%2Fdecl_timisoara.php O rugam sa ne contacteze,  cu dorinta de a adresa o nota cititorilor nostri cu prilejul acestui eveniment cu care ne mindrim. Ii multumim, si va multumim tuturor care ati semnat. Continuati sa semnati.

  

Ce facem? La sfarsitul lui octombrie am lansat ultimul apel pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara. De atunci am primit mai multe intrebari din partea d-tra daca se mai poate semna, pina cind, sau daca am incetat sa mai promovam Declaratia. Avem convingerea ca am putea ajunge chiar la 10.000 de semnaturi, insa nu dorim sa va iritam prea mult cu insistenta noastra. Ati fost amabili sa dati 8.000 de semnaturi. Declaratia insa ramine disponibila sa fie semnata fara limita de timp. Daca considerati potrivit sa reluam campania de semnaturi pina la 10.000, va rugam sa ne scrieti. Cert este ca, dupa cum vedeti, folosim, si vom continua sa folosim, Declaratia si semnaturile dtre ca o platforma pentru promovarea valorilor si intereselor familiei romane. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 RYANAIR

Suntem informati ca Ryanair, binecunoscuta companie europeana de aviatie, intentioneaza sa instaleze pe zborurile ei acces la pornografie pentru pasageri in timpul zborurilor. Ni se pare incredibil si nepotrivit. Pornografia distruge. Cititi detalii aici: http://www.PornHarms.com/no-porn-on-the-plane/ AFR a semnat o Declaratie Comuna impreuna cu alte organizatii profamilie din Europea si America de Nord prin care se opune actiunii lui Ryanair si ii cere abandonarea proiectului.

ANUNT PRO-VITA

Din partea lui Pro-Vita (Bucuresti) am primit urmatorul anunt: Prieteni, în ultima zi a conferintelor „Serile Filocalice”, pe 28 noiembrie, de la ora 18:00, în Aula Magna a Facultatii de Drept din Bucuresti, fondatorul Asociatiei PRO VITA pentru Nascuti si Nenascuti, parintele Nicolae Tanase, se va întâlni cu noi si ne va vorbi despre „Tarele copilariei – copii care cresc într-o lume fara suflet”. Daca puteti, veniti sa îl ascultati si sa îl cunoasteti.  

VRETI SA FITI INFORMATI? 

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.  

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

 Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.   

 ANUNTURI 

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

  Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Busola – Gândirea și Iubirea

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Cuget și Exist

              George Danciu

Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

                                                                              PETRE ȚUȚEA

De-a lungul secolelor, încă de la începuturile existenței sale, omul a crezut despre el ba una, ba alta. I-a fost grau să creadă realitatea imediată. Când René Descartes (1596 – 1650) a spus simplu Cuget, deci exist!, oamenii n-au prins  profunzimea  cuvintelor sale.

Descartes  a avut o lumină a mesajului divin. Acum, beneficiind și de alte pârghii Continue reading “Busola – Gândirea și Iubirea” →

INTERVIU CU RODICA DACIN – GUVERNATOR 2010-2011 „DISTRICT LIONS 124”- ROMANIA

On By nelursIn InterviewLeave a comment

George ROCA

George ROCA: Distinsa doamna, va multumesc ca ati acceptat acest interviu. În perioada 2010-2011 ati detinut functia de presedinte pe tara sau mai bine zis Guvernator (România) al selectului club „Lions”, mandat încheiat de curând. Ati participat intens la diferite evenimente de prestigiu, fiind mereu implicata în actiuni de ajutorare menite sa imbunatateasca conditiile de trai ale românilor si nu numai. Stiu ca aveti un curriculum vitae demn de invidiat. As dori sa ne faceti cunoscut inceputurile dumneavoastra… De unde ati pornit?

Rodica DACIN: M-am nascut în orasul Vascau, judetul Bihor, fiind al saselea din cei sapte copii ai familiei preotului Alexandru Bursasiu. Nu întotdeauna am avut posibilitati materiale corespunzatoare, mai ales dupa confiscarea averilor si cooperativizarea agriculturii în sistemul socialist. Mi-a placut insa sa învat. Mi-a placut gimnastica, pe care am practicat-o din clasa a patra pâna în anul întâi de facultate. Mi-a placut sa desenez, mostenind talentul tatalui meu si la rândul ei, fiica mea, Camelia, care de cinci ani cutreiera meleagurile ceresti, a dus talentul mai departe… terminând facultatea de arte plastice.

Având ca model pe diriginta mea din anii de liceu am urmat facultatea de biologie în centrul universitar Cluj-Napoca. Chiar si fiul meu, Radu, mi-a mostenit ceva: talentul didactic, fiind pe lânga avocat si cadru universitar. Am visat sa devin cercetator, dar iata ca am devenit profesor de biologie în oraselul meu natal, apoi în Stei, Beius si, dupa revolutie, mutându-ma cu întreaga familie la Oradea, am functionat la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea – liceu de elita al judetului Bihor.

George ROCA: Foarte interesant! Profesor la mai multe licee bihorene… de la Vascau la Stei, de la Stei la Beius si de acolo la prestigiosul Colegiu National „Emanuil Gojdu” unde ati devenit sefa Catedrei de Biologie-Geografie. Care au fost motivele peregrinarilor dumneavoastra si câteva amintiri placute despre aceste locuri unde ati functionat ca profesor.

Rodica DACIN: Vascau este un orasel mic. În primii ani de profesorat am fost precum cel mai constiincios elev. Aveam catedra formata din 25 de ore (când norma era de 18 ore), incluzând: biologie, chimie si psihologie. Îmi pregateam zilnic planurile de lectii cu partea stiintifica, metodica si experimentala. Abia atunci am descoperit ce frumoasa si interesanta este chimia. Am participat la un Simpozion al cadrelor didactice în Bucuresti, cu publicarea metodicii desfasurarii unei lectii de învatare prin descoperire a unei lectii de chimie si m-am simtit apreciata pentru ceea ce am realizat. Ulterior, modificându-se repartitia orelor, am obtinut completarea catedrei la Stei, fostul oras Dr. Petru Groza pe atunci – la un liceu industrial.

Treptat Liceul din Vascau s-a desfiintat si nu mai aveam ore suficiente. Sotul meu a cerut transferul ca Secretar al Primariei din Beius, iar eu m-am transferat la Liceul Industrial Beius. Aici am gândit si coordonat dotarea unui cabinet modern de biologie.

Visul sotului meu, Florian, era sa lucreze în municipiul Oradea. Întrucât eu nu aveam origine „sanatoasa”, nici el nu a putut promova pe vremea comunistilor. Dupa revolutie, a fost chemat sa lucreze la Primaria Municipiului Oradea, iar eu am obtinut prin concurs de dosare, catedra la Liceul Gojdu. Am spus atunci ca aceasta este scoala care mi se potriveste: marea majoritate a elevilor învatau bine si foarte bine. Pot sa afirm ca am adus un nou suflu la Gojdu, privind partea experimentala a biologiei. La una din sarbatorile „Zilelor Scolii” am fost caracterizata drept „eleganta calma”.

George ROCA: Eleganta calma…! Frumoasa caracterizare, frumoasa sintagma! În perioada cât ati functionat ca profesor ati avut o activitate publicistica destul de intensa. Ne puteti enumera câteva lucrari publicate si revistele unde au aparut acestea?

Rodica DACIN: De fapt sunt doar doua publicatii, una privind metodica predarii biologiei: „Fiziologia aparatului osteo-muscular” (publicata în revista „Natura”) si una privind metodica predarii chimiei: „Învatarea prin descoperire la obiectul Chimie” (publicata în volumul: „Educarea elevilor prin munca productiva”).

George ROCA: Dupa iesirea la pensie… nu v-ati lasat în acel „dolce far niente” pensionaresc, ci din contra ati profitat de timpul liber si v-ati implicat în mai multe actiuni care tin de domeniu obstesc, actiuni de caritate si ajutorare, socializare si nu în ultimul rând de coordonare si conducere. Cum va motivati acest elan? Ce v-a determinat sa deveniti membru al Clubului „Lions”?

Rodica DACIN: Dupa cem-am pensionat am realizat urmatoarele lucruri importante:

  • Am început sa învat limba engleza;

  • Am intrat în Lions;

  • Am învatat sa lucrez pe calculator;

  • Am initiat fondarea a doua cluburi de tineri în Oradea: „Leo Veritas” si „Leo Black Eagle” cu care ne mândrim;

  • Am vizitat diferite locuri din tara si din strainatate, unde mi-am facut prieteni;

  • Am tradus documente Lions (uneori cu sprijinul unor specialisti) si anul acesta am publicat un volum cu aceste traduceri;

  • Am scris numeroase articole despre viata lionistica, publicate în revista „The Lion-Romania”!

Ce m-a determinat sa intru în Lions? Cred ca sufletul meu, mostenirea mea genetica. Sotul meu a înfiintat primul club Lions din Oradea, un club mixt, pentru domni si doamne. Îmi placea tot ceea ce faceau ei; adesea veneam cu idei pe care ei le punea în aplicare. Simteam ca mi se potriveste ceea ce întâmpla acolo. Îmi place sa spun ca am activat ca „neoficial” în Lions, pe lânga sotul meu, timp de patru ani. Când sotul meu a ajuns Guvernator, a dorit sa înfiinteze un club de doamne în Oradea, iar eu am fost aleasa presedinte fondator, pentru faptul ca la prima întâlnire am explicat celor prezenti multe lucruri legate de activitatea lionistica.

George ROCA: Deci dupa aproape patru ani ca „neoficial” pe lânga Clubul „Lions” Oradea, v-ati decis sa înfiintati clubul de doamne „Lions Oradea 22”, unde ati devenit pe lânga fondator si presedinte. Care au fost obiectivele acestuia?

Rodica DACIN: Nu aveam la început un program bine stabilit. Fiindca se apropiaCraciunul, ne-am gândit sa aducem bucurie în casele unor familii cu trei-patru sau cinci copii. Am realizat prima tombola ca sa adunam fonduri, am avut prima sponsorizare în produse; am cerut o lista de la Serviciul social al Primariei cu familiile cu multi copii si desigur adresele lor si ne-am dus cu pachete si bani la ei acasa, spre mirarea si bucuria lor. Ulterior am aflat de la televiziunea locala oradeana ca trei surori (eleve), pe care le vizitaseram, au ramas orfane de ambii parinti. Ani de zile ne-am ocupat de aceste fete din punct de vedere a îmbunatatirii conditiilor de viata, de sanatate si al educatiei.

Ulterior, cazurile se iveau, veneau spre noi. Clubul a crescut de la an de an, iar noi am câstigat experienta. Acum avem programe permanente si ocazionale. De trei ani, consecutiv realizam o tabara de vara pentru copii diabetici; în prealabil un concert de caritate pentru aceasta tabara; organizam un mini-târg de Craciun ca sa adunam fonduri pentru o bursa anuala pe care sa o oferim unui student, selectat printr-un concurs riguros. Anul acesta am vândut pâine si placinte ca sa adunam bani! Actiunile sunt multe, spatiul nu ne permite enumerarea lor.

George ROCA: Ce alte activitati ati avut, în cadrul clubului în anii ce au urmat? Ma refer la perioada 2002 pâna în 2010, an în care chiar aici la Sydney ati fost „unsa” în functia de Guvernator al Districtului „Lions” – România?

Rodica DACIN: Am fost pe rând:

  • Presedinte pe Zona de Nord-Vest a României

  • Presedintele Comisiei de femei a Districtului

  • Presedintele Comisiei de regulamente, traduceri, constitutie

  • Viceguvernator II

  • Viceguvernator I

  • Guvernator în perioada 1 iulie 2010- 30 iunie 2011

George ROCA: Între timp ati reluat si activitatea dumneavoastra publicistica. Ati devenit redactor la mai multe reviste, ati înfiintat chiar una dintre acestea. Câteva detalii va rog.

Rodica DACIN: Între anii 2002-2003 am redactat prima publicatie lionistica din România: „Buletin informativ”, care a aparut în trei numere. În perioada 2010-2011 am fost coredactor în fapt la revista „The Lion – Romania”, care s-a tiparit la Oradea.

George ROCA: Stiu ca ati participat în ultimii 12 ani la nenumarate congrese, conventii, forumuri, tabere ale clubului „Lions” care au avut loc în strainatate. Ati acumulat în acest fel o experienta ampla pe plan international. Cum se materializeaza aceasta în munca dumneavoastra?

Rodica DACIN: Esenta lionismului este caritatea si prietenia, fara granite. Suntem globali, ne ajutam unii pe altii în spiritul solidaritatii internationale. Contactele si prieteniile legate pe plan international mi-au creat sentimentul special ca apartin acestei lumi si ca lumea îmi apartine. În România avem un lionism tânar, avându-si începuturile în 1990, asa ca am avut multe de învatat din experienta acumulata.

Ca Guvernator am avut cele mai strânse relatii cu „Districtul 103 Sud-Vest”, Franta. Prin e-mailuri si vizite reciproce am întarit prietenia ce ne leaga ca districte înfratite. Am construit programe comune. Am fost sprijiniti de Fundatia Internationala Lions si anul acesta la rândul nostru am sprijinit prin intermediul acestei fundatii, Lions Japonia si japonezii, în efortul lor de reconstructie al tarii dupa dubla catastrofa suferita. Ne mândrim cu faptul ca am reusit sa donam mai mult decât am primit! Sunt doar câteva exemple.

George ROCA: Sa ne reîntoarcem la Sydney! Cum a fost posibil sa fiti nominalizata si apoi aleasa în onoranta functie de Guvernator al Districtului „Lions” – România? Cine au fost cei care v-au propus si cei care v-au ales? Desigur ca as dori sa ne spuneti si câteva cuvinte despre cei care v-au acordat aceasta functie.

Rodica DACIN: Câtiva membri Lions si fosti guvernatori care îmi cunosteau activitatea m-au rugat si mi-au cerut sa candidez pentru functia de Viceguvernator II. La Conventia Nationala de la Bucuresti am fost votata pentru aceasta functie de catre delegatii cu drept de vot ai Districtului.

La fel s-a întâmplat pentru functia de Viceguvernator I si Guvernator. În perioada 28 iunie – 2 iulie 2010, în Australia, la Sydney, a avut loc Conventia Internationala Lions. Americanul Sid Scruggs III, a fost ales Presedinte International. Guvernatorii alesi ai Districtelor din cele 206 tari componente ale LCI au fost numiti în functie de catre Presedintele International; eu am fost numita Guvernatorul D 124 (România).

George ROCA: Chiar daca nu sunt membru al Clubului „Lions”, am fost invitat de catre dumneavoastra, aici la Sydney – fapt pentru care m-am simtit onorat si va multumesc – sa particip la parada care a avut loc pe principalele artere ale orasului. Grupul condus de dumneavoastra a fost destul de numeros si consider ca a facut onoare României. Uniformele purtate au fost foarte apreciate, iar palarioarele din Oas au fost foarte admirate. Stiu ca dupa terminarea parazii, în piata faimoasei „Opera House” ati daruit publicului toate „elementele românesti” pe care le aduseserati de acasa: steaguri, palarioare, insigne, suveniruri… Câti participanti „Lions” a avut România la Conventia Internationala de la Sydney si câte tari au trimis reprezentanti?

Rodica DACIN: 39 de membrii Lions si invitatii lor au participat la Conventia Internationala de la Sydney. Peste 120 de tari au avut delegati la aceasta conventie.

George ROCA: Care sunt obiectivele si dezideratele Clubului „Lions” România?

Obiectivele si dezideratele le-am transformat în realizari. Va voi prezenta câteva: stimularea activitatii cluburilor prin înscrierea acestora în programele nationale pe orizontala propuse de guvernator, si prin crearea unui cadru competitiv – constructiv, prin derularea „Concursului între cluburi”.

Cu bucurie am constatat acceptarea de catre cluburi ca programe nationale pe orizontala a trei dintre cele sase-sapte pe care le-am propus districtului si… iata ca s-a facut o treaba buna, iar concursul intre cluburi i-a ambitionat pe unii! S-a creat o emulatie intre câteva cluburi, stimulându-le sa realizeze cât mai multe actiuni.

Câtiva presedinti, împreuna cu cluburile lor, s-au ambitionat foarte tare în dorinta de a câstiga. Întotdeauna avem nevoie de competitie si învingatori. Toate cluburile care se afla în top sunt foarte bune, foarte active, inventive, de succes. Felicitari tuturor!

Multe cluburi si-au inserat în agenda ca programe noi – cele privind vederea, diabetul si mediul, înscriindu-se în programele nationale si în campaniile globale lansate de catre Presedintele International, domnul Sid Scruggs III, si nu în ultimul rând, impresionati de efectele catastrofelor naturale, fie din România, fie din Japonia, cluburile au raspuns la chemarea de a sprijini persoanele afectate, mobilizându-se exemplar, culminând cu Ziua Nationala de plantare de arbori si arbusti (PAA), când 40 de cluburi au actionat concertat în vederea îmbunatatirii calitatii mediului, realizând totodata cea mai mare vizibilitate Lions de pâna acum.

George ROCA: Ati primit nenumarate diplome, medalii, distinctii, certificate de apreciere din partea conducerii „Lions International”. Care dintre acestea va încânta cel mai mult?

Rodica DACIN: Azi am primit prin posta o frumoasa placheta din poliester de la fostul Presedinte International Sid Scruggs: „Light Keeper – Harbor Light, Master Award, Silver Level” (Motto-ul Presedintelui International 2010-2011 a fost: „Un far al sperantei”: Leii sa fie un far al sperantei în toate domeniile activitatii lionistice). Motivatia acordarii acestei plachete a fost pentru faptul ca mai mult de jumatate din cluburile districtului s-au implicat în doua din cele patru campanii global-service lansate de catre Sid. Într-adevar eu am fost cea care a informat, cerut, stimulat si impulsionat cluburile sa realizeze aceste programe: Colectarea si distribuirea de alimente si plantarea de arbori si arbusti. Mâine este ziua mea de nastere! Am primit acest premiu ca pe un cadou lionistic de ziua mea si sunt mândra pentru asta.

George ROCA: Va felicit si va doresc din toata inima „La multi ani!”. Pe insigna dumneavoastra, a guvernatorului de fapt, scrie „Prietenie, Caritate, Progres”. La ce va referiti? Putine detalii va rog. Ce reprezinta celelalte elemente heraldice ale insignei?

Rodica DACIN: Prietenie, caritate, progres, este motto-ul cu care am condus activitatea districtului în acest an lionistic. În toate întâlnirile si comunicarile realizate, s-a simtit aerul prieteniei, al respectului reciproc, al aprecierii a ceea ce este frumos în prietenia care ne leaga: dorinta de ne ajuta semenii mai putin favorizati de soarta. Am învatat, deasemenea, ca pentru a pastra prietenia si ceea ce este valoros în ceea ce ne uneste, uneori, este nevoie de a trece peste orgolii, este nevoie de a face mici compromisuri, ceea ce nu este usor, dar daca reusesti cu atât mai mare este satisfactia.

Ne-am câstigat noi prieteni, fie cu ocazia întâlnirilor internationale, fie prin cluburile nou fondate. Ca puncte slabe, sau neîmpliniri, as aminti faptul ca uneori nu am fost suficient de ferma, ca am abuzat de prietenia unora, pentru a-i împaca pe altii. Le multumesc celor care m-au înteles si mi-au acordat ajutorul. Actele caritabile pe care le-am realizat fiecare în coltul lui de tara, sau, concertat la nivel de district, au reusit sa aline suferinta oamenilor bolnavi, sa depisteze într-o faza precoce probleme de sanatate, sa asigure o masa mai îmbelsugata saracilor si batrânilor, sa sprijine zonele sinistrate ale Moldovei, sa contribuie la cresterea calitatii mediului si pe de alta parte sa educe tânara generatie Leo în spiritul voluntariatului, sa sprijine si sa stimuleze tinerele talente sau sa asigure material posibilitatea continuarii studiilor pentru elevi si studenti si sa nu uitam gestul nobil de umanitarism, de solidaritate internationala pe care l-am realizat toti împreuna pentru a sprijini locuitorii Japoniei, cea mai grav afectata zona geografica a globului de catastrofe naturale, nu numai cu bani si rechizite scolare, ci ceea ce e si mai valoros, prin oferta de a gazdui si oferi toate conditiile de viata unor familii japoneze si tot ceea ce înseamna o tabara de vara pentru copii japonezi. Am raspuns în toate aceste cazuri la „Chemarea de a fi un far al sperantei” pentru cei aflati în nevoie.

Progres? Da exista! Exista în viata celor pe care i-am sprijinit sau stimulat, dar si în viata noastra personala. Satisfactiile morale izvorâte din rezultatele lucrului bine facut, întarirea prieteniei si dorinta de a gasi si rezolva noi si noi nevoi ale comunitatii. Si toate acestea enumerate mai sus înseamna simplu: LIONS!

Fiind profesor de biologie si membru Lions, mi-am ales ca simbol o floare endemica Bihorului: „Melampirum bihariense” stilizata. Mi-a placut foarte mult deoarece aceasta evidentiaza culorile originare Lions: violet si auriu (acum sunt albastru si auriu), culori care simbolizeaza: loialitatea si integritatea, respectiv, sinceritatea scopului, idei progresiste, generozitatea în gândire, inima si punga fata de cei ce au nevoie.

George ROCA: Câti membri si câte cluburi „Lions” sunt în România?

Rodica DACIN: La 1 iulie 2010 districtul avea 1.284 de membri. La sfârsitul anului lionistic, respectiv 30 iunie 2011, numaram 1.348 membri. Privind numarul de membri din cluburile active, s-a constatat o mare fluctuatie. Pierderile de membri întreceau adesea numarul de noi membri. Cresterea numarului de membri la nivel de district s-a realizat mai mult prin formarea de noi cluburi: 8 noi cluburi au luat fiinta, doua fiind în lucru… În prezent în România exista 60 de cluburi „Lions”.

George ROCA: Cu ce îi ajutati pe cei nevoiasi? Ma refer la fapte caritabile? La actiuni de binefacere…

Rodica DACIN: Prin programele nationale pe orizontala s-au realizat urmatoarele:

  • Programe legate de sanatatea vederii. Prin Screening oftalmologic au fost testate 2.390 de persoane. Cazurile cu deficiente depistate au fost îndrumate catre cabinetele medicale specializate. S-au realizat multe alte tipuri de proiecte vizând vederea la nivelul cluburilor. De asemenea, prin Comisia districtului de Ocrotire a vederii, s-au realizat actiuni de atragere a medicilor oftalmologi catre programele Lions legate de vedere cum sunt:

-Prezentarea Programului Lions „Vedere clara – ochi sanatosi” la Congresul de Oftalmologie 2010

-Prezentarea în premiera a filmului „Going blind” – vizionat de 150 medici.

  • Programe vizând constientizarea, depistarea si tratarea diabetului. S-a facut testarea glicemiei la 1.625 persoane, iar de „constientizare si educare” au beneficiat 2580 persoane.

În câteva orase ale tarii s-a realizat iluminarea în albastru a unor cladiri reprezentative si lansarea de baloane albastre… lumina albastra fiind simbolul atentionarii asupra pericolulului pandemiei diabetice.

  • Tabere pentru copiii diabetici, au realizat si realizeaza LC Bacau, LC Oradea (+concert pentru copii diabetici), LC Satu Mare.

  • În Programul National de Plantare de arbori si arbusti au fost implicate 40 cluburi. Au fost plantati peste 29.000 arbori si arbusti si 6 hectare suprafata a fost împadurita.

Apreciez în mod deosebit numarul mare al cluburilor care au reusit sa organizeze si sa desfasoare acest program, facând apel la persoana de specialitate, antrenând ca voluntari membrii Leo, elevi, membrii de familie si alte persoane, sau realizând parteneriate cu scolile, primariile, Ocolul silvic. A fost o actiune „service” placuta, nu chiar usoara… Pentru unii accesul la parcelele alocate a fost cam dificil. Ne-am simtit bine lucrând în echipa si în general am încheiat cu o socializare bine venita. În diferite orase ale tarii mass-media a redat actiunile organizate.

Putem fi mândri ca peste ani de zile puietii pe care i-am plantat noi acum – vor deveni arbori si arbusti adulti, contribuind la refacerea unor zone defrisate, sau vor înfrumuseta parcuri si implicit vor contribui la scaderea poluarii mediului. Programul National de Plantare ramâne – o investitie pentru viitor. Ar mai fi multe de enumerat dar nu as vrea sa va rapesc spatiul…

George ROCA: Nu va faceti probleme! Internetul are spatiu nelimitat! V-as ruga sa continuati. Consider ca sunt fapte si actiuni importante…

Rodica DACIN: Am realizat un „Program National”, care s-a nascut initial ad-hoc la nivelul cluburilor si apoi dirijat prin implicarea Viceguvernatorului I, Ionel Lupu, referitor la sprijinirea zonelor sinistrate din Moldova, în vara anului trecut, exprimându-ne astfel solidaritatea fata de persoanele afectate de urmarile inundatiilor. S-au organizat puncte de colectare de alimente, îmbracaminte, mobilier; în unele cazuri Lions sau Leo au distribuit direct ajutoarele pregatite, prin deplasarea în zonele sinistrate. S-a acordat sprijin financiar, sau în produse de larg consum si materiale de constructii. S-au implicat 22 cluburi Lions si 13 cluburi Leo. Contributiunile banesti au constituit suma de 36.000 RON.

Cu materialele donate au fost sprijinite 8 familii, astfel: Caramida donata de catre Dorin Mirea din LC Câmpulung, Rucar-Bran, s-a folosit la constructia a doua case. Pentru alte 6 familii s-a asigurat ciment, adeziv, izolatii, cherestea pentru reparatii acareturi, împrejmuiri, izolatie exterior pentru case. Am beneficiat si de un grant LCIF în valoare de 10.000 USD prin intermediul Clubului Lions Bucuresti Millenium.

În lunile martie-aprilie am lansat un program national de urgenta: Sprijinirea Lions Japonia si a japonezilor în general, prin intermediul LCIF, în vederea reconstructiei tarii în urma dezastrului natural fara precedent ce s-a abatut asupra lor. Impresionati de urmarile catastrofei, de demnitatea japonezilor în lupta ce a urmat, de exemplul dat de Lions Japonia, ne-am strâns rândurile si am reusit împreuna (District, cluburi si membri Lions individual) sa donam peste 16.000 USD, incluzând si doua seturi „Scoala în cutie”.

Iata, deci, ca în acest an legatura de sprijin financiar cu LCIF s-a realizat în dublu sens. Putem fi mândri ca am reusit sa oferim mai mult decât am primit.

A mai fost demarat si programul: „Centrul National Lions de educare a câinilor însotitori de nevazatori”. Prin implicarea LC Timisoara, a Comisiei juridice si a secretariatului Districtului s-au pregatit actele constitutive. LC Timisoara, a demarat proiectul pilot privind achizitionarea si educarea primului câine. Le doresc mult succes în continuare!

George ROCA: Alte realizari?

Rodica DACIN: Alte realizari au fost cele cu privire la comunicarea dintre noi. Împartasirea activitatilor s-a realizat-lunar prin newsletters. Informatiile primite lunar, mi-au permis sa cunosc preocuparile si realizarile tuturor si sa apreciez cluburile foarte active. Odata la doua luni revista „The Lion România”, venea sa împartaseasca aceste realizari cu tot districtul, constatându-se cresterea numarului de activitati împartasite, constituind totodata un punct de inspiratie pentru cluburile mai noi.

Din consideratie si prietenie, pentru oaspetii nostri, revista care a aparut cu ocazia Conventiei Nationale de la Oradea, în mai 2011, are presarate articole în limba franceza si engleza. Am organizat un concurs de desene cu tema „Afisul pentru pace” pentru copii cu vârste cuprinse între 11 si 13 ani. Faza pe district, a reunit 19 cluburi pe arena competitiei. Imaginile lucrarilor câstigatoare au fost prezentate în „Calendarul Lions” ce a însotit revista „The Lion România”.

De asemenea, s-au organizat emotionante festivitati de premiere a copiilor talentati, care au fost stimulati sa gândeasca despre pace, sa-si exprime prin desen sentimentele lor privind pacea. Licitatia desenelor câstigatoare a avut succes.

În relatia Leo-Lions pot sa va spun ca ne preocupa educarea generatiei de mâine în spiritul voluntariatului, al caritatii si al leadershipului. As puncta aici câteva aspecte: cabinetele comune Lions-Leo; Tabara internationala Lions de la Diham; sprijin financiar, material si consiliere „Leo Europa Forum” (care se va desfasura în România, la Sibiu); parteneri de proiecte la nivelul cluburilor; sponsorizarea înfiintarii de noi cluburi… Comisia „Tabere si Schimb de tineri” raporteaza: 35 de aplicatii completate prin Cluburile Lions din România pentru tabere în Europa, America, Japonia, dintre care 25 sunt acceptate si 10 în asteptare. Acesti tineri vor fi mesagerii nostri în diferite tari. Ne mândrim cu tinerii nostri colaboratori Leo si le multumim tuturor pentru originalitatea, frumusetea si valoarea programelor pe care le realizeaza. Îi asteapta marea lor pregatire a LEF: trebuie sa le fim alaturi în continuare si sa-i sprijinim.

George ROCA: Abia acum am înteles diferenta dintre „Lion” si „Leo”. Acestia din urma sunt „leutii”, adica juniorii… As vrea sa va mai întreb cum va formati viitorii lideri? Ma refer la cei la care va trebui sa predati stafeta. Care este sistemul de alegere a unui lider „Lion”, prin vot, prin nominalizari… sau contributii financiare?

Rodica DACIN: Lions România a participat la mai multe „traininguri” privind formarea liderilor si a trainerilor. Acestea au fost reprezentate sub forma seminarii (Seminar de noi strategii – LENS) si cursuri de pregatire a viitorilor presedinti de club. Viitorul guvernator este propus si sustinut de catre clubul sau. Uneori sunt mai multi candidati pentru functia de Vice Guvernator. În cazul meu, trei membrii Lions si-au anuntat intentia de a candida, dar mai apoi… au renuntat la competitie.

George ROCA: Exista un statut, un ghid de îndrumare, sau niste documente scrise dupa care va orientati?

Rodica DACIN: Exista o Constitutie standard a districtului si una a clubului, pe baza carora se adopta statutul acestora. Privind Cadru definit, cunoscut si aplicat, din 2005 am dorit sa realizez ceva pentru district care sa dainuiasca: m-am ocupat de traducerea a numeroase documente Lions, beneficiind si de sprijinul unor membri Lions2 abilitati.

Anul acesta, am editat si distribuit conducerii districtului si presedintilor cluburilor manualul de traduceri „Ghid de orientare în Lionism 2011” cu obligativitatea de a fi retransmis presedintelui nou ales în fiecare an, ghid care este postat si pe site-ul nostru. Consider ca acest Ghid trebuie sa stea în permanenta pe masa presedintelui de club si nu numai.

George ROCA: Multumesc mult! Un adevarat raport de activitate! Din ce fonduri se gospodareste „Lions Club” din România? Primiti si ajutoare din partea Guvernului României sau din strainatate?

Rodica DACIN: Fondurile în majoritate provin din cotizatiile membrilor. În luna ianuarie a fiecarui an organizam un Revelion lionistic al districtului (unele cluburi organizeaza baluri), în cadrul caruia prin tombola si licitatie se aduna fonduri. De asemenea se obtin fonduri si prin sponsorizari.

Noi suntem o organizatie nonguvernamentala, asa ca… pentru situatii de urgenta, precum cele provocate de catastrofe naturale (ex. inundatii), Fundatia Internationala a Cluburilor Lions ne-a acordat în doi ani câte un Grant de urgenta de câte 10.000 de dolari americani.

George ROCA: Ce proiecte de viitor are „Clubul Lions” din România?

Rodica DACIN: Se vor continua unele dintre proiectele de succes ale „anului lionistic” ce abia s-a încheiat, cum sunt:

– Plantarea (în continuare) de arbori si arbusti

– Programe de ocrotirea vederii, de depistare si tratare a diabetului

– Crearea unui centru de instruire a câinilor însotitori ai nevazatorilor s.a.

dar si programe noi-privind:

– Lupta anti-drogare

– Sprijinirea refugiatilor, etc.

George ROCA: Acum, la încheierea mandatului dumneavoastra, va rog sa transmiteti un mesaj sau un apel catre cei care sunt membri ai clubului „Lions” si nu numai.

Rodica DACIN: Am încheiatmandatul meu de guvernator cu satisfactia ca am reusit sa motivez si sa inspir, sa stimulez si sa consiliez, sa simt pulsul cluburilor, sa pot sa-i apreciez pe cei valorosi, sa-i sprijin pe cei aflati în impas. Toate acestea le-am realizat împreuna cu colegii, sau mai bine zis, cu prietenii „Lions”, fapt pentru care le multumesc din suflet pentru tot si toate. Pentru mine a fost o experienta extraordinara, un mod de a privi lumea cu mai multa întelegere…

Multumesc celor doi viceguvernatori, întregului cabinet, precum si echipei de presedinti de cluburi ai acestui an, pentru toata activitatea depusa.

Multumesc familiei mele si în special sotului meu, Florian, pe care uneori i-am neglijat dedicându-ma muncii pentru „Lions” de dimineata pâna seara târziu. Florian a fost mâna mea dreapta: deosebit de ambitios în a face noi cluburi, chiar bolnav fiind în anumite perioade… Un bun consilier, un bun observator si cunoscator al vietii lionistice! El a fost cel care… a visat pentru mine realizarea înfiintarii a zece cluburi în mandatul meu si acum e fericit din acest punct de vedere, doua dintre ele fiind deja în lucru.

Nelu Ianceu si Razvan Rotta au fost pentru mine, doua puncte de mare sprijin, unul ca „ministru de finante”, consilier si organizator al Conventiei iar celalalt (Razvan), a fost cel care mi-a pus calculatorul în brate cerându-mi sa învat sa lucrez pe el! S-a putut constata de ce mare folos mi-a fost, iar anul acesta a sponsorizat „telefonul guvernatorului” si s-a implicat în directia membership si festivitati de cartare si si-a asumat o munca deloc usoara, cea de a fi Comisar al Conventiei. Deosebite multumiri pentru amândoi.

Deosebita, prezenta de suflet si sensibilitate, cu cea mai intensa comunicare si colaborare în acest an lionistic, absorbind ca un burete tot ce înseamna Lions, a fost Narcisa Mederle – presedinta tânarului, dar foarte activului club „Timisoara Diamond”.

Multumesc Clubului Lions Oradea pentru sprijinul acordat. Am lasat la urma, clubul meu de prietene Lions „Oradea 22”, care m-au înteles si m-au sprijinit si parca s-au întrecut pe sine, în dorinta de a fi anul acesta la înaltime, câstigând concursul între cluburi. Cu urari de bine tuturor!

Fie ca lionismul românesc sa cunoasca noi si noi realizari în anii ce vin. Mult, mult succes echipei care va urma. Mult, mult succes tuturor românilor în anii ce vor urma.

George ROCA: Impresionant! Va multumesc si va doresc mult succes în tot ceea ce faceti.

——————————

A consemnat,

George ROCA

Sydney-Oradea

24 august 2011

 

Cuvintele tale

On By nelursIn poetryLeave a comment

.

Cuvintele pe care tu

mi le repetai în fiecare zi…

Sacre cuvinte!

Leit motivul care suna

ca o apasare

pe clapele unui pian

cu timbrul unic…

       Vavila POPOVICI         Sacru leit motiv!

             Raleigh, NC                 Zâmbetul tau care-aduna

                                                          precum cosul cu flori,

                                                          vesele colori ale inimii…

                                                          Sacru zâmbet!

                                                          Cum de s-a pierdut totul?

                                                           Astazi,

                                                          doar tacerea din jur îmi vorbeste.


(Din volumul Poemele iubirii, 2011)

CALCATORII DE CONSTITUTIE SI FACATORII DE SFINTI…

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

…Sâmbata, 12 noiembrie 2011, un tânar, ALEXANDRU ALEXE – care, DE UNUL SINGUR (deci, ne-uzitând, macar, de dreptul constitutional la întrunire!), si-a exprimat public, în Piata Universitatii, în mod civilizat, nemultumirea fata de abuzurile tiranice ale prezentului guvern, cerând sa i se explice în ce “directie” au luat-o banii lui (MUNCITI CINSTIT!) si dati statului/guvernului român, sub forma de “dari”/taxe (“Constitutia României, Art. 30 – (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile!) . Rezultatul : “a fost, la scurt timp, legitimat si ridicat de jandarmi, pe motiv ca ar instiga la revolta si ar încerca sa organizeze adunari publice neautorizate” – cf.VIDEO NEWS, 15 noiembrie 2011. Apoi, l-au târât (mai mult pe sus!), ca pe un …”Fat Frumos Cel Fraier,/ Calare pe aer” (…nu, Doamne fereste, ca pe un “NOBIL INTERLOP”! – …ca pe astia mi ti-i tratariseste cu guleaiuri si cu plecaciuni si salamalecuri, însusi musiu CÂRC-SERDARUL, seful…”despartirii”!),“la despartire” (circa de politie!), vorba lui nenea Iancu (Ipingescu: “Ei! daca nu-i ajungea, DESPARTIREA e aproape; sa fi poftit la mine la despartire cu lacramatie, ca-i împlineam eu cât i mai lipsea!”), nu i-au chiar “împlinit cât îi mai lipsea” – …dar l-au “ars”, lejer, pe bietul june, cu o amenda de 1.000 de RONI…leafa lui pe o luna!!! (Constitutia României, Art. 30: “(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”).

…“Cu patru zile înainte, mi-am anuntat prietenii ca voi face gestul acesta, care este iesit din comun, dar nu au venit sa ma sustina. Mi-a luat o ora sa-mi fac curaj si nu stiam în ce directie va ajunge mesajul. A fost acolo UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI SI UN COLONEL CARE O COORDONA. S-AU PREGATIT PENTRU REVOLUTIE! Aveau directiva interna si li s-a spus imperativ sa nu permita sa ajunga situatia din România, ca în Grecia” – a spus asa zisul protestatar, marti seara, la Antena 3.

… CONSTITUTIA ROMÂNIEI – “Libertatea de exprimare – ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

…Uite ca Preamilostivul TRAIAN nu-i aplica Litera si Duhul Constitutiei popei Tökes (Constitutia României, Art. 30: (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri”), cel care ne scuipa la noi, acasa, în batatura… – si ne huleste, pâraste si defaimeaza-calomniaza, cu limba de sarpe, si la Bruxelles, unde l-a trimis votul “mistofelit” de catre Traianul nostru… – …dar este “turnat la hârdaul lui Petrache” un nevinovat “ca helgea”, care, cu glasciorul lui, sugrumat de mirarea în fata…propriei îndrazneli, îsi cere dreptatea cea mai simpla: întreaba UNDE SE DUC BANII DIN “DARILE” LUI, CÂND ROMÂNIA SE SURPA SI SE PRABUSESTE, CA UN “HARAM DESELAT”, DIN TOATE PARTILE/ÎNCHEIETURILE…ÎN RÂNJETUL SATISFACUT AL CAMATARILOR LUMII?!

 

…Mai frate, pentru câteva clipe, vazând imaginile cu „gugustiucul cel viteaz”, însfacat, cu sadism, de „gaile cele rele”… – …am re-trait crâmpeie de sentimente din zilele sfârsitului lui decembrie 1989! DECI, SI ASTIA DE ACUM, SE TEM, TOTUSI! – …la fel ca si Militia si Securitatea din decembrie 1989! – din moment ce trimit (NUMAI pentru un tânar firav si excesiv de politicos, în discurs!) „UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI SI UN COLONEL CARE O COORDONA”. Înseamna ca pâna si farsa initiala cu “OCCUPY WALL STREET“, din 15 noiembrie 2011 – le-a scapat “venerabililor” de sub control! Deci, Masoneria (recte, dracul!) numai se lauda ca este tare: daca UNUL dintre oameni, NUMAI UNUL!!! – afla, în el, TARIE ÎN CREZUL SAU si CREDINTA TARE DE A SE EXPRIMA, constient si fara frica, împotriva Raului – …da în “ei” strechea!

…Acesta pare a fi înca un semn de “sfârsit de ciclu” (existential si politic): nu stiu daca se potriveste cu cel anuntat de liote întregi de astrologi, pentru ziua de 11.11.2011… – dar ESTE UN FAPT!!! DE NETAGADUIT!!!

…Complotistilor Lumii nu le merge chiar atât de bine , pe cât se lauda “ei”! SOLIDARITATE CRESTINA – si veti învinge, oameni buni!!! “NU VA TEMETI!” – nu înceteaza sa va strige Hristos, prin glasul de arama al Parintelui JUSTIN PÂRVU!!!

…Nu procedati precum “tovarasii/pseudo-prietenii tânarului” (“mi-am anuntat prietenii ca voi face gestul acesta, care este iesit din comun, DAR NU AU VENIT SA MA SUSTINA”) – CI, VENITI ODATA, PENTRU DUMNEZEU, LA LUPTA CEA DIMPREUNA CU SFÂNTUL DUH, CONTRA SATANELOR LUMII!!!

…Sau, la urma urmei, fie si cum zic versurile batrânei Internationale: “Unire, muncitori, unire, /Si lumea va scapa de ei! “ – …atâta ca acesti “ei” nu sunt “regi, ciocoi si dumnezei” – ci doar…MASONI SI CIOCOI!!!

…Din pacate, astfel de MASONI SI CIOCOI s-au strâns si acolo de unde asteptam CEL MAI FRATESC SI ÎNDUHOVNICIT AJUTOR: la vârfurile B.O.R.!!! MASONI SI CIOCOI… – PRINTRE CARE HAHAIE, DE NU MAI POATE, DRACUL-SEF AL MÂRLANIMII DRACILOR (n.mea: nici macar un…Mefistofel, acolo… – … adica un diavol ceva mai instruit si mai spalatel…!) – Întunecimea Sa “de mai an”, BASESCU TRAIAN !!!

…Iata ce se scrie, într-un îndrumar bisericesc, crestin-ortodox:

„Despre canonizarea sfintilor
în Biserica Ortodoxa

 

Prin canonizare, în Aghiologia ortodoxa, ca si în Dreptul Bisericesc ortodox, se întelege actul prin care Biserica recunoaste, declara si asaza pe eroii dreptei credinte adormiti întru Domnul în rândul sfintilor pe care ea îi venereaza, pe temeiul învataturii sale dogmatice.

 

Istoria vietii bisericesti ne arata ca initiativa pentru asezarea eroilor credintei crestine în rândul sfintilor a avut-o întotdeauna poporul credincios. Evlavia populara a fost aceea care a identificat pe adevaratii sfinti, a început sa-i venereze creându-le un cult neoficial, local sau general.

 

Trebuie relevat faptul ca Biserica n-a cautat niciodata sa impuna cultul vreunui sfânt, ci ea numai l-a constatat, si l-a însusit, si l-a legalizat, definindu-l mai precis. Nu exista în viata Bisericii Ortodoxe niciun caz în care vreun Sinod sa fi încercat a crea, a institui si a impune credinciosilor cultul vreunui sfânt neconsacrat în prealabil de evlavia poporului.

 

O problema, care s-a pus chiar si de catre unii teologi ortodocsi în legatura cu canonizarea, este aceea de a se sti ce caracter are actul de canonizare a sfintilor? Are acest act un caracter constitutiv, sau un caracter declarativ? Cu alte cuvinte: actul canonizarii este cel care «eo ipso» îl face pe sfânt prin puterea Bisericii, sau actul canonizarii este numai un act de recunoastere si de declarare a sfinteniei unui erou al credintei?

 

Fara îndoiala ca si aceasta problema este de pura esenta scolastica, si ca ea purcede din ignoranta teologica a celor ce si-au pus-o.

 

Punerea acestei probleme presupune considerarea actului canonizarii ca o sfânta taina, ca a opta taina a Bisericii, ca o lucrare sfânta prin care Biserica ar împartasi cuiva darul sfinteniei, mai mult decât o harisma, însasi desavârsirea îngereasca. Dar Biserica nu poate face acest lucru si nici nu exista vreo dovada ca ea l-ar fi încercat. Nici harismele nu s-au transmis prin tainele Bisericii; ele s-au dobândit prin lucrarea directa a Sfântului Duh. Cu atât mai putin poate Biserica sa înzestreze pe cineva cu desavârsirea morala si religioasa, sa-l faca adica sfânt. Biserica ofera doar mijloacele prin care si conditiile în care cineva poate sa-si dobândeasca desavârsirea deplina a sfinteniei. Ajutorul si lucrarea Domnului, nepatrunsa Lui dragoste, milostivire si întelepciune, sunt acelea prin care se proslaveste cineva ca sfânt. Numai Domnul îsi proslaveste pe sfintii Sai. Numai El le rasplateste nevointele lor cu semnele sfinteniei. El si nu Biserica îi face pe sfinti.

 

Prin canonizare, Biserica nu face decât sa constate, sa recunoasca si sa declare, sa marturiseasca sfintenia unui fiu al ei, care a fost proslavit de Domnul cu puterea sfinteniei. Deci canonizarea are un caracter evident declarativ, iar nu unul constitutiv.

 

Prin canonizare, Biserica îsi îndeplineste însa nu numai formal, ci si în fond, cele trei misiuni mântuitoare ale ei; misiunea învatatoreasca: pastrând, adâncind si raspândind dreapta credinta în cultul sfintilor si prin acest cult; misiunea sfintitoare: sporind izvoarele de har mântuitor, prin recunoasterea si aratarea puterii sfintilor si a lucrarii lor pentru mântuirea sufletelor credinciosilor sai; misiunea conducatoare: prin îndrumarea vietii crestinilor pe caile trairii si lucrarii aratate de sfinti, pe cele mai drepte cai ale mântuirii.

 

Canonizarea sfintilor marturiseste, sporeste, întareste si raspândeste dreapta credinta, sporeste sfintenia vietii credinciosilor si-i cârmuieste pe caile Domnului.

 

Importanta religioasa a actului canonizarii pentru Biserica si pentru mântuirea credinciosilor este de netagaduit si proportiile ei nu pot fi întelese just decât în perspectiva istorica pe care ne-o ofera dezvoltarea bimilenara a vietii Bisericii lui Hristos.

 

Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa.

 

2. Proslavirea lui de catre Domnul, cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:


a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte.
c) puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase.
d) puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa.

3. Raspândirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarându-l în rând cu sfintii. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestându-se printr-o cinstire simpla, prin faima sau numele de sfânt. De la îndeplinirea acestei conditii pot face exceptie numai mucenicii dreptei credinte.

 

Existenta conditiilor de fond, si anume existenta neîndoielnica a primei si a celei de a treia – care poate lipsi numai în cazul martirilor – ca si a oricareia dintre cele enumerate la cea de a doua, îndreptateste autoritatea bisericeasca sa procedeze la actul de canonizare.

 

Cultul unui sfânt astfel instituit, cu observarea conditiilor de fond si cu îndeplinirea actelor formale, este un cult însusit, consacrat, organizat si statornicit în chip oficial de catre cârmuirea bisericeasca competenta, si el devine cult obligatoriu prin actul de autoritate pe care-l cuprinde savârsirea solemna a canonizarii de catre Sinod. El devine obligatoriu pentru o întreaga Biserica autocefala sau pentru parti ale ei, dupa cum a fost instituit, fie ca un cult general sau numai ca un cult local în sens propriu, sau ca un cult provincial.

 

Istoria cultului sfintilor ne arata ca au existat si ca exista sfinti locali, în sensul cel mai restrâns, adica sfinti venerati într-o cetate sau si numai într-o manastire, apoi sfinti locali, în sensul mai larg al cuvântului, adica sfinti venerati într-o regiune sau într-o provincie, apoi sfinti nationali, venerati într-o Biserica nationala autocefala, sfinti generali venerati într-o Bi­serica autocefala sau în întreaga Ortodoxie, si sfinti universali, venerati atât în Biserica Ortodoxa cât si în cea catolica.

 

Cu privire la sfintii nationali, observam ca ei nu sunt întotdeauna sfinti generali ai unei Biserici autocefale, ci ei sunt si pot fi si numai sfinti ai unui popor sau ai unei natiuni, care ocupa doar o parte din teritoriul unei Biserici autocefale. Dar de obicei, prin sfinti nationali se înteleg sfintii al caror cult s-a nascut pe teritoriul unei Biserici nationale autocefale, fie în vremea când o Biserica autocefala actuala constituia numai o parte dintr-o Biserica autocefala mai mare, fie dupa ce ea si-a dobândit autocefalia.

 

Dezvoltarea organizatiei bisericesti, care a facut sa se constituie din ce în ce mai multe Biserici autocefale în sânul Ortodoxiei, a adus dupa sine si o cinstire mai deosebita a sfintilor nationali, «caci – precum zice PS Iosif, Episcopul Argesului – macar ca toti crestinii cinstesc si praznuiesc pe toti sfintii ca pe niste placuti lui Dumnezeu si rugatori pentru dânsii, dar deosebita evlavie au catre sfintii care ori se trag de neam din tara sau orasul lor, sau ca au marturisit acolo pentru Hristos în vremile tiranilor, sau ca au statut dascali credintei, sau arhierei, sau pentru ca au pustnicit acolo».

 

Numarul sfintilor nationali în Bisericile autocefale variaza. Unele îi numara cu sutele, altele aproape ca nu si-i cunosc, sau nu au apucat nici macar sa-i canonizeze. Între cele din urma se însiruie si Biserica Ortodoxa Româna, desi ea nu este lipsita de sfinti nationali canonizati prin pietatea poporului, sau prin grija altor Biserici Ortodoxe”.

 

(cf. Fragmente din articolul Despre canonizarea sfintilor în Biserica Ortodoxa – notiuni introductive – de pr. prof. Liviu Stan, publicat în Ortodoxia, an II, nr. 2, aprilie-iunie, Bucuresti, 1950)

 

…Sâmbata, 12 noiembrie 2011, a fost canonizat, în CATEDRALA MITROPOLITANA DE LA SIBIU, Mitropiltul ANDREI SAGUNA(n. 20 ianuarie1808, la Miskolt/ Ungaria — d. 28 iunie1873, Sibiu) – cel despre care se spune ca a fost “militant pentru drepturile ortodocsilorsi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brasov (1851), membru de onoare al Academiei Române”. Care va sa zica, pentru a merita canonizarea, adica nu CONSTITUIND un sfânt (cum au facut grecii, în veacul al XVIII-lea, cu Cosma, ucigasul si calomniatorul de aromâni! – ci doar “declarând” o sfintenie…”dobândita prin lucrarea Sfântului Duh” (cf.: “Biserica nu face decât sa constate, sa recunoasca si sa declare, sa marturiseasca sfintenia unui fiu al ei, care a fost proslavit de Domnul cu puterea sfinteniei. Deci CANONIZAREA ARE UN CARACTER EVIDENT DECLARATIV, IAR NU UNUL CONSTITUTIV”) –…cel ce l-a propus, fie ÎnaltpreasfintitulSTREZA, fie PreafericitulDANIEL(“COLEGI” DE GÂNDIRE SI ÎNTRU ECUMENISM – …si, deci, ÎNTRU NE-ORTODOXIE!) trebuie sa fi avut si niste motive puternic duhovnicesti, dar si urmând criterii de dogma traditionala:

”Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa.

 

2. Proslavirea lui de catre Domnul, cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:


a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte.
c) puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase.
d) puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa.

…Oare de ce Înaltpreasfintitului BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolit si Enciclopedist-Carturar, LUMINA A ORTODOXIEI, nici nu i-a trecut prin minte, o clipa macar, sa-l propuna pe ANDREI SAGUNA, pentru canonizare? Înaltpreasfintitul BARTOLOMEU numai de ignoranta nu putea fi acuzat, cum nici de lipsa de curaj ori de “stricarea, delasarea ori tradarea rânduielilor Ortodoxiei”! – DIMPOTRIVA! Atunci, cine stie, poate ca sus-zisele “criterii”, de care nu prea fac caz nici Preafericitul Patriarh DANIEL, nici Înatpreasfintitul STREZA (ambii ecumenisti de frunte!), nu se pot aplica, în “Cazul SAGUNA”?!

…1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa”. Ce stim despre “ortodoxia” miskolteanului-aromân ANDREI SAGUNA?

 

”Naum Saguna, tatal lui Andrei Saguna, a trecut în 1814 la catolicism, religie în care si-a botezat copiii. În 1816 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început scoala la Miskolt. În 1826A TERMINAT GIMNAZIUL CATOLIC LA CALUGARII PIARIsTI DIN PESTA.

La 29 decembrie1826 a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829, URMEAZA FILOZOFIA sI DREPTUL LA BUDA”. Bun, se va zice ca si Sfântul Apostol Pavel a suferit metanoia/preschimbarea crestina a sufletului, PE DRUMUL DAMASCULUI – …si, din prigonitor si ucigas de crestini – a devenit cel mai mare si convingator Propovaduitor/Raspânditor si Aparator al Logosului Hristic…! Dar, dupa cum vedeti dvs., si dupa ce trece la Ortodoxie, Duhul îl trage, pe “sveti” ANDREI SAGUNA, spre cele lumesti (“filosofie si drept”), si abia în 1929 se apuca de teologie, la Vârset…

…N-a suferit “moarte martirica” (ci a murit, bine-mersi, în patul lui, tihnit!); chiar daca “Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de scoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brasov si Brad. Gimnaziul de la Brasov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi scoli superioare românesti, astazi purtând numele mitropolitului Saguna: Colegiul National „Andrei Saguna”. Scolii din Brad îi daruieste Andrei Saguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul sau vor fi tiparite 25 de titluri de manuale scolare, Andrei Saguna sprijina ideea lui Ioan Puscariu de a înfiinta Astra. Saguna este ales primul presedinte al Astrei” – observam ca NU DISPRETUIESTE, NICI ÎN PLINA MATURITATE (SPRE SENECTUTE…!) FIIND, ONORURILE LUMESTI: nu doar ca accepta sa se “traga în poza”, în primul sir al “astristilor” – …dar, în 1851 (deci, la 43 de ani!), accepta slavirea lumeasca, devenind “membru de onoare al Academiei Române”.

…N-a fost un Duh modelar, pentru Neamul Românesc: “misiunea conducatoare: prin îndrumarea vietii crestinilor pe caile trairii si lucrarii aratate de sfinti, pe cele mai drepte cai ale mântuirii”. N-a avut nici :

a-“puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte” – nici :
b- “puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase” – cu atât mai putin

c- puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
d-puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa!”

 

…Dimpotriva! PE 17 IANUARIE 1847, A PREDAT-O, CU MÂNA LUI, AUTORITATILOR AUSTRIECE (ÎN BUCIUM-POIENI), PE ECATERINA VARGA (“DOAMNA MOTILOR“), MILITANTA ROMÂNO-MAGHIARA, PENTRU DREPTURILE ROMÂNILOR ARDELENI, DIN MUNTII APUSENI – MOTII, CEI MAI SARACI ROMÂNI AI ARDEALULUI!!!

…Ca rasplata pentru aceasta miseleasca tradare de neam, “PE 2 FEBRUARIE 1834, ÎN BISERICA CATEDRALA DIN CARLOVIt, A FOST ÎNAINTAT DIACON VIITORUL MITROPOLIT ANDREI SAGUNA”.

…Nici a treia conditie n-a fost împlinita: “Raspândirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarându-l în rând cu sfintii”. Mai ales ca, în mijlocul Ne-cinstitei Adunari de la Sibiul Ecumenic a tronat Diavolul în persoana, “în carne si oase” – TRAIAN BASESCU-TRADATORUL/VÂNZATORUL DE NEAM VALAH! – s-a raspândit, în vazduh, mai curând, putoare de pucioasa, decât… “mireasma de sfintenie!! Iar “poporul credincios” (vreo 10.000 de someri si de gura-casca obisnuiti!) avea alte necazuri, în suflet: scaderea marimii pâinii, de pe masa, pentru copii …si scaderea jalnica, pâna la stafidire, a salariului, ne-îndeajuns pentru supravietuire… – si, deci, se înregistreaza nu “cultul spontan” al norodului, pentru “sveti” SAGUNA – ci, dimpotriva, se înregistreaza murmure de revolta si cresterea mizeriei morale si fizice…în “turma” data/încaputa (dupa plecarea la îngeri a Înaltpreasfintitului BARTOLOMEU ANANIA!) – pe mâna Macelarului, iar nu a Pastorului Bun!!!

…NU, ANDREI SAGUNA ERA CEL MAI PUTIN INDICAT, DINTRE PERSONALITATILE ROMÂNESTI (SI ROMÂNESTI-ARDELENESTI!), DE A FI CANONIZAT! Sunt martiri români autentici, sunt traitori crestin-ortodocsi cu nemasurat mai multa forta de lumina, sunt români cu merite spirituale infinit mai mari, cu spiritualitate infinit mai incandescenta, decât acest popa tradator:…Dumnezeu îi va judeca aspru, pe toti înaltii ierarhi, care, prin canonizarea lui Andrei Saguna (…în hahaielile “legitime” ale Golanului-Sef, Basescu, pe post de…Mefisto!), au comis o blesfemie!

…Si când te gândesti ca, din rândul clerului ortodox, Înaltpreasfintitii STREZA si Preafericitul DANIEL puteau sa-i canonizeze, cu atâta folos, pentru Duhul Neamului Românesc – pe Parintii DUMITRU STANILOAE, pe ARSENIE BOCA (la mormântul lui Arsenie Boca se savârsesc minuni, fara sa-I ceara voie ori sa-l întrebe cineva, pe “Patriarhul Diavolului“-Daniel Ciobotea!), pe TEOFIL PÂRÂIANU, ILIE CLEOPA, ILARION ARGATU, ARSENIE PAPACIOC, ADRIAN FAGETEANU… – …iar din rândul carturarilor patrioti si chiar martiri ai Neamului Românesc, cel putin pe OCTAVIAN GOGA–MARTIRUL ARDEALULUI!!!

…Duhul Sfânt n-a avut nicio tangenta cu ce s-a petrecut, sâmbata, 12 noiembrie 2011, la CATEDRALA MITROPOLITANA DIN SIBIU (“satanizat–mefistofelizata”, prin prezenta “energica” a lui HAHAILA-DE-COTROCENI!!), cum n-a avut nici în clin, nici în mâneca, acelasi Duh Sfânt, cu A.N.B.-ul Masonic, “majoritat” de “Mafia Lui Dumnezeu”/OPUS DEI (cu masonii Sorin Frunzaverde, Constantin Balaceanu-Stolnici, Trifon Belacurencu etc. etc.), atunci când a fost decisa alegerea Preafericitului “Diavol” DANIEL (“Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului” – cf. Alegerea Patriarhului – Masonerie, interese politice si santaj , în revista online Masoneria bolsevica, 19 septembrie 2007) – care l-a alungat de la Palatul Patriarhal din Bucuresti, cu mare nedreptate si umilire, cu sfidare si obraznicie! – în mai 2006, pe Bunul Pastor, pe Înaltpreasfintitul BARTOLOMEU, Mitropolitul Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

…Drumul spre iad a fost, deja, presarat/pavat, nu cu “intentii bune”, ci cu HORCAITURILE “HAHAITE”, AVERTIZATOARE PENTRU ORTODOXIA VALAHA, ale Diavolului Masonic-Pseudo-Politic…!!!

…Dar va judeca Dumnezeu! – … si numai El îi va alege pe ai Sai!!! Sfintii Neamului Valah sunt cei alesi de Dumnezeu, iar nu paiatele împaiate de panglicari, judecati, deja, de Duhul Dumnezeiesc al AMINULUI/EMINESCU:

“(…)Toti pe buze-avînd virtute, iar în ei moneda calpa,
Quintesenta de mizerii de la crestet pîna-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Îsi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
Dintr-acestia tara noastra îsi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza în zidirea sfintei Golii,
În camesi cu mîneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfrîul în miscari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cîntece si jocuri…”

 

…Iata ca s-a ajuns la o tiranie generalizata! Iata ca, între CALCAREA NONSALANTA A CONSTITUTIEI si DICTATURA FACERII DE SFINTI – nu prea exista mari diferente (desi Pastorii cei Buni nu lipsesc, în România! – …dar sunt smeriti, cuviinciosi cum-se-cade si tare discreti, ascunsi în tariile muntilor, PAZNICI MEREU VEGHETORI, STRASNIC VEGHETORI, ÎN DREPTUL INTRARILOR/PORTILOR SPRE CERURI!!! – … si nu ne sar, la modul exhibitionistic, în drum ori de gât, ci asteapta sa-i cautam si, deci, sa-i aflam – NOI…CU TARIA CREDINTEI NOASTRE!) – …nu doar în societatea cezarica, ci si în biserica “cezarizata” – creând falsa impresie ca, “aici”, ca si “acolo”, vor sta lucrurile cam la fel…”precum în cer, asa si pre pamânt” – …SI VICEVERSA!!! …Pentru ca omului de azi, simplu, cu credinta scazuta si fara multa lumina de teologie în suflet si minte, îi vine “peste mâna” sa faca diferenta între “Biserica-de-Zid”, “cezarica” – si SFÂNTA si VESNICA – “BISERICA-LUI-HRISTOS” – Cea a CAII DREPTE/ORTODOXE, A ADEVARULUI SI IUBIRII…!!!

…Doamne,-ajuta-Ti, cu toata Înalta Mila Ta – Neamul tau, cazut la grea boala a orbiei si Somnului de Duh – si tamaduieste-l de boala vederii, adu-l spre LUMINA TA!

 

prof. dr. Adrian Botez

 

 

15 NOIEMBRIE 1987

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Viorel VINTILA

Va spune ceva data de 15 noiembrie 1987? Pentru unii este doar o simpla data în calendar, pentru altii o pagina importanta în manualul de istorie, un moment de referinta pentru posteritate, un act de curaj nebun în fata unei dictaturi represive care devenea din ce în ce mai greu de suportat si luminita de la capatul tunelului (democratiei) era într-o eclipsa totala. Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminica, în care plebea mioritica era chemata sa-si dea votul unicului candidat comunist, o mascarada regizata, o simpla formalitate si un gest civic lipsit de importanta, jocurile politice fiind deja facute, câstigatorul cursei electorale (sic!) fiind cunoscut înainte ca stampila sa legifereze candidatul la rangul de cetatean, cu trese politice, al protipendadei comuniste.

Ca de obicei în acea perioada se lucra sase, chiar sapte zile pe saptamâna, chipurile, sa realizam planul, în timp ce salariile erau macelarite si taiate cu pâna la 40%… ducând la disperare si totala deznadejde pe cei 25 de mii de angajati ai Întreprinderii de Autocamioane, Steagul Rosu Brasov. Cutitul ajunsese la os si pe la colturi tot mai multi îsi manifestau oprobriul si scârba fata de conducerea comunista în frunte cu al sau dictator, Ceausescu. În acea zi de duminica, inevitabilul s-a produs si mamaliga a explodat.

Ca participant activ la Revolta Anticomunista din 15 Noiembrie 1987, va voi prezenta evenimentele din acea zi, asa cum le-am perceput si simtit eu la vremea respectiva:

Eram un tânar care d-abia terminase armata si eram angajat al sectiei 410 (Scularie) si ca toti ceilalti angajati ai Întreprinderii de Autocamioane, „fluturasul” cu chenzina, îmi fusese „alterat” serios, pe 15 noiembrie ma uitam la „lichidare” si aveam 800 de lei în minus… la un salariu de 2500 de lei… pe lânga mizeria, frigul si cozile interminabile pentru o bucata de carne sau pentru un litru de lapte. În jurul orei sapte dimineata, am ajuns la locul de munca si trecând prin fata sectiei 440 (Matrite) am vazut adunati si foarte nervosi un grup de zeci de muncitori care fluturau „fluturasii” cu salariul ciuntit, exprimându-si nemultumirea si indignarea prin decibeli puternici care se puteau face auziti pâna la poarta uzinei. Ceea ce nu stiam era ca revolta mocnea înca din noaptea de 14 noiembrie, când schimbul III încetase munca si îsi manifesta nemultumirea; în dimineata zilei de 15 noiembrie, scânteia avea sa explodeze si sa culmineze cu marsul catre Comitetul Judetean al PCR-ului. În jurul orei opt dimineata, ies si eu împreuna cu mai multi colegi în fata sectiei si ne îndreptam spre cei de la sectia 440, unde venise un director economic, care încerca sa calmeze spiritele, însa, muncitorii erau deja la saturare si nu mai vroiau sa auda limbajul de lemn cu promisiuni goale si explicatii marxist-leniniste si au început sa-l îmbrânceasca pe director si unul dintre muncitori chiar îi daduse una peste bot… Deja ne adunaseram câteva sute de muncitori si înca mai ieseau si din alte sectii… s-a format o multime care intra din sectie în sectie cu mesajul: „Veniti cu noi!” Revolta începuse!

Luat de val m-am alaturat muncitorilor care dupa ce si-a îngrosat rândurile au decis sa se îndrepte spre „Palat” (administratia uzinei)… acolo, muncitorii revoltati au spart mai toate geamurile cladirii… Multimea revoltata si nervoasa se întreba ce are putea face pentru ca mesajul lor sa poate fi receptionat…cineva a strigat: „Haideti la Comitetul Judetean!”… idee care a fost imediat împartasita de cei prezenti, astfel încât coloana protestatarilor a decis sa paraseasca uzina, moment în care câtiva dintre muncitori au luat cu ei si câteva steaguri tricolore care erau atârnate la poarta uzinei.

Odata ajunsi în fata spitalului judetean s-a cântat „Desteapta-te române!”, ceea ce a descatusat oamenii de refularea si tribulatiile care îi macinau de peste 20 de ani… si ca din senin a urmat: „Jos Ceausescu!”. Mii de oameni, printre care elevi si studenti, aveau în sfârsit curajul sa protesteze si sa se alature coloanei „Stegarilor”… un sprijin deosebit de important care a facut ca protestul, initial social, sa devina unul politic… s-a ajuns de la „Vrem banii nostri” sau „Vrem caldura si mâncare” pâna la: „Jos comunismul!” si „Jos Ceausescu!”, o idee politica care nu a stat la baza declansarii acestei revolte spontane. Sincer, mie nu îmi venea sa cred ce se întâmpla atunci, ma frecam la ochi si la urechi si eram total siderat… sa strigi „Jos Ceausescu!” într-un stat atât de dictatorial cum era România, era ceva ce nu se mai auzise… mai auzisem vag atunci, ca în anul 1977 avusese loc o revolta în Valea Jiului, dar cred ca manifestatia din 1987 a fost mai ampla si a avut un rasunet si un impact mult mai puternic, zdruncinând din temelii sistemul comunist. Dupa estimarile de atunci, se pare ca au fost în jur de 15-20 de mii de protestatari, care anesteziati de frigul din casa, de lipsa de mâncare si de taierile salariale, au îndraznit sa se ia la trânta cu sistemul comunist si sa-l puna la zid, strigând: „Jos Comunismul!”

Ajunsi în fata Comitetului Judetean, sediul comunist a fost devastat, s-au spart geamuri, s-a aruncat cu banane, portocale (ceea ce romanul de rând vedea o data pe an) cu telefoane… si într-un final cineva a aruncat si portretul lui Nicolae Ceausescu aflat undeva sus la ultimul geam… în prealabil, câtiva dintre colegii mei l-au luat la tinta cu oua, dar în momentul când tabloul a fost aruncat, lumea era în delir, parca fusesera izbaviti de o tiranie care nu se mai termina…. tabloul a fost rupt în bucati si a fost incendiat în uralele multimii extaziate la vederea acestui gest unic, nebunesc, dar cât se poate de real.

Nu exista un organizator, un lider care sa încerce sa organizeze multimea si, eventual, sa initializeze un dialog cu cei de la conducerea Comitetului Judetean de Partid, în care sa fie prezentate nemultumirile muncitorilor. Pur si simplu a fost o revolta spontana, declansata pe neasteptate, în urma taierilor de salariu care nu pareau sa mai aiba sfârsit. Nimeni nu stia ce deznodamânt va avea aceasta revolta, probabil adrenalina de moment ne blocase simtul realitatii si frica disparuse total. Realitatea avea însa sa fie alta… dupa vreo doua ore de devastare a Primariei în uralele celor de pe gazonul din fata Primariei… militia si scutierii îsi fac aparitia si se desfasoara… fiecare fuge cum poate… fortele de represiune intervin brutal si pun capat revoltei. Am revenit seara sa vad ce se mai întâmpla… totul era încercuit si se lucra de zor la repararea geamurilor sparte si la curatirea spatiului verde din fata Primariei. A doua zi dimineata, totul arata ca nimic nu s-ar fi întâmplat.

Alta era însa, situatia în uzina, unde aveau loc sedinte extraordinare de UTC si de Partid în fiecare zi, ocazie cu care se înfiera actiunea manifestantilor si se condamnau acei care au luat parte la aceste acte de „huliganism”. Cei care au fost arestati atunci, au fost anchetati, batuti si torturati groaznic în beciurile militiei si securitatii din cauza carora unii s-au ales cu boli degenerative. Dupa fiecare sedinta de acest gen, mai disparea câte unul dintre noi, fiind luat si anchetat, iar apoi chiar deportat în afara judetului. Am avut colegi de munca, printre care chiar secretarul UTC din acel timp, Eugen, care fusese arestat si deportat în alt judet… Unul dintre colegii mei, un bun prieten, Postolachi Florin, Presedintele Asociatiei 15 noiembrie, a fost si el arestat, anchetat si batut de securisti, acum este deputat în Parlamentul României. Chiar daca ne lega o prietenie deosebita, niciodata nu mi-a dat detalii despre clipele petrecute în beciurile militiei, aceste momente marcându-i toata viata si de aceea îi era greu sa-si reaminteasca si sa povesteasca prin ce a trecut… mi-a spus însa ca a fost batut rau, dar nu a vrut sa intre în amanunte.

„Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale, comunistii au revenit asupra hotarârii lor, deportând, în urma unui proces înscenat, un numar de 61 de muncitori si schimbând locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate în sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti”.(http://www.15noiembrie1987.ro/istoric.php). Cei deportati s-au reîntors la începutul anului 1990 si au fost reangajati la vechiul lor de munca si fiecaruia dintre ei le-a fost repartizat un apartament în Centrul Civic al Brasovului. Nu stiu daca acum mai sta careva dintre ei acolo, multi dintre ei au vândut businessurilor care s-au dezvoltat acolo…

În amintirea zilei de 15 noiembrie 1987, în fiecare an, pe la aceasta data se organizeaza Crosul „15 Noiembrie”- traseul de 5 kilometri al crosului rememorând drumul dintre uzina „Steagul Rosu” (Roman SA) si Comitetul Judetean de Partid (actuala Prefectura), parcurs de masa de manifestanti anticomunisti în noiembrie 1987. Câti îsi mai amintesc de momentul 15 noiembrie 1987? Oare a meritat sacrificul celor care atunci, si-au riscat efectiv viata si au dat dovada de un curaj nebun, iesind pe strazi si scandând lozinci împotriva lui Ceausescu? Sa nu-i uitam pe cei 61 de muncitori deportati si pe cei 300 de arestati si anchetati care au fost supusi terorii si chinurilor din beciurile Militiei si Securitatii.

Eu, unul, ca brasovean si ca participant la evenimentele din 15 noiembrie 1987 nu pot uita aceasta zi istorica si prin acest articol vreau sa îmi exprim respectul si aprecierea pentru cei 61 de muncitori deportati (dintre care 12 nu mai sunt printre noi) si pentru cei 300 de arestati si anchetati care au suferit de pe urma revoltei de la Întreprinderea de Autocamioane. Revolta de la „Steagul Rosu” a fost bomba cu efect întârziat care avea sa explodeze doi ani mai târziu, când Revolutia din decembrie 1989 avea sa-l detroneze pe dictatorul Ceausescu si sa dea sperante unei vieti mai bune, care, din pacate, pentru multi nu s-a adeverit.

Sa nu uitam momentul 15 noiembrie 1987, ziua când frica a fost învinsa si pusa la respect de catre 15 mii de oameni curajosi, care au îndraznit sa-l înfrunte pe dictator si sa arunce cu oua în tabloul lui Ceausescu atârnat pe frontispiciul cladirii Comitetului Judetean si sa strige: „Jos Ceausescu!”.

Viorel VINTILA

San Francisco, SUA

15 noiembrie 2011

WAS THERE ANYONE WHO MADE A REMARKABLE DIFFERENCE FOR YOU, MARIA?

On By nelursIn InterviewLeave a comment

I’ve learned something from or through most of the people I ever met. There was a time in school here when I was very confused about most things and one of my teachers, Jacqueline Knapp helped me out by introducing me to meditation, which proved to be of great importance in my life. And having worked with Liviu Ciulei on a monologue in English for my audition here was an extraordinary experience. He was a real genius and helped me in just a couple of days understand things about my acting that I had not been able to get to the bottom of in years. And also Mircea Gheorghiu, one of my teachers in Romania helped me come out of a dark age I got trapped into while in my first year of UNATC. Yeah..I sometimes go down the spiral and I am very grateful to the people who helped me climb back. Roger Paul, my first manager here also means a lot to me because he had faith in me when I didn’t.. And Nicolae Gafton taught me not only how to protect my vocal folds but also my integrity. And my Literature teacher in highschool Mrs. Dumitru who was the first one to point me towards acting or directing and my class master Carmen Niculescu who gave me all her support throughout the tough four years of the intense math-physics class. And my godmother had a remarkable influence on me even though we spent very little time together but she was an artist and I believe I was spiritually influenced by her.. Oh man, good thing I have some time to work on my Oscar speech! :)))

WHAT IS THE BEST WAY, IN YOUR OPINION MARIA, THAT SOMEONE CAN SUPPORT AN ACTOR?

It’s balance that an artist mostly needs and that can mean a lot of things depending from one person to the other..

WHAT IS THE MOST CHALLENGING THING TO BE AN ACTRESS?

Getting good jobs! The most challenging thing I had to face as an actress was to understand that art is one thing and showbiz a different thing.

WHAT IS THE DIFFERENCE BETWEEN BEING AN ACTRESS HERE IN THE USA AND IN ROMANIA?

Here I first had to get the right to get jobs.. But then there is a professionalism derived from such a huge industry.. things are very well planned cause there’s too much money at stake so everybody knows exactly what they have to do for things to go smoothly.. You must have a manager and agents here to be taken seriously. You are more of a business in the States if you want to be successful..it’s a matter of scale.

I knew I was going to have much more opportunities here so I moved to NY without having visited first. I came here to play the game so I knew I was going to like it. Next stop is Hollywood.

DO YOU FEEL TEMPTED TO DIRECT OR WRITE FOR FILM?

Definitely!! I just feel like I want to take my acting to highest level I can and then I will open my own house production and start making my own projects.

IF YOU COULD CHANGE ANYTHING IN THE ENTERTAINMENT INDUSTRY, WHAT WOULD THAT BE?

I would change absolutely nothing in the entertainment industry.. it is what it is: an industry created to entertain people and everyone is doing their best at their job. I will change the people though by bringing some real joy, meaning and compassion in their souls.

WHERE DO YOU SEE YOURSELF IN 1/5/10/20 YEARS?

In one year I see myself living of my acting only and in 5/10/20 years I see myself getting better and better at it!

WHAT WOULD YOU DO IF YOU WON THE MILLION-DOLLAR LOTTERY?

I would get rid of it as soon as I can before the curse reaches me! But making most of it while at it so maybe I would go in different places over the globe in poor countryside arias and give people seeds and livestock to provide them with food. I guess I’m thinking of ways to help people by providing a lifelong way to sustain themselves.

WHAT IS YOUR FAVORITE SEASON AND WHY?

I was born in August and I love bathing in the sea and I associate that with summer. I think snowflakes are one of the most beautiful thing on Earth and when I was in elementary school I impersonated winter two years in a row so that’s a lifetime love. And then autumn, the colors, the rain and the wind I’m passionately in love with…I like the melancholic Bacovian mood for love it puts me in. The spring I recently grew more fond of the more joyous I became about life generally, because it does represent the renewal of cycles… I love the whole year round!!

WHAT IS YOUR FAVORITE COLOR?

The color of the crazed wind but you can only find that in Romania.. ;0. There is something about blue and green and especially the blend of the two that totally gets to me. So I was wondering about that for a while and then I was looking through some old linen from when I was little and I found this table-cloth we used to eat on and it clicked; it had a blue and green flower pattern. I realized that is how we acquire different tastes, based on the emotions we link to different objects according to how we experienced them with our senses during different events. In this life or in previous lives. And I also love the color of love-red. But mostly I love the colors of the rainbow.

WHAT IS YOUR FAVORITE HOBBY?

I don’t really have a hobby because I take very seriously everything that I do…sometimes too seriously and maybe that’s why I love the freedom dancing gives me. I dance a lot and I read a lot. Maybe not enough lately..I’ll see to that!

WHAT IS YOUR FAVORITE ACTRESS, FILM DIRECTOR, THEATER DIRECTOR, SINGER?

I don’t have a favorite actress because there are so many talented ones! But I do have a favorite movie star: Marlene Dietrich. Stanley Kubrik, Silviu Purcarete, Beth Gibbons (Portishead).

WHAT SADDENS YOU MOST ABOUT THE WORLD?

What saddens me most about the world is that people don’t realize we are all the same in our essence. And we are the same with everything that is around us on Earth and in the Universe. Literally. We are made of the same energy and matter as the stars. It pains me to tears to see people hurting each other and hurting the Earth that created us and sustains us. We are only hurting ourselves. I got over my self-destructive tendencies when I realized how much that affects everyone around me. I was depressed for a long time because of all the negative energy, the wars, the abuse and exploitation going on in the world until I realized that it’s all part of the process of our human evolution. Our reality is now based on overcoming different conflicts so I decided to buckle up and stand strong for what I believe in: love. Because it’s lack of affection that makes people have a hurtful behavior. They keep trying to fill up that empty space with all sorts of things and we get caught up in an infernal game of gaining power not realizing that we are only fighting ourselves because we are afraid to give more than we get from the other. There is no other. It’s just us on a beautiful colorful planet and we have all we need to just enjoy it and enjoy each other. I promise we will not get bored if we don’t have to work all day and fight everyone to make that money. Our brilliant scientists have discovered means for us to sustain ourselves without destroying our big round home. We just have to open that centered eye ourselves and see the truth that has brought science and esoteric together: we are all one big network of souls part of the same infinite pulsating vibration.

MARIA, DO YOU HAVE ANYTHING YOU DISLIKE ABOUT YOURSELF THAT YOU WOULD LIKE TO CHANGE? ANY SHORTCOMINGS AS THEY SAY?

No, I’m perfect!! Ha ha. Nobody is and I’m learning to love myself despite my shortcomings; and for that I’m constantly working on becoming a better person. I believe in aiming to be a higher self because we live in an imperfect world and the flaws we have are more than often a result of our attempt to protect ourselves and to adjust to society. And the ego is our biggest flaw and I’m a Leo so I have quite some work to do! I didn’t want to accept that for a while and my ego caught up with me, tripped me and hit me with a bat over the head. That shook me to a wider understanding of myself and ever since I’m constantly seeking to become the person I want to be. I dislike that sometimes I give in to lower frequencies and then things start to go wrong but I know now that all I have to do is to remember that I love life and it loves me back or I wouldn’t have come here and so I forgive myself and move on. It’s very important to like yourself because that’s the one person you always have around your soul..

MARIA, YOU LOOK LIKE A FOREVER AGE 19. WOULD YOU SHARE SOME OF YOUR BEAUTY TIPS?

Thank you, that is very kind of you. As corny as it may sound, beauty really comes from inside. I was ugly for a quite a while, feeling miserable and depressed. So I recommend staying connected to that source of joy of being alive that’s at the core of our existence. I believe our body is the manifestation of our psyche powered by our soul. So stay loving, throw out the cerebral window all your fears and drink a lot of water.

MARIA, IF YOU WERE TO CREATE A MANTRA THAT WOULD REPRESENT YOU WHAT WOULD THAT BE?

I am part of an infinite Universe. It gives me infinite love and it empowers me to bring joy to anyone that connects with me. I am love.

HOW WOULD YOU LIKE THE PUBLIC TO REMEMBER YOU?

I want the public to acknowledge me first! I want to put a smile on their face or/and a sparkle in the mind and fill with love the soul of anyone that sees my work.

MARIA, DO YOU HAVE ANY REGRETS?

The only regret I have is that at one point in my life I wanted so badly not to have any regrets that I acted from fear rather than love and I missed on some great opportunities…it will never happen again. I will never again be afraid of giving away too much of myself. The Universe constantly fuels me and protects me.

IF YOU HAD TOTAL CONTROL IN WHAT CENTURY YOU WOULD HAVE LIKED TO BE BORN?

I used to believe that any other century would have been better than this one run by machines and losing its natural vibration. But now I know that this is the most interesting time we’ve been living in more than 20000 years! I totally believe in this shift we’re reaching next year. I feel how the world is expanding its awareness and how we’re getting closer to the brilliant civilization we have at our fingertips. And on the other hand, I might have been around since the supernovas so I’ve probably lived in every century…

IS THERE AN ACTOR OR ACTRESS YOU WOULD LOVE TO MEET IN PERSON?

Everyone! And not just meet, but also work with them!!!

HOW DOES YOUR FAMILY FEEL ABOUT YOUR CHOSEN CAREER?

I’ve surprised my family with quite a few crazy ideas growing up so by the time I told them I want to become an actress, I think everybody was happy that at least they will see me on TV.

WHO IS YOUR BIGGEST SUPPORTER?

My father.

WHAT IS A GESTURE THAT IMPRESSED YOU THE MOST THAT SOMEONE DID FOR YOU AND/OR FOR SOMEONE ELSE?

My mother’s gesture of having a child when she wasn’t supposed to because of her health condition. She knew she was not going to be around for a long time and she wanted my father to have someone to take care of him when he was going to be old. I didn’t understand this gift for the longest time. Now I thank her every day for the life she gave me.

DO YOU HAVE A MESSAGE FOR OUR READERS?

My message to the world is to start looking at other people as being different aspects of their own soul. And to understand that no matter what form they give to their god or don’t, there is one thing that sustains all of us and we need to start caring for it more: our beautiful unique as far as we know(and we went pretty far) Earth. Oh, oh, and to laugh as often as possible! I will end on that note and quote George Carlin: ” I think people should be allowed to do anything they want. We haven’t tried that for a while. Maybe this time it’ll work.”

Maria, thank you for sharing so much with us about you and your aspirations. I wish you success in all aspects of your life, Light, Peace and Love!

I daydream that some day we shall give seeds to those in need, we shall be on the red carpet together, we shall dance in a film production, on the streets of California, Romania or wherever and whenever The Universe has a plan for us. You are enchanting!

http://www.mariaroman.com/Maria_Welcome.html

It was fascinating to chat with Romanian actress Maria Roman. The more questions she answered, the more I wanted to ask. We could have talked on for hours. I imagine she could easily tempt someone into wanting to write a book about her. I am hopeful that we will meet again so we can collaborate in cultural activities and artistic exchanges. I often wish I had more time, a month or even a week, to be in the presence of the people I write about. Time may be fleeting, but we can always plan for artistic projects, be creative, and continue to dream. For some of us those are vital parts of our existence.

Adela-Adriana Moscu

Lancaster, Pennsylvania

Drumul Damascului

On By nelursIn Biblia, Credinta, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana, PersecutieLeave a comment

De la Saul din Tars la Apostolul Pavel

by George Danciu

Dumnezeu privește spre omul căzut, prin Jertfa Domnului Iisus, și-l vede curat doar pe acela care  la rândul lui își îndreaptă privirea spre Dumnezeu, cu credință, și asteaptă ceea ce numai El poate sa-i dea (iertarea de păcare, mântuirea, nașterea din nou și viața veșnică).

Saul din Tars (viitorul Apostol Pavel) nu s-a născut Continue reading “Drumul Damascului” →

ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR

On By nelursIn literatureLeave a comment

RAZBOIUL MUSTELOR de Gheorghe Andrei Neagu

by Ioan DOBREANU

Plecat în lume dintr-un sat, Sofracesti, din Tinutul Neamtului, nu departe de Târgul Romanului, Gheorghe Andrei Neagu se întoarce din când în când la cei dragi din satul natal si în Roman aducând de fiecare data câte o desaga de carti din propria-i creatie si le împarte aici cu aceeasi generozitate cu care s-a risipit spiritual peste tot pe unde a umblat. Si aceasta fara a avea pretentia a i se taia vitelul cel gras. Luând pseudonimul „Semper Purus, Ion Prepeleag”, ne atrage atentia asupra unei moralitati exemplare si asupra unui erou al lui Ion Creanga, Danila Prepeleag.

Autor a peste douazeci de volume de scrieri: poezii, proza scurta, eseuri si doua romane, Gheorghe Andrei Neagu lasa urme de o certa valoare artistica în patrimoniul literaturii noastre nationale si nu numai, fiindca parte din operele sale au fost traduse în peste sase limbi, din care amintim: franceza, germana, engleza, italiana si spaniola, în cei douazeci si cinci de ani de la debutul editorial.

Activitatea domniei sale nu s-a limitat doar la propria-i creatie literara. A colaborat la peste douazeci si cinci de reviste, parte înfiintate de el, a organizat si a condus cenacluri literare si evenimente culturale, a editat antologii ale scriitorilor români, a reprezentat România la târguri internationale de carte. Critica si istoria literara, întotdeauna severe, a trebuit sa-l aprecieze. Amintim doar câteva nume: N. Manolescu, Eugen Simion, Ion Rotaru, Corneliu Leu, Al. Pascu, Magda Ursache, Al. Sasu, si altii. Pentru aceasta neostenita munca, a fost rasplatit cu peste treizeci de premii literare si medalii, a fost introdus în ENCICLOPEDIA PERSONALIT?TILOR DIN ROMÂNIA, în MARELE DICTIONAR AL SCRIITORILOR ROMÂNI, i s-a conferit titlul de cetatean de onoare al comunei Trifesti, a primit mai multe diplome de excelenta din partea unor institutii de prestigiu din tara. Un critic literar remarca faptul ca „el urca acum în topul celor haraziti a lasa urme”.

În cele ce urmeaza, nu ma voi referi la întreaga sa opera, ci doar la ultimul volum de proza scurta, „Razboiul mustelor”, în care, pendulând adesea între real si fantastic, autorul ne ofera spre lectura nuvele si povestiri ce-l situeaza în aceeasi familie de spirite cu Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Gib Mihaiescu, Ion Vinea, Alexandru A. Philippide si altii. Teoreticieni ai conceptului de literatura fantastica stabilesc un regim estetic ce tine de fantastic foarte variat, fara frontiere precise între tipologii: 1. Fabulosul feeric, 2. Miraculosul mitico-magic, 3. Proza poetica si alegorica, 4. Proza vizionara de factura absurda, 5. Fantasticul vointei de mister, 6. Ocultismul magic, 7. Fantasticul absurd, etc. Niciodata nu poti încadra proza fantastica a unui scriitor într-o singura tipologie. E ca si cum l-ai introduce într-un Pat a lui Procust. Dealtfel pendularea între real si fantastic în acest ultim volum de proza al scriitorului este vizibila în aproape din fiecare din cele douazeci de povestiri care îl compun.

Tudor Vianu si George Calinescu credeau ca scriitorul român nu ar avea vocatia fantasticului, ci doar sentimentul naturii, o observatie a vietii morale, ar fi creator de mitologii si evocator înzestrat al trecutului. Poetii si prozatorii din perioada interbelica si cea contemporana au dezmintit prin creatia lor aceste pareri transante. E suficient sa amintim în acest sens pe Al. A. Philippide, Ion Vinea, Emil Botta, A. E. Baconski, Romulus Vulpescu, Iordache Chimet, Gib Mihaiescu, Max Bleker si altii.

Dar sa ne aplecam asupra volumului cu pricina a distinsului nostru oaspete pentru a comunica doar câteva impresii de lectura. Fiindca volumul se inspira si din realitati pe care autorul le-a trait în orasul nostru în tineretea sa, ne permitem sa fim mai didactici în aprecieri, pacat ce tine de meseria de dascal de Cetire, crezând ca astfel va vom face o invitatie la lectura, urmând ca dumneavoastra sa descoperiti textele în tot farmecul lor, traind alese emotii estetice. A filozofa pe marginea lor, mi se pare a fi mai putin folositor cititorului.

Volumul începe cu povestirea care-i da si titlul – „Razboiul mustelor”. Un tânar descinde în Târgul Romanului în caruta încarcata cu pepeni a unui taran. Dupa ce trage, în târg, la un preot, continua experimentele care tin mai mult de alchimie. Studiase în Germania în preajma primului razboi mondial. Acesta amesteca praf din diferite pietre într-o eprubeta, si neobtinând rezultatul cautat, îl arunca într-o groapa veche de gunoi. În actiunea povestirii, pe neobservate autorul îsi muta personajul în plan oniric. Se visa într-un spital cu raniti carora le administra din licoarea aflata într-un flaconas, dupa care acestora le cresc câte doua rânduri de aripi si apoi îsi iau zborul pe geam, disparând. Suntem în planul visului într-un miraculos magic. Între timp, o musca neobisnuit de mare, dupa ce-i varsa una din eprubete, porni sa zboare nebuneste luând treptat dimensiuni neobisnuite. Se parea ca ucenicul vrajitor nu mai putea opri stihiile. Larvele lasate de uriasa musca si continutul din eprubeta le varsa în groapa cu gunoi.

Un alt episod amplifica fantasticul, aducând aparent actiunea în planul realului. Dintr-un tufis de pe malul Moldovei, trei insi ciudati îi administreaza câteva lovituri si-l doboara. Visa acum ca se afla în locuinta preotului invadata de muste neobisnuit de mari, care-si luau zborul împânzind cerul si devenind adevarati monstri zburatori. Atmosfera terifianta pare a fi demna de filmul lui Hicikok Pasarile. Fantasticul magic este acum doar în plan oniric. Trezit dupa loviturile primite în cap, constata ca cerul deasupra noastra e împânzit de acesti monstri zburatori. În cele din urma, ucenicul vrajitor este ucis de preot si aruncat de multimea din oras în groapa incendiata din care ieseau monstri zburatori. Acum Adrian zâmbi multumit, „gasise medicamentul”.

Stapânind ca un maestru arta descrierii, autorul reuseste sa creeze acea atmosfera de cosmar demna de pana unui Mircea Eliade sau Vasile Voiculescu. Aluzia la raul provocat de armata Kaizerului care declansase primul razboi mondial dupa atentatul de la Saraievo, e transparenta. În „Maria”, alta povestire a autorului, adevarata capodopera, scriitorul cultiva fantasticul miraculos. Actiunea e plasata într-un tren care duce vilegiaturisti la mare, din nordul Moldovei spre Constanta. În centru actiunii este o femeie, „Mama Maria”, care merge la bai la Herculane. În timp ce femeia se afla în compartiment cu alti calatori, un tânar ce suferea de epilepsie intra în criza. Mama Maria, sarind sa-i dea un prim ajutor, coboara cu bolnavul din tren. În acest timp o alta femeie îi fura geamantanul si coboara din tren, în scurt timp aceasta fiind calcata de un marfar care venea din sens opus. Trezit din criza si urcat în tren, tânarul adormi iar si, în somn, primi vizita unei tinere zvelte si gratioasa. Era aceeasi, Mama Maria, care-i vegheaza somnul fara sa se mai gândeasca la Herculane.

Suntem în plin fantastic magic. Trenul oprindu-se brusc în noapte, cei doi coboara într-un câmp dupa ce constata ca locomotiva nu are mecanic. Râzând, cei doi sar din tren si îsi continua drumul pe linie, în noapte, pe un cer înstelat în care astri nocturni se oprisera în aceeasi pozitie pâna când ceasul trecuse de ora opt. Apropierea tainica dintre cei doi tineri descrisa de autor cu multa arta. Mergând pe jos în urma trenului, cei doi traiesc senzatia unei reîntâlniri din alta existenta… „Trupurile dogoreau în nemiscarea ce ne cuprinsese iar gurile noastre s-au întâlnit într-o minunata cautare. Ne-am cuprins în brate cu disperarea unei regasiri de parca ne-am fi cautat toata viata”. Cei doi îsi continua drumul spre o zare luminata care se tot îndeparta ca o Fata Morgana.

Planul actiunii este întrerupt brusc de sosirea în casa profesorului Brumaru, sotul Mamei Maria, a unor politisti care-i aduc vestea ca aceasta fusese calcata de tren. Dintre putinele obiecte gasite, profesorul observa ca totusi pantoful nu este al Mariei.

În celalalt plan al actiunii, cei doi îsi continua drumul în întunericul noptii spre zarea luminoasa. Alternanta planurilor naratiunii este realizata cu atâta arta de autor încât cu greu sesizam plonjarea din real în fantastic. Trezit din starea de visare, tânarul se întreaba: „Putea fi oare adevarat real ce mi se întâmplase? Putea tot atât de bine sa mi se fi nazarit.” Când profesorul se întoarce de la morga, o gaseste pe Maria în casa si exclama înainte de a se prabusi: „Tu, aici !?”

Psihologia feminina pare a-l preocupa si în acest volum pe scriitor. Tânara Letitia – din povestirea „Ochii” – de o frumusete stranie, greu de descris, bruneta cu ochi albastri, cu un miros al carnii si al trupului de o prospetime aparte. Îndragostit de ea, desi se nascuse oarba, Sandu Potârniche, medic de profesie, se hotaraste sa o duca la Amsterdam pentru un transplant (de ochi), sacrificându-si pentru acesta propriul ochi. Actiunea are loc în viitor fiindca România era deja în spatiul Schengen. Când i se deschid privirile asupra lumii materiale, Letitia constata ca a fost doar o victima a „mariei sale cocosatul” si îi comunica acestuia printr-un bilet: „Iarta-ma, dar te suport din ce în ce mai greu. N-am stiut ca arati astfel”. Când medicul cocosat, Sandu, pleaca, îi scrie pe acelasi bilet: „Ochiul era de la mine”. Sandu. (Ochii)

Nu acelasi lucru se întâmpla în nuvela „Pamânt violet”, în care autorul cauta germenii sacrificiului pentru iubire în societatea antica romana, când un nobil roman, Perigeu, se îndragosteste de sclava consulului Luculus, Gea, despre care afla între timp ca este mare preoteasa sortita sa fie Phitia de la Oracolul din Delfi. Implorându-i iubirea si exprimându-si dorinta de a o poseda, Gea se transforma într-o statuie de piatra. Un milion de amfore de vin din Chios trebuiau sacrificate pentru a o aduce la viata. Când blestemul este ridicat, preoteasa reînvie, dar chipul ei feciorelnic era acum îmbatrânit. Perigeu sfârseste blestemat de zei în timp ce Gea scoate un urlet sinistru de batrâna turbata: „O zei fiti blestemati!” Cufundata în lacul cu vin, devine iar statuie de piatra, iar Perigeu urma sa cada victima vârcolacilor lumii. Fantasticul magic venea de departe din istorie, ca un destin nefast, autorul sugerând înca o data puterea magica a iubirii care cere jertfa.

Realitatile postrevolutionare când la noi are loc „marea si infinita lichidare” si când tinerii entuziasti sfârsesc dezamagiti, sunt o sursa de inspiratie pentru autor. Cu un umor jovial din care strabat accente de amaraciune, autorul surprinde odata cu aceasta mare lichidare, instalarea ciocoilor revolutiei. Daca badea Anton nu cunoaste disperarea când satenii îi lichideaza gospodaria în flacari, reusind totusi sa-si mai cumpere un porc în urma vânzarii la talcioc a unei medalii – „Pricopsitii decoratiilor” – Cristian, fiu al unui matematician nonconformist, condamnat la munca silnica pentru ca îl înjurase odata pe Stalin, el însusi exprimându-se odata transant: „Ma pis pe documentele congresului al XIII-lea”, dupa revolutie nu-si gaseste nici un rost. Pierzându-si locuinta, sfârseste prin a se spânzura într-un pod unde îsi gaseste adapost. La picioarele lui, pe un bilet, un scris mare si labartat lasa sa se desluseasca: „Fiti blestemati!” probabil ca lista era lunga, dar el nu mai avea timp.

Cu aleasa delicatete sufleteasca, autorul se apropie de lumea necuvântatoarelor, urmând în paralel destinul unui porumbel voiajor si a unei cateluse, Pepita. Catelusa nu-si mai gaseste locul dupa moartea stapânei decât pe mormântul ei, iar porumbelul sfârseste fiind devorat de catelusa, dupa ce fusese atacat de un uliu.

Umorul negru si absurdul situatiilor le întâlnim într-o nuvela a carei actiunea se petrece dincolo de ocean. Plecat într-o delegatie de serviciu în Brazilia, Tache Mindir, este întepat de o insecta, în timpul unei receptii, transmitându-i microbul malariei, ori al turbarii, sau poate al unei boli asiatice necunoscute, Amak. La întoarcere în tara, în timp ce calatorea cu avionul, musca de mâna o stewardesa, apoi, dupa o spitalizare de o luna, repeta gestul, victima fiindu-i însusi directorul institutiei. În cele din urma demisioneaza. Acasa, suspectându-si nevasta de infidelitate, îsi taie arterele de la mâna stânga. La rândul sau, directorul repeta gestul lui Mindir, muscând de mâna un functionar din minister. Turbarea se transmite. O lume halucinanta, contaminata, devine agresiva si la rândul ei contamineaza. Suntem într-un fantastic absurd asemeni celui din Rinocerii lui Eugen Ionescu.

Nici mediocritatea si excesul de zel al militienilor nu scapa de ironia autorului. Tânarul ofiter de militie Manolica Stirbu, aflându-se în exercitiul functiunii la serviciul de circulatie, opreste o masina suspecta ca ar transporta vin în bidoanele din portbagaj. Desi este oprit de sofer, acesta gusta din licoarea din bidoane, din exces de zel, si în cele din urma se convinge ca în acestea era de fapt apa. Cu aceasta apa însa fusese spalata o femeie care murise si care, dupa obiceiul locului, urma sa fie aruncata peste mormântul sotului decedat cu ani în urma. Aflând ce gustase, locotenentul cade pe asfaltul soselei icnind profund si sufocându-se.

În faptele cotidiene autorul descopera adesea un fantastic al vointei de mister. Gheorghe Catoi, pierzându-si deprinderea de-a vorbi în urma unui accident, când fusese lovit în plin de o masina, constata într-o dimineata ca nici nu aude. Neînteles de colegii de munca si concediat de director, Catoi îsi recapata glasul printr-o întâmplare miraculoasa. Salvând de la înec un copil dupa ce se prabusise un pod peste o barca în care se aflau mai multe persoane, o batrâna muta de spaima tragediei, cu fata brazdata de lacrimi se repede la el si-i spune: „Dumnezeu sa-ti dea sanatate si sa te ajute la ce ai mai greu în viata!” – „Multumesc, matusa, spune Catoi, realizând paralizat ca i-a revenit glasul”. Sfârsitul este însa trist. Câteva zile dupa aceea, în Drumul Taberei, Catoi murea singur doborât de o pneumonie galopanta.

În „Galovinul” aceeasi vointa de mister atinge limitele grotescului. La un Institut de crestere a pasarilor, un cercetator stiintific îsi propune sa încruciseze ovinele cu pasarile domestice pentru a obtine gaini cu lâna si mieluti cu aripi. Problema era cum sa împreuneze un berbec cu o gaina? Pâna la urma obtine o performanta: un ou paros de 500 de grame. Dar vine si ideea salvatoare: sa introduca în ou o substanta specifica vietii intrauterine. Dar încercare nu da rezultat. Ideea salvatoare vine de la Domnica. Aceasta, disperata, asterne rugi fierbinti Celui de Sus, sperând sa-i vina marea revelatie. Înca fecioara fiind, visa ca, în loc de prunc, nastea o gaina cu par. Astfel, îi veni ideea salvatoare. Prin însamântarea în vitro embrionul monstruos va prinde viata si iata ca odata cu trecerea timpului, formele trupului Domnicai începura a lua proportii. Fatul se dovedi a fi la nastere un cocos cu blana de oaie, un galovin cu trupul mitos pe doua picioare paroase. Într-o zi galovinul se repezi sa-l atace pe tovarasul Traci, dar acesta din urma îl lovi mortal. Dupa revolutie, gurile rele spun ca tovarasul Traci s-ar fi apucat de politica, iar Domnica s-a retras la o manastire unde „din când în când arunca mieilor graunte si-i chema ca pe gaini”.

Si în sfârsit, ultimele doua povestiri de care ne ocupam si a caror actiune se petrece tot în Târgul Romanului sunt „Un pahar cu lapte” si „În gazda”. La capatul Romanului, pe unde drumul trece peste apa Moldovei, Mitita, un copil de unsprezece ani, venea în cosul unei carute în târg pentru a-si continua aici scoala.

Strada Mare cu pravaliile evreilor din Romanul de altadata, gazda unde este lasat, o batrâna rapace, un pat neprimitor, îl asteptau aici unde este lasat de tatal sau – În gazda.

În povestirea „Un pahar cu lapte” o atmosfera halucinanta cuprinde Romanul când un comunicat anunta ca la orele paisprezece si treizeci de minute o falie deosebita se va forma în jurul Romanului. Locuitorii sunt rugati sa paraseasca de urgenta orasul.

Copiii de la gradinitele din cartier se aduna în curte, educatoarele plecasera acasa, Centrala Telefonica nu mai raspunde, Laminorul s-a oprit, în oras izbucnesc incendii, câinii vagabonzi haladuiesc printre fugari, zgomotele haulesc în tot locul, în scurt timp orasul este pustiu. Se mai vede doar umbra unui calator si fulgii care se zbenguie la lumina unui bec, iar la azilul de batrâni era liniste. Pe locatarii de aici nu-i mai interesa supravietuirea. Doar suierul unei locomotive mai reuseste sa reduca linistea.

În cele din urma aflam ca totul nu fusese decât un vis de cosmar din cauza durerilor de ulcer de care suferea unul dintre locuitorii orasului. Oras care la doua si un sfert varsa pustiu. Pentru a-si alina durerile de stomac cere un pahar cu lapte. Si uite asa, cititorul rasufla usurat.

Pe tot parcursul lecturii volumului, cititorul e mentinut treaz, cum s-ar spune „cu sufletul la gura”. Situatiile create, în planul fantastic atât de variat, ne aduce o atmosfera terifianta. Dialogul este viu, descrierile ne cuceresc, naturaletea cu care se exprima personajele si folosirea atâtor registre ale limbajului, adaptat la situatii, ne aduc în fata o opera a unui scriitor stapân pe uneltele sale, menit a înfrunta timpul.

Prof. Ioan DOBREANU

octombrie 2011

Românul Petre Tutea

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Ministry, PersecutionLeave a comment

Seminar PETRE TUTEA

– Vorbe de duh din Citateistete.ro –

http://www.citateistete.ro/


“CA SA CUNOASCA AZI PRIN BISERICA ÎNTELEPCIUNEA NESPUS DE FELURITA A LUI DUMNEZEU.”

                                                                          BIBLIA , Efeseni 3.10)


 


1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

[pullquote]Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

Petre Tutea[/pullquote]

2. Am avut revelatia ca, in afara de Dumnezeu, nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si când un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Domnului.

3. Acum, mai la batrânete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire, nu exista adevar.

4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu când discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort. Iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii s-­au nascut, dar s­-au nascut degeaba.

FOTO 2 (Petre Tutea: elev, student si publicist la Cluj)

7. Eu nu detest burghezia. Eu m­-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat, nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrân: “Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu il concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca il posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapân.”

8. Nu pot evita neplacerile batrânetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-­a tinut pâna aproape la nouazeci de ani. Insa batrânii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Când ma gândesc la suferintele batrânetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

9. Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.

10. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

11. Luther (…) a spus doua lucruri extraordinare: ca, creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie. El nu era asa batrân când a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin … Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

12. Shakespeare, pe lânga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti.

13. In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer.

14. Stii unde poti capata definitia omului? – Te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria nu ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

15. In biserica afli ca existi.

16. Ce pustiu ar fi spatiul daca nu ar fi punctat de biserici!

17. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia îi premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

18. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu când citesc cuvântul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de râs. Omul nu face altceva decât sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

19. Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o când nu eram in viata …” Pai cum sa fie creatura creator?

20. Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal, si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sunt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Crestinismul este pur si simplu.

21. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

22. A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

23. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

24. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

25. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

26. Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une maditation profonde qui l`a conduit jusqu`a la loi de la gravitation universelle”. si eu spun: daca Newton gândea pâna la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Când a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura “legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

27. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: nu are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social in care face fiecare ce vrea si in care numarul inlocuieste calitatea … Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

28. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa ramân indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gândesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

29. Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu nu a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

30. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când il intreaba Moise pe Dumnezeu: “Ce sa le spun alora de jos despre Tine?” – Dumnezeu ii spune: “Eu sunt cel ce sunt.”

31. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

32. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

33. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-­a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-­al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.

34. In Evul Mediu s­-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pâna îi ia dracul … Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pâna devii nauc. Ce­ au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! Nu au nici un adevar.

35. Babele evlavioase merg la absolut rugându-­se, iar filozoful trancanind silogisme.

36. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sunt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om, anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

37. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în masura în care e apropiat sfântul.

38. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

39. Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa cunoasca lucrurile. De acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gândirii logice.

40. Aparitia unui mare ganditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gândirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face câteodata sa cred ca gândirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu … De ce gândirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca nu o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita nu ar mai fi nici o diferenta.

41. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer … Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care … – Ca sa vezi, nici nu m-am gândit!

42. Inteligenta, oricât de mare, nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cât inteligenta e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

43. Intrebat fiind cum intelege gândirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamânt pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

44.Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atât de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? (…) Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti … Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atâtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Hristos – dar nu ne intereseaza!

45. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Iar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata. Cioran are o afirmatie extraordinara: “Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.”

46. Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

47. Nu e om, Kant. Nu a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lânga Kant.

48. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa câstigator deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfârsitul legionarilor.

49. La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – inseamna ca esti legionar. De ce acest “sindrom legionar” la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sunt singurii români care n-au avut in dictionar la litera G cuvântul gluma si când ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta îi punctul lor comun cu legionarii.

50. Nu se poate spune ca miscarea legionara nu a fost puternica! Nu a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian nu a durat, nici national­socialismul german nu a durat si erau similare cu miscarea legionara.

Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national­socialismul nu aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-­o intrunire se spune, Mussolini s­a uitat la ceas si a zis: “Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute sa ma trasneasca daca exista!” Si apoi s-­a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

51. Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Intr-­o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

52. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, când se comunica tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gândirii cu credinta în Dumnezeul crestin: “Robeste­-ma, Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)

53 Libertatea eu o aseman cu o frânghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru ca ei nu sunt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pâna la nivelul puscariei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

54. Liberatea omului e partea divina din el.

55. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

56. A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mântuitor.

57. E mai mântuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decât Platon.

58. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

59. Moartea ma determina sa fiu esential. M-­a impresionat foarte mult sunetul pamântului cazând pe cosciugul lui Nae Ionescu.

60. Mortii antici nu sunt deloc frumosi. Numai mortii crestini sunt. (…) Crestinii sunt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

61. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului. Omul e guvernat pe pamânt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care nu o poate atinge niciodata. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decat ateismul. Siinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti sa o schimbi, ca pentru tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapânirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publica intr­-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treaba si face fiecare ce vrea.

62. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sunt, fata de adevar, cum sunt curcile alea care se incurca printre popice.

63. Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punând parul pe haimanalele de pe ulita. Când a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: Nu au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

64. Fara nemurire si mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mântuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia …

65. Omul a depasit conditia de animal abia atunci când in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

66. Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramane asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa ii reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramane un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

67. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

68. Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramâne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotându­l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie – stiinta, oricât de savanta, nescotând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de capra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

69. Scara valorilor umane contine: sfântul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situandu­se infractorul. Sfântul, eroul si geniul sunt fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu­ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfânt, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa … Nimeni nu iti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in vârf, pentru ca nu e nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfântul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facând istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

70. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gândit decât biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evolutionista a stiintei.

71. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

72. Personalitatea e acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu isi mai apartine.

73. Eu am afirmat odata intr­un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntru eternitatii. Cand gandim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gândesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

74. Fata de maretia lui Hristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa il scuturi si constati ca arhetipurile lui sunt filozofice, dar daca muti arhetipurile acestea in religia lui Hristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon nu are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce in greceste inseamna “meserias”.

75. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

76. La intrebarile fundamentale “de ce?” si “in ce scop?” … o rurala româneasca raspunde: “d­aia”. A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice.

77. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-­au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

78. Cum vad participarea românilor de acum la mântuirea lor? – Simplu. Ducându­-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu ii lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

79. Am facut o marturisire intr-­o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

80. Pudoarea crestina e atât de pura, încât carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pâna la crestini nu a realizat nimeni.

81. Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

82. Cei mai crânceni si mai straluciti soldati sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II­lea, in care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

83. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca fara religie am latra precum câinii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatrânim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

84. Cine nu a putut fi înlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atât! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost înlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca aedvarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

85. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

86. Religia transforma poporul intr-­o masa de oameni culti.

87. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

88. Nivelul meu intelectual, chiar daca sunt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

89. Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

90. In Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: “imparatia mea nu e din lumea aceasta.” Asta-­i nemaiauzit! Du-­te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situeaza transcendent ca in Ispita de pe munte, in mod etern.

91. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

92. Revolutia franceza nu a fost o revolutie, nici revolutia rusa nu a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o “restructurare” a omului, aceasta s-a intâmplat o singura data in timp, la aparitia lui Hristos.

93. Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi intr-o curte inchisa – nu veti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pâna nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. In parabola cu oaia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral crestin”. Fiindca in universul lui Hristos o celula care mai palpita intr-un muribund e mai valoroasa decat toate galaxiile posibile.

94. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om.

95. Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, când se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna ….

96. Sfântul are forta de coeziune a pietrei.

97. Un sfânt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atât. Or, cu cât suntem mai avansati, mecanic si material, cu atât suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

98. Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

99. M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

100. Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: “Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sunt solidar cu dumneavoastra.”– “Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai de aceea am venit aici, ca nu suntem solidari unii cu altii …”

101. Când va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

102. Taranul este omul absolut.

103. I­-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. “Dar cum va socotiti?” -”Popa”, zic.-” Si unde aveti parohia?” –”N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.”

104. Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa imi para rau, dar nu are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide – indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. Nu am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici nu am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

105. Am avut si discipoli … Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sunt un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii …

106. A fost intrebat un taran, in inchisoare: “Ce intelegi din tot ce spune Petre Tutea!” Zice: “nu inteleg nimic, dar e o grozavie!”

107. Când am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant – puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit … Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

108. Am devenit un gânditor crestin când mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Când mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

109. M-a intrebat cineva odata: “ma Petrica, tu când te asezi la masa de scris cum scrii?” – “Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pândit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios.” – “Esti inspirat?”– “Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin … Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.”

110. Nu ma intereseaza trecutul. De câte ori ma intreaba cineva când m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

111. Treisprezece ani de inchisoare … Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut … M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul … Când m-au anchetat am lesinat din bataie. Iata ca n-mm murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase … Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunându-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

112. M-a intrebat un anchetator: “De ce ai vorbit impotriva noastra, dom’le? “– “N-am vorbit, dom’le.” – “Cum n-ai vorbit?” – “Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul român. Ce sa mai adaug eu?” Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

113. Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: “va multumesc ca m-ati arestat!” Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa isi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti …

114. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de râs. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tâmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe românul, ma lasam schingiuit pâna la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

115. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am aparat interesele României in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Convingerea mea este ca suferinta ramâne totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

116. “Eu nu adun nimic.” imi spunea un popa, zice, “pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine” … Zic: “uite, parinte, eu am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. “Sa mâncam noi buruiana asta din pamânt …” Ce a zis regele Frantei? “Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, când or vedea taranii ca îi pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspândesc cartofii in tara.”

117. Odata, in hol la Athenee Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. “Cu ce”? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: “Cu idei, frate, cu idei!”

118. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. in Renastere, “titanii” s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

119. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider “animal prost”, homo stultus – atunci când se screme sa faca singur ordine, adica când practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decat in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

120. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si iti era frica sa nu o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!

SEBESUL DE SUS – Cu nea Mitica printre amintiri

On By nelursIn MemoriesLeave a comment

Motto:
„Noi, cred ca ne-am nascut din dor. De aceea acest nobil sentiment, ne urmareste pretutindeni, toata viata. M-am nascut la sat, unde s-a nascut si vesnicia. De aceea nu regret si nici nu ma rusinez de acest lucru.”
                                               Aurel I. Borgovan – „Dor de satul natal”

   63 de ani petrecuti în exil n-au reusit sa stearga din memoria lui  Dumitru Sinu, amintirea Sebesului de Sus, din tinutul Marginimii Sibiului, satul în care-si are radacinile. A colindat lumea de la un capat la altul si a cunoscut o multime de oameni, de toate felurile, dar când vine vorba de sebeseni, usor poti sa-i citesti pe fata bucuria. A plecat de-acasa în toamna lui 1948, apucând calea  pribegiei, dar toate amintirile din vremurile acelea sunt asezate, cuminti, în zecile de caiete scrise de mâna lui sau spuse prin viu grai, ori de câte ori are ocazia s-o faca. 
                 Satul de ieri, în amintiri de azi
   Despre Sebesul de Sus am vorbit mult cu nea Mitica. De fiecare data când venea vorba de sat, îsi mai amintea câte ceva, uimindu-ma cât de amanuntit îmi relata fapte petrecute cu mai bine de jumatate de veac în urma. Mitica Sinu si-a lasat consatenii sa culeaga în tihna roadele acelei toamne frumoase, a anului 1948, când a parasit definitiv România, dar îsi aminteste perfect de ei si luând pe rând neamurile, familiile de vaza sau pe cele obisnuite, mi-a povestit despre fiecare. E multumit ca fiica lui, care locuieste în Franta, s-a atasat de sat: “Sunt fericit ca Sandra a rascumparat casa parinteasca, a renovat-o complet si merge cu familia în fiecare an la Sebesul de Sus. Pentru ei e mult mai simplu, sunt mai aproape”.
   În Sebesul de Sus n-au fost nici sasi, nici unguri; viata la poalele muntilor era dura si aici n-au fost colonizati nici unii, nici altii. Dar în arhitectura caselor, este lesne de observat influenta saseasca. La Talmaciu, nu departe de Sebesul de Sus, erau multi sasi, si nea Mitica îmi spusese ca tatal sau a ridicat case pentru ei. Tatal lui nea Mitica împreuna cu fratele sau, Ion Sinu, au construit caminul cutural din sat, iar tigla, care se afla înca pe acoperisul acestuia, este facuta în fabricuta bunicului din partea mamei,  Ion Stanila, poreclit tiglaru’.
   Nea Niculita, bunicul din partea tatalui însa, era total opus lui tiglaru’: întelept, cu un suflet de aur, el respecta pe toata lumea si-i ajuta pe nevoiasi. „Pâna si sasii scoteau palaria în fata lui”. Sotia lui nea Niculita era din Talmaciu, Ritivoi o chema de fata. Se tragea din acelasi neam cu Ion Ritivoi, despre care nea Mitica mi-a spus ca este cel mai harnic om din câti întâlnise. si el statuse ani buni în strainatate ca sa agoniseasca ceva pentru familie, apoi revenise acasa. Socrii lui nea Niculita aveau o casa mare, în Talmaciu,  în care mai târziu, probabil dupa nationalizare, functionase scoala din sat.
   Pe vremea aceea, Sebesul de Sus avea statut de comuna, iar la conducere era primarul, numit birau; ajutorul primarului era pristavul, omologul viceprimarului de astazi. Paza, era asigurata pe timp de noapte de-un boactar, iar cel care pazea câmpul era cunoscut sub numele de vornic.  Pârgarul era sateanul care batea toba si anunta toate activitatile obstei. De nasterea copiilor, scosul maselelor sau descântatul de deochi, se ocupa vestita moasa a satului. Aveau satenii si purcar, care îngrijea porcii, iar caprarul le pasuna caprele!
   Primarul era primul gospodar al satului. Îmi spune nea Mitica Sinu despre Ioan Manduc, ca a fost primar în Sebesul de Sus vreo 30 de ani. Fusese unul dintre cei mai apreciati primari din împrejurimi. Gospodar desavârsit, primarul învatase multe de la sasi si stia sa-si îndrume si sa-si organizeze bine consatenii. “Lui Ioan Manduc nu-i era rusine sa spuna ca a învatat gospodarie de la sasi” – spune domnul Marius Traian Dumitru din Sibiu, nepotul lui Manduc, astazi în vârsta de 56 de ani.
Obstea sateasca  era organizata cu pricepere si oamenii îsi stiau fiecare îndatoririle de cetateni. Traiau în buna întelegere si cultivau pamântul, chiar daca zona nu era avantajata din punct de vedere climateric, caci satul era la poalele muntilor. Cresteau animale, dar erau si buni mestesugari. Aveau varnita care producea varul necesar constructiilor, o fabrica de tigla – proprietate a bunicului lui Dumitru Sinu, piua pentru seminte, cu care storceau uleiul, teascul de ceara, roata de piatra cu care faceau otet si suc de mere. Nimic din cele necesare nu lipsea acelei comunitati linistite din Marginime!
   Dupa venirea comunistilor la putere, Sebesul de Sus n-a mai beneficiat de statutul de comuna, redevenind  un simplu sat, apartinator comunei Racovita. Sebesenii nu mai aveau primarul lor si rezolvarea oricarei probleme ce tinea de administratia locala necesita deplasarea la Racovita, la primarie.
   Între locuitorii celor doua sate,  relatiile nu erau tocmai bune; se instaurase cu mult timp în urma o oarecare tensiune generata de fapte ale racovicenilor, despre care nea Mitica spune: „Racovicenii erau pentru noi, sebesenii, ca rusii pentru români! Veneau, taiau lemnele din padure, luau pietrele de pe râu si plecau!”
Mai este o poveste veche, de care îsi aduce aminte nea Mitica. Bunicul Niculita îi povestise cum o femeie, care gaurise urechile fetei sale pentru a-i pune cercei, trasese în urechi fir de matase de care atârnase o bucatica de mamaliga, în loc de ceara, iar racovicenii ticluisera niste versuri, considerate a fi defaimatoare pentru sebeseni: Iese Buha din coliba / Cu cercei de mamaliga… Spiritul taranului român a fost întotdeauna neîntrecut. Indiferent ca avea parte de bucurii sau de necazuri, stia sa le aseze în nemuritoare versuri populare, autentice. Umorul niciodata nu i-a lipsit!
   De câte ori mi-a povestit despre Sebesul de Sus, nea Mitica n-a uitat sa presare în conversatie zicale din lumea satului. Nici obiceiurile si traditiile nu le-a neglijat. Acestea sunt pastratoarele valorilor spirituale autentice ale noastre, drept pentru care, niciodata un bun român nu le va uita.
 Sarbatori si traditii populare la Sebesul de Sus
   Mari iubitori ai obiceiurilor populare din acest colt de Românie, locuitorii Sebesului de Sus n-au uitat nimic din mostenirea dobândita de-a lungul vremii, de la înaintasii lor. Poate ca si datorita amplasarii geografice si izolarii acestor locuri de la poalele muntelui Suru, perenitatea si conservarea lor au fost atât de evidente, în România primei jumatati a secolului al XX-lea.
 Astazi, chiar daca se mai pastreaza, cu certitudine ele nu mai au autenticitatea si frumusetea celor din anii copilariei lui Mitica Sinu. Îsi aduce aminte de farmecul sarbatorilor si de traditiile sebesenilor cu mare bucurie, si acum, la ce 85 de ani. Îmi povesteste despre fiecare obicei în parte, de parca le citeste dintr-o carte, si toate sunt în mintea si inima lui, mai vii decât as fi putut crede.
   Floriile
   „De Florii, mergeam în afara satului, toti copiii de la scoala, împreuna cu parintele Tatu, cu doamna preoteasa si cu învatatorul Stoia, fiecare având în mâini ramuri crude de salcie. Cu parintele si domnul Stoia în fruntea noastra si cu doamna preoteasa în urma, intram în sat, iar cei mai mari cântau: Iata zile încalzitoare / Dupa aspre vijelii / Vin Floriile cu soare / si soarele cu Florii // Ceru-i plin de ciocârlii / Vin Floriile cu soare / si soarele cu Florii // Isus vine cu blândete / Ca pe popor sa-l învete / Cu ucenicii pe cale / Asternând hainele sale”. În dimneata Floriilor, parintele Tatu era la biserica de la ora 6 si facea o rugaciune speciala catre Fecioara Maria, spre iertarea pacatelor satenilor. Dupa slujba din Duminica Floriilor, fiecare pleca acasa cu ramuri de salcie sfintite. Masa specifica din acea zi, trebuia sa contina, obligatoriu, peste!
   Postul Pastelui avea particularitatile lui: când mergeau la spovedanie, cei în vârsta, dar mai ales batrânele, duceau parintelui doua sau patru oua, asa era obiceiul. Îsi aminteste cum tot satul, în saptamâna dintre Florii si Pasti, mergea la biserica, la spovedanie si fiecare primea cuminecatura. Tot acea saptamâna, cunoscuta sub numele de saptamâna patimilor, era si saptamâna curateniilor: biserica era ca o femeie frumoasa, împodobita si curata si fiecare îsi curata casa, pentru a astepta Sfintele Pasti. În Joia Mare se tinea slujba celor 12 evanghelii, iar postul din Vinerea Mare era foarte dur. Astfel, în curatime sufleteasca si curatenie trupeasca, sebesenii întâmpinau Sarbatoarea Învierii.
   Sfintele Pasti
   De te aflai în Noaptea Învierii la Sebesul de Sus, nu o puteai uita: se auzea dangatul clopotelor si se batea toaca, si de la întrarea în sat, puteai auzi vocea autoritara a parintelui Tatu, rostind: Deschideti, voi, boieri, portile Raiului, sa intre Împaratul Maririi! si-apoi, Veniti de luati Lumina! –, iar când ajungea în fata Altarului, se întorcea cu fata la enoriasi si le spunea: Bucurati-va, si cei ce-ati postit, si cei n-ati postit! si lumea, având în mîini canile acoperite cu prosoape tesute cu frumoase motive populare, se îndrepta spre locul unde se distribuia prescura stropita cu vin…
În tot acest timp, corul si enoriasii cântau Hristos a înviat! Ne Mitica îsi aminteste de doua voci superbe din satul sau, care se remarcau întotdeauna: vocea lui nenea Vasile Nicula si a lui nenea Vasile Badila.
   Primavara venea întotdeauna si cu sarbatoarea Sfântului Gheorghe! Atunci, feciorii din sat, aduceau cetina de brad si împleteau coroane, pe care le asezau la portile fetelor iesite de pe bancile scolii. Cele care-si gaseau coroana la poarta, se puteau astepta ca feciorii sa vina la ele si sa le stropeasca cu apa, dupa cum era obiceiul.
   Veneau apoi Rusaliile. De Rusalii, slujba de la biserica, pe lânga liturghia obisnuita continea o rugaciune speciala pentru întoarcerea cu bine a oilor de la munte. Între Pasti si Rusalii se tinea Sarbatoarea masurisului , când oile erau duse la pasunat, sus, în munte, dupa ce fiecare proprietar masura cât lapte dadeau oile sale. si ce mese si hore se încingeau la acele sarbatori, de rasunau muntii si vaile de veselia sebesenilor. „Cum ai putea uita asa ceva?”, ma-ntreaba nea Mitica, zâmbindu-mi.   
     Craciunul
   „De Craciun, noi copiii si tinerii eram cei mai bucurosi dintre toti – spune Dumitru Sinu -. În dimineata de Ajun, ne strângeam la capul satului, sa ne organizam si sa mergem la colindat. Cei din josul satului, dormeau la Gheorghe, sau la Dumitru. Cei din mijloc, la Vasile sau la Aurel, iar cei din capatul satului de sus, dormeau la Bucurenciu – cam 10-15 copii se adunau la o casa. La patru dimineata ne luam traista si bâta si plecam la colindat, rostind, cum ne priceam noi mai bine, Nasterea ta, Hristoase, Fecioara sau alte colinde, si n-o faceam pe degeaba: primeam mere, pere sau nuci, 2-3 bucatele de zahar cubic, prune uscate – roscove, asa se numeau – , iar câte-o familie înstarita, ne mai dadea si 2-3 creitari. stiam însa ca nu-s de colindat, nici Toma Tomitii, care ne-ar fi dat carbuni în loc de roscove, si nici Manioc, ca asta avea tot timpul poarta încuiata. Când terminam colinda, unul dintre noi intra în casa pentru a face urarile de cuviinta, gazdei. Sa vezi bucurie pe capul nostru când ajungeam acasa, si numaram darurile primite! Îmi amintesc si-acum ce fericiti eram, iar cei din casa, se bucurau si ei, de bucuria noastra.”
   Ca în multe alte zone ale Transilvaniei, si la Sebesul de Sus, în seara de Ajun colindau feciorii, intrând la fiecare casa, daca erau primiti. Gazdele îi asteptau cu câte-un colac împletit, cârnati si costita de porc si uneori, le dadeau si bani.  În casa în care erau fete, muzicantii ce-i însoteau le cântau si de joc, si-aici se zabovea mai mult. Colindele traditionale erau Viflaimul si Irodul.
   Ceata de tineri se aduna în zilele Craciunului la o casa mai mare si împreuna cu fetele, mâncau si  beau ce capatasera din sat, la colindat, si încingeau hore de neuitat, pâna dimineata în zori. Feciorii care faceau parte din ceata erau condusi de un birau si un pristav, care se ocupau de toata partea de organizare. Vinu-l aduceau de pe Târnave si mâncarea o adunau din sat, iar fetele o gateau. Atunci vedeau feciorii, care si la ce se pricepe fiecare dintre fetele prezente. Fiecare fecior avea numele scris pe trei tarusi: pe unul scria tuica, pe altul, vin si pe al treilea, bere. Cei trei tarusi reprezentau nota de plata pentru fiecare flacau, acolo însemna ce si cât a baut, iar plata se facea de Sfântul Ion, când se terminau sarbatorile…
   „Spiritul Craciunului, atmosfera aceea de sarbatoare de la Sebesul de Sus, cu obiceiurile si traditiile sale,  mirosul îmbietor de sarmale, cârnati afumati si cartabos, aroma cozonacului facut în casa, toate acestea sunt lucruri pe care eu nu le pot uita niciodata” – zice nea Mitica.
   Multe am mai povestit cu el despre sat, si înca multe au ramas necunoscute mie. Dar m-a interesat si Sebesul de Sus, de astazi, fiind curios sa cunosc cât mai mult despre satul românesc la începutul mileniului trei, comparativ cu cel de care-mi auzisem atâtea lucruri, de la neobositul meu prieten-povestitor, Dumitru Sinu.
   La  Sebesul de Sus – în mijlocul verii lui 2011
   N-am rezistat tentatiei de a afla cum este astazi Sebesul de Sus. Calatoria facuta în satul lui Mitica Sinu, n-a fost imaginara ci absolut autentica, pentru ca tot ce am aflat, mi-a parvenit chiar  de la un reporter care s-a deplasat la fata locului, în Sebesul de Sus, la mijlocul verii lui 2011…
   Sebesul de Sus este pe cât de linistit, pe-atât de primitor ; un sat pur românesc, de la începuturile lui, fara colonizari sasesti sau unguresti, fara infiltratiile altor culturi, înafara uneia singure, apartinând poporului român, ce-a dainuit aici peste veacuri.
   Dupa marele exod de emigrari, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, când mai bine de un sfert din populatia localitatii a luat drumul strainatatii, cei ramasi în sat au continuat sa existe si sa mentina frumusetea si valorile naturale si spirituale ale locurilor si oamenilor de la poalele masivului Suru, cu toate furtunile economice, sociale si politice care-au lovit România, de atunci si pâna astazi. Au trecut prin colectivizare, tovarasie si acum, în ultimii 21 de ani trec printr-o forma de capitalism autentic, românesc, pe care Iustina Cercel, o simpatica consateanca a lui nea Mitica, îl numeste hurdu-burdu asta de capitalism…
   De la cimitir, care se afla la intrarea în sat, si pâna în capatul opus al lui, locuiesc 312 familii, înca alte 38 la padure, si în jur de 20-25 de familii de tigani. Acestia din urma au cumparat locuri de la sebeseni si si-au ridicat case. Nu fac probleme nimanui, îsi vad de treaba lor: aduna fructe de padure, ciuperci sau fac comert cu lemne. În capatul satului, spre valea Moasei, lânga padure, s-au construit o gramada de vile moderne. Multi sibieni cu dare de mâna, avocati, medici si oameni de afaceri au gasit aici o oaza de liniste, într-un peisaj mirific, la poalele muntilor Fagaras.
   Satul are canalizare, gaz metan,  conducte de apa trase la fiecare casa, dar se mai pot vedea pe ici-colo si fântâni, prin curtile oamenilor. Sebesul de Sus este un loc ideal pentru dezvoltarea agroturismului.
   Prin accesare de proiecte finantate de Uniunea Europeana, s-au obtinut bani cu care s-a refacut o parte din soseaua care duce la Sebesul de Sus, si care, la ora actuala, este la nivel european. Probabil procesul de refacere a infrastructurii va continua, tot pe bani europeni. Proiectele însa sunt foarte costisitoare si de durata.
   sapte magazine private deservesc cetatenii satului, un han rustic, cu terasa, restaurant, si chiar un bar de noapte, pentru distractia tinerilor.
   Caminul cultural, proaspat renovat, înca mai poarta urmele lui Ion tiglaru’, bunicul lui nea Mitica Sinu, deoarece acoperisul este din tigla fabricata în manufactura lui.
   Majoritatea sebesenilor de astazi sunt meseriasi, zidari, constructori, mostenind de la înaintasii lor dragostea si respectul fata de munca si de semeni. Multi sunt crescatori de animale, în curtile lor gasesti oi, capre, cai, vaci. În trecut existau fabricutele de tigla, ulei, caramida si moara comunala, de care stim de la Mitica Sinu. Acum, din pacate, nu mai  exista locuri de munca de acest gen.
   Tinerii muncesc în strainatate dar se întorc, si-au construit case frumoase sau le-au renovat pe cele vechi. Doar cei plecati dupa al Doilea Razboi Mondial n-au mai revenit în sat, decât în vizita. Era si normal, cum sa se întoarca în timpul comunismului?!
   La anul, locuitorii Sebesului de Sus, în cooperare cu cei plecati definitiv sau periodic din sat, intentioneaza sa organizeze o mare sarbatoare: întâlnirea fiilor satului. Sandra, fiica lui nea Mitica, va fi prezenta, cu siguranta ! Ea merge în fiecare an la casa bunicilor sai si copiii ei sunt îndragostiti de locurile acestea si de oamenii din sat, desi sunt francezi suta la suta; mama lor, fiica lui nea Mitica, le-a insuflat aceasta apropiere si dragoste fata de locul si neamul din care se trage, prin filiatie paterna.
   De la începutul anului 2011 si pâna de Sfântul Ilie, zece perechi de tineri si-au unit destinele în Sebesul de Sus. Cu zece nunti în jumatate de an, putem spune ca satul este înca tânar, cu viitor optimist. Are gradinita si scoala generala, la care învata copiii din clasele I-IV, iar pentru cei din clasele V-VIII, primaria din Racovita trimite zilnic un microbuz, care duce si aduce copiii de la scoala generala din Racovita.
   Biserica ortodoxa, în care încap aproximativ 1000 de persoane, a fost renovata nu de mult timp. Preotul satului detine un registru, pe care sebesenii îl numesc Cartea deAur a satului. În el se gasesc listele donatorilor ce au contribuit la renovarea si dotarea acestui lacas de cult. Nea Mitica Sinu este unul dintre cei care au donat cei mai multi bani. El a finantat realizarea picturilor din biserica din sat.
   Exista si o monografie a Sebesului de Sus, facuta de catre Dumitru Stanila, tatal doamnei profesor Luciana Stanila, o fiica a satului cu înalte performante academice. Este doctor în stiinte medicale, profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu , din Cluj Napoca. Locuise în copilarie peste drum de casa lui nea Mitica si asemeni lui, este o mare iubitoare a satului natal si o prietena  de suflet a familiei Sinu. Dupa pierderea celor dragi din familia sa, doamna Stanila a vândut casa parinteasca unei familii nevoiase.
   De familia Sinu îsi aduc aminte, majoritatea satenilor, dar mai ales cei care au o vârsta apropiata de-a lui nea Mitica. Nu mai este niciunul dintre frati în sat : Iosif Sinu (Sâvu, cum îi zic satenii) locuieste la Sibiu, nea Mitica, în Statele Unite iar Ion si Nicolae, ceilalti frati, nu mai sunt printre cei vii. Doar câteva rude prin alianta si câteva mai îndepartate mai vietuiesc în Sebesul de Sus.
  Dar daca vrei sa afli mai multe despre familia lui nea Mitica, ideal este sa vorbesti cu nenea Vasile Ionascu, fostul crâsnic al bisericii din sat, cel mai vârstnic sebesean. Are 96 de ani si traieste împreuna cu sotia, ceva mai tânara, în vârsta de numai 86 de ani. si-au amintit de tinerete cei doi, si de familia Sinu, de nea Niculita si de tetea tiglaru’, de nea Mitica si fratii sai si spera, ca la anul, la întâlnirea fiilor satului sa-l vada si pe Dumitru si pe Sâvu (Iosif) Sinu în sat ! Nenea Vasile are pensie si de la biserica si de veteran de razboi. Zice ca a fost bine si pe vremea comunistilor si e bine si acum. E un om împacat cu viata, linistit si întelept. A fost în razboi, a ajuns în Rusia si-si aminteste ce bogata era Ucraina pe vremea aceea, când au primit ajutoare de la americani.  Batalioanele românesti mergeau în urma nemtilor,  sa-i alunge, asa a ajuns nea Vasile în Cehoslovacia, a trecut muntii Tatra. Când s-a terminat razboiul, din Cehoslovacia a venit pe jos acasa…Te minunezi când auzi câte a îndurat bietul om, si uite, totusi, a ajuns la 96 de ani.
   O sebeseanca interesanta si foarte isteata este domnisoara Iustina Cercel. A fost contabila la Cooperativa de consum din Avrig si acum, la 76 de ani, are o pensioara bunicica. Dar se ocupa si de gospodarie: doua capre si-un cal are în ograda, munceste înca pamântul si tare-i place vara sa faca fân si otava ! Locuieste cu fratele sau, Rusalim, care-si aminteste bine de nea Mitica. Casa lor este construita în stil sasesc, prin 1935, si pe vremuri, au avut brutarie în ea.
   În Sebesul de Sus mai sunt înca casele celor plecati prin strainatate: unele sunt goale, închise cu toate amintirile în ele, asteptându-si stapânii, odata la nu stiu cât timp, sa vina în vizita, acasa…În altele a mai ramas câte-un parinte care n-a vrut sa se dezradacineze si sa-si urmeze copiii prin tari straine. Asa este mama lui Ioan Radu, unul dintre sebesenii (destul de multi) care locuiesc în Detroit, Michigan. De curând au fost în sat Ligia Podorean care locuieste acum în Spania si Dumitru Capatâna, din Statele Unite si au promis consatenilor lor ca se vor implica în organizarea sarbatorii satului din 2012.
   În general, gospodariile sunt mari în Sebesul de Sus. Ele sunt alcatuite din doua case, unite printr-o poarta mare, boltita, în mijloc cu o curte mare, sa poti întoarce carul cu boi, iar în spate au anexele (grajduri, cotete etc).
   Nu departe de localitate, se afla cascada Chiisoara, unde cred ca si nea Mitica a ajuns sa se scalde, macar o data, în copilaria sa. La vreo 2 kilometri de la iesirea din sat, de vrei sa iei o cursa CFR, locala, te întâmpina halta Sebesul de Sus. Dincolo de calea ferata e Oltul, iar la vreo 500 de metri în amonte, o noua si moderna hidrocentrala, care de-abia a fost inaugurata. Cam asa se poate descrie ceea ce poti vedea la Sebesul de Sus, la mijloc de vara 2011…
  De multe ori, când îmi  vorbeste despre satul lui natal, Mitica Sinu îl aminteste pe Iosif, singurul dintre fratii sai ramas în viata. 
   Zidind biserici, înalti cetati de suflet – Iosif Sinu
   Iosif Sinu s-a nascut la 4 iunie 1923, în Sebesul de Sus. Este al treilea copil dintre cei cinci nascuti în familia Sinu, mai mare cu trei ani decât nea Mitica si singurul dintre frati, care mai este în viata. Traieste la Sibiu, unde se bucura de o viata linistita, presarata de amintirile celor dragi.
   A avut o viata plina de realizari de care este mândru, amintindu-si cu mare drag de fiecare edificiu ridicat cu munca si priceperea sa.
 Înca din tinerete a deprins meseria de zidar. Este cunoscut faptul ca în satul sau natal, zidaria era o meserie traditionala. Tatal sau a fost un renumit constructor de case în toata Marginimea, nu numai în Sebesul de Sus, a fost unul dintre cei mai iubiti si respectati meseriasi ai locurilor acelora. Pâna si sasii, recunoscuti prin conservatorismul si nationalismul lor, l-au agreat si respectat. Pacat ca s-a stins din viata într-un accident stupid,  la doar 75 de ani – îmi spune Iosif Sinu în recenta noastra convorbire telefonica  – ar mai fi putut trai. Venea de la târg, de la Avrig, cu caruta. La impactul cu un obstacol aparut în  fata carutei, tatal meu, Ion Sinu, a cazut si roata carutei i-a trecut peste gât. În zadar a stat Arthemiza, sotia mea, lânga el încercând sa-l ajute, a plecat sus, la cer…
    Putem spune ca zidaria a mostenit-o de la tatal sau. Învata bine meseria aceasta si o face cu daruire si pricepere. Studiaza, devine un constructor renumit si ajunge sef de lucrari al mai multor proiecte de amploare din Sibiu si zonele adiacente. Câteva din capodoperele sale, pentru ca ceea ce a construit Iosif Sinu se bucura din plin de acest rang, sunt manastirea de la Sâmbata de Sus, una dintre cele mai frumoase edificii de acest fel din tara Fagarasului, apoi doua biserici la Cisnadie, biserica din comuna Slimnic, catedrala de pe strada Gheorghe Dima din Sibiu – toate adevarate opere de arta înaltate în prezenta si sub conducerea si priceperea sa de netagaduit. E multumit de ce a realizat în viata si îsi traieste batrânetea frumos, mângâindu-si sufletul cu amintirile celor dragi.
   S-a casatorit cu Arthemiza, fiica avocatului Vasile Chivu, o fata educata si sufletista, crescuta într-o familie de întelectuali (mama ei era profesoara). Au avut o viata de cuplu frumoasa, iar bucuria le-a fost sporita de nasterea celor doi copii: Gabriel si Corina.
   Sotia s-a a încetat din viata la 13 octombrie 1995. Arthemiza mai avea o sora, pe Daniela, care a fost medic în sud, la Turnu Magurele.
   Copiii nu-i sunt în tara, amândoi sunt medici si locuiesc la Frankfurt, în Germania.
Gabriel, este medic anestezist – îmi spune Iosif Sinu –  este casatorit, iar sotia lui are aceeasi specializare. Corina, fiica mea, este stomatolog. Sotul ei e inginer, el este sas, au fost colegi la Liceul Brukenthal de-aici, din Sibiu. Aflu de la Iosif Sinu ca nea Mitica locuia la Paris când nepotii sai au emigrat. Pentru început, s-au dus la el, în Franta. Au întâmpinat însa greutati cu echivalarea studiilor liceale, si asa ca au decis sa plece în Germania. Acolo au urmat cursurile facultatiii de medicina. Daca astazi Corina este stomatolog, asta se datoreaza lui fratele meu, Mitica – îmi spune Iosif Sinu -. El a avut grija s-o îndrume spre stomatologie.
   Am trecut împreuna cu Iosif Sinu, cateva minute prin istoria familiei… Am gasit aceeasi consideratie pentru parinti si bunici, ca din partea lui nea Mitica. Imaginea tatalui, exemplu de omenie, pricepere si daruire, pe care copiii sai l-au urmat. Apoi amintirea bunicilor, cei doi, atât de cunoscuti oamenilor si vremurilor acelora de demult, amintire care-a ramas un talisman de pret în sufletul nepotilor. Stând de vorba cu nenea Iosif am aflat si cum a deprins tiglaru’, bunicul Ion Stanila, din partea mamei, mestesugul fabricarii tiglei si caramizilor: facuse razboiul si statuse o perioada în Rusia Ion Stanila, zis tiglaru’. Acolo, la rusi a învatat el meserie si când s-a întors acasa si-a facut propria-i fabrica. Era un om înstarit, dar cam dur, încheie Iosif Sinu, scurta relatare despre familia sa.
   Stând de vorba cu Dumitru Sinu, am rasfoit împreuna zeci de pagini cu însemnari despre sat si despre sebeseni. A scris de toti si de toate câte si-a amintit. Ma întrebam, când a avut timp  sa scrie maldarele de hârtii si de caiete legate frumos, pe categorii, pentru ca stiu ca a muncit din greu o viata-ntreaga, pentru a se realiza. Parca intuindu-mi întrebarea, mi-a povestit despre insomniile sale…
   „De când eram copil, eu nu am avut somn!”
   „Nu puteam sa dorm decât foarte putin, în fiecare noapte, meteahna pe care am avut-o toata viata. Cred ca este o boala, cu toate ca eu n-am fost bolnav niciodata. Nici râia de la internatul scolii nu s-a prins de mine! Vederea, auzul, dantura, astea au îmbatrânit odata cu mine… Mi-amintesc ca vara, pe când aveam vreo patru ani, ma culcam cu fratii mei mai mari în sopru, pe otava. Eu le faceam culcusul. Ei vorbeau o vreme, mai oftau, gândindu-se la mama noastra care murise, nu demult, dar adormeau mai repede. Eu nu puteam…  Voiam sa fie mama cu noi. Îmi lipsea mult, cu toate ca nici n-am cunoscut-o prea bine. Ma sculam din culcusul meu si mergeam pe afara. Daca era senin, numaram stelele de pe cer. Când ajungeam la 20, fiindca nu stiam sa numar mai departe, ziceam si înca una si înca una… Ma uitam la stele si îmi închipuiam ca acolo este mama, care se uita la mine din cer, de sus.” 
   Întelept si iubitor, îngrijorat de nesomnul micutului sau, tatal lui nea Mitica îi spunea sa faca o cruce pe perna, înainte de a se culca… Copilul, ascultator, facea crucea si zicea: „cruce-n cer, cruce-n pamânt, cruce-n locu-n cari’ ma culc”, în loc sa zica rugaciunea… Ma, roaga-te lui Dumnezeu! – îl îndruma tatal, pe micutul nepriceput care stia însa, de la bunicul Niculita, rugaciunea, si, în final, apuca s-o spuna: „Sa ierte Dumnezeu pacatele lui mama Eva, ale mumii Ana, ale sorei mele”… Din nou tatal intervenea: Da-ne, Doamne, sanatate! iar Mitica continua: „la boi, la cal, la bivolita, la porci, la gaini, la pisici”, pâna tatal se satura de nepriceperea-i copilareasca si-l expedia la culcare: Culca-te, ma, si dormi! Nici macar rugaciunea nu poti s-o zici ca lumea!
   Mai târziu, ducând cu el în lume aceasta mostenire, Dumitru Sinu i-a gasit leacul, refugiindu-se în lumea fascinanta a cartilor, citind enorm sau adunându-si amintirile în sutele de file scrise de mâna. Doamna Nicole, sotia sa, marturisea ca aprindea lumina de 30 de ori pe noapte si citea cam sapte ore pe zi. Asa a reusit sa adune o multime impresionanta de note si notite, caiete întregi pline cu gândurile si amintirile sale. 
    „Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!”
   Fratii lui mai mari îl luau întotdeauna peste picior si-i spuneau ala mic, stângaciu, iute ca piperu’, asta care n-are somn sau, mai rau, ma, tu nu faci nici cât o ceapa degerata,  tu n-ai sa stii sa mâi boii si nici sa calaresti, si alte apelative care dezarmau, fireste, copilul din el.
   Pe masura ce a crescut, devenind barbat în toata firea, Dumitru Sinu a vrut sa-si demonstreze, lui însusi în primul rând, si-apoi celor care-l considerau atât de stângaci, ca va ajunge acolo unde a dorit: un om împlinit si multumit de viata si realizarile sale, infirmându-le supozitiile.
   N-a facut scoli înalte, pentru ca au fost vremurile de-asa natura, posibilitatile erau limitate. A absolvit doar liceul, la Sibiu, însa scoala vietii i-a folosit mult în tot ce-a întreprins, fiind un autodidact, stiind sa învete din experientele celorlalti, înconjurându-se cu prieteni inteligenti si valorosi si tinând pasul cu acestia, printr-o continua modelare a caracterului sau, prin acumulari substantiale în sfera cunoasterii, pentru ca nea Mitica are o cultura generala de invidiat. Dar toate acestea ar fi fost fara valoare daca n-ar fi luptat din rasputeri sa-si pastreze statutul de om.
   A daruit celor care erau în nevoi fara sa astepte recompense, generozitatea lui fiind recunoscuta peste tot, inclusiv în rândul rudelor sau consatenilor sai. Iar recompensa a primit-o de la Dumnezeu!
   Dupa ce a muncit din greu, ani multi la rând, prin Franta, Canada si Statele Unite ale Americii, si sansa i-a mai si surâs, iata ca visul american i se împlineste si detine, pe rând, trei hoteluri proprietate privata: unul în Long Beach, California, apoi la Reno, în Nevada si în final, în Phoenix, Arizona. Acesta din urma poarta numele CORONADO, care citit arabeste, de la coada la cap, nu înseamna altceva decât O, DA, NOROC! Nea Mitica Sinu recunoaste ca a avut noroc cu carul, si-mi spune zâmbind: „Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!” Mereu foloseste butade din lumea aceea patriarhala, a satului ce-l poarta în suflet…
    De când n-ati fost la Sebesul de Sus? – l-am întrebat pe nea Mitica. “Sunt zece ani de-atunci, am fost în sat în anul 2001”, mi-a raspuns dumnealui. Am vrut apoi sa aflu, din curiozitate, ce sentiment l-a încercat când a intrat în sat, dupa atâtia ani…”Erau toti straini, si eu eram strain pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost odata”…

Octavian Curpas

Încrederea

On By nelursIn poetryLeave a comment


Am crezut în tine,

în vorbele, gândurile tale!

Încrederea a fost câstigul vietii

cel mai valoros

si m-am considerat un om norocos.

Nu stiam pe atunci

ca trebuia sa-mi fie teama

   Vavila POPOVICI           de prea multul noroc,

            Raleigh, NC                 nu stiam ca el mi-a fost dat cu împrumut,

                                                         pentru doar clipe de viata.

                                                         Ce voi face de-acum

                                                         cu întrebarile mele toate?

                                                         Cui i le voi pune

                                                         si-n raspunsurile cui  voi mai crede?


(Din volumul Poemele iubirii, 2011)

Seminar PETRE TUTEA

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura Umana, PersecutieLeave a comment

PETRE ȚUȚEA,  ROMÂNUL

100 vorbe de duh,  din Citateistețe.ro

http://www.citateistete.ro/

MOTTO:   Ca sa cunoasca azi prin Biserica înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. (BIBLIA, Efeseni, 3.10)

Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving ca in afară de Biblie, nu e nici un adevar.                                              Petre Țuțea

1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

2. Am avut revelatia ca, in afara de Continue reading “Seminar PETRE TUTEA” →