Impactul tehnologiei asupra vietii spirituale

On March 1, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

ÎNTRE REAL SI VIRTUAL

Text adaptat:

Conferinta ÎNTRE REAL SI VIRTUAL–prof.dr. Emil Bartos, Casa de cultura Gherla – 25 Februarie 2012

„Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.”

1 Tesaloniceni, 5.21

„Toate lucrurile îmi sunt îngaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapânire pe mine.”

1 Corinteni, 6.12

Se spune ca obiceiul e a doua natura a omului. Dar iata câteva cugetari despre substantivul obicei pentru a ne edifica cât mai bine asupra întelesului acestui cuvânt si a ceea ce poate aduce un obicei în viata noastra

Frank Crane: Obiceiurile sunt mai sigure decât regulile, nu trebuie sa le urmaresti, si nu trebuie sa te tii de ele. Se vor tine ele de tine.

John Dryden: Întâi ne facem obiceiurile si apoi ele ne fac pe noi.

Henri-Marie Cardinal de Lubac: Obiceiurile si rutina au o putere încedibila de a irosi si a distruge.

Benjamin Franklin: Este mai usor sa previi obiceiurile proaste decât sa lupti cu ele mai târziu.

Marcus Tullius Cicero: Obisnuinta e a doua natura.

Agatha Christie: Lucruri ciudate, obiceiuri. Oamenii, ei însisi, nu stiu niciodata ca le au.

***

Devenim ceea ce pastram

Întelegm ca e corecta afirmatia: Nu trebuie sa ne stapâneasca fiinta vreun lucru sau vreun obicei, ci, dimpotriva, noi sa stapânim peste lucruri si obiceiuri, însa, dupa cum am putut deja constata, e mult mai usor sa previi decât sa scapi de un obicei.

Putem cumpara si achizitiona, în principiu, orice dorim, dar nu toate ne vor si ajuta, deoarece fara îndoiala unele dintre tehnologii ne vor încurca si ne vor complica mult viata. Si asta doar daca vom pune problema spatiilor necesare, apoi necesitatea utilarii si a cunostintelor necesare, dar si a prescriptiilor tehnice de securitate care trebuiesc respectate.

Tehnologism – termen legat de tehnica si de trendul ei în generatia actuala

Suntem scufundati (botezati) în tehnologism în toate domeniile pe care ni le putem imagina si am dori sa le acoperim. Ne bazam pe tehnica, nici nu mai putem fara ea. Daca prin 1930-1940 se punea problema ca va veni vremea când vom vorbi cu cei de peste mari si tari având si imaginea celuilalt, majoritatea n-au crezut; s-au profetiile tehnice ale lui Jules Verne (1828-1905) care s-au adeverit mult mai repede decât am fi putut crede careva. Indiferent de vârsta manipulam celularul, iPod, calculatorul si internetul, cu mare îndemânare.

Dar trebuie sa subliniem ca tehnica comunicarii de azi ne-a tensionat mult relatiile noastre cu oamenii si însasi viata noastra.

Avem o viata mult prea agitata, cu atât de multe oportunitati si adesea cu prea putine realizari personale. Daca în urma cu doar 30…50 de ani nu puteai comunica instant cu orice persoana doreai, ci, de foarte multe ori erai nevoit sa expediezi telegrame fulger care ajungeau în câteva ore sau doar peste o zi! Dar de ceva vreme avem FAX-urile si Internetul si telefonia mobila. Astazi nu poti trai fara sa vorbesti cu persoana iubita aproape în fiecare ora; îti suni copilul sa vezi ce face, altfel te îngrijorezi peste masura!

AVANTAJELE TEHNOLOGIEI

a. tehnica faciliteaza mult comunicarea;

b. când nu suntem fata în fata, suplinim acest impediment prin camere web (internet);

c. vorbesti în orice moment doresti pentru a afla informatia pe care o doresti de la celalalt;

d. poti vorbi cu cineva (virtual) pentru consiliere, fara sa-ti faci cunoscuta identitatea;

e. te ascunzi în lumea virtuala si comunici fara sa-ti faci cunoscuta identitatea;

f. o comunicare facila; daca în sec. XVIII predicatorul John Winfield a vorbit la cca 30.000 de oameni odata, cu tehnica actuala poti depasi 1 milion de oameni, cum a reusit sa aiba ca auditoriu Billy Graham, la o întrunire din America de Sud si din Coreea de Sud.

g. Sanatate: îmbunatatirea si prelungirea vietii; transplantul de organe

h. consolidarea democratiei în lume: schimbarile politice; evitarea terorismului; În Egipt, tinerii si-au facut cunoscuta opinia si sustinearea lor pe Smartphone, iesind la revolutia recenta la manifestari pentru sustinerea ideii lor;

i. sporirea muncii artistilor (scriitori, pictori, muzicieni), tehnica încurajeaza imaginatia artistului.

j. conferinte pe internet, TV, ipod, etc

DEZAVANTAJELE TEHNOLOGIEI

a. au loc schimbari ale structurii umane;

– postuman; postumanist; adica dupa uman; schimbari ale structurii creierului; omul va fi, în viitor, foarte afectat de tehnica; se vor înlocui parti vitale din corp, cu o usurinta si incidenta mare, cu altele artificiale;

– va exista posibiliatea, peste ani, descarcarea informatiei înmagazinate e om în creier pe suport tehnic: memorie, constiinta, sentimente; descarcarea constiintei de grup etc

b. va fi o problema de ordin religios;

– exista o lume reala -Fizica

– exista o lume spirituala (aspiritelor)- Metafizica

– cu tehnica moderna omul a instrodus între cele doua lumi create de Dumnezeu, lumea virtuala; pastorul tine o predica înregistrata, în direct (live) sau înregistrata.

Lumea virtuala, cum afecteaza viata mea spirituala?

În lumea reala, trupul nostru e miscat de spirit (duh) care e de la Dumnezeu.

Însa în lumea virtuala, omul (cibernetic) este miscat de tehnica omului, el e în fata noastra imaterial (dar nici spiritual). Un tânar sta în medie 5…6 ore/ zi în lumea virtuala, altii mult mai mult, fapt foarte periculos pentru sanatatea mentala, fizica, phisica si spirituala. Acest fapt îl face sa pastreze si sa fie înconjurat de ceea ce nu are practic nevoie, ba chiar îi dauneaza. Si, practic, devine mult prea dependent de imagine. Un obicei care îi va schimba viata, natura sa umana.

Pericolul si problema de fond este aceea ca omul a creat o lume, virtuala, nu Dumnezeu. Aceasta lume devine un adevarat idol pentru om, un substitut, un înlocuitor al lumii create de Dumnezeu. În aceasta lume virtuala nu are acces rugaciunea si partasia, ele fiind excluse.

Aceasta lume – prin reclamemle ei, prin care operatorii de servicii au afceri economice profitabile – promite o libertate nelimitata, poti face ce vrei, poti evada, nu stie nimeni, nu te descopera si nu te vede nimeni. O mare minciuna, din mai multe puncte de vedere. Cu timpul ajungi singuratic, nu mai ai partasie cu familia si prietenii. Adesea poti cadea în capcane din care nu mai poti iesi. Tinerii cred ca vorbesc cu tineri, dar nu e asa, fetele cu fete, însa de partea cealalta poate fi un barbat cu vicii ascunse (pedofili, homosexuali etc).

Cu cât creste lumea virtuala – în viata ta si a mea – cu atât scade procentual accesul nostru la lumea reala, nu doar ca timp, ci si ca participare în realitatea si implicarea cu cei apropiati. Lumea virtuala (internetul) ne izoleaza unii de altii. Ne lasam influientati de comentariile celorlati, gândirea si opiniile, ne sunt modificate de informatii neavizate, nefiltrate si chiar nefondate (nefundamentate). Deschidem foarte usor usa (inimii si a carei noastre) sa intre strainii, necunoscutii, care, altfel, n-am fi de acord.

În lumea virtuala, cu dependenta de rigoare, timpul real trece pe nesimtite, ore la rând. Un tânar chinez de cca 25 de ani acre era foarte bun la un joc, dupa ce a practicat fara întrerupere mai mult timp, peste o zi, a murit subit!

Statisticile arata ca:

peste 80% din tineri au accesat un site pornografic, iar 50% au revenit zilnic. Muzica, filmele, pornografia, jocurile creeaza dependenta;
1 din 12 copii sunt abordati de pedofili;

Internetul te depersonalizeaza si creste mult incidenta bolnavilor de schizofrenie.

Crestinismul te ataseaza, te ajuta sa fie în partasie cu Omul Isus, dar si acu altii semeni.

Consecintele ramânerii timp îndelungat în lumea virtuala

a. se altereaza relatiile cu familia si prietenii

b.pericolul unor prietenii frauduloase, în sensul ca celalalt nu are identitatea sub care se prezinta (fizica-morala)

c. mintea ramâne cuplata la alta lume

d. imaginile miscatoare determina creierul uman sa-si schimbe normalitatea, partea sa dr. percepe imaginile senzorial (afectiv), iar p.stg. rational (analitic); La copii, dupa 2 minute mai functioneaza doar p.dr., a imaginii-afectiv, deci se primeste nefiltrat, fara logica, ceea ce e foarte daunator; La fel e si pentru adultii obositi care se odihnesc în fata ecranelor.

În fata ecranelor care reda lumea virtuala ne aflam într-o lume fara reguli.

Educatia sufera foarte mult, copilul si elevul nu se mai poate concentra. S-a vazut asta dupa rezultatele recente de la Bacalaureat. Nu mai sunt în stare sa învete si sa munceasca.

Ecranul se uita la noi si ne da ceea ce vrem, functie de rating!

Ce e de facut?

Sa acordam prioritate relatiilor din lumea reala

a. iesi din lumea virtuala, sa-ti salvezi relatiile reale

b. recuperarea unor relatii personale din lumea reala

c. Omul e fiinta în raspuns, fata catre fata; lb greaca persoana= prosopon (fata care cauta alta fata); esti împlinit în relatia cu alte persoane- stând mult în lumea virtuala nu mai simti lumea reala, lipsa celuilalt;

Sa pastram (sa punem) cuvântul înaintea (mai presus) de imagine

a. azi e tendinta unei religii a simturilor

b. grupuri de închinare, cca 5…10 persoane, în picioare conduc biserica la închinare 30…40 minue (în mai multe reprize)

c. predica 10…15 minute

d. imaginea te duce la idolatrie

e. Cuvântul real îti spune cine e Dumnezeu

Disciplinile spirituale (obiectul)

a. disciplinile spirituale se aplica în lumea spirituala: Rugaciunea, ne disciplineaza spiritul si cugetul

b. stapânirea de sine

c. solitudinea (meditatie, rugaciune, post)

4. Sa propovaduim mai mult Evanghelia atributelor lui Dumnezeu (Creator, Atotputernic, Omniscient, Atotcunoscator, Judecator etc)

5. Evanghelizarea în lumea virtuala

Sa facem aceasta slujba duhovniceasca pentru ca cei care stau pe internet sa gaseasca informatiile necesare dpdv spirituale

Cere puterea lui Dumnezeu peste viata ta sa poti face ceva bun, sa cultivi relatii reale si sa te eliberezi cât mai mult de lumea virtuala (imaginara).

Doamne, Isuse Hristoase, îndura-Te si ai mila de mine, pacatosul!

Ajuta-ma sa nu cad în capcanele lumii virtuale!

Ajuta-ma sa fiu în partasie cu Tine si cu biserica Ta! Amin.

VIDEO EMIL BARTOS

Cardul Harului

On February 29, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

Caci prin har ati fost mântuiti, prin credinta.

Efeseni, 2.8

MARETUL HAR

„Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. (…) Veti afla adevarul si adevarul va va face slobozi… ” Ioan, 1.16-17; 8.32

Când îti cunosti Creatorul si creatia Sa, atunci îti vei schimba optica. Înca din Geneza, Dumnezeu a gândit lumea omului într-un fel, cumva ca în Gradina Edenului într-un mediu mirific, însa Diavolul – care de la început s-a îngâmfat si a vrut sa ia din slava lui Dumnezeu sa fie si el onorat -, a încurcat mult omul de-a lungul veacurilor.

Dumnezeu a dorit si doreste sa traim în partasie si respect, în armonie unii cu altii, însa Satana se lupta sa încurce planurile Lui si vine si el cu oferta lui, mincinoasa. El e tatal minciunii si al mândriei, iar adeptii sai sunt asemenea lui. Asa a aparut sclavia în lume, unii s-au considerat mai superiori, din mândrie, si i-au exploatat pe altii aflati în situatii si stari mai defavorabile, sa le slujeasca si sa le aduca lor profit. Astazi dorinta celor îmbogatiti si a celor care doresc asta, e una asemanatoare, chiar daca nu mai e vorba de o sclavie clasica. Datorita unor conjuncturi, unii se situeaza deasupra altora si se folosesc de munca acelora, platindu-i dupa bunul lor plac, cât mai putin (ori, daca s-ar inversa rolurile, nici lor nu le-ar conveni si ar spune ca nu e drept, ca nu e corect). E un proverb care zice Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Si proverbele, învatatura si întelepciunea, sunt pentru practica, nu doar teorie.

Dar, sa nu uitam, mult mai grav este ca suntem sclavi fara sa constientizam acest lucru. Suntem sclavii viciilor noastre, daca le avem. Dar exista o veste minunata ca putem fi eliberati (pe deplin). Domnul Isus tocmai de aceea a venit în lumea noastra ca noi sa avem viata si s-o avem din besug. El a zis:

„Veti afla adevarul si adevarul va va face slobozi… ”

„Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.”

Ceea ce-l elibereaza pe om nu e altceva decât adevarul. Sa cautam sa pricepem acest fapt. Daca umblam la scoala, doar adevarul ne va elibera de limitari si ne va promova treptat în clasele superioare. Fara adevarul cunostintelor necesare nu vom putea urca. Fie ca e vorba de cele de la limba româna sau de la matematica, fara cunostintele simple, începatoare nu vom putea cladi deasupra. Vom porni de la elementele matematice elementare spre cele mai complexe. Apoi, examenul de Bacalaureat va fi la îndemâna noastra cunoscând adevarul despre toate subiectele materiilor de cultura generala necesare. Doar adevarul ne poate elibera.

Dar acum a coborât înaintea noastra Învatatorul si Creatorul nostru si al întelepciunii si al tuturor cunostintelor si al priceperii, ca sa ne elibereze pe deplin din orice robie si neputinta. El doreste sa ne dea adevarata viata, plina de har si de adevar. Dar nu o putem primi daca nu iubim adevarul si pe cel care este Adevarul. ( Isus a spus: Eu sunt calea, adevarul si viata.- Ioan, 14.6).

Atunci vom avea adevarul si viata, când vom începe sa ne întoarcem fata de la minciuna si mândrie si ne vom ridica ochii (din genunchi) catre Dumnezeu, Lumina lumii. El da har celor smeriti. Când venim la El ca la un Tata, când întelegem ca e singura solutie.

***

THE GRACE CARD

Filmul crestin THE GRACE CARD – Cardul Harului prezinta în mod plastic lucrarea harului în viata unor oameni. Actiunea se petrece în zilele noastre însa are radacini importante din vremea sclaviei din America secolului XIX.

În vremea razboiului dintre Nord si Sud (1861-1865), printre alte divergente, era si acela al sclaviei b, ine raspândit în Sud, iar în Nord Abraham Lincoln era marele conducator care dorea abolirea sclaviei.

Unul din marii fermieri de bumbac, din Sud, era John Escue, care a fost prins în mreaja harului lui Dumnezeu. El avea 2.000 de acri de pamânt si 100 de sclavi. I-a eliberat din proprie initiativa pe toti si le-a dat fiecaruia câte 10 acri de pamânt. Dar a mai facut ceva. Le-a cerut iertare tuturor sclavilor. Si le-a cerut sa-i ierte si pe ceilalti proprietari de sclavi chiar daca aceia nu le vor cere iertare. Filmul prezinta ca adevarata o mica istorisire. John Escue i-a dat o Biblie unui copil de culoare de 8 ani, pe care a scris data, 31 mai 1884, iar micutul copil, care fusese învatat de John Escue sa citeasca si sa scrie, avea in acea Biblie inscrisa o promisiune “semn de carte” (Card):

„Promit ca ma rog în fiecare zi pentru dv. Si va rog sa ma iertati cum va iert si eu. Si voi fi prietenul dv. întotdeauna. Wendall P. Wright”

Lectia de fata a ajuns la urmasul acelui Wendall P. Wright, Sam Wright, care era politist într-o localitate, în care lucra si în postura de pastor începator. Tânarul pastor, Sam Wright, lectia harului de care vorbim aici a primit-o în partasia pe care o avea cu bunicul lui, nepot al acelui copil de 8 ani!

Despre primul martir, Stefan, Faptele apostolilor consemneaza ca Stefan era plin de har si de putere si facea minuni si semne în norod.. (Fapte, 6.8)

Apostolii marturiseau cu multa putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. (Fapte, 4.33).

Întelegem ca harul e foarte important, e cheia succesului în scaparea de sclavia si robia pacatului.

Bunicul de azi avea acea Biblie cu Cardul harului si vorbea acum cu nepotul lui, pastorul Sam Wright, iar la cele auzite, a zis:

– Dragut!

– Dragut? Asta a devenit lucrarea vietii lui. Dumnezeu l-a pus pe acest pamânt cu acest scop. Probabil a transformat câteva vieti si câteva inimi. Probabil a tinut la distanta pe unii care aveau de gând sa linseze…, si câtiva scandalagii. Despre asta vorbesc. Asta e ideea. Asta e harul. Împacarea începe cu iertarea. Asta e singurul lucru care face diferenta. Nu subestima niciodata puterea harului, baiete. Harul e puternic.

Împacarea începere de la iertare!

Noi toti L-am rastignit pe Domnul Vietii – Isus – pe lemnul Crucii la Golgota. Cu totii am strigat: La moarte! Sa fie rastigmit! Rastigneste-L!

Doar un tâlhar si un sutas au crezut ca El e Fiul lui Dumnezeu si e neprihanit!

Trebuie sa ne împacam cu Dumnezeu pentru a fi iertati. Sa recunoastem pacatul neascultarii si pretuirii Jertfei lui Isus. Sa venim cu credinta si pocainta la El, ca sa capatam îndurare si har.

Apoi, concret, fata de oamenii cu care suntem în contact, în colaborare (familie, vecini, serviciu, biserica) sa avem spre ei o atitudine practica de Card al Harului (în alb- completat, cu numele…):

„Promit ca ma rog în fiecare zi pentru dv. Si va rog sa ma iertati cum va iert si eu. Si voi fi prietenul dv. întotdeauna. s.s. Descifrabil!”

Glorie Harului lui Dumnezeu! Amin.

Doar un sutas si un talhar

Învată de la păsări, de mărtișor

On February 29, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

Rodica Botan

Azi dimineata m-am hotarât sa ma duc la servici la ora obisnuita – sa nu mai lucrez atâta peste program. De fapt Susen – doamna de la taxe, m-a sfatuit sa o iau cu binisorul ca nu-mi ajuta la nimic decât ca îi dau mai mult lui Sam (guvernului american).

Asa ca…azi, dis de dimineata, m-am lenevit mai mult, dar am si decoperit ceva nou…si minunat… Continue reading “Învată de la păsări, de mărtișor” →

Oameni si lacrimi

On February 28, 2012 By nelursIn EssaysLeave a comment

VAVILA POPOVICI

Tristetile lacatuite în sufletele noastre

le deschidem în fata icoanelor sau a cerului;

de cele mai multe ori ele sunt însotite

de plâns înabusit si de lacrimi.

Fiecarui om, indiferent de vârsta, sex sau temperament, lacrimile i-au udat fata macar o singura data de-a lungul vietii, unora chiar de nenumarate ori. Lacrimile de obicei tâsnesc si se rostogolesc cu repeziciune pe obraz, nu pot fi stavilite, indiferent de forta psihica prin care comandam sa le oprim, dar uneori sunt atât de grele încât ochilor le este greu a le plânge si atunci se opresc în unghiul ochiului. Când se pravalesc pe obraji sub forma unor boabe transparente cu gust sarat, sau ca un râu în cascada, elibereaza tensiuni si multa energie. Numai omul plânge cu lacrimi, numai omului i-a dat Dumnezeu lacrimi de bucurie, de fericire, de durere, de dor… Lacrimile tamaduiesc si uneori dau stralucire vietii. Ele sunt cuvinte, fraze, pe care inima nu este în stare sa le rosteasca în anumite momente. Voltaire spunea ca ele sunt limba tacuta a durerii.

Apar ca o reactie la un stimul emotional foarte puternic. În acele momente cuvintele sunt prea lipsite de putere sa vorbeasca despre ceea ce este în sufletul nostru si lasam lacrimile sa spuna… Ele sunt însotite de suspine sau hohote de plâns. De cele mai multe ori, suntem chiar stigmatizati si învinuiti pentru ele; suntem sfatuiti de a ne controla aceasta reactie a organismului; suntem acuzati de slabiciune sau lipsa de demnitate, pe când ele sunt expresia sinceritatii sentimentelor noastre si ne fac sa devenim mai puternici. Când plânsul s-a terminat, inima se petrifica. Lipsa de nadejde ia forma unei mândrii, suntem gata de lupta pentru binele nostru, a celor de lânga noi.

Se spune ca omul la începuturile sale nu cunostea lacrimile, decât fericirea raiului. Când a pierdut aceasta fericire i s-au dat lacrimile pentru a suplini golul lasat în suflet, în urma pierderii fericirii ceresti. ?i de atunci omul îsi gaseste mângâierea în lacrimi.

Oamenii sunt înclinati din fire spre a varsa lacrimi, de aceea despre ele se spune ca sunt lacrimi firesti. Dar mai sunt lacrimile pacatoase pe care le varsa cei fatarnici, prefacuti, din dorinta de a fi pe placul oamenilor, precum si lacrimi varsate din rautate, atunci când cineva nu are putinta de a face un rau pe care-l planuise, si ele sunt numite lacrimi de necaz. Se mai spune ca astfel de lacrimi le avea Nero, împaratul roman homosexual, incestuos, ucigas si nebun, cel pe care crestinii îl vedeau ca pe antihrist.

Plânsul ne zguduie trupul si pricinuieste în el o durere si o suferinta chinuitoare. În faza înaintata, nu mai e un plâns al ochilor, ci devine o forma de „descarcare” psihica. În urma apare o slabiciune, chiar si la cei rabdatori si puternici, dar ea se transforma curând în putere si aceasta creste progresiv, nascând speranta. Ne simtim mult mai bine dupa ce am plâns.

Credinta este ca femeile sunt mai predispuse la aceasta reactie, ele plâng mai usor sau mai mult. Parca Victor Hugo spunea ca femeia este invincibila prin lacrimi, ca ratiunea pe cât este de convingatoare, pe atât lacrimile sunt cele care ne înduioseaza sufletul… Un poem pe care l-am scris cândva se încheia astfel: „Nu râdeti, o femeie nu plânge-n zadar,/ plânge când în suflet îsi face cuib disperarea,/ când simte fiorul singuratatii!/ Pe scara lacrimilor femeia urca spre cer,/ izvorul lacrimilor ei nu seaca, / durerea din adâncul sufletului îl hraneste./ Poate a pedepsit-o, Dumnezeu,/ poate a vrut s-o ajute?

Oamenii de stiinta au concluzionat ca plânsul ajuta fiintele sa se linisteasca, alunga sentimentul de tristete adânca si aceasta se datoreaza eliminarii anumitor hormoni si substante chimice, prin intermediul lacrimilor. De aceea dupa plâns, suntem mai relaxati si parca începem sa vedem lucrurile altfel, judecata ni se limpezeste, tensiunea acumulata eliberându-se prin aceasta supapa a organismului nostru. Nu este rusinos sa plângi, dar se pare ca varsarea de lacrimi cere o oarecare intimitate: plângi în fata icoanei, plângi în fata fiintei iubite care te-a ranit sau pe care ai ranit-o, plângi si ceri mângâiere cuiva din apropiere, pentru a-ti usura durerea pricinuita din cine stie ce cauza. Pentru plâns ca si pentru rugaciunea cu glas tare este nevoie uneori de însingurare. Plânsul apartine omului dar si creatiei necuvântatoare, diferenta facând-o faptul ca atunci când creatia plânge, o face fara lacrimi. Dupa varsarea lacrimilor sufletul si trupul omului se racoresc, se bucura de o liniste si de cele mai multe ori de speranta. Sufletul parca se trezeste la glasul plânsului si parca se patrunde el însusi de simtamântul plânsului, fiindca, dupa cum spunea Emil Cioran: „o lacrima întotdeauna are radacini mai adânci decât un zâmbet”.

Plânsul este dispozitia trista a sufletului, pricinuita de lipsa celor dorite si de constientizarea celor pierdute… Plângem, iata, când vedem natura cum se dezlantuie fara pic de mila si nu putem lupta cu imensa-i forta. Plângem pentru noi si pentru semeni, fiindca îi iubim, fiindca ne pasa… Câte lacrimi au fost varsate în tara noastra, dar nu numai, în zile lunii februarie ale acestei ierni, cu ninsori abundente, temperaturi extrem de scazute? Au fost lacrimi varsate în întunericul noptii din casele oamenilor, în asteptarea zorilor zilei si a minunii unui ajutor din partea lui Dumnezeu si a semenilor. Dar lacrimile celor care si-au îngropat mortii gasiti sub nametii care au pus stapânire pe suprafete mari de pamânt? Case strivite de nameti, drumuri inaccesibile, oameni înghetati de frig în case… „Albul care se întinde cât vezi cu ochii îti provoaca doua iluzii: prima – ca e ceata si te miri cumva ca i-au lasat sa ridice elicopterul de la sol pe vremea asta. A doua, ca vei ateriza într-o mica asezare cu igluuri, piei de foca, gustari din carne de ren si un bun venit într-o limba ciudata. Si, daca n-ai vedea dreptunghiurile negre de padure desfrunzita si contururile gri ale caselor, nu ti-ar fi greu sa crezi ca ai plecat la drum cu un scop polar, nu umanitar, ” scrie Raluca Ion în ziarul Gândul, impresiile avute la traversarea zonelor cu elicopterul. Sigur ca s-a actionat cât s-a putut pentru salvarea oamenilor, din datorie si din iubire de semeni, dar au fost si asteptari din cauza stihiilor vremii, când bolnavii de inima, de diabet, n-au mai avut medicamente, câteva femei au nascut prematur din cauza spaimei; oamenii au iesit din case prin tunelurile pe care si le-au sapat sau li s-au sapat prin zapada, ajungând la magazine si gasind rafturile goale. Când au vazut pe cei ce au venit sa-i ajute, s-au plâns de o multime de nevoi, dar au simtit, ca tot românul si nevoia sa râda. „Uitati-va la omul asta, are nevoie de lame de ras. Nu vedeti cât i-a crescut mustata?”, a glumit o matusa vesela. C-asa-i românul, stie sa faca uneori si haz de necaz.

Închei tot cu cuvintele cinicului Voltaire: „Cândva totul va fi bine, iata speranta, acum totul este bine, iata iluzia!”

Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina

CARAGIALE SI EMINESCU

On February 28, 2012 By nelursIn Culture, Essays, literatureLeave a comment

ION IONESCU BUCOVU

În toamna anului 1868 Caragiale era elev la cursul de declamatiune al lui Costache Caragiali. Avea numai 16 ani, un tânar bine legat, cu studiile întrerupte si pus pe capatuiala.

În anul 1868, adunat de pe drumuri de Costache Caragiale, Eminescu, se ataseaza de trupa lui de teatru . Vazând în el un copiator de texte excelent, cu un scris impecabil, si iubitor de teatru, Costache Caragiale îl angajaza ca sufleor si copist la Teatrul National.

Soarta face ca acum sa se întâlneasca cei doi mari scriitori, Caragiale si Mihai Eminescu.

Întânlirea lor e unul din cele mai frumoase episoade ale vietii noastre literare. Un adolescent, cu studii întrerupte, setos de cultura, aruncat prea devreme în vâltoarea vietii e pus fata în fata cu un tânar pribeag, fugit de acasa, razvratit contra scoalei si gasind timp, între munci istovitoare, sa-si înzestreze sufletul cu o comoara de cunostinte.

Cu doi ani mai mare decât Carageale, Mihai se investeste în ochii acestuia ca un tânar de exceptie. Eminescu îi aparuse frumos ca o scluptura antica sau ca un sfânt harazit muceniciei. Cu un temperament pasionant, cu alternante de euforie si tristete ce-i caracteriza vârsta adulta, ramâne impresionat de personalitatea lui. ,,E prea frumos sa fie adevarat!” avea sa exclame Caragiale mai târziu, aducându-si aminte de întâlnire.

Si lui Eminescu figura lui Caragiale la 16 ani i s-a parut a fi a unui dandy îmbracat bine, cu multe cunostinte literare, dar si un mare iubitor de teatru. Acum în aceasta sesiune teatrala dintre anii 1868 ai 1869 s-a înfiripat marea lor camaraderie. Peste toate deosebirile de temperament, care vor fi fost net conturate, îi va fi unit o egala pasiune pentru literatura.

Câte discutii s-au depanat între dânsii, în ceasurile lor libere, petrecute laolalta, între doua spectacole, sau în dosul scenei, ne putem închipui. Pasiunii pentru idei a lui Mihai se potrivea demonul dialectic al lui Ion Luca, iscoditor, iubitor de contraziceri, dar ai de cultura.

Caragiale a fost martor si la plecarea lui Eminescu la Viena, însotit de fratele sau, Iorgu. De aici înainte se vor fi întâlnit ocazional poate, dar nu mai sunt date care sa ateste legaturile lor. Între timp Eminescu se distinge prin cultura lui, prin poeziile scrise si publicate la ,,Convorbiri literare”. Maiorescu îl lauda în ,,Directia noua”(1872), punându-l imediat dupa Alecsandri. Sa fi stârnit aceste succese ale poetului invidia lui Caragiale?

În toamna anului 1877, Eminescu vine la ziarul„Timpul” în Bucureati adus de Maiorescu. Având nevoie de redactori, Eminescu se grabeste sa-l cheme în redactie pe Caragiale, spunând ca un altul mai bun ca el nu exista în tot Bucurestiul. Se vede treaba ca Eminescu îi urmarea mersul lui la ziarele „Claponul” si „Calendarul Claponului”sau la „Ghimpele”. Primele articole ale lui Caragiale de la „ Timpul”, „National-liberarii” si „ Liberalii ai conservatorii” nu au darul sa atraga atentia sefilor junimisti precum articolele lui Eminescu. Slavici, lucrând împreuna cu cei doi la ziar, ne-a lasat cele mai pretioase amintiri despre atmosfera redactionala si despre prietenia dintre Eminescu si Caragiale. Cu „Roma învinsa”, Caragiale patrunde la Junimea. Cu talentul sau scenic, a prezentat junimistilor piesa aproape jucata de el, mimând, gesticulând ai rostind apasat vorbele, dând întietate graiului vorbit asupra limbii literare. Cei trei pusesera la cale sa scrie si o „ Gramatica”, împartindu-ai rolurile, Eminescu- etimologia, Caragiale cu sintaxa si Slavici cu topica, proiect care nu s-a finalizat niciodata. Ca sa învete de la Eminescu, Caragiale juca rolul lui „gica-contra” tratând drept moftangii pe Kant ai pe Schopenhauer, ascultând pe Eminescu cu adevarate lectii de filozofie. Dupa ceasuri lungi în redactie ei se cautau si prin oras, izolându-se la nesfârsite taclale. Cei doi îsi câstigasera întietatea si la Junimea, unde, cu toate ca erau cei mai tineri, îsi câstigasera un adevarat prestigiu prin precizia si fermitatea vederilor critice. Eminescu se multumea cu încuviintarea lui Maiorescu ai se bucura de admiratia muta a lui Caragiale, „Las’ c-a tacut si hâtrul de Caragiale!” Slavici ne spune ca „era o placere nu numai pentru dânsii ci si pentru oricine care vedea cum petrec împreuna.”

La ziarul ,,Timpul”, Caragiale tragea mâta de coada, lasând beleaua mai mult pe Eminescu si Slavici.

Dupa ce a participat câtva timp la sedintele Junimii din Bucuresti, îsi schimba atitudinea dintrodata si-l ataca si pe Titu Maiorescu, care l-a primit în casa lui si l-a publicat în revista. Tine conferinae împotriva-i, desi mai târziu l-a lingusit prin telegrame. Marele critic l-a calificat ,,canalie” si n-a mai vrut sa aiba cu el decât relatii,, literare”.

Caragiale era un,,graeculus” înfigaret si foarte agil. Observând ca nu-i poate întrece pe Eminescu în poezie si pe Slavici în proza, el se axeaza pe comedie, continuând pe Alecsandri, sfatuit si de Eminescu, care vazuse în el un bun comediant. ,,Junele pesimist, sceptic si cinic”-cum îl caracterizase Eminescu, se desfasura în voie. Lipsit de scrupule, persiflant, darâmator de valori, indiferent la morala, zeflemist, negativist din principiu, polemist redutabil, încrezut peste masura în puterile lui, Caragiale nu se putea sa nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de alta talie etica ai artistica.

Primul conflict deschis cu Eminescu a fost atunci când Caragiale i-a sustras niste acte compromitatoare pentru Costake Roseti din sertarul ziarisului Eminescu si i le-a dat ,,andrisantului”. Dupa opt zile de absenta din redactie, Caragiale este numit inspector scolar cu 800 de lei pe luna de catre „andrisant”.

Colaborarea lui Caragiale la „Timpul” s-a prelungit din primavara anului 1878 pâna la mijlocul anului 1881, când a trebuit sa paraseasca redactia, silit din motive pe care numai el le cunoaste. Istoriografia literara ne vorbeste ai de ruptura prieteniei dintre ei, la mijloc fiind mai multe cauze, dar cea mai plauzibila ramâne femeia care juca un rol dublu pentru Eminescu, adica Veronica Micle. Pe Veronica Micle Caragiale o cunoscuse prin intermediul lui Eminescu cu ocazia vizitelor ei la Bucuresti. Femeia era frumoasa si atragea atentia barbatilor, mai ales lui Caragiale care era un amorez tip Rica Venturiano. Ocazia se iveste tocmai când Eminescu este în conflict cu Veronica. Numirea lui Caragiale ca revizor scolar pe judetele Neamt-Suceava în anul 1881 cade bine dramaturgului care-si gaseste consolare în casa femeii fie la Târgu-Neamt, fie la Iasi. Cei doi au întretinut si o corespondenta, dar Caragiale, fiind un om secret în materie de amor, a rupt scrisorile de la Veronica. Si nici Veronica nu le-a pastrat pe-ale lui. Daca le pastra poate posteritatea avea sa cunoasca mult mai multe taine din relatia lor.

Numit revizor scolar pe circumscriptia Neamt-Suceava, I. L. Caragiale o asalteaza pe Veronica Micle, cu atentiile lui de amorez si vestile sale proaste despre Mihai. Fostul prieten îl critica pe Mihai fata de ea tocmai în perioada când femeia trecea printr-o epoca de suparare cu poetul. Scipione Badescu îl pune în garda pe Eminescu despre legaturile lui Caragiale cu Veronica la Târgu-Neamt, legaturi fanteziste si exagerate de informator. Veronica l-a primit pe Caragiale în casa ei si l-a ascultat. L-a rândul ei, i-a destainuit si ea secretul despre ,,boala” lui, ,,pacat” pentru care Eminescu o iarta. Eminescu s-a manifestat de mai multe ori „într-un acces de gelozie!” fata de Caragiale.Se spune ca chiar ar fi vrut sa-l împuste cu un pistol pe care i-l fluturase pe la nas.

Nu l-a iertat însa niciodata pe Caragiale pentru comportarea sa si i-a cerut sa restituie scrisorile primite de la Veronica. O asemenea scena dura se întâmpla chiar într-una din sedinaele Junimii, în casa Kremnitzilor, de Craciun, când cei doi scriitori se cearta ca la usa cortului, ,,dimpotriva Eminescu si Caragiali certându-se unul cu altul”( Maiorescu).

Veronica nu era disponibila sa faca,, prostia” de a se îndragosti de Caragiale, Junimiasii, în frunte cu Titu Maiorescu, încurajau aceasta dihonie, pentru a-l desparti pe poet de femeia iubita, mai ales ca Eminescu îi propusese casatoria.

Titu Maiorescu merge mai departe si insinueaza o intriga specifica lui Caragiale cum ca dramaturgul ,,i-a însirat pe toti prietenii intimi ai d-nei Micle, printre care si el însusi”.

Duiliu Zamfirescu într-o scrisoare catre Titu Maiorescu îl caracteriza astfel pe Caragiale: Ce pacat ca nu se poate face nimic dintr-un asemenea om! Firea l-a înzestrat bine ai viata l-a tentat cu toate prefacatoriile si bunurile ei: a fost sarac, a fost bogat, a avut slujbe, le-a pierdut; o fi iubit probabil si o fi fost iubit, niciodata nu si-a uitat menirea, pe care cel ce l-a zamislit se pare ca i-a suflat-o la ureche, dupa ce l-a gatit, zicându-i, cu un picior în spate: „du-te sa fii trivial!”

La moartea poetului, printre necrologul lui Caragiale, strabate un sentiment de regret, un fel de mea culpa, pentru ce i-a facut poetului.

Cu toata bârfa lumii, Eminescu a fost alaturi de Veronica pâna la sfârsitul vietii. O fotografie, descoperita recent, îl arata pe Eminescu lânga femeia iubita iesind de la teatru, chiar cu un an înainte de a-si da obstescul sfârsit. Iar zeflemistul Caragiale în fata dueleaza cu actorul Stefan Iulian, departe de fostul sau prieten din tinerete.

27 februarie 2012

Noapte de iarna

On February 28, 2012 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Cârdei V. Mariana

In zapada afanata
ce se troienea in noapte.
ne tranteam usor pe spate,
lasand a noastre amprente
pe jos insirate.

Ne distram privind apoi
urmele-n zapada,
ce pareau fantastici Yeti
dansand tumultuos, ardent,
intr-o sarabanda.

Ne agatam de cate o craca
scuturand zapada,
albi, din cap pana-n picioare,
imi furai o sarutare
si incepea joaca.

Alergai ca sa ma prinzi,
mijlocelul sa-mi cuprinzi,
te-mbratisam imbujorata,
si-ti dadeam si eu apoi,
sarutarea inapoi.

Ajungeam tarziu acasa,
focul stins, perdeaua trasa,
dar o noapte asa frumoasa
nu se uita niciodata…
azi, am parul nins.

REMODELARE…

On February 28, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

Rodica Botan

“Imagineaza-ti ca esti o casa vie. Dumnezeu vine si reconstruieste casa. Prima data, probabil, ai sa întelegi ce face. Repara scurgerea si gaurile din acoperis si chestii de-astea; stii ca treburile astea trebuie facute asa ca nu esti surprins de loc. Dar deodata, El începe sa darâme casa într-un fel în care cu adevarat doare si parca nici nu face sens. Ce are de gând? Explicatia este ca El construieste o cu totul alta casa decât cea pe care ti-ai imaginat-o tu, adaugând o noua aripa acasei aici. Continue reading “REMODELARE…” →

REMODELARE

On February 28, 2012 By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Rodica Botan

“Imagine yourself as a living house. God comes in to rebuild that house. At first, perhaps, you can understand what He is doing. He is getting the drains right and stopping the leaks in the roof and so on; you knew that those jobs needed doing and so you are not surprised. But presently He starts knocking the house about in a way that hurts abominably and does not seem to make any sense. What on earth is He up to? The explanation is that He is building quite a different house from the one you thought of – throwing out a new wing here, putting on an extra floor there, running up towers, making courtyards. You thought you were being made into a decent little cottage: but He is building a palace. He intends to come and live in it Himself.”

C.S. Lewis, Mere Christianity

GHINIONUL DE A FI MOLDO-VALAH

On February 28, 2012 By nelursIn RomaniaLeave a comment

Viorel ROMAN

500 de ani au supravietuit moldo-valahi sub cea mai incompetenta administratie din lume, cea turco-fanariota, 50 de ani sub cea sovietica. Acuma ei sunt în Europa numai aparent, pentru ca noua statuie a lui Kemal Atataturk de pe Calea Victoriei si faptul ca în locul „Aeroflot”-ului rus s-a instalat la Bucuresti „Turkish Air” pe Magheru… sunt indicii mai sigure.

Moldo-valahii sunt în continuare provinciali turco-pravoslavnici, chiar daca bacsisul se cheama acuma comision si UE e Înalta Poarta. De la vladica la opinca nu s-a schimbat mai nimic. Vezi pe http://www.viorel-roman.ro (Scrisoarea deschisa adresata poporului român de arhimandritul Iustin Parvu) si pe http://www.badpolitics.ro (Lucian Croitoru: În România nu e capitalism, clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia).

Chiar si presedintii moldo-valahii au o soarta ca sub fanarioti. Ceausescu e lichidat, Iliescu a lichidat economia, Constantinescu s-a auto lichidat, Basescu resemnat îi pregateste pe Ungureanu & Tismaneanu cel Tânar sa-i convinga pe naivi ca o forma fara fond, statul lui, o fictiune dependenta de FMI, e compatibil cu Europa. Cam cum au încercat si esuat sub sovietici si Ana Pauker & Tismaneanu cel Batrân.

Noua clasa politica imita numai establishment-ul din vest. Cutumele turco-fanariote sunt însa cât se poate de reale. Voda e deasupra legii si cu boierii cei mari decid totul în Consiliul Suprem de Aparare al ?arii. Baronii locali, boierii mici si mazilitii îsi cumpara imunitatea cum pot si chiar trebuie sa suporte procese de coruptie, acum la moda.

Totul s-a privatizat, învatamântul, sanatatea, siguranta personala si armata. Cei care supravietuiesc cu câtiva euro pe zi sub administratia de la Bucuresti n-au încotro. Asa ca nu-i surprinzator ca milioane fug în UE. Oricum, din toate timpurile, numai în Europa s-au putut afirma Enescu, Brâncusi, Vlaicu, Vuia, Coanda, Cioran, Eliade etc. Putin probabil ca în cultura de anonimat de la Portile Orientului ar fi iesit din mediocritate.

La moldo-valahi nu exista o clasa de mijloc sau o burghezie nationala, ca în occident, ci numai intermediari, agenti, dealer, vatafi, interlopi, care cu totii sunt hotarâti sa distruga orice sansa de integrare reala în Europa, pentru ca ei nu au o religie, ci popi, care ierta mai mult decât pot ei fura. Zeci de miliarde de euro le stau la dispozitie de la UE ca sa modernizeze tara, dar ei nu le folosesc pentru ca ar trebui sa dea socoteala pentru ei.

Nu mai exista banci sau întreprinderi autohtone notabile, ci numa filiale a unor banci si companii straine. Totul depinde de buget si de sansa de a primi contracte privilegiate, bineînteles în cârdasie. Contractele, examenele, licentele, locurile de munca, aprobarile devin facile numai prin coruptie, influenta, spaga etc. Capitalism de cumetrie.

De la buget se fura usor, observa si arhimandritul Parvu: Slujbasii tarii, caftanitii vând la pret de piatra seaca si fier vechi bunurile realizate de tine, sub obladuirea sefilor lor, împart banii, apoi sunt judecati de ochii lumii si primesc pedepse cu suspendare, adica multumesc, la revedere, te chemam noi când avem nevoie de serviciile tale. Consilierul BNR, Croitoru e pe aceiasi linie: clicile antreprenorilor de carton ale politicienilor nu se îmbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe bani proprii, ci din alocarile de la buget. Cei care platesc impozite si taxe au ghinionul de a fi moldo-valahi, români captivi.

Prof.Univ. Dr. Viorel ROMAN

http://www.viorel-roman.ro

Bremen

22 februarie 2012

VISUL

On February 27, 2012 By nelursIn poetryLeave a comment

Domnului Sef de Birou, Enachescu Nicolae

Azi, s-a pensionat un om.

A plecat sa isi mai vada,

De un stup, sau de un pom.

Sau nepotii din livada.

A fost sef, si el, aici.

In uzina cea de vise.

Unde toti am intrat mici,

Si ramânem, pare-mi-se.

Câta viata n-am visat,

Sa ajungem sus, la stele,

Si venim, de-unde-am plecat,

Albi pe crestet, de la ele.

Vin nepoti, si vin copii,

Sa viseze in uzina,

Altii, albi, a hodini

Se retrag in radacina.

Iar uzina cea de vis

Le imparte, ieri, ca mâine,

Daca nu un paradis,

Macar zilnica lui pâine.

27 februarie 2012

ÎNTRE REAL ȘI VIRTUAL

On February 27, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Natura Umana2 Comments

Impactul tehnologiei asupra vieții spirituale

Text adaptat: Conferința ÎNTRE REAL ȘI VIRTUAL – prof.dr. Emil Bartoș, Casa de cultură Gherla – 25 Februarie 2012

„Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.”

1 Tesaloniceni, 5.21

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”

1 Corinteni, 6.12

Se spune că obiceiul e a doua natură a omului. Dar iată câteva cugetări despre substantivul obicei pentru a ne edifica cât mai bine asupra înțelesului acestui cuvânt și a ceea ce poate aduce un obicei în viața noastră Continue reading “ÎNTRE REAL ȘI VIRTUAL” →

Pe piatra aspră a vietii

On February 27, 2012 By nelursIn Credinta, Educatie, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

Nicolae Moldoveanu

Pe piatra aspră a vietii sa lasi o dâră fină,

Din aurul virtutii, din sfânta lui lumină.

Tu ești chemat, tu ești chemat

Să fii creștin cu-adevărat!

Și-n mâna ce-ti loveste a vietii tale floare,

Sa lasi parfumul dulce, ca dar spre- nviorare. Continue reading “Pe piatra aspră a vietii” →

DIMINEATA POETILOR

On February 26, 2012 By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Elisabeta IOSIF

„Dimineata poetilor” – întâlnirea din ajunul Martisorului

„În farâmiturile ramase dintr-un foarte îndepartat banchet al zeilor,

sarbatoarea este în acelasi timp punte, bucla si vârtej”

Constantin Noica

O sarbatoare a însemnat si aceasta reuniune a scriitorilor Filialei Bucuresti a Ligii Scriitorilor Români spre sfârsitul lunii februarie a acestui an, 2012, dupa o iarna viforoasa, nastrusnica, de numai trei saptamâni, într-o zi cu mult soare si de renastere a primaverii.

Snurul rosu-alb, considerat si o „funie a anului”, împletind cele doua anotimpuri, iarna-vara, simbolizeaza si traditiile Dochiei, belsugul si frumusetea, oferirea lui fiind un dar pentru sanatate

„Te leg prin alb, mereu, cu inocenta mea,/

Dezleg prin rosu, de deochi, mereu o stea,/

Pe fruntea ta. În Martie îti strâng din jur,/

Dorinta si ardoarea mea.

Si-a zilelor din snur…”

(Elisabeta Iosif).

„Primavara – ger si ghiocei/

zâmbet pe frunza verde/

abur în aer.

Muguri – geamat de muguri/

roua cu ochi luminosi/

berze pe ape”

(Viorel Gongu) .

Asadar, un dar si o sarbatoare a însemnat si recitalul poetilor bucuresteni prezenti la aceasta reuniune literara (Ana Maria Balas, Stefan Lucian Muresanu, Elis Râpeanu, Viorel Gongu, Elisabeta Iosif, Vasilica Ilie, Constantin Stroe), poeme onorate cu momente muzicale alcatuite de pianista-poeta, Maria Calleya.

Aceasta „Dimineata a poetilor” este, de fapt, o continuitate a unui „Proiect cultural”, început în 2011 cu concursul Bibliotecii Municipale Sadoveanu din Bucuresti, a tinerilor si profesorilor Colegiului National de Muzica George Enescu, a studentilor Universitatii Hyperion si a revistei Art aut. În anul 2012 acest proiect – program se va dezvolta într-o manifestare culturala intitulata „Confluente”, dorindu-se o îmbinare a poeziei cu muzica si arta.

Elisabeta IOSIF

Presedinte LSR Bucuresti

26 februarie, 2011