Diplomat de cariera, Presedinte al Partidului Social Democrat (PSD) si al Senatului Romaniei, expert in integrarea europeana si euro-atlantica, Mircea Geoana este in prezent, una din figurile proeminente ale vietii politice romanesti. Dupa alegerea sa, la sfarsitul anului trecut, in functia de presedinte al Senatului Romaniei, Geoana declara ca in mandatul sau de patru ani va milita pentru depasirea orgoliilor si pentru stabilitate.In diaspora din lumea noua, Mircea Geoana s-a facut remarcat in calitate de ambasador al Romaniei in Statele Unite. Numirea sa are loc in 1996, cand dealtfel, Geoana devine, la 37 de ani, cel mai tanar ambasador din corpul diplomatic roman. Din 2000 pana in 2004, Mircea Geoana se afla in fruntea Ministerului Afacerilor Externe, fiind considerat unul dintre cei mai buni ministri ai guvernului Nastase.In decembrie 2006, in cursa pentru presedintia PSD, Mircea Geoana il surclaseaza pe Sorin Oprescu si obtine din nou, pozitia suprema in partid. Continue reading “Cum se vede Romania de la Washington? Interviu cu fostul amabasador al Romaniei in SUA, Mircea Geoana, despre imaginea tarii noastre in strainatate si relatiile cu diaspora”
Author: nelurs
"Mamelor noastre le datoram in cea mai mare masura, faptul ca astazi, Basarabia mai simte romaneste." Interviu cu Eugenia Guzun, redactor la Radio Romania Actualitati
Cand stai de vorba cu Eugenia Guzun, redactor la Radio Romania Actualitati, iti dai seama ca inaintea ta se afla un intelectual, un om bogat sufleteste, un patriot. Apartinand generatiei venita pe lume dupa foametea din 1947, precum si datorita originii sale basarabene, aceasta a avut ocazia sa vada scriindu-se istoria. Eugenia Guzun s-a nascut pe malurile Nistrului, in localitatea Criuleni, din centrul Basarabiei. A prins vremuri complicate, dar s-a bucurat si de sansa de a fi intalnit oameni interesanti si de a studia cu profesori eruditi. Despre zile frumoase si senine, dar si despre lipsuri, despre teama de a nu scapa cumva o vorba ca ai rude deportate in Siberia ori refugiate in Romania sau despre raziile facute in caminul studentesc de activistii de comsomol, Eugenia Guzun ne-a povestit cu har, cu modestie si cu un autentic simtamant al datoriei. Continue reading “"Mamelor noastre le datoram in cea mai mare masura, faptul ca astazi, Basarabia mai simte romaneste." Interviu cu Eugenia Guzun, redactor la Radio Romania Actualitati”
Zborul cazut intre aripi (1)
by Slavomir Almajan
Kelowna, British Columbia, Canada
Vom incerca sa patrundem, impreuna, prin labirintul gandului uman, in incercarea de a dovedi, prin Duhul, ca ignoranta sau lenea intelectuala sunt cauzele primare ale starii perpetue de conflict in care exista specia umana. Vom face asta ca sa intelegem ca Dumnezeu ne-a scris cu condeiul iubirii intr-un context maret pe care suntem datori sa-l citim.
Infatisat cu magnitudinea creatiei lui Dumnezeu, fie prin contemplare in spatiul intim al cugetarii individuale, fie prin rezonanta sufletului meu la scrierile marilor descoperitori de taine, ma gasesc in fata unei iminente nevoi de a ma refugia de prigoana propriei mele descoperiri: neputinta. Adancimea prapastiei dintre tanjirea tainica a spiritului si micimea coliviei tridimensionale a adancit in relieful sufletului meu albia fluviului de cantec si de plangere si a marcat curenti noi, independenti de furtunile exterioare, curenti ai unei alte fatete de cuprindere a ceea ce se vede si a ceea ce nu se vede. Acolo, panzele navigarilor mele poetice se intind in bataia unei noi intelegeri si, implicit, a unei noi atitudini fata de raportul meu cu colivia universului tridimensional in care sunt cuprins.
Alegerea este a mea!, mi-am zis, Pot ramane un mormant al viselor neimplinite ori descoperitorul noilor izvoare de mangaiere prin marcarea cailor de iesire. Vedeti, pana si zborul, simbolul libertatii, nu exista in spatiul actual decat prin corelarea lui cu aripile. Daca ar fi sa desenam diagrama arborelui genealogic al aripii, originea ei s-ar gasi in vremea de zamislire a primei respiratii. Apoi putem privi aerul ca fiind fondul acestui act. Prima privire in sus a Creatorului a creat locul aripii, apoi aripile si pasarea dintre ele. Zborul este cu totul altceva. Imi pare ca, asa cum nu poti vorbi despre originile vesniciei, nu poti vorbi nici despre originile zborului. Aici este impasul care nu poate fi depasit decat prin contemplarea tainica a inimii. Formulele matematice, inaltele aventuri ale spiritului analitic, teoriile cele mai sofisticate menite sa descifreze universul, puterea de patrundere a visului sau chiar a dorului, toate acestea devin unelte cu totul nepotrivite in cea mai inalta aventura a spiritului uman, deplina cunoastere. Dincolo de travaliul zilnic al omului social, dincolo de durerea omului ca fiinta muritoare, dincolo de nadejdea omului impovarat de timp, exista omul ca o intruchipare a aventurii de cunoastere. Vedeti, omul este, dupa intelegerea mea a Genesei, centrul creatiei lui Dumnezeu, el este cununa ei, el este singurul in care Dumnezeu a investit propria Lui suflare. Nu este greu sa deduci, ca urmare, ca tendinta lui de a patrunde dincolo de ceea ce se poate cunoaste in mod natural este absolut legitima. Continue reading “Zborul cazut intre aripi (1)”
WHY WILL PEOPLE FOLLOW THE ANTICHRIST?
Not long time ago Washington Post posted an article with a big title: JESUS OF SIBERIA and the beginning of this article explains the weird title:
“This past July, Kevin Sullivan, the Washington Post London correspondent, went to Siberia, 2,000 miles from Moscow, to interview a man who claims to be the reincarnation of Jesus Christ. Sergei Torop, now called Vissarion, “he who gives new life”, lives in a tiny new town built up around him which is named “Abode of Dawn” and is the spiritual leader of a new religion, Church of the Last Testament. He now has over 5,000 followers.”
The Lord Jesus Christ Himself warned us in the Scriptures that many people will come in His Name and that some of them will declare that they are are Messiah.
Not only the Jewish people, but the whole world in this age is expecting a messiah that will lead us to peace and prosperity. Continue reading “WHY WILL PEOPLE FOLLOW THE ANTICHRIST?”
Constiinta lucrului bine facut. Interviu cu Rodica Danciu, director la Scoala "Avram Iancu" din Dej, judetul Cluj
RODICA DANCIU, directoare la SCOALA „AVRAM IANCU” din DEJ, judetul CLUJ, s-a lasat condusa de un gând al lui Nicolae IORGA:
Nu spune niciodata “nu se poate”, ci incepe cu “sa vedem“. Gând pe care l-a tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fa. Ceea ce trebuie sa faci, sa si faci.
Acest principiu l-a aplicat totdeauna, oriunde s-a aflat. Fie atunci cand a predat la catedra geografia, fie ca director.
A indrumat generatii de elevi cu personalitati diferite, avand mereu in minte si in suflet principiul lucrului bine facut. Pentru ea, satisfactiile au venit in mod firesc, dar nu usor, in timp, ca o rasplata pentru munca, dragostea si seriozitatea cu care a stiut sa isi desfasoare activitatea de educator sau director.
Performanta scolara a discipolilor ei inseamna pentru Rodica Danciu o si mai mare implinire. Nu putini sunt cei care au optat pentru geografie, ca obiect de examen la bacalaureat, iar altii au ales geografia pentru viitorul lor in pregatirea universitara.
Scoala condusa de ea a prosperat atat pe linia performantei elevilor la diferitele olimpiade, dar mai ales printr-o pregatire omogena, de foarte buna calitate a majoritatii lor. Scoala „Avram Iancu” Dej, straluceste nu numai de curatenie si de o atmosfera prielnica practicarii unui invatamant sanatos, dar si prin implinirea aspiratiilor dascalilor la catedra. Pentru ei, nimic nu e mai inaltator decat sa vada ca munca si daruirea lor a dat rezultate excelente.
Rodica Danciu s-a nascut pe 10 februarie 1951 in Cotusca, in judetul Botosani. Isi aduce aminte cu mare placere de primele clase la care invatatoare i-a fost sora mamei, tanti Tincuta. Dupa absolvirea cursurilor preuniversitare in Botosani, Liceul „Mihai Eminescu”, dorea sa faca Medicina, dar mama a îndrumat-o spre Geografie, absolvind Institutul din Suceava în 1973.
Îmbratiseaza cariera pedagogica. Dupa ce a profesat în satul Podriga (Botosani) sau Tarlisua (Bistrita-Nasaud), satul unde s-a nascut Liviu Rebreanu, primeste postul de profesor titular la scoala „Mihai Eminescu” din Dej si la Scoala „Avram Iancu”-Dej.
Rodica Danciu locuieste in prezent in Dej, este casatorita, are o fiica, Adina, si patru nepoti (doua fete si doi baieti gemeni) si, impreuna cu ginerele, Nelu, traiesc in Hickory-NC, din 2004.
– Cum si de ce ati ales învatamântul pentru manifestarea personalitatii dvs. si câstigarea pâinii cea de toate zilele?
– Doream sa fac medicina, dar viata grea de atunci, a facut ca mama sa ma determine sa scurtez perioada de pregatire universitara si sa optez pentru geografie. Am simtit ca mi se potriveste si ca poate fi o alternativa viabila. Iubesc mult natura, drumetiile si calatoriile, trebuia sa stiu totul in amanunt, dar si sa impartasesc cu ceilalti ceea ce stiu, ceea ce vad, ceea ce iubesc. Asa se face ca pasul de a fi profesoara a venit de la sine. Nu cred ca as fi putut lucra într-un birou. Nu suport stereotipia, simt nevoia sa ies mereu din cotidianul anost, cum altfel decât inconjurata de copii! Imi place si stiu sa iau decizii. Nu trec indiferenta pe unde merg. Observ, constat si vad ce trebuie facut. Cu elevii am avut întotdeauna o relatie buna, calda. Am facut impreuna numeroase excursii în care ne-am cunoscut mai bine tara si pe noi insine…
– Cum ati ajuns pentru prima data directoare de scoala?
– Dupa 1989, s-a introdus pentru un timp regula ca directorul sa fie ales de colectivul de profesori-invatatori. Nu aspiram la asa ceva, dar colegii m-au ales. Am avut, laînceput, emotii mari. Ma întrebam, cum voi putea sa ma achit cu bine de sarcini într-o scoala care era si infiintata de curând? Scoala generala nr. 5 Dej, cu oameni noi, profesori si elevi, circa 45 de dascali si peste 700 elevi. Dar am luat-o pas cu pas.
Pricipiul care m-a calauzit a fost dupa o vorba a lui Nicolae Iorga, botosanean ca si mine: Nu spune niciodata “nu se poate”, ci începe cu “sa vedem“. Acest gând l-am tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fa. Ceea ce trebuie sa faci, sa si faci. Acest principiu l-am aplicat totdeaunat. Când am predat la catedra geografia, dar si in cei 16 ani de ani de directorat.
– Dar director la Scoala „Avram Iancu” cum ati devenit?
Banuiesc ca asta s-a întâmplat deoarece activitatea mea de director era bine cunoscuta la Inspectoratul Judetean Cluj, iar postul mi s-a propus ca o alternativa normala. Scoala „Avram Iancu” urma sa treaca prin schimbari de innoire. Asa se face ca trebuia sa vina si un nou manager. Aici activeaza peste 65 de cadre, didactice si nedidactice, si invata 850 elevi. Iar noua etapa a impus sustinerea unui concurs de ocupare a postului, atât in 2002, cât si in 2006, odata la patru ani.
– Cum arata o zi obisnuita la scoala?
La ora 7.30 sunt în scoala. Imi deschid “agenda” în care am trecute probemele în curs de rezolvare si de perspectiva. Îmi fixez obiectivele si sarcinile pentru ziua respectiva. Stabilesc prioritatile si intâlnirile pe care urmeaza sa le am. Ma consult cu directorul adjunct Dana Herineanu în organizarea, coordonarea si controlul activitatilor din scoala. Dau dispozitiile necesare (directorului adjunct si serviciilor, secretariat, contabilitate etc., dar si urmaresc sau îndrum aplicarea acestora. La baza sta planul manageral al scolii care se intocmeste la inceputul fiecarui an. Insa apar si multe situatii neprevazute, intâlniri cu parintii pentru diverse probleme, problemele elevilor indisciplinati, probleme medicale ale profesorilor-elevilor, intâlniri cu reprezentanti din Comunitatea locala (primaria, politia, biserica etc.) si altele. Exista si cazuri când trebuie sa particip la diferite activitati din cadrul Primariei, aniversari locale, deplasari la Inspectoratul scolar. Fiecare zi e unica. Se incheie dupa ora 16.00. Dar ai si satisfactia lucrului bine facut.
–Ce realizari deosebite aveti?
De la preluarea conducerii acestei scoli gândul meu a fost ca trebuie sa-i schimb imaginea. Fiind o scoala construita in 1964 am trecut imediat la executarea de proiecte de modernizare. Am realizat si obtinut aprobarea multor proiecte pentru înlocuirea usilor si ferestrelor, modernizarea sistemului deîncalzire prin dotarea cu o centrala proprie cu functionare pe gaz metan, acestea fiind realizate prin accesarea de fonduri europene. Scoala este zugravita frumos la interior-exterior si a devenit prezentabila! Am realizat si modernizarea mobilierului cu sprijinul unor organizatii nonguvernamentale, din lipsa fondurilor de la minister.
Pe de alta parte, am gasit solutii de dotare cu material didactic, materiale pentru laboratoarele de chimie, fizica, biologie. Dotarea cabinetelor de geografie , istorie si de logopedie (care deserveste toate scolile si gradinitele din oras).
Pe linie de invatamnat am cautat sa pun in valoare capacitatea profesionala a fiecarui cadru didactic. Le-am creat cadrul necesar si i-am stimulat, pe diverse cai, pentru a da randamentul optim. Elevii nostri au obtinut premii la olimpiade si concursuri locale, judetene si nationale.
– Ce activitate metodico-stiintifica aveti?
La nivelul scolii, judetului si la nivel national am participat la activitati diverse in cadrul comisiei metodice a profesorilor de geografie din Dej (pe care o conduc), a cercului pedagogic, realizand lucrari de specialitate prezentate la nivel de municipiu in sesiunile de comunicari. Am participat la conferinte organizate de societatea de geografie din Romania cu diverse lucrari. Am publicat lucrari stiintifice de specialitate in Revista Terra in Studia Universitatis Babes Bolyai Ca exemplu de lucrare, mentionez « Procese geodinamice in Bazinul Vaii Ilisua ».
– Va rugam sa ne vorbiti despre colaborarea cu colectivul didactic din scoala.
Colaborarea este foarte buna. Se bazeaza pe valori si principii morale binecunoscute, pe respect reciproc, pe accentul pus pe deontologia profesionala. Caut intotdeauna sa pun in valoare capacitatea si personalitatea celuilalt. Stiu ca este loc de mai bine.De aceea, initiativele colegilor sunt bine venite daca acestea duc la obtinerea performantelor scolare. Ca urmare, elevul are numai de castigat, si, totodata, noi ceilalti.
– Ce proiecte de parteneriat ati avut ?
Scoala nostra este parte la numeroase proiecte. Proiectele sunt grupate pe cinci mari teme: [1] Democratia-idealul tuturor (cu 12 proiecte); [2] Sanatatea pentru toti (cu 2 proiecte); [3] Mediul curat- premisa pentru sanatate (cu 4 proiecte); [4] Unitate in diversitate (cu 9 proiecte); [5] Arta pentru frumos (cu 3 proiecte).
– Ce finalitate au avut?
Majoritatea au avut finalizare si rezultate. Scoala si-a consolidat prestigiul bun. A crescut totodata nivelul civic al elevilor si profesorilor.
– Mentionati cazul uni proiect?
As mentiona proiectul european „e-Twinning Painea in Europa” care a avut ca scop dezvoltarea spiritului inovator si antreprenorial al elevilor din scoala noastra si o scoala din Slovacia. Finalitatea s-a concretizat intr-un targ de paine in 23 mai 2009 care a scos in evidenta, cu prisosinta, obiectivele mentionate.
– Va rugam sa ne dati o definitie a educatiei.
– Educatia cuprinde un ansamblu de masuri didactice aplicate sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor , avand ca scop buna crestere si pregatire in vederea unui comportament adecvat in societate.
Educatorii, avem aceasta dificila responsabilitate, de a forma educatia tinerilor pentru a putea intra in activitatea sociala.
– Ce recomandare ati dori sa le faceti tinerilor care doresc sa aleaga o cariera in invatamant?
Sa iubeasca materia pe care o preda, sa se instruiasca permanent si sa aiba o mare dragoste fata de copii.
– Cum va petreci timpul liber? Ce hobby-uri aveti?
Imi place sa fiu activa. Dorm putin. Ma trezesc devreme. Beau o cafea si incep sa fac cate ceva. Dar, cum am spus, imi plac excursiile. In tara si afara. De curand am fost la Viena, Praga si Bratislava. Si am avut ce vedea, varietatea formelor geografice traversate, orasele pline de istorie si cibilizatie. Toate acestea “vorbesc” daca stii sa asculti!
– Ce ganduri aveti pentru viitor?
Intrucat numai un an ma desparte de …. pensie, nepotii mei sunt “viitorul” meu. Ei ma umplu de bucurie. Prezentul si viitorul meu sunt ei. Nu ma vad fara ei! E posibil ca unul din ei sa-mi calce pe urme, sa urmeze cariera de profesor.
– Ce mesaj ati dori sa le transmiteti cititorilor nostri?
Sa citeasca site-ul dumneavoastra, acest interviu, dar nu numai. Sa ne aducem aminte de inaintasii nostri si sa urmam exemplul lor. Constantin Brancusi spunea undeva ca: “Lucrurile nu sunt greu de facut, greu este sa te pui in starea de-a le face”.
CONŞTIINŢA LUCRULUI BINE FĂCUT – Interviu cu Rodica Danciu, director la Şcoala "Avram Iancu" din Dej, judetul Cluj
RODICA DANCIU – directoare la Şcoala „Avram Iancu” din Dej, judetul Cluj – s-a lăsat călăuzită de un gând al lui Nicolae Iorga:
Nu spune niciodată “nu se poate”, ci incepe cu “să vedem”.
Gândul l-a tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fă. Ceea ce trebuie să faci, să si faci.
Acest principiu l-a aplicat totdeauna, oriunde s-a aflat. Atunci când a predat la catedra de geografia, dar şi atunci când a ocupat postul de director.
A indrumat generatii de elevi cu personalitati diferite, insă avea mereu in minte si in suflet principiul lucrului bine făcut. Pentru ea, satisfactiile au venit in mod firesc, dar nu usor, in timp, ca o rasplată pentru munca, dragostea si seriozitatea cu care a ştiut să-şi desfasoare activitatea de educator si director.
Performanta şcolară a discipolilor ei inseamna pentru Rodica Danciu o si mai mare implinire. Nu putini sunt cei care au optat pentru geografie, ca obiect de examen la bacalaureat, iar altii au ales geografia pentru viitorul lor in pregatirea universitară.
Şcoala condusă de ea a prosperat atât pe linia performantei elevilor, la clase, dar si la diferitele olimpiade, dar mai ales printr-o pregătire omogenă, de foarte bună calitate a majoritatii lor. Şcoala „Avram Iancu” Dej, străluceste nu numai de curătenie si de-o atmosferă prielnică unui invătămant sănătos, dar si prin implinirea aspiratiilor dascălilor la catedra. Pentru ei, nimic nu e mai inăltător decat să vadă că munca si dăruirea lor a dat rezultate excelente.
Rodica Danciu s-a nascut pe 10 februarie 1951 in Cotuşca, in judetul Botoşani. Işi aduce aminte cu mare plăcere de primele clase unde invătătoare i-a fost sora mamei, tanti Tincuta.
După absolvirea cursurilor preuniversitare in Botoşani, Liceul „Mihai Eminescu”, dorea să facă Medicina, dar mama a indrumat-o spre Geografie, absolvind Institutul din Suceava in 1973.
Imediat imbrătişează cariera pedagogică. După ce a profesat in satul Podriga (Botosani) sau Tarlişua, satul unde s-a născut Liviu Rebreanu, primeşte postul de profesor titular la Şcoala „Mihai Eminescu” din Dej, dar si la Şcoala „Avram Iancu”-Dej.
Rodica Danciu locuieste in prezent in Dej, este căsătorită cu ing. Gheorghe Danciu si impreuna au o fiică, Adina, dar şi patru nepoti (doua fete si doi baieti gemeni) care, impreună cu ginerele, Nelu, trăiesc in SUA – in NC, Hickory, din 2004.
– Cum şi de ce ati ales invatamantul?
– Doream sa fac medicina, dar viata grea de atunci, a facut ca mama sa ma determine sa optez pentru geografie. Am simtit ca mi se potriveste. Iubesc mult natura, drumetiile şi trebuia sa stiu totul in amanunt, dar şi sa impartaşesc cu ceilalti ceea ce stiu, ceea ce vad, ceea ce iubesc. Asa se face ca pasul de a fi profesoara a venit de la sine. Nu cred ca aş fi putut lucra la fel de bine intr-un birou. Nu suport stereotipia, simt nevoia sa ies mereu din cotidianul anost, şi cum altfel decat inconjurata de copii! Imi place şi stiu sa iau decizii. Nu trec indiferenta pe unde merg. Observ, constat si vad ce trebuie facut. Cu elevii am avut intotdeauna o relatie buna, calda. Am facut impreuna numeroase excursii in care ne-am cunoscut mai bine tara şi pe noi insine…
– Cum ati ajuns pentru prima data directoare de şcoala?
– Dupa 1989, s-a introdus pentru un timp regula ca directorul sa fie ales de colectivul de profesori-invatatori. Nu aspiram la asa ceva, dar colegii m-au ales. Am avut, la inceput, emotii mari. Ma intrebam, cum voi putea sa ma achit cu bine de sarcini intr-o scoala nou infiintata? Şcoala generala nr. 5, cu oameni noi, profesori si elevi (circa 45 dascali si peste 700 elevi). Dar am luat-o pas cu pas.
Pricipiul care m-a calauzit a fost dupa o vorba a lui Nicolae Iorga (botosanean ca si mine): Nu spune niciodata “nu se poate”, ci incepe cu “sa vedem”. Gand pe care l-am tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fa. Ceea ce trebuie sa faci, sa si faci. Acest principiu l-am aplicat totdeaunat. Cand am predat la catedra geografia, dar si in cei 16 ani de ani de directorat.
– Dar director la Şcoala „Avram Iancu”, cum ati devenit?
Banuiesc ca, deoarece activitatea mea de director era bine cunoscuta la Inspectoratul Judetean Cluj, postul mi s-a propus ca o alternativa normala. Şcoala „Avram Iancu” urma sa treaca prin schimbari de innoire. Asa se face ca trebuia sa vina si un nou manager. Aici activeaza peste 65 de cadre didactice si nedidactice si invata 850 elevi. Dar, noua etapa a impus sustinerea unui concurs de ocuparea postului, atat in 2002, cat si in 2006. Odata la patru ani.
– Cum arata o zi obisnuita la scoala?
La ora 7.30 sunt in scoala. Imi deschid agenda in care am trecute probemele in curs de rezolvare si de perspectiva. Notez obiectivele si sarcinile pentru ziua respectiva. Fixez prioritatile si intalnirile care urmeaza sa le am. Ma consult cu directorul adjunct in organizarea, coordonarea si controlul activitatilor din scoala. Dau dispozi?iile necesare directorului adjunct si serviciilor ( secretariat, contabilitate etc.). La baza este planul manageral al scolii, care se intocmeste la inceputul fiecarui an. Insa apar si multe situatii neprevazute, intalniri cu parinti pentru diverse probleme, elevi cu indisciplina, probleme medicale ale profesorilor-elevilor, intalniri cu reprezentanti din Comunitatea locala (primaria, politia, biserica etc.) si altele. Exista si cazuri cand trebuie sa particip la diferite activitati din cadrul Primariei, aniversari locale, deplasari la Inspectoratul scolar. Fiecare zi e unica. Se incheie dupa ora 16.00. Dar ai si satisfactia lucrului bine facut.
–Ce realizari deosebite aveti?
De la preluarea conducerii acestei scoli gandul meu a fost ca trebuie sa-i schimb imaginea. Fiind o scoala construita in 1964 am trecut imediat la executarea de proiecte de modernizare. Am realizat si obtinut aprobarea multor proiecte pentru inlocuirea usilor si ferestrelor, modernizarea sistemului de incalzire prin dotarea cu o centrala proprie cu functionare pe gaz metan, acestea fiind realizate prin accesarea de fonduri europene. Şcoala este zugravita frumos la interior-exterior si a devenit prezentabila! Am realizat si modernizarea mobilierului cu sprijinul unor organizatii nonguvernamentale, din lipsa fondurilor de la minister. Pe de alta parte, am gasit solutii de dotare cu material didactic, materiale pentru laboratoarele de chimie, fizica, biologie. Dotarea cabinetelor de geografie , istorie si de logopedie (care deserveste toate scolile si gradinitele din oras).
Pe de alta parte, pe linie de invatamnat, am cautat sa pun in valoare capacitatea profesionala a fiecarui cadru didactic. Le-am creat cadrul necesar si i-am stimulat, pe diverse cai, pentru a da randamentul optim. Elevii nostri au obtinut premii la olimpiade si concursuri locale, judetene si nationale.
– Ce activitate metodico-stiintifica aveti?
La nivelul scolii, judetului si la nivel national am participat la activitati diverse in cadrul comisiei metodice a profesorilor de geografie din Dej (pe care o conduc), a cercului pedagogic, realizand lucrari de specialitate prezentate la nivel de municipiu in sesiunile de comunicari. Am participat la conferinte organizate de societatea de geografie din Romania cu diverse lucrari. Am publicat lucrari stiintifice de specialitate in Revista Terra in Studia Universitatis Babes Bolyai Ca exemplu de lucrare, mentionez « Procese geodinamice in Bazinul Vaii Ilisua ».
– Va rugam sa ne vorbiti despre colaborarea cu colectivul didactic din scoala
Colaborarea este foarte buna. Se bazeaza pe valori si principii morale binecunoscute, pe respect reciproc, pe accentul pus pe deontologia profesionala. Caut intotdeauna sa pun in valoare capacitatea si personalitatea celuilalt. Stiu ca este loc de mai bine.De aceea, initiativele colegilor sunt bine venite daca acestea duc la obtinerea performantelor scolare. Ca urmare, elevul are numai de castigat, si, totodata, noi ceilalti.
– Ce proiecte de parteneriat ati avut ?
Şcoala nostra este parte la numeroase proiecte. Proiectele sunt grupate pe cinci mari teme: [1] Democratia-idealul tuturor (cu 12 proiecte); [2] Sanatatea pentru toti (cu 2 proiecte); [3] Mediul curat- premisa pentru sanatate (cu 4 proiecte); [4] Unitate in diversitate (cu 9 proiecte); [5] Arta pentru frumos (cu 3 proiecte).
– Ce finalitate au avut?
Majoritatea au avut finalizare si rezultate. Scoala si-a consolidat prestigiul bun. A crescut totodata nivelul civic al elevilor si profesorilor.
– Mentionati cazul uni proiect?
As mentiona proiectul european „e-Twinning Painea in Europa” care a avut ca scop dezvoltarea spiritului inovator si antreprenorial al elevilor din scoala noastra si o scoala din Slovacia. Finalitatea s-a concretizat intr-un targ de paine in 23 mai 2009 care a scos in evidenta, cu prisosinta, obiectivele mentionate.
– Va rugam sa ne dati o definitie a educatiei.
– Educatia cuprinde un ansamblu de masuri didactice aplicate sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor , avand ca scop buna crestere si pregatire in vederea unui comportament adecvat in societate.
Educatorii, avem aceasta dificila responsabilitate, de a forma educatia tinerilor pentru a putea intra in activitatea sociala.
– Ce recomandare ati dori sa le faceti tinerilor care doresc sa aleaga o cariera in invatamant?
Sa iubeasca materia pe care o preda, sa se instruiasca permanent si sa aiba o mare dragoste fata de copii.
– Cum va petreceti timpul liber? Ce hobby-uri aveti?
Imi place sa fiu activa. Dorm putin. Ma trezesc devreme. Beau o cafea si incep sa fac cate ceva. Dar, cum am spus, imi plac excursiile. In tara si afara. De curand am fost la Viena, Praga si Bratislava. Si am avut ce vedea, varietatea formelor geografice traversate, orasele pline de istorie si cibilizatie. Toate acestea “vorbesc” daca stii sa asculti!
– Ce ganduri aveti pentru viitor?
Intrucat numai un an ma desparte de …. pensie, nepotii mei sunt “viitorul” meu. Ei ma umplu de bucurie. Prezentul si viitorul meu sunt ei. Nu ma vad fara ei! E posibil ca unul din ei sa-mi calce pe urme, sa urmeze cariera de profesor.
– Ce mesaj ati dori sa le transmiteti cititorilor nostri?
Sa citeasca site-ul dumneavoastra, acest interviu, dar nu numai. Sa ne aducem aminte de inaintasii nostri si sa urmam exemplul lor. Constantin Brancusi spunea undeva ca: “Lucrurile nu sunt greu de facut, greu este sa te pui in starea de-a le face”.
"Semnatura iubirii" de Petru Lascau Cand marea dragoste a lui Dumnezeu ia forma de versuri crestine
Motto: “Eu, subsemnatul/ Declar ca:/ VA IUBESC!”
Petru Lascau este un poet al fiorului religios. Versurile sale sunt incarcate de spiritualitate si denota o credinta profunda. Lirismul lui Petru Lascau are ca element definitoriu iubirea – fata de Dumnezeu, in primul rand, apoi fata de aproapele si de pamantul natal. „Un mare poet se ridica din Ardealul rastignit de istorie inca odata prin acest fecior de tarani cat muntii, biciuit de flacarile teologiei si de pucioasa unor ani amirosind a blestem si ura si apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls si azvarlit ca pe un Iona in pantecul chitului exilului pustiitor. Vorbeste o constiinta siroind pe crucea veacului in ranele Mielului rastignit de la inceputul lumii pentru izbavirea neamurilor si a fiecaruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascau, poetul Ioan Alexandru.
Volumul „Semnatura iubirii” include versuri grupate in „Pasi spre lumina”, „Biserica in asediu”, „Intre zambet si suspin”, „In racoarea diminetii”, „Portrete”, etc. Stabilit in SUA de peste doua decenii, Petru Lascau locuieste in prezent, in Phoenix, AZ. Drumul sau pe pamantul fagaduintei incepe mai intai in suflet si in minte: “Cer pasaport de-a emigra/Intr-o tara unde se poate visa.” („Cerere”) Ajuns intr-o astfel de tara, autorul traieste in continuare, acelasi destin nefericit. „Mi-e sufletul uneori/ ca o gara/ in toamna tarzie/ in care opresc trenuri/ si pleaca/ din care nimeni,/ vreodata,/ nu urca,/ nici coboara.” („Asteptare”) De fapt, conditia poetului este aceea de exilat, izolat intr-o lume secularizata, de pamantean care stie ca singura certitudine ramane cerul. „Te-astept, Isuse, ca pe-o-ntoarcere acasa/ Din tari necunoscute si ostile.” („Te astept”) Cautator de absolut, om al credintei, cu o aspiratie perpetua spre eternitate, Petru Lascau crede in idealul religios. „Un cort/ nu lasa urme/ decat in constiinta/ dar si acolo/ numai daca alaturi de el/ din pietre nepangarite/ de dalta si ciocan/ se ridica altarul.” („Avraam”) Continue reading “"Semnatura iubirii" de Petru Lascau Cand marea dragoste a lui Dumnezeu ia forma de versuri crestine”
Poluarea spiritului sau debusolare cvasi-totala
Diana Popescu, Agero, Stuttgart
http://www.agero-stuttgart.de
Aproape douazeci de ani de libertati si debusolare cvasi-totala, timp in care noi forme de poluare au vindecat pina si urmele notiunilor de respect, generozitate, demnitate, adevar, compasiune, in locul lor fiind sustinute altele, precum: vulgaritate, vedetism, prostie, violenta, tupeu, senzational, sexualitate. Cind vorbim de poluare, nu ne gindim numai la apa, aer si pamint, ci la o grava poluare a spiritului, foarte evidenta in ultima vreme. Lumea si poluarea ei se invirt in jurul televiziunilor, a televizoarelor sau mai bine spus, televiziunile invirt lumea pe degete, antrenind in flux tot mai multi doritori de macabru. Sintem asaltati de imagini violente, cu caracter sexual, la ore de maxima audienta, interesele comerciale ale televiziunilor au redus la minimum sau au anulat cu totul orele rezervate culturii, educatiei si religiei. Sex cu minori, crime, cadavre, singe, vorbim despre escaladarea violentei in aria vizualului si de efecte asemanatoare cu ale wasabi-ului. Faimoasele crime prezentate in fiecare zi pe ecrane pe un ton tragic si sobru, pentru o si mai mare gravitate, maltrateaza, schingiuie, timoreaza milioane de ochi, care vor ramine cu sechele. Eventual, dintre ei multi isi vor gasi in aceste imagini modelul perfect pentru crima, vor ajunge poate criminali. Continue reading “Poluarea spiritului sau debusolare cvasi-totala”
"Tragedie si Triumf" tese o panza nevazuta intre Dumnezeu si Omenire
by Teodora S. Cotrau
Kuala Lumpur, Malaysia
Tie, care citesti aceste randuri, permite-mi sa-ti pun o simpla intrebare: ai fost vreodata inspirat de o carte cu atata intensitate, incat cuvintele pe care le-ai parcurs sa-ti ghideze pasii spre zari ingemanate cu raspunsuri la atatea intrebari care nesolutionate, au sapat un vid in viata ta? Insa o data intoarsa si ultima pagina, o data atins si ultimul cuvant, pentru tine sa insemne de fapt, primul pas facut spre o destinatie in care stii ca speranta te inunda cand esti incarcat de indoiala, zambetul, cand esti ranit de lacrimi, pacea, cand frica te imobilizeaza spiritual, o destinatie unde il gasesti pe Dumnezeu si implicit, te regasesti pe tine, eliberat si implinit, fericit, reinnoit in atitudine si suflet. Si mai mult ca sigur, nu este o coincidenta. Cartea respectiva nu a zabovit din intamplare, in mainile tale. Continue reading “"Tragedie si Triumf" tese o panza nevazuta intre Dumnezeu si Omenire”
CULTURA PRIN TURISM IN TARA SFANTA,De vorba cu ing. VICTOR CAMIL
Interviu realizat de Lucretia Berzintu
Israel
http://www.trilulilu.ro/Dositeea/98dcc3241d5e93
In una din excursiile organizate cu pelerini romani la Locurile Sfinte crestine din Israel, am avut marea bucurie de avea ca sofer, si, in acelasi timp, ghid pe autocar, unul din cei mai profesionisti angajati ai companiei Egged (se citeste Eghed), israelian originar din Romania. Pe cand ma aflam in Valea Hozevei din Desertul Iudeei, am profitat de o pauza si am stat de vorba cu soferul autocarului, licentiat in istorie. Cu mana stanga conduce volanul, iar cu mana dreapta tine microfonul. Nu mai vorbesc de faptul ca este o enciclopedie, mai ales in cunostinte de istorie si geografie.
– Stimate domn, va rog sa va prezentati pentru cititorii romani de pretutindeni, apoi sa ne relatati cate ceva despre aceste pelerinaje cat si despre activitatea dumneavoastra, atat la compania unde lucrati cat si cu pelerinii romani la locurile sfinte. Continue reading “CULTURA PRIN TURISM IN TARA SFANTA,De vorba cu ing. VICTOR CAMIL”
"Bucuria si implinirea sufleteasca in urma muncii depuse nu se pot cumpara cu niciun fel de salar." Interviu cu Ioan Ciobota, redactor la Radio Vocea Evangheliei Timisoara
Pasionat de jurnalism, Ioan Ciobota se descopera ca un om ce traieste zilnic bucuria sufleteasca a lucrului bine facut. Debutul sau in mass media s-a produs la revista “Lydia”, insa adevarata implinire profesionala a venit pentru el abia in 1996. De atunci, Ioan Ciobota slujeste cu daruire si punctualitate, in radio. Toata munca de aici il incanta si considera ca frumusetea unui program o face invitatul insusi. Ioan Ciobota este in prezent, redactor la Radio Vocea Evangheliei Timisoara, unde realizeaza emisiuni, documentare, stiri, corespondente, interviuri, etc. Activitatea in eter se completeaza in cazul lui, cu editarea de carti care contin dialogurile pe diverse teme pe care le-a construit si difuzat tot la acest post de radio.
Ioan Ciobota a absolvit Facultatea de Calculatoare si Automatica din Timisoara si are o specializare la BBC School of Journalism. In anul 1998, primeste Premiul National “Civic Media Awards”, iar in 2005, Premiul Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) pentru jurnalism in Romania. Ioan Ciobota s-a nascut in Ardeal, in orasul Alba Iulia, la 23 decembrie 1968. Este casatorit si are doi fii, Isac-Daniel (8 ani) si Luca-Petuel (5 ani).
– Cate ore munciti pe zi? Cum arata programul dvs. intr-o zi obisnuita de lucru, cu alte cuvinte cat de mult seamana o zi cu cealalta?
– Opt ore pe zi, dar nu in flux continuu. De obicei, patru ore dimineata si patru ore seara. Nicio zi nu seamana cu cealalta. Mereu se ivesc noi interviuri de facut, oameni noi pe care trebuie sa-i cunosc, locuri noi in care sa merg pe teren.
Cred ca am intervievat peste o mie de persoane in ultimii 13 ani.
– Au fost si proiecte la care a trebuit sa renuntati? De ce?
– Nu au fost proiecte la care sa renunt undeva pe parcurs, sa le abandonez. Imi place sa duc orice lucru la bun sfarsit.
Un proiect incheiat recent si de care imi pare rau ca s-a incheiat a fost editarea de carti care contin interviuri de la Radio Vocea Evangheliei.
Tilturile acestor carti sunt:”Vieti transformate”, volumele 1, 2 si 3;”Depresia – durerea sufletului. Unde se poate gasi eliberare si pace?”; “Ce nume i-ai da copilului tau nenascut?” (despre avort); “Ce s-a intamplat de fapt, de Pasti?”; “Homeopatie, acupunctura, bioenergie si alte forme de medicina alternativa. O perspectiva crestina.”; “Alcoolismul – exista totusi speranta!”; “Singuratatea – o viata pustie?”
O mare parte dintre aceste carti au fost distribuite gratis pentru evanghelizare in Oltenia, Moldova, etc. Acum, ar fi nevoie de 10.000 $ pentru a reedita toate aceste titluri, pe care misionarii ni le cer, dar pe care nu le mai avem din lipsa fondurilor.
– Ce ati dorit sa le comunicati cititorilor prin aceste carti? Ce impact au avut asupra acestora, ce reactii ati primit?
– Am dorit sa transmit speranta, speranta, speranta, dragoste si bucurie. Bucuria intalnirii cu Cristos, inca de pe acest pamant, in mijlocul problemelor si suferintelor si bucuria intalnirii cu Dumnezeu in Cerul pregatit pentru noi.
– Vi s-a intamplat sa va confruntati cu problema monotoniei in emisiunile cu care iesiti pe post?
– Nu, niciodata. Frumusetea unei emisiuni o face invitatul. Daca invitatul este plicticos, prefer sa inchei emisiunea mai repede si sa difuzez muzica, decat sa plictisesc ascultatorii.
– In ce masura reusiti sa mentineti idealul crestin de educare a publicului in spiritul valorilor biblice, dar sa le si oferiti ascultatorilor ceea ce isi doresc?
– Eu stiu foarte foarte clar ce cred, de ce cred ceea ce cred, dar mai ales in CINE cred.
Daca trambita da un sunet neclar, oamenii nu stiu incotro sa alerge, insa, daca trambita da un SUNET FOARTE CLAR, oamenii stiu exact directia in care trebuie sa mearga.
Eu imi doresc sa fiu o trambita a lui Dumnezeu, cu un SUNET FOARTE FOARTE CLAR.
Radio Vocea Evangheliei este o fereastra catre Dumnezeu. Daca noi prezentam Evanghelia clar si fara compromisuri fata de lumea din jur, oamenii apreciaza aceasta pozitie, pentru ca orice om simte dincolo de cuvinte puterea Duhului Sfant al lui Dumnezeu.
– Cat de important este pentru dvs. acest loc de munca in raport cu aspectul financiar?
– Financiar este catastrofal, dar nu se compara cu bucuria sufleteasca. Bucuria si implinirea sufleteasca in urma muncii depuse nu se pot cumpara cu niciun fel de salar.
Salariul meu aici este cam cu 70-75% mai putin fata de cat as putea castiga “in lume”, deci eu castig doar pe un sfert fata de fostii mei colegi de faculate, dar nu-mi pare rau deloc.
Niciodata nu ne-a lipsit in familie painea de pe masa.
Iar cel mai important lucru pentru mine este ca lucrez pentru IMPARATIE si sunt sigur ca Dumnezeu “contabilizeaza” asa zisele “pierderi financiare” ale mele datorita muncii in “via LUI”. si stiu ca Dumnezeu este credincios si drept, iar rasplata pentru mine, copiii si sotia mea este mare in Cer.
– Cum este sa lucrezi in echipa si sa imparti succesul?
– In termenii “lumii”, gandind egoist, este “nasol”, dar noi, fiind slujitori umili ai Imparatului nostru, nu avem astfel de probleme. Ne bucuram impreuna de succes si plangem impreuna pentru nerealizari.
Nu avem merite speciale niciunul. Meritul este al Domnului.
– Ce realizari deosebite ati avut ca echipa in ultimul an?
– Au fost oameni care s-au botezat ascultand emisiunile de la Radio Vocea Evangheliei. Acestea sunt cele mai valoroase realizari – sufletele oamenilor.
– Tot la realizari, insa personale se incadreaza si cele doua importante premii pe care le-ati primit in 1998 si in 2005. Va rugam sa ni le prezentati.
– In 1998 am avut harul din partea Domnului sa primesc Premiul National “Civic Media Awards”, oferit de Revista Bucharest Business Week si Fundatia Tinerilor Jurnalisti. Eu am concurat cu un documentar pe probleme sociale. A fost singurul premiu laic acordat unui post de radio crestin. Am primit premiul pentru sectiunea Radio, iar la TV acest premiu a fost castigat de Televiziunea Romana, si la Presa scrisa de “Curierul National”.
Premiile au fost in valoare de 100$ si au fost decernate de Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti pe scena Salii Palatului din Bucuresti, in timpul unui concert. Cu ocazia respectiva ni s-au acordat si noua, castigatorilor, cate 2-3 minute sa spunem cateva cuvinte. Eu am folosit acele minute ca sa citesc 1 Corinteni 13 – capitolul despre dragoste – in fata tuturor celor prezenti, iar Sala Palatului era atunci arhiplina. Am fost foarte incantat.
In 2005 am avut din nou harul din partea Domnului sa castig un alt Premiu National, si anume Premiul Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) pentru jurnalism in Romania. La acest concurs am participat cu un documentar despre avort, intitulat “CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT?”. Juriul a fost alcatuit din Lucia Hossu-Longin, Florian Pittis si Ioana Avadani.
Am primit premiul tot pentru sectiunea Radio, iar la TV acest premiu a fost castigat din nou de Televiziunea Romana, si la Presa scrisa de “Evenimentul zilei”.
Premiul a constat intr-un reportofon digital si un laptop. A fost acordat tot la Sala Palatului, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de cand Romania este membra ONU (UN), tot in timpul unui concert cu sala arhiplina, doar ca eu nu am putut merge atunci la Bucuresti, deoarece copilul cel mic s-a imbolnavit grav chiar in seara dinainte. A mers un coleg din Bucuresti sa ridice premiul in locul meu.
Asadar, in 1998 si in 2005 Domnul mi-a daruit titlul de cel mai bun jurnalist radio din Romania, intre toate posturile de radio – crestine si laice deopotriva.
Spun asta cu toata smerenia, dar si cu toata bucuria, bineinteles. Nici nu-mi puteam dori o rasplata mai mare din partea Imparatului meu. stiam ca El rasplateste cu varf si indesat, dar nu cum ne asteptam noi, ci “dumnezeieste”, cum noi nici macar nu ne putem gandi.
Un al treilea premiu, dar care nu a fost de fapt, un premiu ca si celelalte doua dinainte, dar pe care eu il consider cel mai important, este faptul ca in anul 2003, de Pasti, BBC radio din Londra – sectia romana – a transmis un documentar radio realizat tot de mine, intitulat “CE S-A INTAMPLAT DE FAPT, DE PASTI?”.
Este un documentar de 15 minute, care contine Evanghelia pura, dar spusa pe limba celor “de afara”, deci nu cu un limbaj de lemn pe care sa-l inteleaga doar “ai nostri”.
A fost singurul documentar preluat in toata istoria de BBC sectia romana de la un alt post de radio si difuzat integral.
– Care a fost cel mai mare proiect la care ati lucrat pana acum?
– Documentarele pe care le-am facut de-a lungul timpului.
– Dar pentru viitor, ce proiecte aveti?
– Lucrez acum la doua documentare: unul despre DEPENDENTA DE INTERNET si inca unul despre PORNOGRAFIE. Sunt probleme grave, care afecteaza deopotriva si biserica si lumea.
– Ce recomandare ati dori sa ii faceti unui tanar care aspira sa lucreze in radio?
– Sa iubeasca oamenii din toata inima.
– Ce pasiuni aveti, cum va petreceti weekend-ul sau vacanta?
– Pasiunea mea este sa raspandesc Evanghelia. In weekend-uri de multe ori pregatesc materiale cu emisiuni radio, pe care le trimitem ulterior misionarilor din Oltenia si Moldova.Vacantele le petrec cu familia, cu sotia si copiii.
– Ce alte posturi de radio va place sa ascultati, in afara de Radio Vocea Evangheliei?
– Uneori, nici Radio Vocea Evangheliei nu-mi place sa ascult si atunci dau telefon colegilor care sunt de serviciu in ziua respectiva…
Glumesc, dar asa e la noi, in echipa de la Timisoara – veghem unii asupra altora in ceea ce priveste emisiunile. Ne sustinem, ne criticam si ne incurajam reciproc, unii pe altii.
Alte posturi de radio nu-mi place sa ascult. De fapt, pe orice canal media laic – radio, TV, ziare, online, etc., poti auzi doar cum se cearta presedintele cu parlamentul, primarul cu nu-stiu-cine sau barfe murdare, de doi bani. Nu ma intereseaza asa ceva si simt ca nu primesc nimic pentru sufletul meu.
De asta si cred ca este MARE, MARE NEVOIE de media crestina – oamenii sunt insetati dupa un mesaj pentru suflet, si doar media crestina poate oferi acest mesaj. Media laica pare ca o cutie goala de tinichea, asta atunci cand nu ofera continut pornografic. Daca mai transmite si pornografie…, atunci zic si eu ca Pavel, apostolul… totul este gunoi
– Care este visul dvs.?
– Un post de radio crestin national, ca de exemplu de talia Europa FM – daca as avea bani, as cumpara Europa FM si as transmite continut crestin.
Un post de televiziune crestin – de talia PRO TV – daca as avea bani, as cumpara PRO TV si as transmite continut crestin, de calitate BUNA.
Un ziar crestin national sau o revista de talia ziarului “Adevarul”.
si online, bineinteles. Pe online sunt cateva site-uri absolut incantatoare, din punct de vedere crestin, vorbind.
– Dar cel mai mare vis?
– Toti romanii sa se intoarca la Cristos, sa se pocaiasca. Nu in sensul ca sa se inchida bisericile ortodoxe si catolice, ci in sensul ca si ortodocsii si catolicii si baptistii si penticostalii si crestinii dupa Evanghelie, etc., toti sa se pocaiasca cu adevarat, sa arunce tot ce este de aruncat si sa-si traiasca crestinismul conform Bibliei.
Sa nu creada cineva ca doar ortodocsii si catolicii au idoli la care se inchina. Nici vorba. Va dau un exemplu: am vizitat de curand o familie de buni pocaiti dintr-un sat din jud.Bacau. Ne-am intalnit prima data in viata si am stat la ei 20 minute. Am fost socat ca sora respectiva nu-si putea desprinde ochii din televizor, chiar si cand vorbea cu noi. Era TOTAL DEPENDENTA de televizor – idolul din casa ei – la care se inchina fara sa stie si fara sa recunoasca.
De fapt, nimeni care se inchina la idoli nici nu stie, nici nu recunoaste.
Altii se inchina la bani, la masini, la case luxoase, etc., etc.
Ma doare pentru astfel de oameni.
– Ce gand de final ati dori sa le adresati cititorilor acestui interviu?
– Sa ne punem pe genunchi si nu ne ridicam de acolo pana cand nu simtim ca Dumnezeu ne vorbeste. Sa citim Biblia constant, din scoarta in scoarta, nu ca pe o reclama pe care o primesti pe strada.
Si chipul lui Dumnezeu va straluci pe fata noastra.
Iov 19:25-27
Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu,
si ca se va ridica la urma pe pamant.
Chiar daca mi se va nimici pielea,
si chiar daca nu voi mai avea carne,
voi vedea totusi pe Dumnezeu.
Il voi vedea si-mi va fi binevoitor;
ochii mei Il vor vedea,
si nu ai altuia.
Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu.
Pericol de moarte
Pe www.hotnews.ro din 24.08.2009 gasim informatii despre pericolul fumatului de narghilea: “Studiu: Narghileaua, mai periculoasa decat tigarile” de Victor Cozmei.
“Fumatul de narghilea poate avea consecinte mai grave pentru fumatori decat tigarile traditionale, se arata intr-un studiu efectuat de Departamentul Sanatatii si Centrul de Control si Cercetare privind consumul de tutun, citata de BBC. Studiul arata ca fumatul de narghilea poate determina o crestere a nivelului de monoxid de carbon din sange, fapt ce poate provoca leziuni cerebrale sau pierderea cunostintei.
Cercetatorii au determinat ca o “sesiune” de fumat narghilea poate duce la o crestere a nivelul de monoxid de carbon din sange de cel putin patru sau cinci ori mai mare fata decat in cazul in care se fumeaza o tigara normala.
Departamanetul Sanatatii a declarat ca este greu de determinat cat monoxid de carbon este produs de o singura tigara din cauza diferentelor de inhalare a fumatorilor, dar prin masurarea concentratiei gazului din aerul expirat s-a observat ca, in cazul unui non-fumator, tutunul de la o tigara afecteaza aproximativ 1% din sange, in cel al unui fumator ocazional, 2-4%, iar in cel al unui fumator permanent, 5-7%.
Cercetatorii au aratat apoi ca fumatorii de narghilea au in sange o concentratie de monoxid de carbon de 8-12%, “informeaza sursa citata.
Cei care s-au ocupat de efectuarea studiului s-au aratat surprinsi de rezultate, mai ales in conditiile in care multe majoritatea persoanelor nu privesc narghileaua ca “fumat”, ci, dimpotriva, privesc narghileaua ca fiind o alternativa sanatoasa la consumul de tigari.
Studiul a concluzionat ca, in cele mai rele circumstante, fumatul de narghilea poate fi de 400 – 450 de ori mai periculoasa decat o tigara.
Una din asa zisele Legi ale lui Muprhy spune “Tot ce e bun ori e ilegal, ori e imoral, ori ingras. Farmacist Gabriela Manoliu (Help Net) recomanda cinci reguli pentru un stil de viata sanatos, care, pe scurt, s-ar traduce in: apa in loc de alcool, sport in loc de tigari, cantar in loc de junk-food.
“Junk food” este denumirea data preparatelor care nu ofera organismului substante nutrivite, cu alte cuvinte este o mancare gustoasa dar in acelasi timp nesanatoasa.
Franta si Marea Britanie au luat o prima decizie in privinta reclamelor pentru mancarea de tip junk food de la televizor. Acestea au fost interzise pe programele pentru copii si se intentioneaza si scoaterea cutiilor cu dulciuri din fata caselor de marcat.
Consumatorii de junk food sunt fie copii, fie adulti. In Romania numarul supraponderalilor se ridica la 7 milioane de persoane. In general cel mai afectati sunt copiii care ajung sa devina dependenti de acest tip de mancare si astfel si numarul de obezi creste foarte mult.
Existenta chioscurilor de langa scoli care pun spre vanzare produse de tip junk- food reusesc in timp sa schimbe alimentatia copiilor. Consumul prea des de aceste alimente nu face decat sa ii afecteze pe copii si sa devina in timp dependenti de o astfel de alimentatie. Uita de ceea ce inseamna consumul unei supe sanatoase sau in general al unor preparate gatite in mod sanatos in casa.
Astfel, se intentioneaza ca aceste chiosuri sa nu mai existe in apropierea scolilor. Daca aceasta lege intra in vigoare produsele care vor fi interzise sunt urmatoarele: cartofii prajiti, sucurile acidulate, hamburgerii si chipsurile. Un rol important in alimentatia copiilor o au si parintii. Acestia trebuie sa supravegheze modul in care se hranesc si sa-i educe in asa fel incat sa inteleaga diferenta dintre un preparat care le poate dauna si unul sanatos. La del de importante sunt si mesele in familie care ii dezvata pe copii de consumul de “mancare din deseuri”.
Un motiv pentru care se consuma tot mai des astfel de preparate este lipsa de timp. Este mult mai usor sa mananci un hamburger decat sa prepari o supa.
Slow food lupta cu junk food
Exista si preparate de tip “slow-food”. Termenul de slow-food reprezinta practic o idee care promoveaza mancarea traditionala. Totul a pornit de la ideea unui jurnalist italian care a organizat un protest in fata unui nou restaurant care servea junk food.
Membrii acestui curent incearca sa-i invete pe oameni sa manance sanatos si sa evidentieze mancarea traditionala din tara din care fac parte. In prezent sunt peste 80.000 de membri in 50 de tari. Slow food a creat si prima universitate dedicata Stiintelor Gastronomice. De asemenea, se pot face si cursuri pentru persoanele care vor sa stie mai multe despre cum se pot hrani si prepara mancare in mod sanatos.
Bebelusii sunt afectati inainte de a fi nascuti
Bebelusii se obisnuiesc cu mancarea nesanatoasa inca din pantectul mamei.
Daca in timpul sarcinii femeia consuma des mancare junk food este posibilitatea foarte mare ca bebelusul sa devina si el dependent pe viitor de o astfel de alimentatie. Acesta nu mai reuseste sa-si controleze poftele si in timp ajunge sa consume alimente grase.
Este indicat astfel ca mamele sa aiba grija inca din timpul sarcinii, cat mananca si mai ales ce avand in vedere si faptul ca trebuie sa aiba grija si de bebelusul din burtica.
RECOMANDARE
Incearca sa renunti sa mananci nesanatos si sa te lupti cu aceasta dependenta care te poate imbolnavi.
SA OBSERVAM ca Dumnezeu a dat o porunca importanta omului:
“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit.”- Geneza 2.16-17
Omul, ca si in antichitate Adam si Eva, zice, sa incerc, sa vad ce se va intampla. Oare e posibil sa fie atat de grav? E un pericol asa de mare? E un pericol de moarte?
Fumatorii de tutun, continua sa fumeze, desi afla ca dauneaza foarte grav sanatatii, ca tutunul poate ucide, ei continua sa fumeze tutun.
Nu mai cred nici in stiinta, nici in medicina. Ei spera, probabil, ca de ei nu se va prinde cancerul de plamani sau bolile de inima.
Poate nu stiti ca suntem in pericol de moarte? Sansele ca sa murim in pat linistiti sunt reduse. Oricand poti avea un infarct. Nu e cu totul exclus, Doamne fereste, sa fii prins intr-un accident de masina sau de tren sau de avion sau sa fii in mijlocul unui cutremur de pamant, cazuri in care fara indoiala suntem in paricol de moarte.
Apostolul Pavel spune: “In fiecare zi eu sunt in primejdie de moarte; atat este de adevarat lucrul acesta, fratilor, cat este de adevarat ca am de ce sa ma laud cu voi in Cristos Isus, Domnul nostru.”- 1 Corinteni 15.31
Iar imparatul David, in Psalmul 56 (v.:13) zice: ” Caci mi-ai izbavit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cadere, ca sa umblu inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii.” Si mai subliniaza acest fapt si in alt loc: ” Da, Tu mi-ai izbavit sufletul de la moarte, ochii din lacrimi, si picioarele de cadere.”-Psalm 116.8
Apostolul Ioan declara la randul lui: “Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.”-Ioan 5.24
Trupul nostru, da, e supus putrezirii, degradarii, insa sufletul traieste pentru a ajunge in cele din urma, in Cer unde se afla si Dumnezeu cu Domnul Isus si sfintii Sai, sau in iad unde se afla Satana si demonii lui.
Sunt unele lucruri, poate fi o anumita mancare sau o alta, pentru hranirea trupului sau a sufletului care sa ne para nepriculoasa insa consecintele nu vor intarsia sa apara.
Fie ca Dumnezeu Insusi sa ne netezeasca pasii si gandurile de a-I fi placuti, sa nu mancam din fructul oprit care ne va duce in cele din urma la moarte.
Sa fim constienti, ca suntem, in orice clipa in pericol de moarte.
Gasim scris: ” daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste.” Psalm 127.1.
De aceea sa ne incredintam viata noastra in mana lui Dumnezeu, prin credinta in Domnul Isus Cristos, si El ne va pazi viata, trupul si sufletul intregi. Amin! ( 1 Tes. 5.23)
SAPTAMANA PATIMILOR PROTESTANTISMULUI
In aceasta saptamana biserica protestanta (am folosit intentionat litere mici) a “uimit” intreaga lume printr-o decizie a bisericii lutherane din America, prin care s-a dat liber sodomiei nu doar in biserica ci si in conducerea ei.
Dupa biserica episcopala, iata ca o nou biserica “protestanta” calca in picioare fara nici o jena principiile de baza ale Reformei pentru care s-au jertfit atatia oameni de-a lungul istoriei.
Ma gandesc la ce ar crede Luther sau Calvin astazi daca s-ar uita la cei care fara rusine isi leaga numele de ei.
Este uimitor cat de mult se pot schimba lucrurile intr-o perioada foarte scurta, ma intreb cand vom avea caini si pisici ca membri sau ca predicatori.
Probabil ca inainte de asta pedofilia va deveni a “virtute crestina” alaturi de sodomie si astfel vom fi toti o apa si un pamant.
Iata ca biserica catolica si ortodoxa atat de mult criticate de protestanti au meritul de a-si respecta cu sfintenie principiile.
Toate aceste sunt cuvinte spuse cu durere de un neoprotestant, care vede realitatea spirituala dincolo de corectitudinea politica a societatii.
Pe de alta parte “tarile protestante” se intrec in a da liber principiilor si obiceiurilor islamului.
Dupa Anglia, Norvegia este cea care aproba burqini (tinuta musulmana) in piscinele publice.
Cu adevarat traim o vreme in care cine este sfant trebuie sa se sfinteasca, iar cine traieste in necuratie sa traiasca mai departe in necuratie.
Este un mare semnal de alarma pentru fiecare dintre noi care ne numim crestini si trebuie sa reconsideram atitudinea noastra fata de Biblie si fata de Christos.
Falimentul protestantismului sta in indepartarea lui fata de Scripturi si acceptarea unor interpretari convenabile. Asa cum invatam din Scriptura insasi ea trebuie interpretata doar prin Scriptura si nu prin prisma indeilor noastre preconcepute.
Iata ca primii crestini au suferit fara teama pentru ceea ce au crezut, insa “crestinii moderni” nu mai vor sa sufere pentru nimic.
Ma intreb daca nu cumva aceste patimi sunt mai dureroase pentru Christos decat cele pe care le-a suferit cand era pe pamant…
