Amintiri, realizari si perspective, la final de 2010, cu Daniel Ganea (Phoenix, Arizona), actor roman la Hollywood

By Alina Ilioi

Te-as ruga sa ne povestesti putin despre copilaria ta.
M-am nascut in anul 1972 la 29 iulie, in orasul Cluj-Napoca. Am copilarit la Cluj si mergeam foarte mult la bunici si la alte rude de la Brasov, mama fiind brasoveanca. Pot sa spun din toata inima ca perioada copilariei si a adolescentei a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, care nu se poate uita niciodata. Si acum viata este destul de frumoasa, dar parca atunci avea o culoare deosebita.

Ai vrea sa ne spui cate ceva si despre familia ta?
Suntem in viata cinci frati, dintre care eu si cel mai mic, impreuna cu parintii, suntem in S. U. A. Sora cea mare locuieste de multa vreme in Austria, celalalt frate este la Londra si mai am unul, care este in Romania. El este cel mai fericit, nu-i prea place strainatatea si, totodata, fiind multumit de toate cadourile trimise de noi, ne transmite mereu ca, pana o tinem asa, treaba e buna…
La Cluj, fiind, la un moment dat, foarte indragostit, m-am casatorit de tanar cu Anita. Suntem casatoriti de 19 ani, ne bucuram de o viata frumoasa impreuna, avem 2 baieti – pe Jacob si pe Joseph. Lui Jacob ii place mult baschetul, joaca in echipa de baschet din orasul in care locuim acum, iar lui Joseph ii place actoria: el ma urmeaza pe mine. Anita lucreaza in domeniul medical.

Cum ai hotarat sa pleci din Romania?
Terminasem scoala la Cluj, si ma apucasem, prin ani ’90 de actorie si model. Imi placea mult arta, eram o fiinta cu adevarat visatoare si foarte romantica. Pentru mine actoria inseamna modul de a ma exprima. Indiferent de natura personajului pe care il am de interpretat, incerc sa caut esentele. Si cele mai bune sunt cele gasite in viata noastra, pentru ca fiecare suntem inzestrati cu bune sau rele.. Nu apucasem sa fac multe in Cluj, deoarece parasisem Romania foarte de tanar, cand aveam doar 20 de ani. Stiam ca plec si nu am sa ma mai intorc, poate, niciodata, altfel decat in vizita. Si asa a fost. Plecasem sa imi implinesc visul. Cum spuneam, eram foarte visator. Iubesc foarte mult Clujul si Tara, si simt ca ma leaga ceva acolo care nu se poate uita niciodata, oriunde as fi pe aceasta planeta. Dar, cum spuneam, a trebuit sa mi implinesc visul, si multumesc lui Dumnezeu care m-a ajutat. Ii sunt foarte recunoscator caci, daca El nu ma ajuta, nu puteam reusi singur, pentru ca nu a fost usor. Si nici chiar acum nu este usor, dimpotriva, este destul de greu. Important este insa, pentru a-ti implini visul, sa-ti placa munca, chiar daca ai de infruntat greutati.

Tii legatura cu cei din Tara?
In ce priveste Tara, ma alatur celor care sunt plecati si spun din toata inima ca sunt gata sa ajut Tara cu orice imi sta in putinta si oricand e nevoie. Chiar fusesem cu sotia anul trecut in vizita prin Tara. Ne am simtit foarte bine, fuseseram invitati la Sighetu Marmatiei, sa asistam la datini, traditii romanesti. Am fost invitat de doamna primar sa ramanem si la spectacolele din sala, sa realizam impreuna un spectacol romano-american, cu traditii romanesti si „tricuri” din Hollywood. Apoi ne-au uimit mult manastirile si traditiile locale. Si mancarea a fost nemaipomenit de buna. Am petrecut extraordinar, am uitat de orice. Imi amintesc mereu de Cimitirul Vesel. A fost superb. Cei cu organizarea au fost foarte primitori, explicandu-ne totul, pana si ce inseamna bataia clopotelor singure, de bunavoie, dupa ce ele sunt oprite total de dansii. (Este putin infricosator… dar e ok). Cei care sunt interesati, vor putea gasi in scurt timp pe youtube, facebook, etc. filmul intitulat „Vizita facuta de Daniel Ganea la Cimitirul Vesel Romania”. Intentionam sa mergem din nou, la anul, in vizita, daca nu ne va sufoca prea tare munca.
La ce ai lucrat in ultimul timp?
Anul acesta am avut privilegiul sa lucrez la mai multe reclame, printari si in cinci filme importante pe care le-a facut Hollywoodul. Ele vor putea fi vizionate in viitorul apropiat la cinematografe sau pe unele site-uri ca: youtube, IMDB, flixter, face book, twitter etc. Se intituleaza: „King’s Man”, eu avand, aici, rolul de mafiot; „Love a la carte”, de producatorul si directorul Tim MC Spaden, eu interpretand rolul Doctorului; „Star Trek”, comedie de Lara Huston, in care am rolul ofiterului Sulu. Alt film se cheama „Everything must go”, regizat de directorul Dan Rush, starul principal fiind Will Ferrell, care la ora actuala este unul dintre cei mai buni actori comedieni ai Hollywoodului. Eu am rolul de vecin al lui. Filmul trebuie sa apara pe marile ecrane de aici si, in difuzare internationala, prin 2011. Apoi, am avut privilegiul de a fi contactat de catre casting directorul din Los Angeles, de la „It’a a Laugh Production”, fiind selectionat pentru a juca in episodul 4, alaturi de tanara adolescenta, iubita de majoritatea: Hannah Montana (Miley Cyrus). A fost o experienta placuta de a lucra (juca) impreuna cu dansa. Este o fata superba. Am avut ocazia sa-l intalnesc si pe tatal ei, Billy Ray Cyrus, si pe bunica ei, la KT LA Studio Hollywood NR. 9 pe set (scena de filmare). Agentia mea si eu, personal, nu solicitaseram niciodata acest rol, pentru ca nu ma gandeam ca mi-ar fi potrivit, din cauza diferentei de varsta etc. Dupa ce mi-am validat acceptul si am fost scrinuit (verificat) a doua oara, in totalitate, pentru rolul respectiv, ma imprietenisem si mai mult cu casting directorul si ma gandisem oarecum sa imi permit sa-l intreb de ce am fost eu distribuit in rolul acesta, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva. In Los Angeles, la Hollywood, este foarte mare profesionalism. Directorii sunt foarte ocupati si duri, daca ai spus un cuvant nepotrivit, vorba romanului nostru, ai pus-o de mamaliga cu Hollywoodul. Am stiut asta, dar mi-am zis ca acum e momentul sa-l intreb, daca nu, cred ca am sa plesnesc. M-am gandit ca, daca aflu adevarul, o sa incerc sa intrebuintez metoda aceea si la alte roluri, pentru a le putea lua. Nu aveam de la cine sa aflu, decat de la dansul si numai atunci. Asa am si facut. L-am intrebat, si mi-a raspuns respectuos, zicandu-mi: „Ceea ce ne-a facut sa te sunam pentru rolul acesta si sa il iei dintre sutele de actori care au aplicat pentru acest rol este zambetul real de pe fata ta”. Sunt o fiinta care nu poate sa planga din orice, dar cand am auzit acele cuvinte, mi-au jucat lacrimile in ochi. Si mi-am zis: am mai invatat o lectie si am s-o impartasesc cu oricine voi putea. Toti avem un zambet frumos pe fata noastra, pentru ca asa am fost creati, dar depinde de noi cum il dam si daca vrem sa-l impartasim cu cei din jurul nostru. Trebuie sa ne gandim ca am fost creati si pentru bucuria celor din jurul nostru, nu numai pentru noi insine. Sa nu ne fie greu sa dam un zambet adevarat, acel zambet al tau poate aduce fericire unei inimi posomorate si implinirea zilei cuiva din apropierea ta.

Ce iti place sa faci in timpul liber?
Locuind in una dintre cele mai calde regiuni ale pamantului, Arizona, vara imi place sa-mi petrec timpul langa apa (piscine, Ocean, facand croaziere). La fel, imi place sa admir natura, imi plac drumetiile la munte (Grand Canion, Flagstaff, Sequoia, CA etc.), merg iarna la schi, cu familia. Obisnuiesc sa fac vizite pe la prieteni si rude, frecventez restaurante de seara, cazinouri, particip la jocuri, Disneyland California etc. Si, desigur, merg la Biserica.

Ce hobby-uri ai?
Ascult muzica, dansez, joc fotbal, baschet, biliard, cu prieteni, si copii. Imi place si sa stau sa meditez.

Ce recomandare ai dori sa le faci celor care intentioneaza sa devina actori?
Inainte de a incepe aceasta profesie, sa fie foarte siguri ca aceasta este singura pasiune din viata lor. Este o profesie frumoasa, dar nu poti sa iti permiti sa o inseli, pentru ca risti sa te insele ea pe tine.

Ai un mesaj pentru cititorii nostri?
Le multumesc tuturor pentru interesul de a citi aceste randuri, in special clujenilor mei, si sper sa fi fost de folos. Mi-ar face mare placere, pe viitor, sa ne intalnim personal. Pana atunci, le doresc tuturor mult noroc, sanatate si binecuvantarea lui Dumnezeu sa se reverse peste toti. Si pentru ca suntem in preajma sarbatorilor de iarna, le urez tuturor „Sarbatori fericite” (Nasterea lui Christos sa ne fie de folos) si traditionalul „LA MULTI ANI!
Cu drag si respect, Daniel Ganea

SCRISOARE DIN BANGKOK: FRONTIERE CELESTE ?I TERESTRE

Vizita papei Benedict XVI si construirea Catedralei mantuirii neamului, langa Palatul lui Nicolae Ceausescu, vor delimita si armoniza frontierele celeste si terestre ale tuturor romanilor. Cerul fireste n-are limite, granite, dar cine se uita la realitatea pamanteana, vede umbrele frontierelor celeste si nori sumbrii, ca la slavii de sud, unde acelasi neam cu aceiasi limba, croatii catolici se razboiesc cu fratii lor, sarbii ortodocsi. Conflictul religios dintre israeliti, suniti si siiti in Orientul Apropiat si Mijlociu este fara sfarsit. Musulamnii vor chiar sa interzica arabilor crestini sa-l pomeneasca in liturghie pe Alah. Marile conflictele sunt religioase, tot asa cum aliantele durabile, credibile sunt numai ale partenerilor de aceiasi credinta.
 
Romania este de jure in mai toate organizatiile occidentale. Moldovenii, cu toate ca au un Mitropolit moscovit, isi doresc, ca si valahi din Serbia, aceiasi orientare, dar asta nu schimba faptul ca greco-pravoslavnicii au o alta viziune decat occidentali asupra lunii, vietii, mantuirii. Singura lor oportunitate de a iesi in lume a fost vizita generoasa a papei Ioan Paul II, care a accepat toate conditiile de la Bucuresti stiind ca are de a face cu latini izolati si traumatizati de la Marea Schisma, in Gradina Maicii Domnului. Dar oferta, mana intinsa a Romei a ramas pana acum fara raspuns.
 
Revolutia din 1989, democratia, economia de piata, societatea civila sunt Forme fara fond. Ati mintit poporul (si pe occidentali) cu televizorul!  La Revolutie, reformistii filorusi i-au inlocuit pe nationalisti olteni. O alternativa proocidentala crdibila nu exiata fara Biserica unita cu Roma interzisa de ortodocsi. Mimarea apusului cu reforme pe hartie si ajutorul maghiarilor (Tökes), evreiilor (Brucan), regelui (Mihai), grecilor (Tariceaanu), armenilor (Vosganian), masonilor, tiganilor a esuat. Nu numai Presedintele Frantei cand il vede pe omologul sau roman o ia la fuga. Creditul greco-ortodocsilor a scazut in ultimele doua decenii atat de dramatic, ca si ei se intreba pe buna dreptate daca mai merita maimutarea, acceptarea umilintelor si a mofturilor din vest. N-ar fi mai buna o dictatura sanatoasa a legi, decat o democratie bolnava, se intreaba nu numai Corneliu Vadim Tudor.
 
Clasa politica moldo-valaha se legitimeaza mereu cu am primt ordin de la Constantinopol, Berlin, Moscova, FMI, UE, fara sa ascunda ca este azi in pectore adepta modelului pravoslavnic, autoritar si autocefal a lui Putin. China mandarinilor rosii, India castelor fara de scapare si Rusia supusilor lui Putin au succese si nu sunt democratice, adepte ale economiei de piata si nu intretin nici macar parazitii societatii civile. Pe de alta parte modelului Made in SUA sau cel vesteuropean a pierdut din atractivitatea din timpul Razboiului rece, pentru ca nu mai face fata drepturilor handicapatilor, imigrantilor, femeilor, somerilor, pensionarilor. In fond lipseste acum elanul marelui proiect al refacerea unitatii crestine. In locul lui, a unitatii dintre ortodocsi si occidentali s-a instaurat o dictatura a relativitatii paralizanta si un sentiment general de jena generat de pierderea unei mari sanse istorice.
 
In ciuda tuturora, romanii se folosesc de libertatea de miscare din Europa. In cinci ani ei au trimis acasa 35 miliarde de euro. 30 de miliarde de euro ofera UE pentru modernizarea Romaniei, din acestia s-a folosit numai 1,5 miliarde de euro. 2009 FMI a pus la dispozitie 20 de miliarde de euro pentru a preintampina criza. De bine de rau occientalii ii sprijina pe romani, oricum ei nu mai pot parasii tabara UE/FMI/NATO pentru ca s-ar prabusi in gol: dezmembrarea tarii, mizerie materiala, convulsii sociale, dictatura. De aceea singura lor speranta este in Biserica si in vizita papei Benedict XVI. Pentru ca fara un dialog in vederea Unirii, nu ca in anul 1700 sub patronaj nesincer austriac, maghiar si adversitate pe fata greco-pravoslavnica, ci ca in anul 2011 cu toate drepturile si indatoririle unui stat crestin cu frontiere celeste si terestre garantate de Roma si lumea occidentala, din care va face parte nu numai de jure ca pana acum, ci si de facto, model pentru toate tarile din Balcani.
 
Prof. Dr. Viorel Roman
consilier academic la Universitatea din Bremen
Bangkok
decembrie  2010

In ajun de stea rasare

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Prin troiene de lumina
Mangaierile razbat
In tacerea diminetii
Unde cerne-ngenunchiat
Cerul stelelor golase
Care-n negura privesc
Si in salbe fulguite
Aripile-si impletesc.

Vantul suna din zabrele
Peste coama de gutui,
Colorand mireasma iernii
Cu un dulce-amarui.
Raiu-si scutura podoaba
Pe batranul sevalet,
Ca o nimfa adormita,
Zace panza de omat.

Bate soarele-n ferestre
Si in turla clopote,
Se-aud zurgalai la sanii,
Caii zboara-n ropote.
Fulgii rataciti colinda
In ajun de stea rasare,
Nu mai e zapada-n ceruri
Si nici file-n calendare.

CUM?

Fiecare inceput de an este privit ca un nou debut in viata, ca un nou punct de start spre realizarea viselor aflate inca pe lista personala. Fiecare inceput de an este, pentru majoritatea, un moment al reinnoirii promisiunilor facute cu un an in urma… Sau poate cu doi… Ori poate chiar cu trei sau patru…

Da, anul acesta am sa ma las de fumat… Da, anul acesta am sa ma apuc sa pun bani deoparte… Da, anul acesta ma voi apuca sa fac exercitii fizice… Da, anul acesta voi incepe realizarea proiectului pe care il am in minte de peste un deceniu!

Ce se intampla, insa, de nu apucam sa facem ce ne propunem si anul trece ca vantul peste noi, ajungand ca in ultimele zile din decembrie sa ne trezim tot in ipostaza ingrata a celui care nu se tine de promisiune? De ce oare nu izbutim sa rupem cercul si sa evadam din zona de confort, pentru a face ce trebuie facut, atunci cand trebuie facut? Cum reusesc unii sa realizeze atatea, iar noi ne zbatem an de an si, desi ne propunem marea cu sarea cand ne aliniem la start, ne impotmolim pe traseu, fara a apuca vreodata sa vedem linia de finish?
Toate aceste intrebari au un singur raspuns, iar el se rezuma tot la o intrebare. O simpla intrebare, dar ale carei mii de raspunsuri reprezinta cheia tuturor realizarilor omului pe acest pamant. O intrebare care ar trebui pusa dupa fiecare tel pe care ni-l propunem la inceput de an. O intrebare in spatele careia se gaseste Succesul in absolut tot ce intreprindem: C U M ?

Ani de zile mi-am stabilit teluri si m-am entuziasmat, le-am trecut pe hartie, asa cum spunea la carte, le-am pus o data fixa, sa le pot masura temporal si… multe dintre ele asa au ramas. Simple visuri trecute in agenda. De ce? – m-am tot intrebat. De ce se intampla asta? Ce lipseste? Ce nu vad in aceasta imagine a realizarii telurilor? Lipsea CUM! Sau mai precis raspunsul la aceasta intrebare!
Exemplu: „Imi doresc, pana la 30 iunie, sa slabesc, intr-un mod natural, 15 kilograme.“ Acesta e telul. Are si data, are si dorinta in spate. Dar lipseste modalitatea de realizare. Cum sa fac sa slabesc 15 kilograme, intr-un mod natural, nu fortat, pana la 30 iunie? Ei, si de aici inainte incepe adevarata planificare a realizarii telului! Trec pe hartie toate modalitatile care imi strabat mintea pentru a realiza acest scop, chiar daca unele dintre ele mi se par dificil de abordat acum, la inceput de drum:

– sa fac miscare in fiecare dimineata, timp de 30 de minute;
– sa fac miscare in fiecare seara, timp de 30 de minute;
– sa beau mai multa apa plata zilnic;
– sa nu mai mananc tot din farfurie cand ma asez la masa;
– sa mananc alimente cu nivel caloric redus;
– sa stau cat mai mult in compania unor persoane suple, sportive;
– sa citesc cat mai multe informatii despre cum se slabeste natural si fara efort;
– sa imi reafirm in fiecare dimineata si in fiecare seara decizia de a ajunge la o greutate normala;
– sa imi pun pofta-n cui, la petreceri, cand mi-e lumea mai draga;
– sa ma intreb mereu daca nu cumva imbucatura urmatoare este in plus;
– sa le cer membrilor familiei sa imi incurajeze atingerea telului si sa ma sustina cand imi e greu;
– sa imi pun fotografii de-ale mele prin casa, cat mai mari cu putinta, de pe vremea cand eram suplu;
– sa ma incurajez in fiecare zi si sa ma motivez ascultand speech-uri motivationale.
– sa imi formez si sa-mi clarific in minte, cat mai clara, imaginea mea de dupa 30 iunie etc., etc., etc.

Dupa ce trec in agenda aceste raspunsuri la intrebarea cum, iau fiecare raspuns in parte si il trec, la randul sau, prin intrebarea miraculoasa cum? La primul raspuns, ar veni raspunsurile:
– sa ma trezesc cu o jumatate de ora mai devreme;
– sa-mi pregatesc de cu seara tinuta sport si sa o pun langa pat, astfel incat sa nu iau alte haine pe mine la trezire;
– sa imi stabilesc un traseu de alergare usoara pe care sa-l urmez;
– daca vremea nu permite iesirea la alergare, sa imi pregatesc pe hol sau in baie un „colt pentru exercitii fizice“;
– sa rog unul din membrii familiei sa ma insoteasca in aventura mea zilnica pe taramul exercitiilor fizice;
– sa propun prietenilor sa iesim impreuna la alergat dimineata;
– sa imi pregatesc sticla cu apa pentru hidratare;
– sa imi pregatesc un mp3 player, pentru a asculta la casti materiale de dezvoltare personala si motivationale, in timp ce alerg etc., etc., etc.

Dupa ce trec in agenda aceste raspunsuri la intrebarea cum, iau fiecare raspuns in parte si il trec, la randul sau, prin intrebarea miraculoasa cum? La primul raspuns, ar veni raspunsurile:

– sa pun ceasul desteptator sa sune cu o jumatate de ora mai devreme decat de obicei;
– sa ma culc seara cu o jumatate de ora mai devreme, pentru a ma odihni suficient etc., etc., etc.

Practic, trebuie sa ajung la raspunsuri care nu-l mai accepta pe CUM, ci doar simpla actiune. Raspunsuri care, ele insele, sa reprezinte actiuni. Si cand, intr-un final, voi avea pe agenda o lista intreaga de actiuni care trebuie facute, sunt ordonate si planificate, le cunosc rezultatele pe care le poarta in spate, atunci pot fi sigur ca Visurile mi se vor implini!

O astfel de tehnica de stabilire si planificare necesita, ce-i drept, mult mai mult timp pentru a fi pusa in practica, insa transforma procesul planificarii intr-unul cu rezultate predictibile si realizabile 100%! Functioneaza in absolut orice domeniu, fie viata personala, sanatate (ca in exemplul descris mai sus) afaceri, bani, cariera, relatii sociale, dezvoltare personala ori leadership.

Odata ce stii CUM si ai pe hartie, scris chiar de mana ta, actiunile care trebuie facute, intr-un sir logic si ordonat, in care crezi – pentru ca sunt chiar raspunsurile tale –, atunci tot ce ai de facut este sa le executi!

Daca inca ai dubii privind puterea ta de a face actiunile respective, inseamna ca trebuie sa reiei procesul si sa te intrebi, iarasi, CUM? Cum sa fac sa ma motivez, cum sa fac sa gasesc in mine forta de a actiona asa cum mi-am planificat, asa cum am trecut in agenda? Raspunsurile vor razbate din mintea ta si se vor constitui, unele in simple actiuni, altele in noi generatoare de cum.
Si intr-un fel si in altul, puterea clarificarii te va duce acolo unde vrei sa ajungi: la linia de finish a fiecarui Vis!

Acum te afli, iata, la linia de start intr-un nou an. Folosind aceasta tehnica, ai sansa sa te recladesti si sa-ti implinesti in mod real visele! Si sunt 100% convins de ceea ce-ti spun! De ce? Pentru ca acum stii CUM!

Constantin D. Pavel,
Scriitor si Trainer motivational

DUPA 21 DE ANI… sau: PENTRU DISPARITIA STATULUI MASONIC

PRELIMINARII

…Cine priveste „peisajul” socio-politic (nu mai vorbim de cel moral-spiritual-cultural!) – nu doar romanesc, ci chiar european si mondial, dupa acesti 21 de ani, de la revolutia „omagial”-masonica, din 1989 („sarbatorirea” implinirii a doua sute de ani de la Revolutia „Franceza” Regicida, 1789-1989 – revolutie „franceza”, de fapt, iudeo-masonica, prin care Francmasoneria a adus la putere, in Franta, in Europa si in lume, PLUTOCRATIA IUDAICA…si, politic, a „fatat”  si, implicit, a marcat extremele –  intersanjabilitatile Chipului Demonic al Lumii, de fapt!  – …”solutiile socio-spirituale”, „UNICELE alternative ontologice terestre” – ziceau ei… – „succesive ori simultane”: COMUNISMUL si LIBERALISMUL”!!!) – vede ca nimic nu se potriveste cu propaganda iudaica…furibunda si triumfalista, pana prin anii „basisti pur-sange” – 2009-2010:

1- in loc de „BUNASTARE” – CRIZA CEA MAI CRONICIZATA SI MAI  DUBIOASA, din intreaga istorie moderna… – …somajul endemic, saracirea „maselor” pana la genocid…!, CORUPTIE GENERALIZATA! – de la nivel de ghiseu si pana la nivel prezidential… (inca din secolul al XVIII-lea, masonul Dimitrie Cantemir, in lucrarea sa Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae”, prevestea ca semnele cele mai clare pentru disparitia/moartea „fizica” a imperiilor si statelor este stufosenia aparatului birocratic si, pe cale de consecinta, coruptia ajunsa la stadii delirante…); umilinta a atins cote maxime: fosti profesori de liceu si fosti universitari-pensionari (din Bucuresti, Constanta etc.) stau la cozi nesfarsite, la „mana si generozitatea” (ei, care au creat, in amfiteatrele universitare, genii, uluitoare pentru lumea intreaga!) unui „sponsor analfabet”si teribil de umflat de generozitatea lui, invelit in propria-i grasime si care-si trambiteaza „mila” sa nemaivazuta, la toate posturile TV… – stau, bietii pensionari (care trebuie, cat mai degraba, „sa iasa din sistem”!) ca sa capete O paine, de care sa „traga” … o saptamana…!!!

2-in loc de SPIRITUALIZARE – LINSAJUL ELITELOR SI CALOMNIEREA MARTIRILOR NEAMULUI (…acestea se realizeaza prin moartea/asasinarea civila si chiar fizica a oamenilor de AUTENTICA valoare de Duh ai Neamului Romanesc, prin distrugerea sanselor de afirmare si crestere intru Duh, ca spiritualizare luminoasa si senina, ale tineretului TOT MAI ATEIZAT SI HAITUIT SPRE INAFARA DINTRE GRANITELE „GRADINII MAICII DOMNULUI”…SPRE AMURGUL/APUSUL LUMII!!! – ora de Religie, care numai de Hristos nu vorbeste, esential, este masca sub care se pregateste „ecumenismul”, de catre „Preafericitul Antihrist”!!!  – …prin distrugerea Cercetarii, prin manipularea, selectarea perversa, rastalmacirea, falsificarea si amalgamarea halucinanta a Informatiei…: pe Internet, stau, plasati cu intentii vadit demonice,  SFINTII LANGA CURVE, instinctele cele mai josnice si mudare sunt preaslavite, aberatiile sexuale impotriva Sfantului Duh, precum INCESTUL, sunt laudate si promovate ca LUCRURI FIRESTI, iar SPIRITUALIZAREA CURATA SI LUPTATOARE INTRU HRISTOS, precum si insusi MARTIRIUL – sunt blamate, ca fiind dovezi de…”DEMENTA SI HABOTNICIE”!!!); pentru ca lucrurile sa involueze mai repede, s-a inventat „NAUCENIA RELIGIOASA A POPOARELOR”, prin amestecarea Dumnezeului Cel Viu cu toate ereziile si paganismele, retrogradante spiritual – asa-numitul „ecumenism” sau Miscarea New Age (fete ale aceluiasi Moloh de-spiritualizant!);

3-in loc de JUSTITIE – sfidarea umanitatii, prin rejectarea, in spatiul social si media, a celor mai patibulari banditi, pe post de… „elite sociale si politice”, de „presedinti de republica”…de „regi” prefabricati („regisori de vitrina”, care, ei insisi, sunt de o calitate moral-spirituala mai mult decat indoielnica: nu doar ca regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii isi da coroana jos de pe cap, in fata negustorimii iudeo-anglicizate din City-ul lononez (…City of London, cel mai important cartier financiar al Regatului Unit…), dar regina Elisabeta a Marii Britanii este, ea insasi, una dintre cele mai bogate (in lire, nu in Duh!) fapturi de pe Terra… etc.;

4-in loc de”PACE SOCIALA” – nu doar „RAZBOAIELE ENERGIEI” (purtate de SUA si „lingaii” lor, printre care, CU MISELIE, se inscrie si…Romania! – EXACT pe „traseele” desenate de Israel… – adica, „sa impuscam doi iepuri deodata”: a-monopolul asupra petrolului planetar/resurselor energetice planetare si b-  „lichidarea” neamurilor care cartesc in legatura cu dreptul „statului Israel” de a exista, PESTE DREPTURILE ISTORICE, DE EXISTENTA, ALE  POPOARELOR ISLAMICE,  DIN ZONA…!) sau „RAZBOAIELE HEGEMONISMULUI LOCAL” (purtate de SUA, si fosta URSS…dar si de China si de India…si de multe state africane, „zadarate” tot de „Jandarmul Lumii”/SUA, pentru ca, „absolut intimplator”, pe acolo se afla diamante sau niscaiva uraniu…), ci si REVOLTELE NEISTOVITE ALE TOT MAI SARACITILOR OAMENI DE PE PAMANT…iar replica organelor de represiune, fata de aceste revolte, este tot mai violenta si mai revoltator-inumana, exterminatoare… – ci si crearea de „ZONE CENUSII”, pentru pastrarea unui potential de violenta constant crescut, bun de  exploatat-utilizat, de manipulat si amplificat, „in vremuri viitoare”…;

5-in loc de HRANA ESENTIALA – OTRAVIRE GLOBALA! – prin e-urile cancerigene, dar, in primul rand, prin otravirea pamantului, apelor si aerului, prin mutatiile genetice din organismele propuse spre hranirea „terestrilor”, si, ca o incoronare a crimei: Codex Alimentarius, prin care umanitatea TREBUIE sa se supuna genocidului prin otravirea… „alimentara”…!!!

…Nu ne-a mai mirat, deci, raspunsul unui pedelist „autohton”, Petre Tinel, care, intrebat (in cadrul unei emisiuni televizate) cu ce se vor incalzi elevii din scolile buzoiene, vasluiene etc., de vreme ce se desfiinteaza nu doar scolile, ci si sursele de intretinere si de  incalzire a scolilor – a dat urmatorul memorabil raspuns: „Sa puna mana pe TOPOARE! -…si sa taie copacii de pe marginea drumului, ca si asa copacii aia incurca circulatia masinilor!”…
Nu copacii incurca …”circulatia sangelui romanesc”, ci „VOI, NENOROCITILOR DE TRADATORI DE TARA SI IMBECILI SINISTRI”! – ar fi trebuit sa i se replice respectivului „pedeleu”, de catre moderatorul emisiunii TV…”DOAR LA TAIAT VA PRICEPETI – DE LA TAIATUL DE SALARII SI PENSII, LA TAIATUL DE PADURI/COPACI DE PE MARGINEA STRAZII… – DECI, SUNTETI SPECIALIZATI IN … „TOPOARE”!!!”

…LA RAPA CU TOTI GOLANII SI MIZERABILII ASTIA, CARE GANDESC CA GRADINA MAICII DOMNULUI ESTE…COCINA LOR PERSONALA!”

…Ideea cu „pusul mainii pe topoare” ne aduce aminte de „ideile” europarlamentarului „roman” LASZLO TÖKES (cica „pastor”! – care ne tradeaza si injura, la Strasbourg, pe banii nostri!!!), cel care ii indemna, anul acesta, pe secui si pe maghiari, „sa iasa in strada” (…pentru fortarea Guvernului Romaniei, de a accepta autonomia Szeklerlandului/”Tinutului Secuiesc”!) – …da, „sa iasa in strada, ca la revolutia din 1989” („revolutie” inceputa si facuta in…”batatura” lui Tökes!). Daca un „pedeleu” aflat la putere vorbeste de „pusul mainii pe topoare” (contextul „spuselor” este neglijabil, cel putin in aceste circumstante…), iar un europarlamentar „roman” vorbeste despre solutia violentelor de strada…, oare de ce n-am adopta, si noi, cei cu adevarat necajiti si obiditi, aceste solutii radicale – IN SPIRITUL NESUPUNERII CIVICE?! Da, ar trebui sa indemnam, si noi, in linia comportamentului (cerut pentru…”incalzire”!) de… cei din ”arcul guvernamental”, „pedelei” sau „ude-MEREI”: „ROMANI, PUNETI MANA PE TOPOARE! ROMANI, IESITI IN STRADA, CA NU SE MAI POATE TRAI ASA!”
…”Asa”, adica jefuiti, fara dureri de inima, si de organismele internationale masonice, precum F.M.I-ul, Banca Mondiala, Uniunea Europeana etc., dar jupuiti de sapte piei si…”de ai nostri ca brazii” (tradatori de marca …romaneasca, dar si de „marca” iudaico-romaneasca: de exemplu, „Rosia Montana” este instrainata de Romania, prin cardasia lui BASESCU-BRAUNOVICI cu evreul MAX RICH, dna ELENA COCOS-UDREA „face” ca, la o licitatie imobiliara de la Braila, sa castige…evreul de pe locul 4…din 4:  MAX BOEGEL etc. etc. etc. !).

…Atunci cand statul devine un organism strain si „vampiroido-antropofag”, care-si devoreaza „propriii copii”, NESUPUNEREA CIVICA NU DOAR ESTE INDICATA, CI DEVINE OBLIGATORIE, PENTRU NISTE AUTENTICI CETATENI!!!

…Generali de armata si generali-maiori, din Romania, precum MIHAI CHIRITA si ION MARIAN, sunt implicati in grave scandaluri de coruptie…Daca si ARMATA (in care populatia avea increderea cea mai mare, imediat dupa Biserica!… – dar nici Biserica nu sta mai bine decat Armata, la nivelul CORUPTIEI, morale si fizice…!!!) se „prostitueaza” (sau este impinsa spre „prostituare”, morala si fizica (si se compromite atat de grosolan: cate 46 de mii de euro, mita pentru angajarea, la Scoala de Aplicatie de la Pitesti, a 38 de persoane…!), atunci, cu adevarat, statul masonic a intrat in disolutie…ARMATA ar fi fost/putut fi una dintre sperantele noastre, pentru ca dictatura crimei si genocidului sa nu se instaureze in Romania…Nu mai este, din pacate.

…De JUSTITIE, ce sa mai vorbim…cata vreme presedintele este tot…presedinte, iar nu…DETINUT DE DREPT COMUN!!!…cata vreme Roberta Numaracioasa este tot presedinte….la Camera Deputatilor… – iar Elena din Troia Basista Incendiata/DATA PE FOC arunca de pereti cu 4,5 miliarde de euro, si toti tac si o intampina, pe unde trece (si, oare, pe unde NU trece?!), cu ovatii si cu…paine si sare…(…NU IN OCHI!!!)?! Plus alte mii de dosare…dosite, ale fraudatorilor (…de tot soiul si de toata culoarea…)!
…Secretarul de Stat de la Ministerul Finantelor, dna GRATIELA IORDACHE, a luat o spaga cam de 10 ori mai mare decat…”generalii”: 44 de MILIOANE DE EURO!!! Pai, sa se stie, ce naiba, ce-s alea…”FINANTE”! Sa nu se confunde cu…orice gainar de pe strada (ori de pe Calea Ferata: au aparut, ca prin anii ’20 in Rusia/URSS, sau in Romania anilor comunisti ’47-’50… – furturi din trenuri cu alimente si cu…ingrasaminte!) – care gainari, ca orice gainari, fura de foame…!
…Pe cand „pedeleii” fura cu miliardele (facand sali de sport in satele, orasele si cartierele cu primari pedelisti!), profesorul de Educatie fizica OVIDIU RIZEA, „nepedelist” din Glodeni/Dambovita, care a pregatit campioni nationali si europeni la handbal, face antrenamente avand poarta marcata cu…o panza pe perete, si are o pensie de 1.200 de lei, din care cumpara echipamentele elevilor „inglodati” in Glodeni…si, din acesti bani de pensionar, iese bronzul campionilor si campioanelor de handbal…Campionul  mondial la scrima, MIHAI COVALIU, renunta la sport, pentru ca, din banii pe medalii, nu-si poate da copilul la scoala!!! Sportivi care au marcat locul Romaniei pe harta lumii si Artisti de geniu (care l-au „plimbat” pe Orfeu pe toata Terra!), de la „minusculi” copii talentati/copii-minune si pana la genii consacrate universal (la Scala din Milano!), precum Dan Iordachescu sau Gheorghe Zamfir, traiesc la limita subzistentei…
…”Eroii Revolutiei”, cei ce au visat la „mai bine si mai frumos si mai liber”, in iarna lui 1989…ori deja… „au fost sinucisi”, ori au fost lasati sa putrezeasca de vii, cum este cazul lui ION JULA, cel schilodit de tanchisti si, apoi, torturat, de Securitate, sub zodia zapezilor vagi, din 1989… – tintuit, 18 ani, in caruciorul neputintei si sclerozei multiple, cu 500 de lei pe luna…a trecut dincolo, cu ochii cerniti de disperare, in 2008…
Si cate sute ca ION JULA!!! Dar si cate mii de profitori…”pe de-a moaca”, de o nesimtire si de-un cinism rarissime!
…Personal, cunosc situatia asa-zisei „revolutii din Adjud”:
-11 oameni (doi dintre ei fusesera numiti, din cate informatii posedam la ora actuala… – de catre Securitate, direct de la Bucuresti, drept „comandanti ai Frontului Salvarii Nationale”!) au fost „bombardati”, in zilele de 23 decembrie 1989-28 ianuarie 1990, cu mii de telefoane alarmisto-manipulatorii: ca a fost coborat (fireste, cu elicopterul!) un desant de parasutisti… „teroristi” (cum altfel?) pe ambulatoriul TBC din Adjud, ca a fost otravita apa de la Turnul de Apa din Adjud etc. etc.  – dar, propriu-zis, nu s-a intamplat ABSOLUT nimic … –
-…decat, poate, ca subsemnatul, cu sprijinul, moral si de autoritate, al Poetului, Artistului si Cetateanului Activ, AUTENTIC dizident  – …dar tot atat de naiv, in sensul pagubos al cuvantului, cat si subsemnatul… – LIVIU IOAN STOICIU (pe atunci, pus de papusarii de la Bucuresti, „de paravan”, ca sef al FSN-ului pe judetul Vrancea…), am incercat sa combat mafiotismul si sa institui, cat de cat, starea de normalitate, in Adjud…(„lucru/lucrare” care s-a dovedit ABSOLUT imposibil/a … –  prin tradarea, din partea „fratilor de conducere municipala”… – dar si „lucru/lucrare” care mi-a umplut telefonul de amenintari mafiote, cu moartea, la adresa mea si a familiei mele… – iar cei pe care am incercat sa-i dau jos din pomul unde se suisera, precum scroafa din zicala, au revenit si devenit „magnatii contemporani ai orasului/municipiului Adjud”…bietului oras-municipiu Adjud!… sa nu uit: AUTENTICUL DIZIDENT LIVIU IOAN STOICIU este, azi, somer…: CUM ALTFEL, IN „ERA BASESCU”…Basescu, a carui gandire „depaseste limitele Galaxiei”, dupa spusele lui Traian Ungureanu?!?!) –
-…nici macar cat in Focsani (…unde un „erou” militar, strafulgerat de fiorii…eroismului, fireste,  a descarcat, in bezna noptii, un Kalasnikov, spre o mata disperata, care se agatase de tablaria Postei din municipiu…si o zgaria la modul…”teroristic”, in caderea/alunecarea ei …”involuntara si progresiv-accelerata”, de pe „obiectivul strategic” al Postei!)…, dar, cel putin doi dintre „eroii adjudeni” s-au repezit, ca vulturii hoitari, sa-si procure „diplome de revolutionari”…”get-beget”! Si, evident, prin „diplomele fermecate”, au „curs”, spre respectivii, toate celelalte…”accesorii”: pamanturi, scutiri de taxe si impozite, facilitati  de tot felul etc. etc.
Cand au venit sa ma determine sa ma alatur imposturii lor, le-am spus, cu patetism donquijotesc (…care, azi, imi apare cumplit de penibil si melodramatic…): „Cum as putea sa ma manjesc cu sangele ADEVARATILOR eroi?!  Pe sangele eroilor ADEVARATI  s-a cladit <<visul revolutiei>>, al celor morti si…al unora neingropati si neidentificati…de la Timisoara, Bucuresti, Cluj, Brasov, Turda…?! Oare nu m-ar scuipa copiii mei drept in obraz…” – dar am fost intrerupt, brutal,  din tirada mea… – si  raspunsul a venit, senin si…”realist”: „Si cine stie toate rahaturile astea?!” Chiar asa! Nimeni, decat Securitatea (cea eterna…!), Ion Iliescu si ai lui…”eroi”!!!
…In invatamantul romanesc, prin „Legea Funeriu”, toti directorii de scoli vor fi inscaunati politic, deci vor fi pedelisti… – si acesti „sefi” impostori vor avea drepturi discretionare, in ce priveste angajarea sau soarta angajatilor: lingaii incompetenti vor huzuri, fara sa trebuiasca decat sa nu-si intrerupa „lucrarea cu…limba si buzele”, profesorii buni si foarte buni/competenti/performanti, dar demni, vor fi scosi, cat mai repejor, din sistem (prin infarct provocat sau prin plecarea in strainatatea inca primitoare de „aur cenusiu”!), iar interesul elevilor….va fi ultima grija a statului masonico-pedelist (cel care decretase, cu ani in urma, ELEVUL-REGE!).
Ei bine, deja vedem ca se pregateste „ELEVUL/TANARUL-JIVINA”, INCULT PANA LA BARBARIE SI SCLAVIE !!! – …egoist si TOTAL IRESPONSABIL, feroce si singur, satanic si infiorator de singur…pentru o viitoare lume apocaliptica…de fapt, preconizat a fi SATANICA!!!
…Masonii sunt indivizii cei mai cruzi mincinosi si lipsiti de scrupule, CEI MAI NERUSINATI IMPOSTORI SI CREATORI DE IMPOTORI SI DE IMPOSTURA, din toata istoria Terrei…: modelul clasic, cel mai la indemana romanilor, este „presedintele” Traian Basescu!). De fapt: SATANA – MARELE ILUZIONIST!!!

…La fel ca in Romania, si in Anglia, noul sistem de taxe, ENORME, din invatamant, taierea salariilor, sortirea pensionarilor aruncarii de pe „stanca tarpeiana”, SARACIREA FAMILIILOR… „NETELEVIZABILE”… – vor distruge elitele veritabile si le vor inlocui cu elitele falsificate/despiritualizate (Elitele Negre, le numeam noi, undeva…!): copiii celor bogati si…alesi de masoni! La fel se „intampla” haosul in Italia, Franta, Spania, Portugalia, Grecia…

…NIMIC NU S-A SCHIMBAT! Securistii si activistii de PCR de ieri (din Romania, deocamdata…) si-au plasat copiii in posturi-cheie, de conducere…si acestia vor face la fel cu odraslele lor…!!!
Vorba ceea: „COPIII SEFILOR NOSTRI DE AZI VOR DEVENI SEFII COPIILOR NOSTRI, DE MAINE…!”

…”Ce-i de facut?!” – intreba masonul socialist  rus Nikolai Cernasevski, la final de secol al XIX-lea… – asa ne intrebam si noi, care suntem anti-mason, la inceput de veac XXI. Opinia noastra nu difera esential de opiniile lui NIKOLAI BERDIAEV – deci, solutia, pe care o oferim mai jos, se intemeiaza pe viziunea sa asupra „Noului Ev Mediu”…: ESTE NECESARA INTOARCEREA LA HRISTOS!!! –  si, deci, este absolut necesara renuntarea, radicala, la toate MREJELE DE SUPRA-LENE ale asa-zisului „modernism” masonic, renuntarea radicala la „optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu” (cf. N. Berdiaev)  – si intoarcerea, deci, din „paradisul” fals si sinucigas al „cuceririlor tehnice”, LA ASA-ZISUL „PRIMITIVISM” RELIGIOS, la AUTENTICUL OTODOXISM… adica, „de la aceasta istorie pamanteasca, trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta”. Iar nu sa „evoluam” spre…”dozatorul de agheasma”, spre „rugaciunea catre moastele de pe FaceBook” si spre… „spovedania pe Internet”…!!!

…Sa ne intoarcem la ADEVARATA LIBERTATE, IAR NU SA MOTAIM  IN SCLAVIA MOLATICA A SATANEI!!! “Autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” (cf. N. Berdiaev).

Nu avem nevoie nici de Spatiul Schengen, nici de Uniunea Europeana (care a si inceput sa conduca/mane Romania spre abatoare, prin comisarii ei…!)… – n-avem nevoie de nimic din istoria terestra, in general – si din istoria masonilor, in special! – ci EXCLUSIV DE HRISTOS-DUMNEZEU!!!

SA DAM DE PAMANT, DECI, CU „STATUL MASONIC MODERN” – si SA CREAM UN ALTFEL DE STAT (prezenta statului nu o vedem ca fiind necesara decat pentru protectia specificului spiritual al Neamurilor, iar nu pentru… FURTURI ORGANIZATE SI CINICE  si pentru „incasarea optima a taxelor si impozitelor”!) – „STATUL” LUI HRISTOS – … caruia sa-i zicem (…nu-i asa, totul „trebuie sa poarte un nume”…?!), pentru ca nu avem la indemana termeni specializati (deocamdata!): TEOCRATIA AUTENTICA, HRISTICA!!!

***

NIKOLAI BERDIAEV SI NOUL EV MEDIU: “MUTATIA LAUNTRICA” SI TRANSCENDEREA ISTORIEI-LEGE

Dupa esecul evident al „Contractului social” masonico-rousseau-ist, din veacul al XVIII-lea, rusul Nikolai Berdiaev, in plin secol XX (cf. Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995), afirma ca umanitatea, dupa ratacirile spirituale ale veacurilor moderne, se situeaza intr-un moment de criza suprema, care nu se va putea rezolva decat printr-o transfigurare, printr-o nemaivazuta revolutie interioara si exterioara, prin care adevaratele dimensiuni divino-umane vor fi revelate. Dupa experienta falimentara a socialismului si capitalismului, ambele situate in zona Antihristului-Antispiritului (socialismul “divinizand munca materiala” [1], in dispretul valorilor calitative, “uitand scopul si sensul vietii”, aducand “satanocratia”:”un astfel de monstru nu cuprinde un suflet omenesc nou, caci nu-l contine deloc” [2]  –  capitalismul asa-zis democratic reificand societatea umana, “niveland individualitatea umana” [3], “atomizand societatea” [4], “ignorand, in realitate, poporul” [5], “nascand toate nenorocirile societatii” [6] –  concluzia:”Sub vesmantul burghez sau socialist se poate adaposti aceeasi substanta sau, mai degraba, aceeasi lipsa de substanta” [7])  –  lumea, pamantul  –  se cutremura si cedeaza sub picioarele noastre. Au disparut “speranta si iluzia, totul este dezgolit si demascat”  –  omul care s-a impotrivit teocratiei Evului Mediu, voind sa se echilibreze spiritual  –  “a trecut la afirmarea de sine si aceasta afirmare a sfarsit cu exterminarea omului prin sine insusi, autoexterminarea” [8]. Caci “autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” [9]
N. Berdiaev traseaza, in cartea sa Un Nou Ev Mediu, drumul Omului, printre obstacole infioratoare, pentru A SE LEPADA DE ANOMIE SI A AJUNGE LA TEONOMIE. In fapt, acesta este si drumul tanarului, care repeta drumul umanitatii, in propria persoana evolutiv-spirituala  –  de la ANOMIA copilariei  –  la constientizarea universului normat dublu: prin legi cosmice divine si prin legi sociale. Cand aceasta dubla marcare se va armoniza spiritual, in constiinta adolescentului/maturului(cosmico-divinul si socialul intrand sub acelasi cerc al intelegerii)  –  se va ajunge la starea de TEONOMIE. Omul-tanar trebuie sa inteleaga ca-si va rezolva destinul nu  prin egoismul copilariei, nici prin schizofrenia actuala cosmic-sociala  –  ci prin solidaritatea sociala, conforma cu armonia cosmico-divina. Problema destinului individual este “irezolvabila in limitele istoriei”  –  spune filosoful rus: “In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acestui destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. (…) Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale tocmai pentru ca istoria este declin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicii istoriei(…) Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca ea are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului, ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei relativ pesimista rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. (…) Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica (s.n.), dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca in afara din adancul spiritului  –  ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul mister al Spiritului.” [10]
Daca aceasta intelegere profunda a fiintei sale istorice si a rezolvarii crizelor ei de identitate  –  intru Norma Cosmico-Divina va putea fi pusa in opera de catre EDUCATOR, care-l va transfigura pe tanar, dintr-o fiinta animala, instinctual-oportunista  –  intr-una armonios-umana, cu ritmuri spiritual-cosmice, cu privirea mereu in sus, spre sursa Binelui Suprem  –  atunci se va putea vorbi despre victoria deplina a educatiei SI prin educatori. Deci, in opera de educatie juridica, tocmai pentru a-i revela acesteia finalitatea superioara, prin care se transfigureaza jungla in paradis, si fiara in fiinta cu chipul lui Dumnezeu  –  este necesara, pe langa “nunta” spirituala a Dreptului cu Pedagogia  –  devotiunea amandurora, in zona RELIGIEI.
***
INVARIABILUL LEGII SI AUTORITATEA DIVINA

Deocamdata, Justitia nu face decat gesturi de concesie trufasa (dar, si acestea, extrem de zgarcite!), de condescendenta aroganta, fata de Religie. Juramantul conducatorilor sociali pe Biblie si prezenta crucii in sala de judecata  –  ar fi singurele castiguri ale Religiei, dupa ateismul comunist. Dar aceasta-i prea putin, atingand un nivel spiritual superficial. Suntem inca extrem de departe de o recunoastere cinstita si deschisa a planarii permanente a DIVINULUI, asupra Balantei Justitiei umane. Un ocean de neintelegere mai este de parcurs, pana cand se va recunoaste ca actul justitiei trebuie supus normei divine si finalitatii divine  –  iar legile sa reflecte, clar biblic  –  INVARIANTUL LEGII DIVINE dublu revelata (veterotestamentar si neotestamentar  –  complementar!).
Caci, din momentul in care legea nu mai provine din Legea Invarianta Divina, ca varianta adaptata social si spatio-temporal, la o anumita societate, a unei anumite epoci istorice si dintr-un anumit spatiu spiritual(intelegem prin Lege Invarianta Divina  –  fie invariabilul Sacral-SINAI, Legile mozaico-iudaice, revolute, ale Vechiului Testament  –  fie Invariantul-HRISTOS  –  Fericirile din Predica de pe Munte/NOUL TESTAMENT  –  legea nu mai are valabilitate de lege, ci este un text oarecare, fara autoritate reala. Autoritatea eroica, de care vorbea, candva, in veacul al XVIII-lea,  Giambattista Vico, era consecinta tot a apelului la autoritatea divina: bratul care crea spatii pentru popoare era subordonat hotararii Bratului Divin, constiinta ctitorului de state si natiuni era “turnata” in Potirul Constiintei si Vointei Divine(a se vedea mitologia intemeierii, la toate neamurile-natiuni). Nu acelasi lucru se poate spune despre autoritatea uman-comuna, a ultimelor veacuri.
AUTORITATEA ORI ESTE DIVINA SAU DELEGATA DE CATRE DIVINITATE  –  ORI NU E DELOC. (A se vedea crimele bestiale ale Revolutiei Franceze-1789: Dumnezeu n-a delegat “poporul francez” sa ucida si sa comita regicid  –  ci, cum s-a dovedit ulterior, Revolutia Franceza, ca orice revolutie umana  –  a fost rezultatul unei conspiratii din partea unei minoritati luciferizate. De aceea, ea ramane, ca si razboaiele mondiale ale secolului XX, un obiect de studiu pentru medicii patologi  –  si un motiv de serioasa reflectie pentru Biserica). Legislatorul trebuie sa accepte ca autoritatea sa-i fie delegata pentru a se impartasi din lumina divina a ORDONARII. Deci, autoritatea divina sa fie delegata catre Legislatorul terestru, care reveleaza (nu opacizeaza, nu ascunde  –  cum face azi  –  trambitand fals “umanismul” legilor  –  adica impostura si arbitrariul) Legea Divina   –  candva, cea proclamata, pentru sange (adresata MEMORIEI si FIZICULUI), pe Muntele Sinai  –  astazi, cea proclamata, DIRECT PENTRU SPIRIT, pe Muntele Maslinilor.
***
HRISTOS-LEGISLATORUL

Dumnezeu-Tatal, prin aspectul sau filial (Dumnezeu-Hristos) , devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pamantesti (concomitent cu cele ceresti). Trebuie sa se inteleaga foarte clar ca legislatia umana terestra a inceput in Legislatia divina si trebuie sa se-ntoarca, logic (chiar daca sub forme  diversificate) , in esenta legislativa din care a pornit. Tocmai aceasta cale de intoarcere la obarsia divina a legislatiei terestre si premizele ei le infatiseaza Hristos-Dumnezeu , prin predicile si parabolele de la Templul din Ierusalim si, in primul rand, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca si lamuririle catre apostoli, la Cina cea de Taina (Ioan, cap.14,15,16,17). El spune, foarte clar, ca, prin toate legislatiile istoriei, prin toate oranduielile si oranduirile umanitatii  –  nu se face altceva decat implinirea, discreta, progresiva si secreta (mistica, ascunsa ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obarsia preaputernica a tuturor legilor ce vor fi fost vreodata pe fata Pamantului: (Matei, 5,18)”Caci adevarat zic voua : Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.” Deci implinirea Legii prin legi se va face desavarsit si absolut integral, prin insasi trecerea-istorie (“mentalitatea”…), continuu evolutiv-spirituala, a mediului uman-terestru  –  atat in forma-emergenta (iota=semnul literei de inceput al lui Iahve-Dumnezeu), cat si in continutul-imergenta (cirta=semnul literei de mijloc).
Cine afirma ca legea crestina e prea ingaduitoare, sau, chiar, ca n-are sanctiuni, ci doar ingaduinte  [11] –  amarnic se insala si nu are habar despre crestinism. Da, ne sunt dezvaluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai departate, spre desfiintarea limitei spirituale, catre Dumnezeu  –  daca ne supunem desavarsit Legii: acestea sunt Fericirile  –  dar starea de FERICIT se traduce prin DESAVARSIT MORAL-SPIRITUAL, desavarsit virtuos, desavarsit supus Legii  –  pana la renuntarea completa la egotism si egoism, deschiderea definitiv generoasa, autosacrificiala, catre “ceilalti”, catre Iubire  –  care Iubire, adusa in parametrii hristici, echivaleaza cu desavarsirea paradisiaca a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii  –  adica eliberat deplin de anomia satanica). Dar acesta este scopul cel mai inalt, pe care bietele legi omenesti nici nu-l intrevad, prin formularile lor ambigui si din greu gafaite, ingaimate, balbaite. Legile umane, insa, daca vor sa mai existe(ca autoritate efectiva) in istoria evolutiv-terestra, trebuie “sa traga cu urechea”, cat mai atent, tocmai la scopul legislativ hristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdata, prevazuta finalitatea legislativa suprema, dreptul legislativ formulat in Fericiri  –  dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decat cu o jumatate de ureche, si in sila: ele nu sunt in stare sa zareasca, sa exprime ce zaresc (daca zaresc)  –  anume, obiectivul legislativ hristic, care este transfigurarea fiintei umane, dintr-una anonima, aflata in permanenta stare de zavistie cu sine si cu mediul sau social  –  intr-una perfect impacata-armonizata cu sine si cu mediul sau socio-natural(caci intregul COSMOS este “societatea” Omului!). O foarte palida imagine a Cetatii Legislative a lui Dumnezeu [12], o vedem in unele manastiri crestine, unde ascultarea legislativ-divina (alaturi de voturile saraciei si castitatii  –  care au tot o natura legislativa, dar mai inalta si mai greu de inteles pentru oamenii de rand: desfiintarea totala a egotismului, prin saracie trupeasca-sociala, desfiintarea semintei metafizice de vrajba, sexualitatea  –  care a despartit si invrajbit Omul cu Dumnezeu si, astfel,  pe om cu sine insusi, orice cu orice, opunand totul istoric, autodistructiv si perisabil  –  TOTULUI CERESC ETERN-DESAVARSIT)  –  este atat de aspra, cat nu si-a inchipuit niciodata vreun legislator ca vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribila consecinta.
Dar, daca rasplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desavarsita, doar printr-o ascultare desavarsita, a unei Legi (aparent supraumane  –  dar care priveste, in mod direct, doar FIINTAREA UMANA, si nimic altceva [13])  –  ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului in Lege si, mai cu seama, a celor chemati sa reprezinte Legea si sa-i calauzeasca pe oameni spre Lege, dar care-si incalca sistematic misiunea juridico-umano-divina(PREOTII-JURISTI AI TEMPLULUI) este marcata prin exclamatia prevestitoare de prabusire apocaliptica:”Vai voua!” [14]:
-“Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca inchideti oamenilor imparatia cerurilor, caci voi nu intrati si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati!(…) Nebuni si orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfinteste aurul?(…) Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca dati zeciuiala din minta, din marar si din chimen, si nesocotiti cele mai de sama ale legii: dreptatea, mila si credinta. Acestea trebuie sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati!(…).Drept aceea, insiva marturisiti de voi, ca sunteti fiii celor ce au ucis pe proroci. Si impliniti si voi masura parintilor vostri. Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei? De aceea, iata Eu trimet la voi proroci, intelepti si carturari, si pe unii din ei ii veti ucide, si-i veti rastigni  –  si pe altii din ei ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti alunga din cetate  –  ca sa vina asupra voastra tot sangele drept, care s-a varsat pe pamant, de la sangele lui Abel celui drept pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre biserica si altar. Adevarul va graiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iata vi se lasa casa voastra pustie, caci va spun: de acum, nu Ma veti mai vedea pana nu veti striga: binecuvantat fie Cel ce vine intru numele Domnului!” Sanctiunea suprema a frivolitatii fata de Lege si Misiune a Legii: dez-identitatea si atoate-invinuirea, urmate de orbirea fata de lumina  –  pana la descatusarea CONSTIENTA, ABISALA  –  a constiintei raului din Sine.
Cei care sunt chemati sa dezvaluie, in om, prin educatie si credinta, Legea sadita de Dumnezeu   –  si incalca, sfidator si iresponsabil, menirea  –  sunt supusi imprecatiei hristice pe pamant  –  dar Legea nu e de pe Pamant. De aceea, acest “vai voua!” este vizionar: legislatorii si juristii, care se fac ca nu vad Legea, si scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal  –  vor primi suprema pedeapsa: DES-FIINTAREA (scoaterea inafara planului divin al Fiintei). Legislatorul si juristul care nu e vizionar , ci bucher si tipicar, speculand meschin, rau-voitor  –  isi auto-suprima fiinta, se sinucide spiritual. Caci vesnica osanda a Gheenei este Focul ce arde toate matritele gresite ale Facerii  –  sterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: “casa voastra [n.n.: planul existentei terestre si cosmice] vi se lasa pustie.” Si nu-L vor mai vedea (n.n.: adica, nu se vor mai putea vedea-identifica, macar formal  –  in/cu Matrita Fiintei-Hristos) pana cand nu vor recunoaste, dincolo de legile chitibusaresti-egotiste  –  pe Dumnezeu-Legea:”De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului”.

***
CIVILIZATIA CRESTINA  –  CIVILIZATIE LEGISLATIVA
Multa lume (juristi si nejuristi) are o parere complet falsa despre lege si crestinism, crezand a identifica, chiar, o incompatibilitate intre cele doua notiuni. [15]De fapt, adevarul consta exact in formularea inversa a judecatii: cine nu vede ca numai prin crestinism, legile capata valoarea de Lege  –  acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeste, de fapt, despre Lege  –  ci despre ce vrea el, adica, despre nimic.
Este tot atat de absurd sa afirmi ca religia crestina n-are de-a face cu legislatia, precum este de absurd sa afirmi ca legislatia nu are de-a face cu morala, sau ca morala nu are de-a face cu religia.
In definitiv, ce scop are Legea? Are scop in sine? Nu poate,  caci e pentru oameni  –  iar nu un text pentru un text ( “arta pentru arta”…). Dar oamenii, sunt in sine? Nu, pentru ca nu sunt propria creatie  –  ci creatii ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? PENTRU OAMENI CARE VOR SA AJUNGA LA LEGE  –  ADICA LA DUMNEZEU.
Cat despre faptul ca legea nu are de-a face cu Morala  –  aceasta este o afirmatie pe care numai infractorii pot s-o admita, fara mustrare de cuget. La fel, ca Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adica, de ce sa te comporti bine, daca nimeni nu vegheaza asupra Binelui, si nici nu stii ce-i acela Bine? Dar daca admiti ca Binele exista si ca este Cineva care vegheaza la implinirea lui  –  te vei  supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Altfel , in ruptura Moralei de Religie si a moralei religioase de Lege apar radacinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecand drept “bine public”…
Juridica trebuie sa contina si Pedagogia. Si invers. Omul daca nu e invatat sa invete legea  –  si daca nu-i este stimulata intelegerea scopului final al legii  –  devine fie terorizat de lege, fie indiferent fata de lege. Iar prin teroare si indiferenta n-a functionat lunga vreme nici o societate umana  –  ci societatile bazate pe lipsa de ratiune si implicare rationala a cetatenilor in treburile Cetatii  –  s-au sinucis, au disparut din istorie. Omului trebuie sa i se explice, in amanunt, cu multa rabdare, la varsta cand plamada lui umana este maleabila si permeabila  –  cine este el si cum sa actioneze si de ce sa actioneze, intr-un fel si nu in altul. Pedagogia juridica trebuie facuta chiar de la 2-4 ani, cand apar primele scantei de intelegere  –  pentru ca fixarea strategiei juridice si a finalitatii ei sa aiba loc la varsta deplinei intelegeri, a deplinei formari a capacitatilor rationale, emotionale, atitudinale, spirituale: adolescenta. Numai un om educat spre inalta si cat mai  deplina intelegere a intregului sistem juridic, social si cosmic, va avea posibilitatea sa actioneze ca un om adevarat, sa-i formeze, la randul lui, prin convingere rationala (dar si intuitiva) pe alti oameni(tovarasi, copiii lui, chiar pe parintii lui neinstruiti)  –  si doar astfel poate sa se-nchege si sa reziste o societate umana sanatoasa  –  autentic umana, prin spiritualitate evoluata.
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispretuit  –  dar nu ele dicteaza marele mers al istoriei umanitatii. Trebuie acordata asistenta sociala materiala, dar si moral-spirituala, intelegere si respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot tine pasul cu cerintele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru  –  dar trebuie stimulate si respectate, in primul rand, elitele, varfurile societatii, CALAUZELE, cei care mentin constant , fara sincope prea mari, ritmul evolutiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie sa fie misiunea nu doar a dascalilor de scoala, ci si a juristilor, intorsi in scoli, redeveniti dascali – si, in principal,  a preotilor (caci, in Noul Ev Mediu, prezumat de N.Berdiaev, functiile sacerdotala, educationala si juridica trebuie cumulate de acelasi om  –  omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea:”Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”). Ca azi a cazut unul, din disperare, ca maine vor suferi multi si vor carti  –  trebuie sa le acordam intreaga noastra compasiune  –  iar pe cei ce traiesc, fizic si spiritual  –  sa-i inconjuram cu blandete si, asemeni lui  Hristos, sa-i sfatuim, sa-i insotim cativa pasi, sa le explicam cu intelepciune, cu spirit de autosacrificiu si cu rabdare ingereasca: “Iaca Eu va trimet ca pe niste oi in mijlocul lupilor: fiti deci intelepi ca serpii si blanzi ca porumbeii”(Matei, 10, 16). Sa-i mustram pe cei prea (si nejustificat) lenesi, sa-i izolam, partial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinta constienta si refuza orice sfat bun  [16] –  sa-i indepartam de societatea umana, pentru a n-o contamina cu raul lor (dar in izolare, sa le incercam, neobosit, puterile sufletului, sa trezim in ei, fie si intarziat, germenii salvarii  –  viziunii umano-divine: preotii si pedagogii sa intre cat mai des, in clasa de elevi cat si-n inchisoare, intr-un ritm sustinut, pentru a forta usile intunericului). Dar, evident, grija principala sa fie pentru sustinerea ritmului general al UMANITATII: aceasta este misiunea legilor si legislatorilor  –  sa nu-si ia ochii de pe Lege  –  STEAUA ETERN CALAUZITOARE. Caci vor exista mereu cetati-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos  –  si nu avem dreptul sa ramanem la aceste cetati, sa ne contaminam de raul lor incapatanat  –  ci avem datoria sa mergem spre cetatile-oameni care accepta Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: ”Legile sa nu urmeze crestinismul, caci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc”. Crestinismul autentic nu pedepseste cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastra despre sistemul de pedepse este gresita.
Noi reactionam precum paganii sau primitivii veterotestamentari, fara gand si inima, ci doar cu instinctul primar si cu pumnul, cu violenta fizica: “dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Exista, insa, o reactie spirituala, de autopedepsire, extrem de severa, decat care mai ingrozitoare nici nu exista pe fata pamantului si in istorie: este pedeapsa de tip crestin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizica  [17] –  ci de transfigurare spirituala, repunere, a celui ce era doar umbra de om  –  in rangul deplin si adevarat de OM. Aceasta pedeapsa cumplita este pedeapsa pozitiva, specifica doar crestinismului, adica NOII LEGI, care, chiar daca inca nu e instituita si nu se intrezareste macar posibilitatea instituirii ei generale  –  asa va fi, peste tot pamantul. Abia atunci, legile vor fi Lege, si se va vedea limpede ca toate sistemele legislative, purcese din morala divina, se indreapta catre finalitatea omului virtuos [18]:  “ci sa fie cuvantul vostru: ce e da, da si ce e nu, nu; iar ce este mai mult decat atata, e de la cel rau”  –  si:”Eu insa va zic: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc, si va rugati pentru cei ce va nedreptatesc si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru, Care este in ceruri; caci El porunceste soarelui Sau sa rasara si peste cei rai, si peste cei buni, si da ploaie si peste cei drepti, si peste cei nedrepti(…). Deci fiti desavarsiti precum este desavarsit Tatal vostru cel ceresc” [19].
Problema “obrazului intors catre noua palma” a facut sa curga rauri de cerneala. Consideram ca avem dreptul sa ne spunem parerea si noi, impotriva celor care afirma ca “crestinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran…): este cea mai mare stupizenie, cata vreme Hristos vrea sa-l readuca pe Om in ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTAPANITOR, deci nimanui supus  –  cu atat mai putin sclav cuiva.
Deci, palmele despre care vorbeste Hristos nu le induri pe orizontala existentiala, adica, de la om la om. Ci pe verticala recunoasterii permanente a raportarii om-Dumnezeu. Palma prima, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mana unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om ramane, si deci puterea lui de pedepsire in numele lui Dumnezeu este redusa si restransa de catre chiar limitele conditiei sale umane. Deci, pentru ca eu ma recunosc mult mai vinovat, in fata lui Dumnezeu, decat poate un om sa-mi arate ca sunt vinovat, intorc si celalalt obraz, pe care ar trebui sa mi se “completeze” pedeapsa, de la limita umana a pedepsitorului-trimis divin  –  pana la deplina pedepsire divina, conforma cu imensul meu pacat catre Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a palmuit  va realiza  ca nu poate el sa ne loveasca, atat cat ar trebui, prin justitie divina-nonumana, sa ne loveasca. Atunci, abia, isi va da seama de limitele lui, de faptul ca nu e decat supusul (robul) catre Dumnezeu-Legea (si Sanctiunea). Deci, NEPUTINTA  lui de a ne lovi il va re-intoarce intre limitele sale umane. Daca se va cai sau nu, daca va lovi iar, sau nu  –  aceasta nu se poate garanta omeneste  –  dar, deja, suntem iesiti de sub “jurisdictia” umana a oricarei lovituri deplin-divine. Dar:
a- lui i s-a facut demonstratia ca e neputincios, fie si in asa-zisa “dreptate”, “violenta punitiva”( cand, de fapt, nu e decat vointa Domnului, prin mana lui, atat cat poate mana si forta maniei sale de om);
b-lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decat a lovit, ramane de rusine: isi va da seama ca e un biet om, si-atat; din acest moment, isi va pune problema ca  –  lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu  –  s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parca ar fi fost Dumnezeu  –  va fi pedepsita de Dumnezeu(si numai Dumnezeu stie cat de grea va fi pedeapsa divina, lovitoare pentru SUPERBIE…);
c-cel lovit nu are de pierdut nimic, ci castiga constienta cat mai acuta, deplina, a vinovatiei fata de Dumnezeu, si va sti (va fi gata) sa astepte O COMPLETARE (oricand) la lovitura  –  ceea ce, oricum, este o mangaiere spirituala: lovit deja fiind, de catre inconstientul impostor, stie ca lovitura lui Dumnezeu, pentru pacatele sale, va fi mai mica decat o merita , pana in momentul lovirii umane (mai mica exact cu lovitura trimisa de Dumnezeu prin impostor, lovitura prin care pacatul partial al lovitului este adaugat pacatelor, pana atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, in numele lui Dumnezeu  –  inceputul studiului legislatiei punitive a lui Dumnezeu. Dar si semnul-sansa a viitoarei mantuiri. De la aceasta “palma” incolo ar trebui, pentru adevaratul crestin, sa urmeze revelatia Imparatiei lui Dumnezeu ! Asa ca, aceia dintre noi care se revolta impotriva “palmei”(si a primei, si a prezumatei…)  –  ar trebui sa ceara ei, cat mai degraba, si de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mantuirii, al milei divine, semnul ca “Dumnezeu nu te-a uitat”…
Cine mai tine cont, in zilele de azi, ale legislatiei laice  –  ca ar putea fi trimis in judecata Focului Vesnic, al retopirii “matritelor fiintiale”  –  “doar” pentru insultarea “fratelui”(oricare semen): “netrebnicule, nebunule”?   –  cand toti suntem calcatori de Lege, deci”netrebnici-nebuni”…
Cine ar accepta azi, in legislatia laica (Doamne, ce-i mai place omului s-o faca pe Dumnezeu, pedepsind, in stanga si-n dreapta, cu mintea lui de om…), sa se autoexileze  , definitiv si irevocabil, de propriii copii  –  daca acestia L-ar nega pe Dumnezeu-Obarsia a Toate, singura garantie a Binelui? [20] Cine ar accepta azi, in legislatia laica, atat de “severa”(?…)  –  sa-si taie mana sau sa-si scoata ochiul, pentru o “simpla” minciuna, tradare? Doar tradarea e relativa, nu?… La fel  –  Adevarul: mereu, in societatea laica avem “puncte de vedere”  –  adica pretexte de a (ne) minti cu nerusinare. Fii pregatit, in orice clipa a vietii tale, sa fii torturat inimaginabil si sa mori pentru Dumnezeu!Adica, pentru revelarea SINELEUI TAU REAL-DIVIN.
“Hotarat lucru, legislatia crestina este mult prea severa  –  si nedemocratica!”  –  vor spune, acum, aflati, oarecum, in cunostinta de cauza, cei care ziceau, pana acum , ca-i legislatie prea blanda si ca orice crestin are mentalitate de sclav. Da, este severa, pentru ca Dumnezeu are pretentii mari de la om(daca vrea omul sa fie Fratele lui Dumnezeu…)  –  dar si rasplati pe masura: Dumnezeu il vrea pe om FERICIT  –  fericit cu adevarat, adica asemeni Lui. Dar aceasta inseamna: PERFECT CURAT-CURATAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adica, potrivnice Luminii Lumii)…
Nedemocratica? Dumnezeu nu stie decat despre o singura categorie umana  –  de fapt, despre un singur om: ADAM (sa-l intoarca de unde a purces, plangandu-si greseala  –  in Rai-Paradis). Iar discriminarea ”nedemocratica” …ar incepe de la doi…!!!
Greu, teribil de greu, dar si teribil de maret si nemasurat nobil lucru este sa fii crestin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu. Prima si singura conditie: respecta Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalti, cu lumea). Lege pe care Hristos(cel mai teribil Legislator!fara alt scop decat Dreptatea: “Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura!” [21]) o numeste atat de frumos: IUBIRE.
Legea il transfigureaza pe om in Dumnezeu. Respecta dumnezeieste Legea!  –  porunceste Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esentiala si eterna! Vei pierde(sau amana indefinit) Mantuirea, adica starea de iesire de sub Timp-Eveniment-Moarte!
*

Jugul Legii lui Dumnezeu este usor sau teribil de greu, dupa gradul de incredere (in Reperul si Scopul Suprem), de credinta si de supunere fata de Lege: cine s-a obisnuit cu ceva, zi de zi si clipa de clipa(oricat ar fi de cumplit, aparent  –  acel “ceva”)  –  va constata ca e usor si firesc. De aceea, educatia intru Lege trebuie facuta de mic copil  –  dezvoltata si explicitata in adolescenta  –  pentru ca omul matur sa fie Omul Legii, tot asa cum este Omul Respiratiei sau al Bataii Inimii. “Caci jugul meu este bun si sarcina mea usoara”  [22].
***
TANARUL EDUCAT SI DUMNEZEU

Cand tanarul va simti boarea divina in sala de clasa, se va lasa modelat de catre “delegatul” lui Dumnezeu, pana cand el insusi va afirma ca NUMAI viata intru armonie cu oamenii , cu Legea,  cu Dumnezeu este viata reala. Asa cum bine zicea Pytagora, tanarul nu trebuie inselat prin intruziunea, pe canalul dintre substanta divina si sufletul tanarului, a intereselor meschine ale educatorului/legislatorului. Confiscarea (grosolana si brutala) a caii dinspre Dumnezeu  spre sufletul tanarului va duce la grave tulburari spirituale , ale actualei si viitoarei societati umane, care va fi lipsita de harul transfigurarii, singurul factor care poate revela teleologia cosmica si sociala.
Cine-l va intelege pe Dumnezeu, patrunzand in “mintea” lui Dumnezeu, in intentiile Sale sublime  –  acela va fi subiectul ideal pentru educatie. Cine nu, va reprezenta un rebut educational si, consecutiv, un potential pericol de destabilizare sociala, prin faptul ca el insusi nu e stabilizat spiritual  –  si, deci, se constituie in focarul epidemiei non-armoniei  –  epidemia anomica. Epidemie care, deja, “cutremura pamantul sub picioarele noastre”, cum spune un ganditor  –  el intelegand prin aceasta ca, in curand, Dumnezeu nici nu va  mai tine cont de alegerea noastra, si se va revela in toata maretia lui legislativa. Dar pentru ca noi nu suntem pregatiti sa ne supunem Legii si Legislatorului Suprem  –  vom fi inspaimantati de moarte, in loc sa-i aducem slava si sa ne transfiguram de bucuria supremei revelatii.
Deci, de retinut: Dreptul nu e doar o stiinta –  ci o cale potentiala de a-l intalni pe Dumnezeu. O cale pe care poate fi initiat mult mai usor omul tanar  –  daca constiinta responsabilitatii duble(fata de Dumnezeu si fata de chipul sau oglindit –  omul) ar fi trezita in educatorii momentului I si momentului II pedagogic. Cu o conditie: legile sa nu uite de Lege.
***
IN LOC DE CONCLUZII FINALE: REPLIEREA SOCIALA SI CENZURA MORAL-DIVINA A TANARULUI
In trecut, mai ales in lumea satului, autoritatea divina era dublata de autoritatea sociala a obstei, in chip, deseori, armonios  –  si, in mod sigur, totdeauna folositor, pentru pastrarea moralei: “gura lumii”, “gura satului”  –  o adevarata si bine formata(si informata) opinie publica  –  autoritatea obstei.
Egoismul, individualismul, insingurarea moderna, pustiirea sau urbanizarea satelor (mai ales ca mentalitate)  –  au distrus autoritatea obstei. A ramas autoritatea divina  –  prin “delegare educationala”.
Cum trebuie vazuta ea? In zeci, sute de cazuri  –  discutand cu elevii, cu tinerii  –  ne-am dat seama ca autoritatea divina, daca e constientizata si dublata de stimulul religios al familiei (evlavia, morala crestina)  –  impiedica savarsirea de lucruri neplacute, si chiar de lucruri periculoase, nocive in cel mai inalt grad  –  din punct de vedere social. Tanarul trebuie invatat sa aiba un preot-duhovnic stabil, in care sa aiba deplina incredere. Si atunci, cenzura moral-divina va veni pe doua cai, diminuand sau chiar suprimand pornirile rele ale firii tanarului, sau obiceiurile, deprinderile sale proaste:
a-sentimentul veghii, permanente, deasupra sa, a ochiului divin neadormit si mustrator (in cazul neadaptarii sau incetei adaptari la morala crestina);
b- controlul periodic (ca la medic) al sufletului: pregatirea periodica pentru intalnirea cu confesorul-duhovnicul  –  o intalnire de maxima si severa sinceritate.
Astfel, treptat, credinta si increderea re-conformeaza spiritul, rectifica, slefuiesc spiritul si inhiba pornirile pernicioase ale firii.  Acesta este, in definitiv, OMUL NOU de care vorbeste Hristos, omul renascut spiritual  –  nu acela al comunismului ateu, nici acela al liberalismului libertin si anomic. Pur si simplu, HOMO RELIGIOSUS REDIVIVUS, despre care face vorbire Mircea Eliade  [23]. Omul religios regasit-renascut, si pus intre parametri de eficienta spirituala  –  care va deveni corectitudine si omenie sociala. Din dezvaluirile tinerilor, aflati fie in plina terapie religioasa, fie dupa terapia religioasa (intr-un moment de relaxare luminoasa, evlavioasa, recunoscatoare) s-a putut vedea cum atat mici carente psihice si deprinderi rele, nu foarte vinovate in sine(cochetaria celei care pierdea ziua la oglinda, mizeria fiziologica a celui care se masturba sau se scobea intre degetele de la picioare etc.)  –  cat si mari deficiente psiho-fiziologice(porniri homosexuale, cauzate de grave disfunctii, deficiente fiziologice, din pricini congenitale etc.  –  sau nestapanirea nervilor, neascultarea de nici o autoritate exterioara etc.)  –  prin concentrarea atat sub Ochiul lui Dumnezeu, cat si sub cuvantul de folos al duhovnicului  –  fie au fost autoreprimate, fie tinute in frau, stapanite mental, volitiv, pentru a nu face rau celor din jur, si nici siesi sa nu-si mareasca raul, pana la scarba de sine si la sentimentul culpabilitatii , hiperbolizat pana la dorinta de autoeliminare. Impacarea cu sine, redobandirea respectului de sine si a cumpenei interioare, re-armonizarea interioara  –  este ceva de nepretuit. Si doar sentimentul religios autentic(nu superstitia sau bigotismul!!)  rezolva aceste probleme .
ABIA OMUL RELIGIOS POATE FI, ORICAND, O FOARTE BUNA FIINTA JURIDICA  –  DACA SE FACE EDUCATIA JURIDICA DE RIGOARE. Este mai putin valabil inversul afirmatiei. De multe ori, juristi merituosi, pierzand busola spirituala, au clacat moral si profesional.
Deci: STATUL MASONIC A AJUNS  LA CAPATUL IPOCRIZIEI SALE ONTOLOGICE. DIN ACEST MOMENT, LUMEA TREBUIE SA SE PREGATEASCA:
1-FIE PENTRU DISPARITIA FIZICO-SPIRITUALA, in conditiile unei „apocalipse” destul de apropiate de cea descrisa de Ioan din Patmos ,
2-FIE PENTRU UNICA SOLUTIE (…de data aceasta, fara nicio indoiala…UNICA!!!): STATUL TEOCRATIC, STATUL CONDUS DE HRISTOS –MANTUITORUL (direct sau prin delegare apostolica: apostolii Sai nu vor fi, cu necesitate, preotii/clerul, care cler, IN MAJORITATEA SA ZDROBITOARE,  a deviat cumplit, de la misiunea sa spiritualista, „inmalindu-se” groaznic in materia mlastinoasa si puturoasa, desfatat cumplit in ipocrizie, lacomie si minciuna! – …ci vor fi cei mai smeriti si mai aproape, cu Duhul, de Dumnezeul Mantuirii…: vor fi cei mai umili, „nebunii intru Hristos”, dintre monahi; vor fi alesi, PRIN REVELATIE, de catre Insusi Dumnezeu-Hristos!!!)!!!
***

RESTABILIREA  CREDIBILITATII TINERILOR. “BATRANETEA” SI “TINERETEA”  –  CATEGORII PSIHO-SOCIALE
Fortele spirituale tinere :
a-daca vor fi educate in directia generozitatii spirituale, a orizontului spiritual deschis si liber spre “sus”  –  iar nu al unui pozitivism meschin si fosilizat in automatismele de “animal de prada”, strict orizontalizat(sub zodia “economicului”);
b- daca vor fi convinse sa accepte cunoasterea si aprofundarea Legii-Norma( in semnificatiile ei adanci, vitale) si a sistemului general de functiune sociala  –
in mod sigur, vor gasi solutii nu numai noi, ci si mai  fiabile si viabile, multiple si cu grad de solutionare mai inalt. Se vor angaja intr-o autentica spirala a reformei sociale si morale ( nu in simulacre reformiste)  –  asa cum s-a intamplat in toate  momentele critice ale istoriei omenirii : tinerii minoriti au deblocat Biserica Occidentala, scotand-o din criza de credibilitate , care a produs, pe cale de consecinta, tirania religioasa a sistemului inchizitorial;  tinerii artisti , savanti si exploratori  –  au deblocat Evul Mediu   (care alunecase in manierism factice) – nu spre Renastere, ci, mai curand, spre REVELATIILE CRESTIN-ORTODOXE („ortodoxe”, in sensul de „indicatoare” ale Caii Celei Drepte a Duhului Uman!) ALE LUI GIROLAMO SAVONAROLA!!!; tinerii masoni (cei inca neinfectati total de iudaismul masonic…!) ai veacului 18 au deblocat sistemul social feudal (incrancenat in forme golite de divin, in absolutismul despotic, cu pretentii de drept divin, arogant si distructiv de avanturi creative), spre democratie (care, la inceputul ei, parea reala…)  –  si tot tinerii au achiesat primii si la idealurile anului (est si central-european) 1989, doar ca, peste tot in Centrul si Estul Europei, a existat o capcana, gen “Piata Universitatii”-Bucuresti 1990 (adaugata „lucrarii” Papei Ioan Paul al II-lea/iudeul galitian Karel Voitila si puzderiilor de servicii secrete straine, de la cele unguresti si sarbesti, pana la KGB, CIA si…Mossad!) –  revelata mai degraba sau mai tarziu, cu amaraciune. Fortele tinere nu trebuie macinate, pervertite si exasperate  –  ci folosite in mod loial, vizionar, curat  –  determinate, printr-o educatie prealabila, de inalta si sustinuta tinuta spirituala, sa se “injuge” singure, cu entuziasmul specific varstei, la operatia denumita “ameliorare sociala”. Numai asa se pot ele purifica si lumina, constant, de Idealul Umanitatii  –   fara a se intepeni in starea psiho-spirituala,  numita “batranete”, ci pastrand, chiar in varsta senectutii, flexibilitatea si generozitatea extrema, atat de vie, a starii spirituale de “tineret”. Caci, dupa cum credem a se vedea, nu exista un real conflict al generatiilor, decat atunci cand cei varstnici se incapataneaza sa semnifice “cei batrani”-imbatraniti  –  si sa-si aroge drepturi pe care nu le au, in virtutea unor “virtuti”deloc onorabile: isi apropriaza , fara sa si merite, din punct de vedere medical, toate anchilozele psiho-spirituale posibile  –  lucru care duce, inexorabil, la atitudini egoiste si tiranice. “Batranetea” si “Tineretea” se dovedesc a fi, in cele din urma, dar, de fapt,  in primul rand  –   categorii psiho-spirituale si  grade  de atitudine volitiva    ( in cazul celor ce vor sa arate si sa fie “batrani”, este si complacerea de a arata si a fi astfel  –  iar despre “tinerii” cu prejudecata ca ei trebuie sa fie cu totul altceva decat generatia anterioara, iar daca nu sunt, se autoblocheaza moral-spiritual, se poate spune, la fel, ca se complac intr-o atitudine categorisita, doar,  drept “tanara”  –  hyppies, rockers, rappers, punkers etc.  –  dar, in realitate, “imbatranita”prematur,  fara finalitatea , nelinistea creatoare si forta de a fi si insemna“tinerete” autentica). “Le lipseste educatia”  – spunem. Dar chiar li se da educatie adecvata, intr-un mediu social adecvat (???) si de catre factori adecvati (fie si ca atitudine si nivel spiritual)  si de buna-credinta? O educatie care sa stimuleze, in ei, generozitatea si energiile constructive, specifice (in mod normal…) varstei tinere?…
Noi nu credem asta – si, tocmai de aceea, optam pentru/propunem, cu mult discernamant, o varianta noua (si, in acelasi timp, veche…) de societate, in care sa nu mai existe pacalici si pacalitori, si nici obiditi si obiditori: SOCIETATEA TEOCRATICA, in sensul propus de Nikolai Berdiaev, in lucrarea sa – Un Nou Ev Mediu: o societate in care CREDINTA CRESTINA (autentica si ferventa…!!!) sa fie forta spirituala motrice – in care Biserica sa fie Institutie Divino-Umana, nu cu misiune neaparat de supraveghere  a  nivelului de spiritualitate al mediului social – nu atat institutie cu misiune corectiva, cat preventiva, pentru evitarea nu doar a catastrofelor spirituale, cum sunt cele prin care trecem azi, de s-au zapacit de tot pana si sacerdotii lui Hristos-Mantuitorul… –  ci, in special, pentru alinarea durerilor spirituale din mediul social, pentru catalizarea si cultivarea fortelor spirituale nucleice, ascunse in om/umanitate – pentru adeverirea, intarirea si Revelarea Starii de REALA con-fraternitate, dintre oameni: TEOCRATIA propusa de noi NU trebuie sa fie o noua societate totalitara, si nici sa nu utilizeze constrangerea, brutala sau discreta (tot siluire a libertatii divino-umane ar fi, sub orice forma s-ar exercita brutalitatea/constrangerea non-spiritualizanta!) – sa nu aiba scopuri DELOC lumesti, ci exclusiv, obsesiv,  tinand de Revelarea Lui Hristos… – sa nu se nimereasca, Doamne fereste, din nou, cum a fost in zona papala a secolelor Vechiului Ev Mediu – Inchizitia, sau orice alt fel de „politie bisericeasca”…Nu, nicidecum! Ci sa fie Zona Terestra si Zona Divina (totodata! – intalnite!!! – prin Lucrarea Cea Mai Inalta a HARULUI    Dumnezeiesc!), zona de REVELATIE, la nivel de individ, dar, mai cu seama, de SUPRAINDIVIDUALITATE / NEAM. In felul acesta, doar, Biserica va fi iar ceea ce a vrut si vrea Hristos: Mireasa Lui Hristos, Sfanta Unealta de Mantuire/Re-armonizare intru Duh a Omului/Umanitatii, ANTICAMERA PARADISULUI.
Dar, pentru o astfel de societate noua, si totusi veche, originara, daca ne gandim ca ea a fost intaia propunere a Lui Hristos – preotii trebuie sa inceteze definitiv de a se considera un soi de functionari – SI SA RE-DEVINA JERTFELNICI INTRU MISIUNE SFANTA/COSMICA/SUPRAISTORICA!!!
Si aceasta, pentru ca istoria sa aiba finalul prorocit de acelasi mare filosof al Ortodoxiei, Nikolai Berdiaev – re-contopirea istoriei pamantesti cu istoria celesta (cf. Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, pp. 195-197) – deci, sa reluam si sa completam, ca pe un memento, ceea ce deja am citat din geniul rus al Ortodoxiei: „In viitor va avea loc o lupta fara precedent intre bine si rau, intre Dumnezeu si diavol, intre lumina si intuneric. Sensul istoriei consta in deschiderea acestor principii opuse, in lupta lor si in conflictul tragic al acestor principii (…). Am inceput cu prologul celest al istoriei, pentru a trece la istoria pamanteasca, iar de la aceasta istorie pamanteasca trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta. Numai in acest caz istoria are un sens pozitiv: daca se incheie. Intreaga metafizica a istoriei (…) conduce la constiinta sfarsitului inevitabil al istoriei. Daca istoria ar fi un proces nesfarsit, o infinitate rea, ea n-ar avea nici un sens. Tragedia timpului ar fi de nerezolvat, iar sarcina istoriei – irealizabila, pentru ca, in interiorul timpului istoric, aceasta nici nu se poate infaptui. Destinul omului, aflat la baza istoriei, presupune un scop supraistoric, un proces supraistoric, o solutionare supraistorica a destinului istoriei intr-un alt timp, vesnic. Istoria pamanteasca trebuie sa se contopeasca din nou cu istoria celesta, trebuie sa dispara granitele care separa lumea aceasta de lumea cealalta, la fel cum nu au existat aceste granite in trecutul indepartat, in zorii vietii universale. (…). In acest mod simbolic se vorbeste in Apocalipsa. Se rupe legatura timpurilor,  cercul inchis al realitatii inceteaza sa mai existe. In realitatea lumii se revarsa energiile unor alte trepte ale realitatii, istoria timpului nostru se sfarseste si tocmai de aceea capata sens. O zi din viata noastra individuala este absurda luata in sine, viata noastra capata sens doar prin alaturarea tuturor zilelor ei.
(…) In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual, cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acesti destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. Istoria este, inainte de toate, destin – si trebuie sa fie inteleasa ca destin, ca soarta tragica. Soarta tragica trebuie sa aiba, ca in orice tragedie, un act final, care rezolva totul. In tragedie, catharsis-ul este inevitabil.  Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale, tocmai pentru ca istoria este destin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicei istoriei. Destinul uman, pe care trebuie sa-l urmarim prin toate perioadele istoriei, nu se poate solutiona in limitele istoriei. Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei, se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei, relativ pesimista, rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. Iar aceasta metafizica pesimista a istoriei este mai optimista, in sensul ultim si cel mai profund al cuvantului, decat optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu. Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica, dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca inafara din adancul spiritului, ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul moment al Spiritului”.

…Marele filosof al culturii romanesti, Lucian Blaga, spunea ca romanii „au sabotat istoria”. Foarte bine – nu aveau alternativa, cand demonii istoriei se bat, de la inceputul lumii CAZUTE, rezultate prin cumplitul, incredibilul pacat adamic – cu dumnezeirea eternitatii. MAI ALES ACUM, aceasta istorie masonizata, ingrozitor insangerata,  TREBUIE sabotata!!! Diavolul Crimei si al Sinuciderii trebuie identificat si exorcizat, fara intarziere si fara nicio mila! Trebuie sa ne scuturam de toate efectele ei otravitoare, numite „institutii”, prin care ni se da voie doar…SA NE UCIDEM INTRE NOI SI SA NE SINUCIDEM!  Trebuie sa scapam, cat mai repede si mai profund (prin antidotul cosmic/panaceul numit „re-evanghelizarea intru Hristos-Dumnezeu”!), de efectele, seculare, ale masonizarii (prin masoni si prin uneltele lor…”nationale”!).
CU STATUL LOR DIABOLIC CU TOT!!!
***
NOTE
1 -Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995, p. 126.
2-Idem, p. 127.
3-Idem, p. 116.
4-Idem, p. 117.
5-Idem, p. 118.
6-Idem, p. 132.
7-Idem, p. 127.
8-Idem, p. 129.
9-Idem, p. 129.
10-N. Berdiaev, Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, p. 197.
11–Emil Cioran, parca citandu-l pe Marx, dar si pe…Marchizul de Sade,  afirma ca “crestinismul este religia sclavilor”.
12-Cf. Sfantul Augustin, Civitas Dei, in : P. Bernard Stef, Sfantul Augustin  –  Omul.Opera. Doctrina, Colectia Sfinti Parinti ai Bisericii, Cluj-Napoca.
13-Legea a fost sadita si exista in fiinta umana(constientizata), caci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu sa ceara omului ceea ce El n-a dat si pus in fiinta Omului.
14-Matei, 23, 13-39.
15-J.J.Rousseau, Contractul…: “O societate de adevarati crestini n-ar mai fi o societate de oameni”  –  adica, ar fi o utopie. Nu: ea, societatea autentic-crestina, va fi-exista (dupa spusa Bibliei: ”Cand fi-va o turma si-un pastor”)  –  si  abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (re-indumnezeit, re-androginizat paradisiac).
16-Matei, 10, 14.”Daca insa nu va va primi cineva, sau nu va asculta cuvintele voastre, atuncea iesind din casa ori din cetatea aceea, sa scuturati si praful de pe picioarele voastre!”
17-Exista si asa ceva, dar ca automutilare mistica  – Matei, 5, 29-30:”De te sminteste ochiul tau drept, scoate-l si-l arunca, caci e mai bine pentru tine sa piara unul dintre membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena, si de te sminteste mana ta dreapta, tai-o si arunc-o de la tine, caci e mai bine pentru tine sa piara unul din membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena”. Adica, mai curand suferi de o suferinta trecator(istoric)-corporala, decat sa risti inimaginabila suferinta spiritual-esentiala eterna.
18-Matei, 5, 37.
19-Ibidem, 37 si 44-48.
20-Idem, 10, 34-35:”Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie: caci am venit sa despart pe om de tatal sau si pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa”.
21-Idem, 5, 6.
22-Idem, 11, 30.
23-Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Humanitas, Buc., 1992.

22 decembrie 2010                                                   prof. dr. Adrian BOTEZ

P.S.: …Astazi, 23 decembrie 2010, ora 10,30 – in plenul Parlamentului (unde premierul Boc se pregatea de discursul care preceda discutiile pe motiunea Opozitiei la GENOCIDICA Lege a Salarizarii…: „Dragi colegi, membri ai Guvernului…” – si, ca sa-i confirme, lui Boc, exclusiva colegialitate declarata, nu cu Maria Sa Poporul Roman, ci DOAR CU MEMBRII UNUI GUVERN CRIMINAL SI DEMENT!!! –  s-a auzit, IN ACEEASI CLIPA,  o bufnitura infioratoare!), inginerul de sunet al TVR, ADRIAN SOBARU (sot, tata a doi copii, dintre care unul are un grav handicap… – de aceea, nu-si putea acoperi datoriile fata de stat, din salariul „in mana”: 636 RONI! – …iar noua „lege” tocmai ii rapise tatalui dreptul la indemnizatia de insotitor/asistent personal AL PROPRIULUI COPIL…), IN SEMN DE PROTEST ULTIM, s-a aruncat in gol, precum un kamikadze, de pe marginea balconului unei loje parlamentare, purtand scris, pe tricoul sau, alb precum ninsoarea din 25 decembrie 1989:
„Ne-ati ciuruit!
Ati vandut toata tara!
Ne-ati ucis viitorul copiilor!
Ne puteti lua viata, dar nu si
LIBERTATEA!!!”… – iar in mana avand o bila portocalie, cu numarul „13” pe ea (13=Numarul Diavolului si al Mortii). A mai apucat sa spuna, din gura: „Ati luat mancarea de la copii! Pentru tine, Boc!”… – iar cand si-a revenit, pe targa, a soptit: „LIBERTATE…”

…Din pacate pentru decizia lui, ADRIAN SOBARU n-a murit, ci s-a ales cu multiple fracturi (de glezne, de fata, de frunte, de nas etc. etc.). Ceea ce i-a inviorat teribil pe „pedelei”, care s-au grabit sa reia sedinta si, in lipsa Opozitiei din sala (care Opozitie macar a avut minima decenta sa paraseasca, imediat, sala de sedinte…), au continuat, cu un cinism inimaginabil si monstruos, „lucrarile” (?!), respingand motiunea cu un castigator… VOT UNIC („unic”, cel putin, in istoria parlamentarismului european…!): ZERO…peste tot!!!

…Cu o luna in urma (pe 18 noiembrie 2010) un alt angajat al TVR se spanzura (…”mai discret”…NU IN PLENUL Parlamentului si fara…”texte incitante si tendentioase”!).

…Multi pedelisti au pretins ca ADRIAN SOBARU era nebun si drogat…Noi suntem de cu totul alta parere: ca si LIVIU BABES, cel care „s-a ars singur pe rug pe o partie de schi din Poiana Brasov in februarie ’89, protestand impotriva <<Auschwitzului>> ceausist” (cf. Gandul, art. “Scoala-n strada, nu-n spital!”, de C.T.Popescu, din 24 octombrie 2010), ca si Doamna Profesoara CRISTINA ANGHEL (care a stat in greva foamei 70 de zile, in octombrie 2010, fara s-o ia in seama nicio oficialitate mai de “dai Doamne”: dl Funeriu a venit la spital, ca sa-i ofere…UN CACTUS!!! – …si care Doamna N-A INTRAT SI STAT IN GREVA FOAMEI, 70 DE ZILE,  PENTRU BANI MAI MULTI! –  CI PENTRU RESPECTAREA LEGII SI A DEMNITATII, A PRINCIPIILOR NOBILE, DE DUH, IN ROMANIA!!!), si ADRIAN SOBARU nu trebuie categorisit, cu usurinta iresponsabila, drept “un sinucigas care necesita consiliere psihologica”, CI UN NOU MARTIR ROMAN, AL ACESTEI EPOCI APOCALIPTICE!!! Pentru ca el nu “a zburat” de la balconul Parlamentului (institutie care, in decembrie 1989, promitea sa fie locul/ALTARUL sacru al democratiei…”pe bune”!), in primul rand,  pentru niscaiva “nemultumiri/probleme  personale”, ci, INAINTE DE ORICE,  pentru PRINCIPII SFINTE…: VIITOR AL NEAMULUI , INTRU DEMNITATE, INTRU DREPTATE SI LIBERTATE!!! – …ascultati-va constiinta si veti reauzi ce se striga, la Timisoara si Bucuresti, in decembrie 1989: “Vom muri si vom fi liberi!” Era suprema credinta crestina A MARTIRILOR:
DOAR IN CEALALTA  LUME MAI EXISTA NADEJDEA DREPTATII, A VIETII ADEVARATE SI, IMPLICIT, A LIBERTATII DE DUH!!!
…Comentariile “post-factum”:
-Emil Boc: “N-are nicio leziune care sa-i puna in primejdie viata.(…)Fac apel la solidaritate, la luciditate, rationalitate si echilibru” – …sugerand, ba chiar ne-sugerand, ci “pocnind” cu bata-n balta, mult prea…”pe sleau”, ca toti care i-ar urma exemplul lui ADRIAN SOBARU ar fi ori nebuni, ori…drogati!!!… – incheind triumfalist: “Totul e bine!”…
-Cotoi (…Sever…!): „Sunt tulburat!” Nu ne-ndoim…La fel cum era atunci cand a „ajutat-o” pe Roberta la numarat…!!!
-Puiu Hasotti: „Nu pot vorbi – sunt tulburat!” Si liberalul asta e de-o ipocrizie exemplara…asa ca, sa trecem mai departe…poate gasim ceva mai de soi/”revelator”:
-Teo Trandafir: „Eu nu-nteleg ce i-a venit omului astuia!” Nici eu nu-i inteleg pe cei care se „dau in gat” dupa struto-camile, precum domnia-ta, sa…”te scuze…PENTRU PEDELIZAREA SUBITA”…! Pai, numai in PDL ti-ai dezvoltat, deplin…”vocatia de Iuda”!!!
…Noi te-am vedea mai potrivita pentru turnarea plumbului topit pe gat (…la modul/”diateza” pasiv/a…!), precum calpuzanilor…
-Varujan Pambuccian (cu accente GROTESC-eroice): „Si daca ar fi fost cutremur, Parlamentul trebuia sa continue sa functioneze!”
Dar gestul protestatar al lui ADRIAN SOBARU este infinit mai …cutremurator decat orice cutremur: ESTE AVERTIZAREA SUPREMA, ASUPRA ULTIMULUI „HAL” AL DESPIRITUALIZARII SI DEZUMANIZARII, IN TOATA ROMANIA, NU DOAR IN PARLAMENTUL EI!!!
-Elena Udrea, dupa ce a fost intrebata daca crede ca asa ceva s-ar putea intampla in alta tara din Europa…a tacut, tinand ochii in jos, cu o „rusine” circumstantiala (de fapt, scrasnind APRIG din masele!), „rusine circumstantializata” care era curios de apropiata de aceea pe care o afiseaza „traseistele”, in fata camerei de luat vederi, dupa ce au fost prinse intr-o razie a Politiei…
-Un …”geniu” (…ca sa nu-i zicem <<bou>>!) al democratiei, dl Alexandru Cumpanasu (pe postul Realitatea TV, ora 15,30): „Trebuie gasite mijloace legale de protest”. Deci, este ilegal sa mori, in Romania de azi! – ESTE ILEGAL AUTOSACRIFICIUL MARTIRIC!!!
…Numai liberalul Octavian Popa (mai tarziu, si Norica Nicolai…) a declarat ca se simte vinovat…ca-i este rusine ca face parte din Parlament, si ca nu se simte coleg cu niste indivizi cinici si lipsiti de minima umanitate, cum s-au dovedit a fi, azi (mai ales …si extrem de semnificativ si definitiv lamuritor, azi!…”lamuritor” pentru oricine nu e de rea-credinta perfecta sau…cretin de-a binelea!!!), 23 decembrie 2010, cei din PDL…!!!
…De altfel…”Totul este bine”… – „PE FRONTUL MIZERIEI, NIMIC NOU!!!”
…Vine Craciunul…dar noi nu putem zice altfel decat asa: „LA NAIBA CU STATUL MASONIC SI CU LINGAII SAI SLUJITORI! JOS CU HAITA ASTA NESATULA!!!” – …sau, vorba dlui pedelist Petre Tinel (vorba „aruncata” intr-un context tragi-comic, chiar grotesc…): „PUNETI MANA PE TOPOARE!”… – si, speram, Dumnezeu ne va ierta… „iesirea din sistem”…!

…Sa traiesti, ADRIAN SOBARU, ca sa apuci si Ziua Maniei si Judecatii Lui Hristos-Dumnezeu aici, pe Pamant!!!
Atunci, toti detractorii si „minimalizatorii” tai, toate iudele astea imputite  si ipocrite de azi   – se vor ruga, PLANGAND IN HOHOTE, de tine, sa-I  dai Lui marturie mai …”atenuata”, pentru ei!

Adrian Botez

AUREL CONTREA – UN CLASIC AL LITERATURII ROMANESTI DIN BANAT (1895-1968)

de FLORIN CONTREA

Nimic nu poate fi mai fascinant decat sa stii ca ai contribuit cu ceva la inaltarea spirituala a neamului tau, a locurilor tale natale. Cand pentru a-ti aduce la indeplinire idealul trebuie sa infrangi dificultati majore, bucuria invingerii finale este cu atat mai adanca si mai adevarata. Aceste ganduri trebuie sa fi framantat sufletul poetului si dascalului, omului de aleasa cultura al Banatului, si tatal al meu, Aurel Contrea, atunci cand, inaintea izbucnirii primului razboi mondial, se pregatea sa-si faca cunoscuta publicului, prima sa poezie.
Momentul era dramatic. Dornic de a-si implini un destin prin mijlocirea cartii, a ales Scoala normala – Preparandia din Arad, in anul 1916, parasindu-si pentru un timp Comlosu Mare, comuna sa natala din pusta Banatului, unde facuse primii pasi pe calea vietii scolare, indrumat fiind de cunoscutul dascal si luptator pentru drepturile romanilor, Iuliu Vuia. A vazut lumina zilei la 16 octombrie 1895. Parintii sai erau simpli tarani, dar iubitori de carte. Intr-o fotografie de epoca, tatal sau, Sofron Contrea este infatisat in mijlocul corului din localitate, cu privirea sa mandra, ce inspira respect.
Primul razboi mondial isi cere deja primele victime. Profesorul sau venerat, Ion Sadean cade pe front, lasandu-i in suflet un gol imens. Este momentul sa-si exprime gandurile in versuri, in poezia Pro memoria,
Si iar rasari in fata mea fiinta,
Ce mi-ai fost vietii mele-ndrumator.
De mult, n-aveam de Tine vreo stiinta
Si mort esti azi in seama tuturor…

Peste un an isi pierde si tatal, intr-un cumplit accident de tren in gara din satul Pesac, la mica distanta de satul sau. Durerea-i nemarginita se exprima tot in poezie, intr-o sfasietoare elegie ramasa in manuscris; Tatalui,
La pragul criptei din adanc
Ma rog la tine, Tata,
Ma rog la tine-al tau mormant
La crucea ta de piatra.

Ingenunchiez induiosat
Si tremurand din suflet,
Ca umbra-ti chip a imbracat,
Sopteste din rasuflet…

Dar nenorocirile parca nu se mai sfarsesc. La 1 iunie 1918 iti exprima durerea pentru disparitia lui George Cosbuc, poetul care, dupa Eminescu, ducea mai departe flacara poeziei romanesti in acele vremuri de grea restriste. Poemul La moartea lui George Cosbuc, aparut la Foaia diecezana din orasul Caransebes, contine un elogiu vibrant;
Ne-ai zdrobit inima, Doamne, cu-o atat de trista veste
Cand ne-ai spus ca mult iubitul badea George nu mai este!
Cand i-atata jale-n lume si-s atatea rane-n piept
Si cand toti cu obidire mangaierea ti-o astept.

Tanarul poet nu uita in evocarea sa prezentarea principalelor opere ale celui cunoscut drept „poetul taranimii”:
Graiul tau i-atat de dulce si-i atata vraje-ndansul
Farmecele lumii toate le-ai tesut maiestre-ntr-ansul
Juvaer e-n fiecare dintr-a tale multe file,
Orice viers de reverie din Balade si idile

Tu cu arta-ti ne-nteleasa-ai inteles tainele firii,
Ca pe plaiurile noastre sa vrajesti Nunta Zamfirii,
Ia cand graiu-n ratacire se pierdea si parea mort
I-a dat noua stralucire-nfiripand Fire de tort

Tu podoaba-ntreaga-a lumii ai fi dat-o avutie,
Ferecata-n doine, hore, cantece de vitejie…
In necrologul pe care-l alcatuieste pentru aceeasi publicatie citim: „Tineam la el cu dragoste, pentru ca oamenii in vremuri de dezastre se leaga cu indarjire nespusa de o persoana indrumatoare, care are autoritatea unui apostol. Omenirea are credinta nezdruncinata in oamenii sai mari si credinta aceasta nu se poate starpi din ei, pana stiu ca exista astfel de oameni.”
Intre timp, razboiul mondial isi urmeaza mersul necrutator. Satele banatene raman pustiite, tinerii plugari fiind luati la oaste si dusi sa lupte si sa moara in cine stie ce tinuturi indepartate. Despre aceasta stare de spirit apasatoare, raman marturie versurile poemului Prizonierii datata februarie 1917;
Un vant pribeag cutremura salcamii
Soptind o taina trista tremurand,
Ca vajnici roibi, ce si-au pierdut stapanii
Va umbre negre-n larguri alergand,
Vad suflete din  taine dezvelite
Cum se avanta-n noapte-ngrozitor
Simt truda grea a lumii obidite
Si ranele ma dor din trupul lor.

Sentimentul dominant care strabate aceste versuri cu ecouri din creatia lui Octavian Goga, este de compasiune si solidaritate cu suferinta consatenilor sai plugari:
Sunt fratii mei, pribegii saraciei
Supusi umili ai marilor dureri
Cei infratiti cu sarcina robiei
Cei istoviti de vlaga si puteri…

Amaraciunea provine si din nedreptatea sociala si nationala la care erau supusi romanii in acele vremuri lovite greu de nedreptatea istoriei:

Sunt fratii mei de-o limba si de sange
Cari sorb teroarea crudului infern
mi-e inima de desperata plange
In spasmul lor, ce-n taina si-l astern.

De la suferinta prezentului, gandul tanarului poet se indreapta spre a gasi cai de inlaturare a ei, pe calea marilor idealuri. De la constatarea situatiei precare a tarii noastre, in primele strofei ale poeziei sale, intitulata simbolic Oda;
Pe ceriul sfant al tarii mele
S-au napustit furtuni in clipe grele
Si stelele si-au incetat lumina
Si nu parea sa mai rasara luna…

Sfarsitul ne pastea in orice clipa
Cand si-arunca fatala ei aripa
Asupra-ne neindurata soarte
Asupra-ne cotropitoarea moarte
… autorul trece la un indemn vibrant adresat fratilor sai intru credinta si suferinta, de a renunta la vrajba inutila intre ei si de a alege calea iubirii si impacarii spre atingerea scopului comun:
Oh fratii mei, voi ati uitat trecutul
De va framanta astazi vrajmasia?
De ce lasati din bratul vostru scutul?
Iubiti-va! Aceasta ni-e taria!

Iubirea fie stanca neinfranta
De vatra ei vrajmasul sa se franga,
Din vatra ei puterea sa ne creasca
Sa intareasca Tara Romaneasca.

Dintr-o insemnare intr-un caiet cu manuscrise, reiese ca in 13 iunie 1917 a citit intr-o sedinta a cenaclului Petru Maior, (nu e consemnat si locul), un poem intitulat Lupta-n codru, din care notam:
Sufla, geme, urla vantul
Intrecand orice furtuna
Sus pe coaste se aduna
Oaste multa, rand cu randul,
C-a murit cu jale multa
Ion, soldatul sub porunca
Sus pe coasta de la munte
Vant alearga, bate vantul
Precum jalea bate gandul
Dorului, durerii multe.

Versurile avand structura folclorica, o compozitie nu lipsita de unele stangacii stilistice specifice avantului tineresc al poetului, depun marturie despre o stare de spirit – specifica starii de razboi in care ne aflam,  si despre o spontaneitate si naturalete care pot cuceri si astazi un public sensibil. Dincolo de compasiunea pentru tragedia soldatului roman, notam spiritul de sacrificiu, demnitatea si, nu in utimul rand, intima legatura dintre starea sufleteasca a eroului si zbuciumul naturii personificate.
Un gand poetic de o induiosatoare sinceritate ne intampina in poezia Sursum corda! De fapt, o rugaciune adresata Mantuitorului Iisus Hristos, la ceas de amarnica deznadejde:
O rugare blanda si duioasa
Ti-a trimis suflarea mea trudita,
Inima, pierduta in ispita
Mi se sfasie in desnadejde:
Rogu-ma, ma mantuie Hristoase.

Cu un autentic gest de responsabilitate literara, tanarul poet Aurel Contrea isi supune creatia judecatii cenaclului literar iar, la recomandarea acestuia, o publica in nr. 17  a revistei Biserica si scoala din Arad din anul 1918.  Tot pe atunci citeste la cenaclul Petru Maior si sonetul Catre tinerime din care amintim cateva fragmente semnificative:
Nori grei se rascolira in linistea senina
Furtuni fara de seaman de-asupra tarii noastre
Treziti din somnul dulce in vifor de dezastre,
Cautati in calea voastra o raza de lumina,

Porniti!… Sa va-nfioare-n cucernica-nchinare
Durerile ce zbat in desert dupa rasplata,
Va-mbratisati destinul cu dragoste curata
S-aveti o stea desteapta de-apururea in zare.

Desigur, este o tehnica retorica aici, bine condusa, dar sentimentele si cugetarile care se afla la fundamentul acesteia sunt, in contextul istoric dat, binevenite. Astazi, la aproape un secol de la compunerea lor, pot sa ne apara – din perspectiva artei moderne – oarecum exaltate si chiar bombastice. Dar versurile se includ in mersul vremii lor, influenta poeziei patriotice romantice este dominanta, si in nici un caz nu pot fi banuite de demagogie. Tanarul autor se identifica pe deplin cauzei pe care o slujea, era convins ca prin cantul sau se arata a fi un adevarat luminator si indrumator al neamului sau, iar despre aceste versuri, poezia romana din acest colt de tara, chiar avea mare nevoie atunci. Iar daca analizam ideile poetului fara prejudecati, si fara zambetul ironic si suficient al denigratorilor de meserie, constatam ca ideile promovate atunci sunt pe deplin valabile si in zilele noastre.
Din cauza dificultatilor inerente starii de razboi, Aurel Contrea este nevoit sa se duca la Budapesta pentru a urma Institutul Pedagogic Superior, nu inainte de a-si da examenele de diferenta la Liceul din Seghed. Trebuind sa revina urgent in Banat, din cauza revolutiei bolsevice  conduse de Bela Khun, a trecut raul Tisa inot impreuna cu doi colegi comloseni, pentru a nu fi arestat de armatele ostile. La Caransebes, unde fusese numit profesor suplinitor cu ajutorul fostului sau dascal, Iuliu Vuia, publica poemul Banatului intr-un moment deosebit de dificil pentru romani,
Banatule, tu tara mea frumoasa
Pierdut in largul zarilor surii
Tu leaganul copilariei mele
Tu raiul meu cu-atatea bucurii

Ma chiemi cu glasul patimei infrante
Ingenunchiat de-al veacurilor sorti,
Ca sa-ti urmez cararea ta pierduta
Sub rostul trist al fratilor mei morti.

Credem ca aceste versuri, pline de sensibilitate si de dragoste curata pentru meleagurile natale, se inscriu printre cele mai  reusite omagieri din litertura banateana, si nu numai. Admiratia fata de frumusetea naturii se imbina cu amaraciunea pentru trista soarta a celor cazuti pe front.
Ma chiemi cu glasul dornic de izbanda
S-adun flacai din dealuri si din vai,
Caci vieata ta e-n spasmurile mortii,
Caci trupul tau se frange de calai!

Chemarea la lupta trebuie inteleasa, firesc, doar ca o chemare pentru libertate nationala sociala si economica. Este o chemare pentru eliberarea de robia feudala, nu este efectiv indreptata impotriva nici unui alt popor, chemarea – evident – nu a fost luata la initiativa sa personala, ci a raspuns unor comandamente majore sugerate de cei care hotarau pe atunci, soarta poporului roman din Banat. Autorul se adreseaza romanilor din toate zonele istorice ale Banatului;

Banatule, tu tara mea aleasa
Ce cresti in tine fierul din adanc, –
Ai lanuri verzi si holde si gradine
Si tot ce e comoara e pamant.

Te scoala azi! Fioru-incremeneste
In inima vitejilor pribegi,
Caci patima renascatoare creste
Ca sa razbune vremile vitregi.

Se freamata purtati de biruinta
Stejarii codrilor din Severin
Si Carasul cu culmile carunte
Si-aduna-n sarg soliile ce-i vin,

Caci osti astrange-n largu-i Torontalul
Si malurile cruntului Timis
Sa apere ca traznetul din zare
Pamantul pentru care sunt trimisi.

Strofa finala concluzioneaza cu un apel la trezirea virtutilor strabune, intr-un demers asemanator aceluia din inmul nostru national, „Desteapta-te romane!”;
Iar cand taria-n zori se rumeneste
Si piere norul vietii-ntunecat
Te vei trezi, caci vesnic romaneste
Va stapani virtutea-n largul tau, Banat.

Poezia, publicata, se pare, tot in Revista diecezana din 1919 din Caransebes, a avut un ecou imens in epoca. De altfel, problema de pe front, s-a si rezolvat apoi favorabil pentru romani, la masa tratativelor de la Paris. Autorul a trebuit insa, in graba, sa plece  pentru a se inscrie la Facultatea de Stiintele Naturii a Universitatii din Cluj. Intre timp, Transilvania si Banatul isi recapata Independenta nationala, in urma Adunarii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1919. Evenimentul nu putea sa-i scape tanarului si entuziastului poet.
Sunt de remarcat versurile inchinate ostenilor romani care au izbandit dupa grele jertfe umane si fapte de vitejie, in care s-au acoperit de glorie, intr-un vibrant Imn de biruinta:
Ce draga e, ce sfanta e vieata,
Ce negrait de dulce-i sa traiesti,
Cand inima cu patima se zbate
La vestea celei mai dorite vesti,
Cand sufletul de farmec se-nfioara
Zarind ivirea zarilor de bine
Chemand o lume noua, cu ardoare,
Si lumea-aceasta a raspuns, ca vine..

Martiri, zvarliti ca prada, fara mila
In glodul vremii grele de pieire,
Cei schingiuiti in chinuri si napaste
Pascuti de-a veacurilor urmarire,
Veniti, veniti, ca-i ziua triumfala
Cand ziua-ntreaga-i prada fericirii,
Si-uitati cu totii timpul de turbare
Ce v-a scaldat in patima si sange
Uitati acum, ca-i ziua de iertare.

In ziua de-azi cutremure-se firea
Si zbata-se-n delir de veselie,
In ziua de-azi facutu-s-a plinirea
Ce-atatea vremi, dorit era sa vie
Cand razbunand trufia cu cainta
Plang toti stapanii zilelor vitrege,
Caci dragostea de limba si de lege
Si-a dobandit mareata biruinta.

Cand s-a-ndurat Pronia cea cereasca
Sa dea pierzarii neagra-ne sclavie
Pe plaiurile noastre-n osardie
Venit-ai zi de mare sarbatoare
Ca sa descui sicriul mortii noastre,
Ca sa ne scapi vietii-nduratoare
De-atatea patimi, chinuri si dezastre,

In lung si-n larg. In Tara Romaneasca
Purtati faclii si steaguri si fanfare,
Caci v-ati aflat pierdutele odoare
In datina si limba stramoseasca;
In cort, la plug, prin sate si pe plaiuri
Le-am cucerit si noua ne ramane,
Infiorat asculti a Tale graiuri,
Te pleci, te rogi si plangi invins, Romane.

Oh, pace tu, comoara ingereasca
Nadejdea unui viitor de aur
Tu cea mai scumpa-sfanta rasplatire
Prinosul cerului si-al lumii drag tezaur,
In inimile noastre te asterne
Ca-nvinsi de vraja maretiei Tale
Sa ce-nchinam Soliei cei eterne
Ce te-a trimis sa-ti faci in lume cale.

Finalul poemului aduce, cum era si firesc, omagiul nostru, al tuturor, Puterii lui Dumnezeu, care ne-a ajutat si ne-a aparat la greu, Pacii, comoara ingereasca, fara de care nimic trainic nu se poate fauri si – in fine Osteanului roman, harnic si viteaz.
Poetul Aurel Contrea, a gasit de cuviinta sa omagieze si devotamentul Casei Regale a Romaniei, care a avut un mare rol istoric in conducerea Tarii, dar gandul sau s-a indreptat cu recunostinta mai ales spre devotamentul celei care i-a ajutat pe ostasii raniti pe front, in conditii de mare dificultate; Reginei Maria;
Cand neamul meu zdrobit de suferinta
Plangea amarul vremii de restriste!
Cand tara mea pierea vazand cu chii
Pasea sub truda patimilor triste:
Ne-ai cercetat solie ingereasca
Ca sa ne-aduci o dulce mangaiere
Ca sa te stim, ca esti regina noastra
Aparatoare-n clipa de durere.

Cand greul vietii ne scria calvarul
Ai aparut ca vraja din poveste
Precum in vis de farmec Cosanzeana
Rasare cu lumina dupa creste:
Si-n vai, in dealuri, pe campii intinse
Se-nstapaneste dalba primavara
Si-mparte lumii farmecul comorii
In jalnica desmostenita tara.

Venit-ai azi pe plaiurile noastre
Ca sa ne spui ca visul e aievea
Venit-ai azi sa-mprastii bucuria
Sub ceriul nost cu zarile albastre
Sosirii tale-i salta in fericire
Tot sufletul robitului Ardeal
Si florile ce-ncununeaza firea
Si vaile si codrii depe deal.

C-ai dezlegat averea tainuita
A inimilor noastre zbuciumate
Si-ai risipit in sargul vietii dorul
Si dragostele tarii liberate.

Cutremurati de clipa fara seaman
Ce-o simte azi intreaga Romanie
Iti multumim, Craiasa Romanimii
Ca ne-ai pasit azi stramoseasca glie
Si chiotul, e cel mai scump al firii
Dezlantuit din piepturile noastre:
E sincera, puternica simtire
Ce-o dedicam azi Majestatii Voastre.

Afland din poeziile publicate in presa vremii despre calitatea poeziei lui Aurel Contrea, compozitorul Tiberiu Brediceanu, care era si director al nou infiintatei Opere Nationale romane din Cluj, ii solicita – prin intermediul tenorului Traian Grozavescu, ce il cunostea pe poet din corul bisericesc la care participasera, sa traduca, in termen limita de 3 luni, opera Aida de Giuseppe Verdi, dupa libretul lui Antonio Crislanzonni dupa un manuscris in limbile italiana si maghiara. Poetul constiincios, face efortul cerut, iar la 25 mai 1924, are loc si premiera operei, cu mult succes. Redam aici cateva fragmente din Imnul de biruinta din opera Aida:
In zbor, cine pluteste-n al gloriei cuvant?
Ca un puternic soare sfant cu-avant?
Tu soare sfant!
Cununi de flori de vin sa-ti anin coroanei cei de
Mirt,
Cand zvon de praznuire te cheama-n drag alint…

Dorinta de a deveni un nou poet al neamului se naruieste insa. Obtine, dupa absolvirea facultatii, o bursa de studii pentru a-si obtine doctoratul la Roma dar, in stiintele naturii nu in literatura cum ar fi dorit. Cu durere in suflet trebuie sa renunte la poezie, pentru a se dedica stiintei. Totusi, continua sa scrie poezii si sa publice in presa articole pe teme culturale.
Intre 1920-1924, la Roma, in calitate de doctorand, participa la activitatea Societatii Academice „Dacia Traiana” a studentior si a oamenilor de cultura romani, pentru care scrie in scrie 1921, imnul „Din Roma”,
Din Dacia ne-a adunat
La Roma o scanteie,
Ce s-a aprins, cand neamul Dac
Luptand cu Divul imparat,
Cazu pentru-o idee.

Un neam ce-n jertfa s-a nascut
Prin moarte si din viata
Norocul si l-a cunoscut,
Cand alegandu-si vietii scut
Si-a pus nadejdea-n brate.

Din toiul trudnicului chin
Noi am cules cununa,
Sub bolta ceriului senin
Cu soare cald si vantul lin
Ne bucuram intr-una.

Un neam ce jertf-a cunoscut
La Sarmisegetuza?
Si-acel ce-avea lupoaica-n scut
Din lupta lor am cunoscut
Virtutile si muza.

Povestea neamului intreg
O lege ne invata
– precum samanta scoate vreg
Din zgura solului vitreg. –
Si noi scoatem povata.

Cand vifor inspaimantator
Asupra noastra vine,
Ne vom ruga c-un singur dor
S-avem in suflet forta lor
Si acelasi sange-n vine.

Sa vie-atunci orice-ar veni:
Pe viata si pe moarte,
Oricate rele ne-ar meni,
Noi drepti in fata le-o privi,
Caci ne-am croit o soarte.

Revenit in tara, este numit profesor de stiintele naturii la Liceul C.D.Loga din Timisoara, avand insa si ore la Facultatea de mineralogie. Patruns de importanta misiunii sale pedagogice, compune si aici Imnul scolar inchinat Institutiei pe care o slujea;

E cea dintai dorinta ce-mi framanta
In soapte-aprinse flacara din piept
E cea dintaiu strigare ce ma-ncanta
Si semnul drag, ce vajnic il astept;
Sa falfaie cu fala tricolorul
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul.

Sa fim chemati cu inima zglobie
Si cu avantul vesnic plin de foc,
Ca steagul nostru ridicat sa fie
Caci sfant e semnul lui in orice loc:
Sa falfaie cu fala tricolorul
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul.

Suntem alesii vremilor marete
Cari au parinti si frati ce s-au jertfit,
Facand cu sange planuri indraznete;
In rostul lor i-al nostru rost sortit:
Sa falfaie cu fala tricolorul
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul.

Intinsul tarii noastre adorate
Isi creste vraja-n campuri si la deal,
Ne farmeca cu darurile-i toate;
Un dar e si supremul ideal;
Sa falfaie cu fala tricolorul,
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul.

In plaiurile noastre minunate
Isi au stramosii vesnicul lacas
Si vom izbi cu fulgerele toate
De-ar indrazni sa-l calce pas vrajmas:
Sa falfaie cu fala tricolorul
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul.

Banatule cu vlaga franta-n doua
Sa nu-ti mai plangi Tu fiii-nstreinati,
Ca-n piept ne este vlaga vesnic noua
Si-n veci nu vom uita ca ne sunt frati:
Sa falfaie cu fala tricolorul
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul.

Patronul scoalei noastre ne priveste
Cu ochi duiosi din timpul secular
Caci rod bogat samantei sale-i creste
Ca-n lanul plin de spice, la hotar:
Veniti copii, cu toti sa-i dam onorul
Sa falfaie cu fala tricolorul!

Tot pe atunci, la 18 iunie 1924, a compus un sonet inchinat unui mare dascal care a fost ctitorul invatamantului romanesc, Lui Gheorge Lazar,
Din istovita brazda semanata
Cu sarguinta aspra si-ndarjire
Ne-a rasarit imbelsugata roada:
A mantuirei noastre inflorire.

Cand patima Ta te-a stors de truda cruda
Si campului sterp iti ostenea avantul,
Un nou indemn pornirea Ti-o indruma;

Iar se avanta si din nou se-nalta
Nestramutata, spendida, Ideea,
Si generatiilor noua le invata.

Oh, vino dar, cu inima, cu cheia
Invataturii tale infocate
Caci inimile azi Te-asteapta, toate.

Este un elogiu adus dascalului, omului de stiinta, celui caruia intreaga viata, ganduri si preocupari ii sunt inchinate unui singur scop suprem: luminarii spirituale si morale a neamului sau, si, chiar mai mult, a omenirii in ansamblul ei. Pe aceeasi linie ideatica mai citam si Pe marginea cartilor,
Ce fericiti sunt purtatorii pacii
Si vestilor, de binevoitori
Cei inchinati adanc sinceritatii
Si-a-ntelepciunii mari cugetatori.

Cari ziua, noaptea, cred si-n orice clipa
Sunt slujitori supusi eternei legi,
Ce-si mistuie gandirea cu risipa
Spre mantuirea vremilor intregi.

Ca-n flacara ce arde in simtire
In rostul lor aducator de-avant
Si-n drumul lor ce duce spre marire
E-ntreg avutul vietii pe pamant.

Urmare a prestigiului pe care si l-a dobandit ca urmare a neincetatei sale activitati stiintifice si poetice, i se incredinteaza, de catre primaria municipiului Timisoara, recitarea unei poezii omagiale inchinate Italiei, cu ocazia inaugurarii la 23 aprilie 1926, in centrul orasului, a unei copii in bronz, a simbolicei Lupoaice alaptandu-si puii, pe Romulus si Remus, oferita de catre primaria municipiului Roma, ca semn al recunoasterii latinitatii noastre;
In departari s-a luminat cararea
Si vad campia Ta inviorata
Un imn triumfator strabate zarea
Si ritmul lui il simte firea toata,
Din Alpi spre Apenini si largul marii

Albastrei mari si-a cerului albastru
Inalte culmi imi chiama amintirea
Neostenit strabat pe drumul aspru
Ma duce pasul iarasi catra Tine
Italie, Te-am revazut cu bine.

Ca om de stiinta, dar si ca poet, a dedicat o poezie interesanta genezei vietii, un imn scurt inchinat Creatiunii, intitulat Ab initio mundi, din care notam un fragment:
Din ceas in ceas misterul se formeaza,
In nepatrunsul strop coloidal,
Discret secretul viu se contureaza
De restul sec si brut material.

Si-ncrezator sarcodiul mai in urma
Dezvolta-asigurat cate-un picior,
Ce-n piatra loc de trai incet isi scurma
Cerand prin viata loc stapanitor.

Consideram ca si poezia inchinata vulcanului Vezuviu, tot un imn al maretiei naturii poate fi considerat:
Neincetat cutremura pamantul
Neostenit ma-ndeamna sus avantul.
I-asa de grea cararea ta de stanca,
Fagasul ei impietruit ma-ncanta.
Urc varful tau, cel urgisit de soarte
Vulcan batran, aducator de moarte.

In sanul tau se zbat inlantuite
Ca-ntr-un navod, puterile naturii.
Cand izbucnesc (ca neamuri razvratite
Ce navalesc cu patimile urii)
Se clatina din temelii pamantul
Ca-n inceput, cand a grait Cuvantul.

Din an in an revolta se-noieste
Sus in crater, si-adanc in maruntaie
Meleaguri noi, pierzarii isi croieste
Nestapanitul fluviu de vapaie,
Iar flacara ce arde-n acest fluviu
E darul tau, Batranule Vezuviu.

Si omul, ce s-a infratit cu firea
A-frumsetat vulcanul cu plantatii,
In vinul lui e noua razvratirea,
In focul lui isi jor credinta fratii.
Caci farmecul salbaticiei crunte
L-a pus in vin razbunatorul munte.

Si, pentru a incheia, redam un fragment din evocarea Codrule, podoaba firii,

Codrule, podoaba firii, crainic mandru si bogat
Cum iti legeni tu coroana intr-un cantec leganat
Cum asterni cu darnicie bogatia de comori
S-o inchini la lumea toata, ca prin ea sa te adori, –

Codrule, fartate dulce, mult esti mandru si semet
Am venit pierdut la tine fericirea sa ma-nveti
Sa-mi arati carari alese, cai ce duc catre noroc,
Doar tu stii, – caci ai atata-ntelepciune de proroc…

Despre calitatea demersului poetic al lui Aurel Contrea, depune marturie Ioan Viorel Boldureanu in prefata la singurul volum restrans de versuri al poetului, aparut in 2003, la Ed. Marineasa din Timisoara, intitulat Banatului, din care citam: „Virtuozitatea formei, convingatoare, ramane inlauntrul poeziei pentru ca se pastreaza in limitele controlate ale aceleiasi sensibilitati si fervori lirice deopotriva cenzurate de limpezimea gandului si trairii proprii. Discursul liric – avand tensiunea ce-o da retorica implicarii in mari sentimente, deci a faptului trait pe seama si inlauntrul acestora – lasa sa transpara cate o logica limpede, cat si reflexele intuitiei sensibile directe in expresii poetice memorabile”.
Aurel Contrea a colaborat cu poezii si studii de critica literara in presa vremii sale, in revistele culturale Suflet nou, de la Comlosu Mare, Fruncea, Primavara si altele.  S-a referit la creatia autorilor semnificativi ai timpului sau. Din pacate, nimeni, din ale timp, nu i-a dedicat inca o recenzie pe masura valorii sale autentice. Pana in 1937 nici nu a existat la Timisoara vreo filiala a Societatii Scriitorilor Romani de la Bucuresti, asa cum s-a intamplat la Iasi si la Bucuresti inca din vremea lui Titu Maiorescu. Prima asociatie semnificativa de acest fel a fost Societatea Scriitorilor Romani din Banat, condusa la inceput, de Volbura Poiana Nasturas, apoi de omul de afaceri Dion M. Ar. Dan, la care a colaborat si Aurel Contrea in calitate de bibliotecar. Din primul comitet al acestei societati au mai facut parte autorii: Ion Rosiu Rosioru, G. Popiti, Gheorghe Atanasiu, Aurel Cosma junior, Dridri Gorinita, Iosif Velceanu, Al Tintaru, Mia Cerna, A. Peleanu, Lucian Cosmin, Damian Iverniceau, Ioachim Miloia si Traian Topliceanu.
La cenaclul Altarul cartii, de pe langa aceasta societate, au mai colaborat: C. Miu-Lerca, Dorian Grozdan, Romulus Fabian, Melentie Sora, Nicolae Ivan, Ilie Ienea, George Catana si altii.
Activitatea culturala si literara interbelica, dinainte de aparitia acestor asociatii este, din pacate, putin cunoscuta, si este chiar minimalizata pe nedrept, multi autori trebuind sa razbata pe plan literar prin forte proprii. Ar fi timpul ca truda lor, printre care si a omului de cultura banatean Aurel Contrea, sa fie recunoscuta si oficial. De altfel, s-a si stins din viata, in umilinta si uitare, la data de 12 aprilie, 1968 la Timisoara.

SOBA DIN CASA DOMNIEI

Singura piesa arheologica din Romania careia i s-a dedicat o poezie

Arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, careia recent Consiliul Local al urbei i-a acordat titlul de „Cetatean de onoare al municipiului Suceava”, mi-a semnalat faptul ca la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina se afla o impresionanta piesa arheologica, singura din Romania careia i s-a dedicat o… poezie.

Soba, alcatuita din peste 700 de cahle cu motive decorative

Este vorba de soba din cahle din Casa Domniei, o constructie exterioara Cetatii de Scaun a Sucevei, destinata spre a inlocui Sala tronului cu prilejul unor ceremonii care nu se puteau desfasura in cetate. Casa Domniei a fost ridicata la sfarsitul sec. al XV-lea, in jurul anului 1480, si a functionat pana in toamna anului 1497, cand a fost incendiata. Sapaturile intreprinse pe Campul Santurilor au scos la iveala, in anii 1955-1956, cahlele din care a fost construita aceasta soba, o instalatie de incalzire care, asa cum spune Paraschiva Victoria Batariuc, „se incadreaza, tipologic, in marea grupa a sobelor gotice tarzii, in forma de turn de cetate”. Soba, care era alcatuita din peste 700 de cahle cu motive decorative, avea o inaltime de cca. 3,8 metri, camera inferioara de ardere fiind de forma paralelipipedica iar camera de incalzire avand forma unui poligon cu 16 laturi.

„O varianta moldoveneasca a sobei gotice tarzii”

Primele cahle au fost scoase de pe Campul Santurilor de arheologul Trifu Martinovici, cel care a descoperit si doua tezaure, unul pastrat intr-o punga de catifea (care continea obiecte de podoaba, perle si cateva placute de aur filigranat), iar celalalt invelit intr-o panza (vase laice – farfurii de cositor, dar si obiecte de cult – fragmente dintr-un potir din argint si argint aurit), tezaure care au intrat in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei. Cercetarile au fost continuate apoi de arheologul Radu Popa, care a definit instalatia de incalzire amplasata pe peretele de est al Casei Domniei ca fiind „o varianta moldoveneasca a sobei gotice tarzii”.

„Soba la care s-a incalzit Moldova”

La un interval de cca. zece ani de la descoperirea primelor cahle ale sobei, in anul 1975, Paraschiva Victoria Batariuc a citit in ziarul „Scanteia” o poezie dedicata sobei de la Suceava, semnata de poetul Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu, 1920 – 2004). Poezia, cu titlul „Soba la care s-a incalzit Moldova”, pe care a copiat-o atunci din gazeta, a regasit-o recent cand si-a facut ordine printre hartii: „De la Suceava, din mosia-n somn/ ca dintre scumpe danii de hrisov, a/ razbit pana la noi, din domn in domn/ soba la care s-a incalzit Moldova.// Oprite-n piatra, vremurile-au stat,/ ca priceputa mana de valah le/ scrisese-n smalturi – si le-a pus la sfat/ cu zimbrii stemei, zugraviti pe cahle.// Moldova mea si-a noastra de demult/ te poarta-n sine-adanca mea cerneala/ si din penita pana-n os ascult / cum nu te-nduri de pace-n osteneala.// Cum nu te-nduri de-avutul subteran/ ci ni-l intorci ca pe-o straveche slova,/ voievodal jaratec din codrii lui Stefan,/ la care toata te-ncalzeai, Moldova”.

Soba ar putea fi reconstituita

Paraschiva Victoria Batariuc, care in monografia „Cetatea de Scaun a Sucevei” a scris despre aceasta soba si despre motivele ornamentale de pe cahle (publicand si incercarea de reconstituire grafica a acesteia, realizata de Radu Popa si Monica Margineanu-Carstoiu), spune ca soba ar putea fi refacuta.

Reconstituirea s-ar putea face numai intr-o incapere speciala a muzeului (care ar putea fi proiectata intr-o noua configuratie a imobilului), situata la parter (din cauza greutatii mari a sobei) si avand o inaltime de cca. 4,5 metri.

Tiberiu COSOVAN
Suceava
decembrie 2010

Traditii culinare si cutume belgiene de Craciun

By Tatiana Scurtu-Munteanu

E bine cunoscut ca sezonul sarbatorilor de iarna in Belgia incepe pe 6 decembrie, odata cu sarbatoarea Sfantului Nicolae – patronul elevilor si se termina cu Revelionul sau Anul Nou.
Ajunul Craciunului se petrece in familie, se merge la Liturghia de la miezul noptii sau iluminand piata orasului cu lumanari in timp ce bat clopotele de la 12 noaptea. Traditiile variaza in functie de oras si de particularitatile fiecarei familii. Copiii primesc cadouri impartite, evident, de Mos Craciun. In Nivelle si Andenne, de exemplu, cei mici au posibilitatea de a descoperi deliciile din regiune, cum ar fi „cougnous” – biscuiti care il infatiseaza pe micul Isus sau pe Sfantul Nicolae. Toata lumea se poate bucura, de asemenea, de o alta specialitate: „boukètes” – un desert insotit de vinul fiert. Urarea obisnuita de Craciun in Belgia este „Zalig Kertfeest”.
Indreptandu-ne atentia spre orasul Liege, descoperim acolo organizarea unui festival cu ocazia sarbatorilor de iarna, iar in a doua zi de Craciun a unui concurs la care candidatii pot castiga titlul de cel mai rapid mancator al placintei Gaumais, o placinta cu carne care trebuie mancata in 20 de minute. O specialitate, care duce la multe alte feluri de mancare oferite pe tot parcursul lunii decembrie in tara este vanatul. Budinca facuta din varza creata si mezeluri se bucura de popularitate in sudul Belgiei. Gama meniurilor este foarte variata, putem intalni pe mesele de Craciun de la carnea de strut pana la carnea de cangur, iar in ziua de Anul Nou, nelipsita varza murata.
Targurile de Craciun au o veche traditie in orasele belgiene, acestea se organizeaza cu mare fast in Bruxelles, Liege, Bruges si alte mari orase, unele mai fermecatoare decat altele. Acestea sunt caracterizate de sclipirile miilor de luminite si concerte in aer liber, patinoare in inima oraselor si o oportunitate unica de a face turism pentru comerciantii din zona care isi expun obiectele artizanale, bijuterii si decoratiuni.
Cei trei magi reprezinta un simbol al sarbatorii Nasterii lui Isus. Povestea lor provine din Evanghelia dupa Matei, care i-a portretizat ca pelerini nobili ghidati de o stea, in cautarea nou-nascutului Isus. Acestia ajung la Betleem in ziua de Boboteaza, conform versiunii lui Jacques de Voragine si ofera pruncului daruri ce constau in aur, smirna si tamaie.
Impodobirea pomilor de Craciun reprezinta un obicei relativ nou pentru belgieni. Ei aleg ca decoratiuni biscuitii pe care ii atarna de ramurelele bradului, in timp ce la Muzeul de Stiinta si Industrie pomul e impodobit cu fructe, in semn de recompensa bogata a agriculturii belgiene.
Piesele de teatru si scenetele care descriu Nasterea Mantuitorului sunt foarte populare in Belgia. In satele mai mici „cei trei regi” canta colinde din usa in usa pe 6 ianuarie.
Ziua de Anul nou este numita Nieuwjaarsdag. La miezul noptii din ajunul Anului Nou oamenii din Belgia se saruta si isi fac urari pentru noul an, sa fie plin de bucurie si surprize.

Costumul popular – calator prin milenii

Sub acest titlu, a aparut, de curand, la Editura SEMNE din Bucuresti un interesant volum, bilingv, semnat de binecunoscuta interpreta de muzica populara romaneasca Floarea CALOTA. Versiunea engleza a lucrarii este semnata de Liliana URSU. Cartea beneficiaza de o consistenta parte ilustrativa, toate costumele reproduse fotografic in volum apartinand autoarei acestuia.
Prin aceasta lucrare de sinteza, scrisa deopotriva cu sufletul, dar si proband o fina cunoastere a domeniului abordat si o greu de banuit competenta in plan stiintific, Floarea CALOTA se dovedeste nu doar o autentica interpreta a melosului popular, ci si un intelectual de elevata tinuta.
Dupa ce urmareste, cu o impresionanta trimitere la diverse surse documentare , evolutia costumului popular din zona etnofolclorica pe care o reprezinta prin cantec, incepand din perioada romana si pana mai aproape de vremea noastra, Floarea CALOTA trece la prezentarea, cu ilustrari adecvate, a principalelor piese ce alcatuiesc costumul popular romanesc, costum pe care nu odata l-au imbracat inclusiv capete incoronate din istoria acestui pamant .
Floarea CALOTA nu face doar o descriere sumara a acestor piese de costum popular, ci ofera, tot cu trimiteri bibliografice consistente, date cu privire la forma acestora, la decoratiunile pe care le au, dar si la semnificatiile lor pentru cei care le-au folosit sau le folosesc. Avand in vedere ca autoarea opereaza adesea cu o serie de termeni mai putin uzitati in limbajul cotidian, in finalul studiului sau Floarea CALOTA adauga un extrem de util, in opinia noastra, „Indice explicativ al unor termeni”. Si de aceasta data, autoarea, pentru a fi mai convingatoare, face trimitere la bogatul material ilustrativ ce insoteste volumul, dand astfel posibilitate cititorilor sa vada concret sensurile exacte ale termenilor folositi.
Mi-as permite, in finalul acestei succinte prezentari, sa fac referire si la traducerea acestei lucrari. Liliana URSU, cunoscuta pentru talmacirile sale literare in si din limba engleza, a fost pusa in fata unui demers deloc comod, pentru ca, nu odata, autoarea volumului opereaza cu termeni si notiuni destul de dificil de tradus in limba engleza, cu atat mai mult cu cat obiectele sau costumele respective au un specific strict romanesc si o arie de raspandire circumscrisa doar teritoriului nostru national. Cu toate acestea, Liliana URSU se dovedeste a fi o avizata traducatoare. Demersul ei este cu atat mai laudabil cu cat, prin eforturile facute, ea da posibilitate cititorului din spatiul anglo-saxon sa ia cunostinta despre valori specifice spiritualitatii romanesti, iar Floarei CALOTA sa  isi faca cunoscuta lucrarea cititorilor si specialistilor straini interesati de valorile culturii si civilizatiei noastre strabune. Gratie eforturilor distinselor autoare, iata ca inca o pagina, incitanta si extrem de valoroasa de spiritualitate romaneasca se deschide spre lume intr-un dialog firesc, sub semnul artei, al civilizatiei si culturii perene.
Sincere felicitari prietenei si colegei mele de cantec Floarea CALOTA, dar si traducatoarei volumului, doamna Liliana URSU, pentru acest demers cultural important si util!
Prof. Sava NEGREAN BRUDASCU

SCRISOARE DIN GERMANIA: APEL PENTRU SALVAREA INSTITUTULUI SI BIBLIOTECII ROMANE DIN FREIBURG

Dragi confrati intru pribegie si exod,
DOAMNELOR si DOMNILOR,

In calitate de membru al Asociatiei Institutul Roman-Biblioteca Romana din Freiburg, e.V. si din 1963, de sustinator activ si desinteresat al acestei ctitorii a exilului combatant anticomunist roman, profit de apropeierea Sarbatorii Nasterii Domnului si Anului Nou, ca sa ma adresez Dumneavoastra, cu rugamintea de a Va alatura eforturilor ce se intreprind pentru salvgardarea si asigurarea existentei si functionarii normale a susnumitei institutiii.

Biblioteca Romana din Freiburg si-a inceput existenta la 1 Mai 1949, din initiativa profesorului Virgil Mihailescu si cu sprijinul intelectualilor de prestigiu, a oamenilor de suflet si combatantilor anticomunisti romani din Freiburg, Germania Occidentala si din cuprinsul a ceea ce s-a chemat Lumea Libera. In afara de efortul intreprins pentru a poseda un propriu lacas, materializat mai intai in vila donata de A.S. Printul Nicolae, in Mercy Straße, iar apoi in actualul imobil, din Uhland Straße 7, D- 79102 Freiburg i. Br., (cumparat in raport de: 1/3 prin propriul efort – cu concursul generos al exilului si emigratiei-; 1/3 prin contributia Landului Badenwürtenberg si 1/3 prin contributia Republicii Federale Germania, biblioteca a primit sau a procurat, a clasat si tezaurizat, a imprumutat si a pus la dispozitia universitatilor, institutiilor de cercetare, cercetatorilor individuali romani, germani si a altor interesati, pe toata perioada dictaturii comuniste din Est, tot ce s-a publicat in exil si in emigratia provenita din Romania, implicit in massmedia occidentala referitor la romani si chestiunile conexe – indiferent de spectrele politice carora le apartineau autorii si cei vizati -, si, in plus, tot ce s-a putut cumula si salva din zestrea documentara, stiintifica, culturala, literara, publicistica, artistica ori de alta natura a Romaniei de mai in ainte de instaurarea teroarei comuniste, valori care in R.P.R., R.S.R. ,R.S.S.M etc., au devenit inaccesibile, interzise sau au fost distruse in mod premeditat. Institutul – Biblioteca Romana din Freiburg a constituit, dincolo de ori ce fel de insinuari partizane, un cadru de interferenta si referinta a actiunilor si atitudinilor ce au confruntat exilul si emigratia noastra in ansamblu, dovedindu-se totodata o vatra de cultura si spiritualitate romaneasca autentica.

In perioada indelungatei si controversatei tranzitii, pretiosul sau fodul documentar a fost asaltat de feluriti emisari, „studenti”, „cercetatori” si reprezentanti ai noilor institute, fundatii si intocmiri create si intretinute cu fonduri generoase de catre cei ce s-au perindat la putere, si care le-au speculat in propriul interes, erijandu-se in „experti cercetatori”, „cunoscatori” si „post-corifei” ai exilului, folosindu-i mostenirile pentru felurite publicatii, aparute cu finantare publica sau cotributii particulare, in scop lucrativ sau interesat. Pentru aceste surogaturi ce si-au arogat  pretentia de a evalua viata exilului – cu care nu au avut nimic comun-, s-au cheltuit sume astronomice din fondurile publice, in timp ce un sprijin modest, acut necesar Bibliotecii, desi promis perpetuu, a fost  amanat sinedie.

In actualul deceniu, Biblioteca, a carui zestre depaseste cca. 90.000 de titluri, a functionat numai pe baza de voluntariat, fara retribuiri, gratie sacrificiilor a trei persoane in varsta: ale Directorlui Ion Iancu Bidian (n. 1934), actualei secretare, Doamna Rodica Moschinschki si Doamnei Irina Nasta, care, din cauza sanatatii, de trei ani a  renuntat la orice activitate.

Pentru o buna functionare Biblioteca are nevoie de trei angajati permanenti, cu diferite grade de raspundere, si de fonduri de intretinere, adica de un buget anual de minimum 60.000-70.000 Euro. Este o suma greu de adunat dar nu imposibil, motiv pentru care ma adresez si Dumneavoastra, pentru a sustine, printr-o donatie personala adecuata (eventual ciclica/ permanenta) aceasta actiune ce am dori-o popularizata activ si in randurile amicilor si cunoscutilor dvs.

Orice donatie conteaza si se expediaza numai direct catre:
Rumänisches Institut –Rum. Bibliothek e.V.
Uhlandstr. 7, 79102 Freiburg
Deutsche Bank, Filiale Freiburg,
Konto: 461830 – (BLZ 68070030),
cu specificatia expresa „Spende”-Geldzuwendung, für Rum. Inst.-Rum. Bibl. e.V. pentru care veti primi o adeverinta /Bestätigung pentru Einkommensteuer.

Pentru contacte sau informatii suplimentare, in functie de programul de lucru facultativ, va puteti adresa Doamnei Secretare Rodica Moschinski sau Domnului Director Ioan Iancu Bidian, la Tel. +49-0761- 7 35 51, Fax: 0761-7 35 51

Ajutati, ajutati, ajutati o cauza nobila!
VA ROG, NU UITATI!

S A R B A T O R I   F E R I C I T E !,
N O R O C  S I  V O I E  B U N A
S A N A T A T E  si  L A   M U L T  I   A N I

va ureaza,

Ion DUMITRU
München, Germania

BILANTUL ANULUI 2010 SI PROIECTUL ACTIVITATILOR LIGII SCRIITORILOR ROMANI IN ANUL 2011

La rascrucea dintre ani exista un moment de bilant, pe care il facem fiecare, cu doua talere. Ce am realizat in anul care, iata, a trecut, si ce ne propunem sa construim pe mai departe in anul in care abia am intrat. Sunt momente unice ce ne arata in care talere am pus mai mult suflet cu realizarile aferente, aducatoare de satisfactii in viata noastra si a organizatiei din care facem parte, si ce trebuie sa intreprindem pe mai departe.

In continuare redam mai jos ideile principale ce s-au desprins din teleconferinta pe care am tinut-o cu presedintii filialelor Ligi Scriitorilor, din tara si strainatate, inclusiv cu o parte din membrii asociatiei noastre care au acces la internet.

Iata, in acest context, in anul care a trecut, Liga Scriitorilor, datorita stradaniei unor presedinti de filiale, cum ar fi: Doina Dragan (LSR Banat), Elisabeta Iosif (LSR  Bucuresti), Victoria Vartosu (LSR Vrancea), Constantin Toni Dartu (LSR Iasi),   Alexandru Birou (LSR Dobrogea), Nicu Vintila (LSR Dolj ), Menut Maximinian (LSR  Bistrita), Iulian Patca (LSR Cluj-Napoca), Popescu C. Viorica (LSR Brasov), Petre Petria (LSR Valcea), Steluta Lucia Istratescu (LSR Arges), Sabin Bodea (LSR Arad), Ion Velica (LSR Hunedoara), Istoc Nicolae (LSR Oradea), Ion Iancu Vale (LSR  Targoviste), Petrut Victor (LSR Gorj), Mariana Zavati Gardner (LSR Anglo-Saxona), George Roca si Ion Miclau (LSR Australia si Noua-Zeelanda), Florentin Smarandache (LSR U.S.A.), Vasile Barbu (LSR Serbia), Alexandru Petrescu (LSR Spania), Cornelia Canurec (LSR Franta), Gabriela Ciobanu (LSR Italia), Virginia Mateias (LSR Canada), si alti presedinti de filiale, au reusit sa  editeze 11 reviste lunare si trimestriale, sub egida Ligi Scriitorilor, si doua antologii ale filialelor Vrancea si Banat.

Tot datorita scriitorilor, membrii ai Ligi, s-au infiintat cenacluri literare, aproape in fiecare filiala, cu sedinte lunare, care au organizat, in anul ce a trecut, diferite manifestari cu cartea si cultural-artistice, contribuind din plin, alaturi de alte organizatii de profil, inclusiv Uniunea Scriitorilor, la promovarea culturii in orasele lor de resedinta. Un exemplu elocvent in acest sens au fost „Zilele culturii vrancene” in organizarea carora  a contribuit si filiala Ligi Scriitorilor din Focsani. In acest context un sprijin deosebit in promovarea scrierilor si activitatilor noastre l-au avut publicatiile A.R.P, coordonate de doamna Mariana Braescu Silvestri, cotidianul clujean „Faclia”, prin doamna Michaela Bocu, „Port@Leu” condus de scriitorul Corneliu Leu, „Rasunetul”, prin Menut Maximinian, „Oglinda Literara” prin scriitorul Gheorghe Neagu, televiziunile locale din Bucuresti, Valcea, Baia Mare, Bistrita, Iasi, Timisoara, inclusiv revistele editate de George Roca, Gigi Baciu, Ion Iancu Vale, Ioan Miclau, Aurel Pop, Sabin Bodea, Marin Toma, si nu in ultimul rand Primaria Cluj-Napoca si Consiliul Local care a finantat cateva numere ale revistei „Agora Literara “ etc. Tuturor acestora le multumesc.

Remarcam concursul de creatie literara organizat de filiala Ligii Scriitorilor Bucuresti, condusa de Elisabeta Iosif. Acesta a cunoscut o deosebita amploare, cu prilejul caruia s-au descoperit noi talente, incheindu-se cu o manifestare deosebita la Biblioteca Metropolitara la care au fost invitati de onoare precum scriitorii Mariana Braescu Silvestri si Al. Florin Tene. Activitatea a fost promovata de televiziunile si presa bucuresteana.

Pentru anul in care am intrat Comitetul Director al Ligi Scriitorilor Romani si Birourile de Conducere ale Filialelor si-au propus sa continuie activitatile culturale de promovare a cartii, editarea de noi reviste si antologii, inclusiv extinderea editarii de carti ale membrilor cu ajutorul Editurii Ligii Scriitorilor, in colaborare cu Editura „Socrate”, din Craiova, condusa de scriitorul Mihai Marcu si a Fundatiei „I.D. Sirbu” din Petrosani, condusa de scriitorul Dumitru Velea.

Se va insista ca, pe langa cele 30 de filiale, sa se infiinteze cenacluri literare, cu sedinte periodice, unde se va discuta lucrarile membrilor si care, in colaborare cu bibliotecile judetene si casele de cultura locale, vor organiza manifestari artistice pentru promovarea culturii romane, atat in tara cat mai ales in strainatate. In acest context filiala Cluj a Ligi Scriitorilor si-a propus sa infiinteze propriul cenaclu literar condus de profesoarea Antonia Bodea cu sprijinul lui Iulian Patca si Gavril Moisa.

Liga Scriitorilor are in vedere promovarea imagini in literatura a Clujului in perspectiva devenirii acestuia, in viitorii ani, Capitala Culturala a Europei, prin publicarea de carti, antologii si creatii literare dedicate orasului-capitala istorica a Transilvaniei, atat in limba romana cat si in limbile de larga circulatie, lucrari ce vor fi difuzate prin filialele noastre din Europa si de pe mapamond.

Al. Florin TENE
Presedintele Ligii Scriitorilor Romani

Am vazut Lumina…

Am vazut Lumina si-am venit Acasa,
Casa mea batrana, razimata-n zare,
Sufletul ei tanar nu e de vanzare,
Am vazut Lumina si colaci pe masa…
 
Si in jurul mesei scaunele mute
Asteptand sa vina iar colindatorii,
Unde e pruncutul care sa-i asculte
Pana se revarsa peste lume zorii?
 
Sfintii din icoane, cei ramasi de-atunci,
De atata vreme au iesit din rama-
Am vazut Lumina si-am venit pe branci
Pana langa tine, colindata Mama…

Nicolae Nicoara Horia

DECLINUL AMERICII? INTERVIU CU ANDREI POSTELNICU

„Cred ca e prea devreme sa proclamam
sfarsitul dominatiei americane,
desi problemele cu care
se confrunta SUA sunt reale”
Andrei Postelnicu

In ultimii ani, discutiile despre declinul Americii au capatat amploare. Sustinatorii ideii afirma ca, lovite napraznic de criza economica si impotmolite in doua razboaie costisitoare, Statele Unite vor urma trendul marilor imperii si se vor prabusi in viitorul apropiat. Este acest declin real? Sau, asa cum spunea cineva recent, cum poate sa intre in colaps o tara unde au aparut Yale, Harvard, Google, Apple, Microsoft, Facebook si CocaCola? Care sunt semnele decaderii Americii si ce efecte va avea ea asupra celorlalte tari de pe glob? Ce ar insemna pentru noi, restul lumii, sfarsitul dominatiei americane? HotNews.ro a invitat specialisti in chestiuni americane, fini cunoscatori ai lumii Unchiului Sam, sa-si exprime opinia despre declinul, real sau inchipuit, al Statelor Unite. Astazi, jurnalistul si consultantul Andrei Postelnicu*.
  
***

Adrian Novac: Decenii de-a randul, cei mai multi dintre noi am fost crescuti cu credinta ca Statele Unite sunt tara “numarul unu” din lume. In ultimii ani insa, au existat numeroase discutii legate de colapsul SUA. Are insa aceasta dezbatere despre “America este damnata” vreo acoperire in realitate? Cum vezi tu aceasta discutie?

Andrei Postelnicu: Problema incepe tocmai cu notiunea de “SUA – numarul unu”. Motivul pentru care o asemenea enormitate a fost perpetuata in randul romanilor tine, probabil, de nationalismul prevalent in timpul lui Ceausescu. Fiindca atunci ni se spunea ca Romania e cea mai… cea, oamenii probabil ca au reactionat gasindu-si un alt „idol”. Acestea fiind spuse, admiratia spumeganda pentru o tara sau alta, care se practica in Romania in relatie nu numai cu SUA, dar si cu Franta sau alte state, este o atitudine tembela. Ea nu dovedeste altceva decat nesiguranta de sine a romanilor care practica asa ceva si nevoia acestora de idealuri – nevoie foarte prost satisfacuta astfel.

Dezbaterea recenta legata de declinul suprematiei americane are foarte mult de-a face cu atitudinea SUA fata de restul lumii in ultimii ani. Fiindca SUA au adoptat niste politici ardent detestate de europeni, acestia au avut un motiv in plus sa se concentreze asupra motivelor pentru care hegemonia americana pare sa se apropie de sfarsit. Aceste motive tin de dezechilibre profunde in economia americana, de tendinta de automutilare a sistemului politic din Washington, de excesul iresponsabil care a caracterizat societatea americana in ultimii ani si care a dus la criza financiara – o criza cauzata de dispretul fata de valoarea muncii si a responsabilitatii.

Nu in ultimul rand, Romania este o tara in care rasismul este mult prea des intalnit si mult prea usor tolerat de mult prea multi oameni. Prezenta unui presedinte de culoare in Casa Alba in contextul unei crize economie care pare imposibil de rezolvat nu a facut decat sa dea apa la moara celor care vad in Barack Obama o eroare de nepermis a istoriei – astfel de oameni, care nu sunt putini in Romania, vad in problele economice ale SUA, probleme pe care administratia Obama nu le poate rezolva in mod miraculos, motive sa sustina notiunea ca un negru nu are ce cauta la Casa Alba. Faptul ca nimeni nu ar avea solutii magice la criza nu impiedica aceasta retorica absurda a rasismului „spalat” si imbracat in pseudo-argumente.

A.N.: In ultimele decenii, previziunile despre declinul SUA s-au dovedit gresite. De ce ar fi ele corecte de aceasta data? Ce e diferit astazi incat sa spunem ca SUA vor fi urmatoarea tara care se va prabusi?

A.P.: Totul incepe cu dezechilibrele structurale ale economiei americane, manifestate prin gradul enorm de indatorare al populatiei, deficitul comercial si deficitele sistemelor de asistenta sociala. Cei care sustin teza declinului inevitabil al SUA spun ca aceste dezechilibre nu pot fi sustenabile, si ca solutionarea lor necesita o recalibrarea a politicii SUA. Simplu spus, faptul ca americanii sunt datori pana peste urechi inseamna ca nu-si vor putea permite sa finanteze forte armate si o politica externa la scara globala. In consecinta, problemele financiare ale SUA vor aduce o inevitabila reorientare a acestora, o micsorare a prezentei lor la nivel mondial. Acest argument este adesea sprijinit de exemple ale altor foste imperii rapuse de povara financiara a costului pe care il implica operarea unui imperiu.

Istoricul Niall Ferguson sustine ca inceputul sfarsitului unui imperiu este punctul in care acesta cheltuie mai mult pe dobanda datoriei externe decat pe aparare. In cazul SUA, acest moment se pare ca va veni in vreo cinci ani. Sa nu uitam insa ca SUA este patria lui Mark Twain, cel care, citindu-si necrologul publicat prematur de un ziar imprudent, a remarcat sardonic: „Zvonurile cu privire la moartea mea sunt exagerate.” Cred ca este prea devreme sa proclamam sfarsitul dominatiei americane, desi problemele cu care se confrunta SUA sunt reale si dificile.

A.N.: Unii comentatori afirma ca toate imperiile se sfarsesc, iar Statele Unite urmeaza aceeasi tendinta. Ei sustin ca declinul Americii este alimentat in prezent de datoria interna uriasa, de sistemul de aparare slabit si o politica externa defetista. Mai mult, Gerald Celente, directorul Trends Research Institute, a sustinut ca America urmeaza un drum similar cu cel al fostei URSS. In opinia ta, ar putea aceste fapte sa provoace declinul SUA?
 
A.P.: Daca problemele economice ale SUA nu sunt atacate de o maniera agresiva si convingatoare, ele pot cauza un declin al capacitatii SUA de a-si apara interesele cum au facut-o pana acum. E o chestiune de aritmetica, nu de politica.

Gradul de ignoranta al multor americani cu privire la realitatea cotidiana din Uniunea Sovietica a anilor ’80 poate adesea fi coplesitor. In acest context, comparatia cu Uniunea Sovietica este puerila. Societatea americana are niste atribute unice, care ii confera o capacitate de regenerare in vremuri de criza pe care nimeni altcineva nu o are.

A.N.: Care ar fi consecintele declinului SUA pentru economia globala si ordinea politica la nivel mondial?

A.P.: SUA reprezinta „natiunea indispensabila” pentru restul lumii. Europenilor, mai ales, nu le place sa admita acest lucru. Trebuie insa sa recunoastem ca mai nimic nu se intampla, la nivel mondial, fara implicarea activa a SUA. Ce acord multilateral, important pentru intreaga lume si nu doar pentru o regiune, a fost vreodata incheiat fara participarea SUA? Fie ca e vorba de schimbarea climatului, de probleme umanitare, de chestiuni economice, de chestiuni de siguranta regionala, restul lumii nu pare convins ca ceva trebuie rezolvat fara ca SUA sa fie prezente la masa negocierilor.

Un exemplu ar fi conflictul din fosta Iugoslavie. Ce ii impiedica pe europeni sa intervina, de o maniera decisiva, pentru a opri degenerarea in violenta interetnica a tensiunilor din Balcani? Si totusi, nu au facut-o de o maniera convingatoare decat dupa ce SUA au intrat in joc.

De asemenea, e important sa ne amintim ca dintre toate imperiile cu care lumea a avut de-a face, SUA s-a comportat cel mai „politicos” cu restul lumii. Fie ca a fost vorba de Franta, Spania, Olanda, Marea Britanie sau de Imperiul Roman, in momentul in care un regim politic a dispus de un „ciomag militar” de neoprit, nu s-a putut abtine sa nu-i exploateze capabilitatile la maxim. SUA au dispus, si dispun, de cea mai mare forta militara din istorie. E o forta militara care, in acceptiunea clasica, ar fi capabila sa cucereasca fara drept de apel o enorma bucata din intregul glob. Si totusi, nu avem de-a face cu un imperiu american care isi impune interesele cu forta in permanenta. Avem de-a face cu o supraputere care negociaza mult mai des decat ar avea nevoie sa faca acest lucru, daca ne gandim la acest lucru in context istoric si prin prisma potentialului armatei americane…

A.N.: In cartea lor “The End of Influence”, economistii J. Bradford DeLong si Stephen Cohen au scris ca „dupa aproape un secol, Statele Unite nu mai au bani”. Daca SUA vor pierde puterea si influenta, cine va lua locul Americii – Uniunea Europeana, Rusia, China?

A.P.: China a demonstrat de curand, cu prilejul ceremoniei de decernare a premiului Nobel, o nesiguranta de sine alarmanta. Efortul titanic de a-si impune propriul punct de vedere in fata restului lumii reflecta un comportament incompatibil cu ambitia de a fi o putere geopolitica de prim rang, una care are suficienta incredere in sine pentru a nu fi atat de disperata in legatura cu parerea restului lumii in ceea ce o priveste.

Rusia este o societate pe moarte, literalmente, o tara care imbatraneste rapid. In afara extractiei de petrol si gaze, economia ruseasca nu are sectoare competitive la nivel mondial. Mai mult, efortul de a diversifica si moderniza economia rusa nu are nici o sansa fara un climat juridic propice, fara legi aplicate transparent, fara un grad ridicat de incredere in societate. Poate cineva sa sustina ideea aparitiei unei companii ca Hewlett-Packard, Intel, IBM, Google sau Facebook in Rusia? Genul de oameni care tind sa lucreze in IT, in servicii, in sectoare dinamice, aspira catre o societate deschisa, catre modernitate si catre democratie. Rusia inca nu a demonstrat ca vrea sa devina o astfel de societate. Ca atare, Rusia inca nu a demonstrat ca poate fi altceva decat o putere care-si propaga influenta cu petrol si gaze. Acest lucru este insuficient pentru a fi o superputere in ziua de azi. Tarile care vor sa iasa din zona de influenta a Rusiei nu au nimic altceva de facut decat sa isi re-orienteze economia catre consumul de energie din alte surse decat petrolul si gazele. Fara banii din aceste doua sectoare, puterea Rusiei e o notiune fictiva la ora actuala.

Europa, ca entitate singulara, nu exista. Exista o adunare de tari cu interese relativ convergente. Exista o fragila uniune monetara. Exista o structura politica, dar ea este slaba. Atata timp cat nimeni nu este capabil sa enumere pozitia comuna, unitara si uniforma a intregii Europe in relatie cu teme importante, nu putem vorbi de Europa ca putere economica sau politica.

In consecinta, este greu sa ne imaginam cine ar putea lua locul SUA ca putere mondiala. Asta nu inseamna ca SUA sunt predestinate sa domine. Dar mie unuia nu imi place ideea unei lumi in care agenda ar fi dictata de tari cu atributele Chinei, Rusiei, sau in care agenda ar fi balbaita in „sommet-uri” bruxeleze.

A.N.: Intr-unul din cele mai surprinzatoare scenarii, dr. Igor Panarin, un academician rus, fost agent KGB, a declarat anul trecut ca, la un moment dat in 2010, Statele Unite se vor prabusi, impartindu-se in sase state separate, unele dintre ele controlate de tari straine. Sa dam crezare ideilor sale sau sa le respingem ca simple teorii ale conspiratiei? Este ruperea SUA o probabilitate realista in viitorul apropiat?
 
A.P.: Teoretic, orice e posibil, mai ales daca bei suficient incat sa-ti pierzi uzul ratiunii. A lua acest scenariu in serios la ora actuala denota insa o anumita doza de ignoranta si superficialitate care nu sunt demne nici macar de mass-media romaneasca.

A.N.: Revolta anti-dolar ce capata amploare la nivel mondial reprezinta cumva un semn al declinului SUA si al pierderii hegemoniei monedei sale?

A.P.: Este adevarat ca unele banci centrale au decis ca rezervele lor valutare trebuie diversificate in asa fel incat sa nu fie vulnerabile la fluctuatiile unei singure monede. De aici si pana la o „revolta anti-dolar” e cale lunga, o cale care nu trebuie parcursa inlocuind faptele cu fantezia.

A.N.: Pentru unii, puterea Americii este inradacinata in mare parte in forta sa militara. Altii sunt de parere ca puterea SUA depinde pana la urma de economia americana. Se confrunta cele doua cu probleme in momentul de fata? Sau e vorba mai ales de un declin politic?

A.P.: Atat economia americana, dar si fortele armate, se confrunta cu probleme structurale. Despre cele economice am vorbit deja. Armata americana inca e mai pregatita pentru Razboiul Rece decat pentru conflictele actuale, are nevoie de o reforma din temelii.
Nu in ultimul rand, sistemul politic american pare a fi paralizat sub semnul unei impotente sinucigase, a unui populism de mana a doua si a unui anti-intelectualism ingrijorator. Ambele partide sunt prizoniere ale extremelor, discutia este deturnata de voci stridente cu agende inguste, iar chestiunile „mari”, dificile – deficite bugetare, reforma educatiei etc – raman nerezolvate.

Pe de o parte, republicanii perpetueaza mituri despre taxele care trebuie scazute pentru a stimula economia, in timp ce tipa despre deficitul bugetar, si dau apa la moara unei bucati de America pentru care stiinta si cunoasterea sunt inferioare mitologiei biblice. Pe cealalta parte, democratii nu sunt in stare sa comunice cu claritate o contra-oferta credibila.

In consecinta, avem de-a face cu probleme pe mai multe planuri. Trebuie insa sa mentionam ca nici multe alte tari europene, inclusiv Romania, nu stau mai bine. O mare parte a lumii euro-atlantice pare incapabila sa ia decizii importante si e paralizata in fata unor probleme care nu mai pot fi ignorate prea mult timp.

A.N.: Intr-un sondaj de opinie GfK Roper despre felul in care natiunile se califica ca “branduri” globale, America a urcat vertiginos de pe locul 7 in 2008, pana pe locul 1 in 2009, in mare parte pentru ca lumea a salutat alegerea lui Barack Obama in functia de presedinte al SUA. Poate un lider considerat el insusi un “brand” sa aduca inapoi maretia Statelor Unite?

A.P.: Nu. „Maretia” Statelor Unite consta in capacitatea acestora de a se re-inventa. Un lider poate inspira acest curent si-l poate stimula, dar nu-l poate crea din piatra seaca.

A.N.: Pe de alta parte, unele voci afirma ca presedintele Barack Obama pare foarte slab pe scena internationala (un sondaj recent Democracy Corps–Third Way a indicat faptul ca 51% dintre americani sunt de parere ca pozitia tarii lor in lume a decazut in timpul lui Obama), iar acest lucru, combinat cu performantele slabe ale economiei SUA, ii incurajeaza pe unii sa actioneze in moduri in care, altfel, n-ar fi facut-o. Vezi vreun semn ca SUA se confrunta in prezent cu o sfidare la nivel mondial?

A.P.: La summit-ul G20 de la Seoul, presedintele american nu a obtinut ce a vrut. Israelul face fata presiunilor Casei Albe in privinta coloniilor din Gaza. Exemple ar mai fi. Cred ca este prematur sa declaram ca SUA nu mai au influenta, sau ca Obama nu mai este relevant. Avand in vedere absenta unui contracandidat credibil la Casa Alba, Obama are sanse sa fie re-ales – nume precum Sarah Palin sau Newt Gingrich sunt glume proaste, oameni fara sanse in alegerile generale. Istoric vorbind, cel de-al doilea mandat al unui presedinte american e momentul in care acesta are ragazul sa se aplece spre afaceri externe – cu atat mai mult cu cat acest prim mandat este dominat de agenda interna si de criza economica.

A.N.: O parte a conservatorilor afirma ca rezultatul recentelor alegeri legislative a trimis lumii un mesaj clar ca poporul american nu va accepta declinul celei mai puternice natiuni din lume. Poti sa ne spui de ce lumea are nevoie de o America puternica, infloritoare, dinamica si prospera?

A.P.: Lumea are nevoie de o America puternica si stabila pentru ca nimeni altcineva nu este deocamdata capabil sa-i ia locul.

Pe de alta parte, multor americani de rand nu le pasa mult de rolul SUA in lume, chiar daca unii au un atasament afectiv fata de notiunea de America puternica. Teza conservatorilor nu este nimic altceva decat propaganda ieftina, iar afinitatea declarata a multor imigranti romani din SUA pentru partidul republican este un basm nascut din ignoranta acestora si perceptia ca democratii ar fi in vreun fel de stanga, in sensul de comunism.

Rezultatul alegerilor din noiembrie 2010 nu reflecta altceva decat nemultumirea poporului american cu privire la starea economiei, in contextul asteptarilor irationale pe care le avea de la administratia Obama.

A.N.: SUA este o tara care a reusit sa se reinventeze de mai multe ori inainte, iar America continua sa fie in invidiata de intreaga lume. Mai e insa realist faimosul “Vis american”?

A.P.: DNA-ul americanilor este caracterizat de increderea in viitor, de optimism, de apetit pentru risc. Vorbim de o tara intemeiata de oameni care si-au pus viata in pericol sa ajunga acolo – si nu putini o mai fac inca. Atitudinea necesara supravietuirii unui drum lung, in conditii mizere, convingerea ca necunoscutul care te asteapta la destinatie nu poate fi altfel decat mult superior cunoscutului pe care-l lasi in urma, acest gen de gandire nu va fi eliminat din fibra societatii americane. El reprezinta un avantaj pe care nimeni nu il are. Atata timp cat vor exista oameni dispusi sa-si ia destinul in propriile maini si sa-si croiasca o noua viata sub semnul „visului american”, SUA vor avea capacitatea de a fi o societate care renaste din propria cenusa. Cand „loteria vizelor” nu va mai avea musterii, abia atunci vom pute vorbi de declinul SUA.

A.N.: George Friedman, fondatorul Stratfor si autorul volumului “The Next 100 Years, A Forecast for the 21st Century”, a prezis ca “SUA vor domina secolul 21”. El a mai spus ca “Europa este pe cale de disparitie” iar “China nu va putea supravietui unui miliard de tarani furiosi”. Mai mult, o majoritate covarsitoare a alegatorilor si politicienilor americani sustine teoria ca Statele Unite “sunt cea mai mare tara din lume”. Continua insa SUA sa fie cea mai mareata tara care a existat vreodata?

A.P.: Nu sunt deloc convins de existenta acelei „coplesitoare majoritati” a alegatorilor si politicienilor americani care sustin ca SUA sunt cea mai tare, mare si frumoasa tara. Da, este adevarat ca pentru americani, patriotismul tinde uneori sa degenereze in retorica egoista de acest gen. Nu inseamna insa ca tendinta unor americani de a-si pune tara pe un pedestal reflecta convingerea ca nimeni nu e ca ei. Sa fim seriosi, in fiecare tara exista cetateni care sunt convinsi ca natiunea lor este mai speciala, si cu o misiune unica in lume. Exista destui oameni care cred ca Romania beneficiaza de o anumita binecuvantare divina, si nu ofera nici un argument solid pentru asta, pentru ca asa ceva nu exista.

Cine determina care tara este cea mai mareata, puternica, frumoasa, etc? Care sunt criteriile? Vorbim totusi de evaluari prin excelenta subiective. A lua in discutie ideea de tara in termeni de „cea mai…”, cu convingerea ca acest lucru este o certitudine, mi se pare o dovada de mare ignoranta, poate chiar de prostie. Este cu certitudine un mod ieftin de a inflama tendinte nationaliste searbede.

Pe de alta parte, e greu de disputat ideea ca Europa e pe duca, un muzeu plin de vechituri in care se mananca bine dar in care nu se face mai nimic. In Franta, de exemplu, trei sferturi din tinerii sub 35 de ani aspira sa fie birocrati – cine va construi urmatoarea generatie de TGV-uri atunci? In acest context, disperarea cu care Romania isi pune toate sperantele in Europa si defunctele ei foste puteri este cu atat mai penibila.

China si Rusia au probleme grave pe care nu par a fi dispuse sa le rezolve prea degraba, iar restul puterilor emergente inca nu au resurse sa „dea ora exacta” in plan mondial. In acest context, SUA sunt aproape condamnate sa domine…

Adrian NOVAC
HotNews.ro
20 decembrie 2010
————————————————-

*Andrei POSTELNICU, ziarist cu peste 10 ani de experienta in presa scrisa, in televiziune si in mediul online. A trecut de la jurnalismul financiar la oferirea de consultanta pentru inalti oficiali guvernamentali si lideri de companii. In prezent este consultant independent. In 2009, a oferit consultanta presedintelui Senatului Romaniei. Intre 2006-2007 a activat ca Hedge Funds Reporter pentru Bloomberg News, articolele sale aparand frecvent pe prima pagina a unor publicatii prestigioase precum International Herald Tribune si New York Times. Timp de sase ani, a fost US Markets Correspondent pentru Financial Times, la New York. A colaborat de-a lungul anilor cu revista FOREIGN POLICY, publicatiile Evenimentul Zilei, Capital, ECONOMIST INTELLIGENCE UNIT, Newsweek, cu posturile BBC World Service Radio & Television, Realitatea TV si a oferit analiza la CNN International si CNBC. In 2004, TJFR Magazine l-a inclus in “30 Under 30”, lista celor mai influenti ziaristi pe probleme de economie din SUA, cu varsta sub 30 de ani. Detine o licenta de pilot (JAR-FCL Private Pilot’s License). In 2001, a participat la o cursa ciclista de 800 de km in Alaska, strangand 4.000 de dolari pentru cercetarea SIDA. Pasionat de istoria moderna a Europei de Est, de impactul tranzitiei de la comunism la statutul de membru UE al fostelor tari din blocul estic.