Simt că suntem într-o perioadă de armistițiu și că urmează ce este mai greu, aproape insuportabil. Poate și pentru că citesc cartea „A fost doar ciumă”. „Un imn sarcastic și macabru închinat poliției secrete sovietice, care a împiedicat răspândirea ciumei, dezvăluind însă măsura imensă în care otrăvise deja societatea”, spune Ingo Schulze despre carte. Cred că așa va fi și cu cei care vor supraviețui terorii care va urma, vor spune ușurați: „A fost doar virus”. Și vor refuza să povestească despre teroarea psihică, despre trădări, despre chinuri.

Fiind într-o perioadă de armistițiu, totul este frumos, aproape ca înainte. De câteva zile, mi-am propus să zâmbesc mereu. Funcționează. În mare măsură, funcționează. Calci pe cineva pe picior, ușor, nu să i-l zdrobești, dar persoana se înfurie și te privește cu ură. Îi zâmbești, chiar dacă ești cu mască, ochii vorbesc în locul buzelor și spui că îți pare sincer rău și zâmbești. Până la urmă cedează și spune că nu-i nimic.

Fericiți cei ce stau la coadă, acum nu mai e o reminiscență comunistă

Azi dimineață, mi-am pus cartea în poșetă și am plecat la drum. Am salutat-o și i-am zâmbit doamnei de la metrou, care stă toată ziulica în cușcubeta aia și pe care nu o bagă nimeni în seamă. Surprinsă, mi-a zâmbit și mi-a urat o zi bună.
Am ajuns la un mall, de unde trebuia să iau ceva. Am urcat la etaj și era să leșin. Era o coadă imensă, care se întindea, roată-roată, pe tot etajul. Am urmărit cu ochii unde duce și am văzut o intrare de magazin ornată cu baloane. M-am uitat la cei care stăteau la coadă: majoritatea erau progresiști, unii chiar s-au pus în fund pe jos. Doar nu se dau trotinete, m-am gândit și am plecat, pe lângă coadă, să văd. Cu cât ajungeam mai în față, cei de la coadă îmi aruncau săgeți pline de ură. Un paznic mi-a tăiat calea: „Stați la coadă!”, m-a somat el. „Păi, stau, dar aș vrea să știu la ce stau, ce se dă”. „Telefoane, doamnă, telefoane. Treceți la coadă!”. „Dar eu nu vreau telefon”. „Dacă nu vreți, ce căutați aici?”. „Vreau să văd la ce mama naibii stă puhoiul ăsta de lume aici”. Coada, solidară cu paznicul, începuse să se revolte. Am făcut un tur al cozii. I-am găsit acolo pe toți cei care făceau mișto de ăia care se băteau la tigăi. Ăia erau niște primitivi, iar ei, chiar dacă se lățesc pe jos, sunt cool.

Continue reading activenews.ro