de Issabela Cotelin

Cînd plouă, sufletul meu
Vorbește cumva cu al tău,
Zîmbește în jur Dumnezeu,
Desparte iar bine de rău.

Dezleagă tăceri ațipite,
Le pune în vorbe șoptite,
Și le duce unde va fi
Să fim amîndoi într-o zi.

Împletește apoi o cunună
Pentru ziua cînd împreună
Vom sta iar sub pomul dintîi,
Eu să nu plec, tu să rămîi.

Sursa: https://semaiintampla.com/2020/05/04/cind-ploua/