Duhul Sfânt inspiră rugăciunea vorbirii în limbi

  «Există un motiv simplu  pentru care vorbirea în limbi a fost respinsă. Diavolul știe că este o armă spirituală puternică și el vrea să o fure din arsenalul nostru. Noi trebuie s-o recuperăm.»

 În anul 1976, când mă pregătisem să intru în primul meu semestru de liceu, am aflat că femeia care preda la clasa mea de școală duminicală era “carismatică”.  Nu știam ce înseamnă termenul. Mi se părea că indică vreo problem de sănătate cu spatele.

Nu auzisem niciodată nici termenul glosolalie. Și el mi se părea a desemna o boală îngrozitoare. Eram un adolescent care făcea parte din Convenția Baptistă de Sud, care nu fusese niciodată la vreo întâlnire penticostală. Dar June Leverette mi-a captat atenția în ziua când și-a început lecția din Evanghelia lui Ioan.

Dacă însetează cineva, să vine la Mine și să bea!”  (Ioan 7:37), citea ea în vorbirea ei tărăgănată și liniștită specifică celor din statul Georgia.

Probabil că auzisem acel verset de câteva ori. Dar, cumva, în acea dimineață înțelesul lui a fost amplificat. Puteam  auzi în cuvintele lui June glasul Domnului care mă chema la El.

Eram deja creștin. Din copilărie frecventasem biserici din Convenția Baptistă de Sud. Îmi mărturisisem public credința de mai multe ori și participam cu regularitate la întâlnirile grupului meu de tineret. Dar, când June a citit pasajul Acela din Ioan 7 în acea dimineață aparte, în lăuntrul meu s-a aprins o luminiță. Dintr-oadată am înțeles că creștinismul este mult, mult mai mult decât versete biblice, programe de biserică, servicii de duminică și tabere creștine.

Am simțit că Acest Isus Cristos despre Care afirmasem că-L cunosc de mai mulți ani, mă chema acum să-L cunosc într-un mod mai profund. Nu simțisem niciodată niciodată atât de puternic chemarea Lui.

Totuși, nu aveam nici cea mai vagă idee cum să răspund. Și aveam o mulțime de întrebări: Oare experienței mele de creștini îi lipsește ceva? Ce altceva are să-mi ofere Isus pe lângă mântuire? Există ceva mai mult în viața creștină decât doar lapte pentru a învinge ispita? Oare cuvintele Bibliei sunt relevante pentru mine azi?

Dacă însetează cineva, să vine la Mine și să bea!”  a citit June din nou.

Era ceva neobișnuit la June Leverette. Ea vorbea despre Isus de parcă tocmai discutase cu El în mașină, în drumul ei spre biserică. Părea să iradieze de bucurie, pace și dragoste. Vorbea despre rugăciune de parcă era ceva aventuros și palpitant. Când citea din Biblie cu voce tare, aceasta părea să prindă viață. Nu o cunoșteam bine, dar era evident faptul că ea era genul de persoană care își putea împărtăși cu îndrăzneală credința ei cu alții. Acesta era un lucru pe care doream să-l pot face și eu, dar gândul de a-L mărturisi pe Cristos străinilor mă îngrozea.

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie cum zice Scriptura.”  (Ioan 7:38), a citit June. Apoi a vorbit mai departe Despre Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt ne dă putere să fim matori, ne-a explicat ea. Duhul Sfânt ne luminează să cunoaștem voia lui Dumnezeu și ne ajută să trăim într-un mod plăcut Tatălui. Duhul Sfânt dorește să ne umple și să ne canalizeze spre alții revărsarea dragostei și a puterii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este Învățătorul nostru, Îndrumătorul nostru, Mângâietorul nostru.

Îmi era evident că June Îl întâlnise personal pe Duhul Sfânt. Apoi o altă luminiță s-a aprins în lăuntrul meu. În toți anii care participasem la activitățile bisericești, aceasta era prima dată când îmi aminteam că aud pe cineva că învață despre Persoana sau lucrarea Duhului Sfânt.Când June a început să ne spună modul în care Duhul Sfânt devenise real pentru ea în ultimele zile, am fost captivat de cuvintele ei.

Când cele 39 de minute ale orei s-au terminat, știam că doream ceea ce avea June, orice ar fi fost acel lucru. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce înseamnă carismatic sau penticostal. Nu știam nimic despre charismat, sau darurile Duhului Sfânt, și nici o persoană cunoscută mie nu mi-a pus mie vreodată problema vorbirii în limbi. Nici despre vindecare nu s-a discutat niciodată. Ori de câte ori ne rugăm pentru bolnavi în timpul programelor din biserică, Îi ceream de obicei lui Dumnezeu să-i mângâie pe oamenii aflați pe lista persoanelor de vizitat la spital.

Așa că, într-o discuție pe care am avut-o nu după multă vreme la locuința ei, am rugat-o cu naivitate să-mi explice de ce pastorul niniunei biserici pecare o frecventasem nu discutase vreodată despre așa-zisul botez în Duhul Sfânt pe care ea îl susținea. (Mai târziu am aflat că mă invitase la locuința ei, deoarece pastorul nostru îi ceruse să nu discute despre experiența ei carismatică, la biserică!). Ea  mi-a  spus, în stilul ei binevoitor de sudistă, că oricine, fie pastor, fie un adolscent ca mine, putea fi umplut cu puterea Duhului Sfânt. Asta mi-a clarificat lucrurile. Doream să fac pasul hotărâtor.

June mi-a dat o mulțime de cărți, inclusiv una cu titlul Why Should I Speak in Tongues? [De ce să vorbesc în limbi?] despre care știam că nu e o carte baptistă, dar această învățătoare de școală duminicală baptistă mi-a spus că ei i-a schimbat viața. Așa că am considerat că nu va fi nici un pericol dacă o voi citi.

După ce am citit cărțile primate și mai multe pasaje biblice referitoare la acest subiect, am descoperit că mulți oameni din cartea Faptele Apostolilor au vorbit în limbi (termenul în greacă glosolalia). Chiar și apostolul Pavel a vorbit în limbi! El s-a lăudat corintenilor: “Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.”  (1 Corinteni 14:18). Odată ce am fost convins că aceasta era o experiență biblică, într-o noapte stăteam lângă un teren de volei de lângă biseica mea, dintr-o suburbia a Atlantei, și mă uitam la cer.

Eram flămând după tot mai mult din Dumnezeu. Am făcut o rugăciune simplă: “Doamne, sunt al Tău și doresc tot ce ai Tu pentru mine. Umple-mă cu Duhul Tău!” apoi am bătut în retragere. Nu știam la ce să mă aștept. Era o rugăciune periculoasă!

Nu am auzit sunetul unui vânt puternic. N-au fost bubuituri de tunet și nici limbi de foc ca în Ziua Cincizecimii. Dar, în ziua următoare, pe când mă aflam la locul meu de rugăciune, pot spune că înlăuntrul meu clocotea un limbaj ceresc. Mi-am deschis gura și cuvintele au început să curgă. Ilia skiridan tola do skan tama. Sau cam așa ceva.

N-aveam nici o idee ce spuneam. Părea a fi o vorbire păsărească. Totuși, când m-am rugat în limbi, m-am simțit aproape de Dumnezeu. Și când am auzit despre fenomenul “rugăciunii în Duhul” din Noul Testament, am aflat că el este un dar prețios, care îl zidește pe credincios.

Relația mea cu Dumnezeu a fost înflăcărată și de atunci mă rog în limbi. Și am întâlnit sute de oameni din întreaga lume care se roagă în Duhul în fiecare zi. Inclusive hair stiliști, politicieni, fermieri, nomazi, medici, avocați, chelneri, profesori, sportive profesioniști, muzicieni faimoși, șoferi de taxi și oameni de afaceri bogați. Și o mulțime de pastori din Convenția Baptistă de Sud!

Ai putea spune că asta mă face “bapticostal”. Nu port etichete denominaționale, și astăzi nu mai frecventez o biserică baptistă, dar rădăcinile mele baptiste sunt atât de adânci, încât nu le poți scoate nici un bulldozer. S-ar putea să mă comport ca un penticostal când îmi ridic mâinile, dansez sau strig alleluia, dar, dacă mă tai, din venele mele va ieși sânge de Baptist. Acesta curge masiv în familia mea.

Unii cred că “baptist” și “penticostal” sunt noțiuni opuse, așa că, pentru ei, gândul de a le armoniza pe cele două e ca și cum ai face o pereche dintr-un hipopotan și o hienă. Eu nu văd lucrurile în felul acesta. N-aș fi fost atras niciodată într-o experiență penticostală, dacă n-aș fi fost învățat de baptiști să citesc Biblia pentru propriul meu beneficiu. Baptiștii m-au învățat că, dacă Biblia spune un lucru, ar trebui să-l cred. Așadar, când am citit că creștinii din Biserica primară vorbeau în limbi extatice, necunoscute, am crezut că și eu pot face lucrul acesta.

Din acest motiv, am fost atât de tulburat de ceea ce s-a întâmplat, în 2006, la Southwestern Baptist Theological Seminary [Seminarul Teologic Baptist de Sud], principala instituție teologică a Convenției Baptiste de Sud (CBS). Dwight McKissic, un pastor baptist aflat în vizită – care a slujit studenților în Bordul de garanți ai Seminarului – le-a spus studenților la un serviciu de capelă ținut la sfârșitul verii că, în “viața lui private de rugăciune”, el practică vorbirea în limbi.

McKissic, pastor al Bisericii Baptiste Cornestrone din Arlington, Texas, le-a spus ascultătorilor săi de la seminarul Fort Worth: “Nu toți baptiștii cred că darul limbilor a încetat odată cu încheierea Noului Testament. Unii dintre gânditorii, liderii și teologii baptiști de seamă cred că limbile sunt un dar valid pentru azi[1]”

McKissic nu a oferit o demonstrație a darului vorbirii în limbi, dar a declarat că a fost botezat în Duhul Sfânt, în 1981, pe când era student la Seminarul Southwestern. McKissic a spus: “Nici măcar nu credeam în vorbirea în limbi. Doar îmi aveam timpul meu regulat de rugăciune. În timp ce mă rugam, din gură au început să-mi iasă unele cuvinte ciudate.”[2]

La fel ca mine, el a fost luat prin surprindere de Dumnezeu, în timp ce se afla într-o instituție baptistă!

McKissic a criticat Bordul de Misiune Internațională al CBS pentru politica acestuia de a interzice misionarilor care vorbesc în limbi să slujească pe timpul de misiune. “Cred că este un aspect tragic din viața lumii baptiste să luăm un dar valid despre care Biblia vorbește și să venim cu o politică ce spune că oamenii care se roagă în limbi, în viața lor privată de rugăciune, nu pot ocupa anumite poziții”, a spus pastorul.

Îngrijorat că mai mulți studenți de seminar ar putea devein bapticostali ca urmare a mesajului rostit de McKissic, Paige Patterson, președintele Seminarului Southwestern, l-a mustrat în mod oficial pe McKissic și a anunțat că predica lui ofensatoare nu va fi disponibilă pe website-ul școlii. Unii observatori l-au acuzat pe Patterson și seminarul, de cenzură religioasă. Alții au polemizat dacă vorbirea în limbi ar trebui să fie “normativă” în bisericile baptiste.

Această controversă m-a făcut să mă întreb: Oare n-ar trebui să fim mai preocupați de cee ace este normative în Biserica Noului Testament decât de a menține o situație religioasă existentă? Oare Isus ne va măsura roada noastră spiritual după standardul biblic sau după standardul babtist?

Baptiștii m-au învățat din copilărie că Biblia este Cuvântul inerrant al lui Dumnezeu. Și în Biblia mea scrie: “Nu împiedicați vorbirea în limbi” (1 Corinteni 14:39). Prin urmare, de ce liderii baptiști interzic și cenzurează ceea ce Biblia încurajează? Oare le este teamă că Duhul Sfânt, Care nu poate fi controlat de comitete sau de politici religioase, nu Se va purta cum trebuie?

Cunosc sute de baptiști din Convenția de Sud – printre care mulți aflați în poziții importante de conducere – care au experimentat Rusaliile. Ei se roagă în limbi, în timpul lor devotional personal. De asemenea, cred în vindecare, în războiul spiritual, în scoaterea de demoni și în multe alte doctrine biblice, care nu sunt pe lista convingerilor baptiste “aprobate”. Mulți dintre ei, asemenea lui McKissic și mie, își vedeau de treburile lor, când Dumnezeu a pătruns în lumea lor ordonată cu pasiunea vijelioasă a Duhului Sfânt.

Cred că e timpul ca toți evanghelicii care cinstesc Biblia să renunțe la restricțiile și temerile privitoare la glosolalia. Ea a fost normativă în vremea Noului Testament și ar trebui să fie normativă și astăzi în Biserică. Toți ucenicii lui Isus au vorbit în limbi. Toți cei care s-au aflat în camra de sus în Ziua Cincizecimii au vorbit în limbi – inclusiv mama lui Isus. Pavel s-a rugat tot timpul în limbi și a oferit Bisericii primare indicații detaliate cu privire la această practică.

De ce, așadar, a fost atât de calomniat și ignorat acest dar valoros?mulți fundamentaliști, care pretind că cred Biblia literal, ar putea la fel de bine să ia foarfeca și să taie porțiuni întregi din Noul Testament, de vreme ce nu consideră limbile ca dar valid. Mulți învață că acest dar “a încetat” odată cu primii apostoli – chiar dacă predicarea, convertirea, botezul în apă și oricare alt har din Noul Testament au continuat fără întrerupere.

Există un motiv simplu  pentru care vorbirea în limbi a fost respinsă. Diavolul știe că este o armă spirituală puternică și el vrea să o fure din arsenalul nostru. Noi trebuie s-o recuperăm. Amin.

Note

1 -Dwight McKissic, „Statement Regarding august 29 Chapel”, New Blog for a Pneuma Timehttp://www.dwightmckissic.wordpress.com/2006/10/.

2   -Ibid.

_______________

Pasaj din capitolul 10 al cărții DUHUL SFÂNT NU E DE VÂNZARE Reactivarea puterii lui Dumnezeu într-o epocă a compromisului de J. Lee Grady

Editura ELPIS Oradea, 2013

_____________________

Citiți și Amintiri din țară vol.1 de Vasile Hozan, Ediția a doua, Montreal-Canada, 2015 (apoi și celelalte volume) pentru a vedea că vorbirea în limbi și prorocia sunt daruri autentice ale Duhului Sfânt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.