by Menda Sburi
Cu aceeași emoție și teamă, cu care intram la oral la examene, așteptam acum în rând la tragerea la tombolă pentru copilot. Voiam să testez noul model și dacă aveam să bat recordul la viteză, o primeam ca premiu. Da, pe ea, mașina. Mă înscrisesem și eu la cel mai mare eveniment filantropic organizat de Honda România, denumit, atât de inspirat, De ce Honda. Cu punct, nu cu semnul întrebării. Pentru că nu e nevoie să mai întrebi așa ceva, dacă ai condus vreodată Honda. Ci doar să afirmi.
Eu tot afirmam Honda deja de vreo 15 ani, de când o aveam pe Lady Lovelock, o aristocrată albastră, veterană de acum, căreia, deși nu-i venise sorocul pensionarii, tare bine i-ar fi prins niște sânge tânăr pe lângă, cât să-i scoată și mai mult în evidență mișcările distinse și formele grațioase. Da, grațioase, căci mai greu găsești linii mai grațioase decât cele ale Hondei Accord SE, top of the line în anii 90. Eram deja în căutare de ceva timp după injecția de fight club în mlădiosul sânge albastru. Și tot prin familia ei căutam, varianta mai tânără. Căci cine a avut o dată Honda, va avea întotdeauna Honda.
Cum să nu te înscrii în concurs, mai ales că evenimentul era sponzorizat de înalți demnitari, care-și donau timpul unei cauze nobile? Și anume să se bucure fiecare pământean de rând de ocazia unică de-a conduce un bolid renumit, pe circuitul renumit de la Nurburgring, alături de un demnitar renumit.
Continue reading heart beat
