de Emil Borcean

La început de secol XX imperiul otoman era descris în mod curent drept „bolnavul Europei”. O sută de ani mai tărziu această distincție împodobește reverul președintelui francez. Emmanuel Macron prezidează, jupiterian, peste disoluția unei țări europene odată mărețe.

Un pasaj din articolul prezentat în traducere mai jos degajă un sentiment pregnant de déjà vu.

Principala preocupare a lui Macron și a guvernului francez nu este riscul de revolte, nemulțumirea publicului, dispariția creștinismului, situația economică dezastruoasă, sau islamizarea și consecințele acesteia. Principala preocupare o constituie schimbările climatice.

Aici putem discerne varianta contemporană a reacției reginei Maria Antoaneta care, la auzul știrii că populația înfometată din Franța nu mai avea nici pâine, ar fi exclamat: „Atunci dați-le cozonac!”. Știm ce a urmat.

Nu putem ști calea pe care o va urma Franța în prezent, dar câteva similitudini cu perioada secolului XVIII par greu de evitat.

Acela a fost secolul în care aristocrația franceză a dus la perfecțiune arta pomădatului. A fost evul rococo, în care armonia și geometria meditativă ale barocului s-au prefăcut într-un formalism luxuriant al vanității. A fost perioada în care societatea franceză s-a scindat iremediabil între clasa aroganților somptuoși, a săracilor disprețuiți, înfometați, iar apoi însetați de sânge, și a demagogilor revoluționari.

Rândurile ce urmează conturează traiectoria oarecum similară a dezagregării din prezent.

Continue reading ILD

……………………………………..

Citiți și:

Prim-ministrul ceh Andrej Babiš despre planul Uniunii Europene de eliminare a emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2050