Ce veți face în următorii cinci ani? – Prognoza LGBT+

Câteva gânduri despre „parteneriatul civil” ca „point of no return” și moment istoric în care România „creștină” va pune cruce Crucii

de Corneliu Berari

Am fost vineri, 7 iunie 2019, la conferința „LGBT încotro? Perspective și retrospective” ținută la Universitatea de Vest din Timișoara având pe mine un tricou cu icoana Învierii și cu salutul „Hristos a înviat!”.

Amănunte suplimentare despre acest eveniment puteți să aflați și din articolul publicat pe blogul lui Bogdan Herzog „Am fost la conferința homosexualilor… cu icoana pe piept” 

În acest articol, adresat preponderent celor care au votat “DA” la Referendumul pentru Familie, aș vrea doar să fac publice și să comentez două informații aflate la acest eveniment public, la care am fost admiși în cele din urmă și noi, un mic grup de vreo 6-7 creștini din Timișoara, cărora inițial ni s-a refuzat accesul în sală în condițiile în care icoana Învierii și salutul pascal “Hristos a înviat!”, aflate pe tricourile purtate de trei dintre noi, li s-au părut reprezentanților Jandarmeriei și organizatorilor pricină de scandal. Scandal n-a fost de niciun fel la această primă conferință a homosexualilor într-o universitate bănățeană, în afară, eventual, de scandalul pe care de două mii de ani îl provocă în conștiințele pământenilor credința în Înviere și în puterea Harului mântuitor lăsat după Înviere de Iisus Hristos în Biserica Sa spre iertarea păcatelor și pentru izbăvirea din orice fel de patimi a oamenilor care îl recunosc pe Înviatul din Duminica Paștilor drept Domn al creației și Mântuitor al întregului neam omenesc.

Prima informație a fost recunoașterea publică a „secretului lui Polichinelle”, cunoscut tuturor celor care pricem cât de cât despre cum se mișcă treburile în țara asta, privind modul în care partidele politice din Romania au susținut Referendumul pentru Familie. Astfel, în momentul Vlad Levente Viski, binecunoscut lider al mișcării homosexualilor din țara noastră, a trecut în revistă istoria Referendumului pentru Familie, acesta a recunoscut că, după ce într-o primă fază mulți lideri ai partidelor din România și-au declarat public susținerea pentru inițiativa Coaliției pentru Familie, când a venit timpul să treacă și la fapte partidele din România au refuzat să mobilizeze activul de partid în vederea sprijinirii Referendumului.

Ce concluzii putem trage din această recunoaștere publică a sabotării Referendumului pentru Familie de către  TOATE partidele din România?

Păi, în primul și în primul rând, se confirmă încă odată că cifra de 3,5 milioane de votanți „DA” la referendumul din octombrie 2019 reprezintă un ordin de mărime rezonabil pentru ceea ce ar putea fi bazinul electoral creștin-conservator din România. Cei 3,5 milioane de oameni care au ieșit la vot au mers din convingere, în ciuda presiunii psihologice și a meșteșugitelor campanii mass-media desfășurate împotriva mersului la vot și, mai ales, în pofida sabotării reale de referendumului de către mașinăria politică a partidelor din România. În ciuda “eșecului referendumului”, cifra de 3,5 milioane voturi DA pentru normalitate și familie firească reprezintă, în fapt, o veste foarte bună. Cu condiția ca Biserica lui Iisus Hristos și societatea civilă din România să pună punct și virgulă după referendum, nu punct definitiv, după cum am constatat cu uimire că s-a întâmplat în cazul unor votanți DA la acest eveniment electoral, care ar putea fi începutul și nu sfârșitul războiului pe termen lung (și cu miză pe viață și pe moarte veșnică) pe care generația de acum va trebui să-l dea în vederea păstrării temeiurilor creștinii ale societății românești.

A doua concluzie este că, în mod real, creștinii conștienți din România, cei care cred în Înviere, în a Doua Venire și în Judecata de pe urmă a Domnului Hristos, ar trebui să se ferească ca dracul de tămâie de TOATE partidele existente pe piața politică din România, care, iată, după ce au vândut Țara și au trădat Familia, n-au nimic sfânt, nici frică de Dumnezeu și nici urmă de rușine față de noi, oamenii de rând, care-i ținem în spate și pe care continuă să ne mintă, să ne trădeze și să ne vândă fără nicio reținere.

A treia concluzie, este că, din păcate, deși în țara noastră există (încă) un număr foarte mare de oameni care, deși se consideră creștini, în realitate sunt într-o stare de gravă confuzie, atât în ceeea ce privește credința lor creștină (și consecințele ultime ale acesei credințe), precum și în ceea ce privește opțiunile lor morale, politice și electorale. Pe scurt, încă prea mulți dintre români se iluzionează că și pe mai departe “merge și așa”, și cu Dumnezeu și cu dracul, și cu Hristos și cu înainte-mergătorii lui antihrist. “Șmecheria” asta este falimentară și extrem de păguboasă pe termen lung (ca să nu mai vorbim și de veșnicie…), în ciuda (aparentelor) avantaje de moment. Cine chiar nu vrea să mai se hrănească din năluci, iluzii și auto-amăgiri găsește destule dovezi despre cât de catastrofală este negustoria cu Hristos și șmechereala că se poate să fii și cu Dumnezeu și cu Celălalt. O pildă lămuritoare în această privința ne-ar putea sluji și soarta unui lider al unui partid politic, trimis la pușcărie a doua zi după ultimul eveniment electoral din țara noastră și care, mai anul trecut, după ce inițial pozase în mare susținător al “familiei tradiționale”, în fapte a sabotat inițiativa Coaliției pentru Familie, ordonând (și el) activului de partid să nu se implice în susținerea referendumului.

De asemenea, este apoi cât se poate de logic să deducem că un număr mare de  frați creștini de-ai noștri, care merg duminică de duminică la Biserică, unde mărturisesc că este un singur Mântuitor și Domn, în duminica de 26 mai 2019 și-au dat votul pentru o formațiune politică mincinoasă și antihristică, care, în nebunia activiștilor ei, își imaginează că “salvează” România printr-o agendă politică în care se combină “anti-corupția” (adică lupta împotriva furtului din bani publici) cu promovarea pruncuciderii și cu lupta pentru impunerea „parteneritului civil” în legislația românească. Unii dintre confrații noștri vor avea parte, cu siguranță, de o trezire dureroasă în momentul în care „salvaționiștii” vor ajunge într-o funcție în care, prin fișa postului, vor trebui să bată și ei două cuie pe bani publici (să vă țineți degetele deoparte, că va fi un moment extrem de periculos pe plan național, vă avertizez de pe acum…), alții, din păcate, nu se vor trezi până la finalul vieții că nu se poate să fii și cu Dumnezeu și cu dracul, și cu Hristos și cu ucenicii lui antihrist.

De la Florin Buhuceanu, președinte al Asociației Accept, am aflat o altă informație extrem de importantă. Astfel, după ce l-am rugat să estimeze cam în cât timp vom ajunge să avem și noi “o țară ca afară” în materie de „drepturi LGBT+„, dumnealui a afirmat, foarte sigur pe sine, că în maxim 5 ani vom avea „parteneriat civil” și în România.

Așadar, în următorii 5 ani vom avea „parteneriat civil” și în România.

Ne-o spune domnul Florin Buhuceanu, bazat pe ce știe dumnealui despre cum merg lucrurile în România și, probabil, pe ce i s-a promis de susținătorii agendei LGBT+ din diverse posturi influente, la noi în țară și peste hotare.

O informație extrem de importantă.

Evident, noi toți știm că omul spune și propune, dar, în cele din urmă, Dumnezeu dispune. Asta chiar dacă, în mod cât se poate de rezonabil, nu putem crede că Cel de Sus va dispune să se coboare îngerii din ceruri să voteze în locul nostru (sau să se organizeze, ca să avem ce vota). Eventual  îngerii se vor coborî să ne ajute în mod nevăzut pe aceia dintre noi care vom avea disponibilitatea să ne opunem public,  deschis și cu toate mijloacele legale ce pot fi utilizate împotriva legiferării Legii fărădelegii în Țara noastră românească.

Totuși, nu pot să nu remarc că, dată fiind acestă estimare a domnului Buhuceanu, următorul interval de cinci ani va fi unul dintre cele mai importante momente din istoria poporului român. Un moment de răscruce, în care românii (poate că cei mai mulți dintre ei fără să conștientizeze ) vor face una din cele mai importante alegeri din istoria cunoscută a acestui popor.

Continue reading ActiveNews.ro

(Merită citit întregul articol)

……………………………………..

Cu ocazia zilelor „Pride”, la Cluj s-a jucat un spectacol în care actori ce ironizează călugări taie ceapă pe o icoană cu Hristos. Jurnalistul Paul Andrei: Cu ce drept mai pretinzi toleranță, când voi faceți așa ceva?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s