VOIEVOZII SFINŢI POGOARĂ DE LA STÂNE

voievozii sfinţi pogoară de la stâne
voievozi daco-valahi din vremi bătrâne
cămaşa morţii – hotărâţi – o-mbracă
să fie Neamul lor ca o prisacă

voievozii sfinţi se bucură şi luptă
vin cu Lumină revărsată – când ea-i suptă
duşmanii se topesc în mâl-duhoare
când voievozii vin – în plai – cu soare

nu mai „votaţi” – nu mai plodiţi minciuna:
voievozii vin să ardă mătrăguna
ei – Cavaleri Lui Crist – încălecară

şi vin din ceruri să ne spele-ocară…
…oare câţi credeţi – voi – urmaşi de Kogaion
că – în sfârşit – s-a resfinţit ION?!
***

RĂZBOIU-I SĂ NU-ŢI UIŢI SFINŢII MARTIRI!

nu mai „votaţi” – ci lăcrămaţi rugare
căci Crist a ars pe Cruce Sfântă Lumânare
pentru DACO-VALAHIA aprinsă în icoane
plină de focuri ‘nalte de Martiri – amvoane!

„Martiri” – nu „democraţi” – ei îmbrăcară
cămaşa morţii – cu gând spre Sfântă Ţară:
văpăi de jertfă cheamă-ntreg poporul
NEAM să se-nalţe – plumb în AUR – sporul…

nu tot cârpiţi – ci revelaţi – manolic
din vise-nsângerate – bolţi spre crezământ:
nu voi să-mi ţeseţi flecăreli – bucolic

ci Spada-n mâini vă fie Foc şi Legământ!
…popor sărac şi fără de-amintiri
războiu-i să nu-ţi uiţi sfinţii Martiri!
***

ÎN CASTELUL POEZIEI

văzduhul ustură senin în nări
copoi – pornit-am să-L vânez pe Cel din Zări
împărăţii de ierburi tremură miresme
drept soli – păsări trimit în cer de-aghesme

ceasuri oprite-n clopotniţele sfinte
zâne-n alai aprins-au mii de baluri
zeii-şi învaţă scrisul lor pe valuri
din care-mi scapă – când şi când – cuvinte…

sunt oaspe scump – poemul lumii mele
descântă raiuri – amintiri rebele
toţi la Castel mă-mbie cu Pocalul

în care luminează sânge: Graalul…
…doar în Castelul Poeziei pulberi tac
nu mă sugrumă-n cleşti el – Bâlbâitul Rac…
***

BLESTEM VIEŢII

joc ţi-ai bătut de mine – viaţă făr-izvod
deci te blestèm să zaci la dracul în năvod!
în faţă m-ai scuipat – ca pe-un nevrednic
dracul – leliţo! – fie-ţi pururi sfetnic…

n-ai priceput că nu ţi-s rob ori neam:
mă trag din mume şi din vâlve de ocean
iar tată falnic mi-este Muntele-Safìr
naşi – Sfântul Crin şi Cristul-Trandafir

tu eşti doar umbră şi scârboasă pleavă
tu – viaţă de ocară şi de-otravă
stârv împuţit – îmi vei cerşi iertare

dar iadul să te-nghită – vrăjitoare!
…atât de umilit de viaţa mea
am nimerit Luminii călăuz’ – o cucuvea!
***

Adrian Botez