Adrian Botez: NECESARA GRINDĂ

SENILITATEA TOAMNEI

babe ştirbe – fâlfâindu-şi buze moarte
frunzele din nuc – senile – au uitat cum să se poarte…
prea e mult albastru în cupole goale
orice şoaptă din cealaltă lume vine-agale…

din hulubi rămas-a doar alba-le-aripă
iar din flori se-alese pustiu şi risipă
vremea e nepăsătoare – nu mai umblă magi prin ceasuri
e senin de-azil în lume – chiar de-or fi mii de necazuri

nu mai cântă îngeri şi nici Crist nu scrie
despre-o lume care poate să nu fie…
orbii cei retorici ţin discurs în piaţă

dar nu dăm pe dânşii niciun fir de aţă…
…i-ai zice-extaz luminii din privire
dar n-au rămas pe mese pocale sau iubire…
***

NECESARA GRINDĂ

cât aş vrea să se întâmple – dar nimic nu mişcă-n fire:
nici iubire şi nici ură – nici oştiri şi nici gândire…
doar din când în când sorocul vine unei gâze-absurde
cari se urcă-n glas de bucium – şi de-atunci – mai va să zburde

toate cad în somn-prăpăstii – toţi se vestejesc în voce
caii de povară-ai minţii umplu râpe de ciolane
ploaia curge drept în piepturi – nu mai ştie de burlane
Dumnezeu – Plămânul Cosmic – tuşeşte să se sufoce

orbii dănţuie-n biserici – soarta moare-n tribunale
din petale ies cuţite – nebùnii au arsenale
dar nu luptă pentru Aripi – bocetul e sub pământuri:
morţi ne cheamă din lumină către alte jurământuri
*

sus pe dealul cu blesteme – şerpii nasc cranii de om
iar de-apeşi pe piept Paiaţa – buboiul se face dom…
în altar plouă cu sânge: îngeri – copii avortaţi
râd şi fac spume la gură – din toţi sânii sfârtecaţi

s-a făcut călugăr dracul – şi-n miresmele de foc
îşi ard mâinile şi faţa cei ce nu sunt magi deloc
din mătănii ies doar scòrpii – otrăvind pământ şi gând
iar prin ochi de zei făţarnici – de otravă bate vânt

caracàtiţe uimite sug de zor inimi golite
din pridvorul de cadavre mai privesc doar ciori cernite
s-a dat liber existenţei” – urlă deci toţi pricolicii
de atâta har-masacru – de-atâtea crime-delicii!

…oh – pân’ şi cerneala crimei s-a uscat în hău-găvanul:
trece timpul drept degeaba – şi-o face şi pe plăvanul…
nu – nu-s crime de-nviere: crugurile sunt doar aţă
cel ce n-a citit în moarte – nu ştie nici scris de viaţă…
cel ce vrea s-audă – vadă – ‘geaba-urechi ori ochi îşi cată
totu-i plin – da-n loc de simţuri dai de vată-nsângerată…

case nu-s – la ce să zgârii malul ruinat al sorţii
când tovarăşi ne rămas-au un paing şi mai toţi morţii?
…ne urâm dormind în ţepe – crăci ne cresc în loc de braţe
mâna şi-a pierdut sărita: nu zideşte – vrea s-agaţe

…”existenţă? – ce ruşine!” – strigă hoiturile verii
putrezesc în continuare clopote şi zorii serii…
munţi s-au ruinat movile – nu-s Izvor – Taina Pădurii:
doar senila amintire şi poveşti cu zâne-ştime:
da – a fost odat’ Poema – Armonia – zeci de Rime
…s-a chircit ceru-n balaur – Candela au stins-o fùrii…
*

lună – soare – stele – veghe – toate s-au pitit sub preşuri
visele ce-au ars odată – zac acum în mii de leşuri…
Corbii – Cărnii-i mai dau Loc – fie-n humă – fie-n greşuri…
ţip’ cocorii – zei cenùşii – zborul lor e numa-n jos
nimic nu mai este vrednic – erou: cel cu-obrazul gros…
cea mai cumplită jignire este să fii viu – frumos…

…cum cad frunze – cum cad frunze…! – …câtă risipă de jar:
ochii lumii nu se-ndreaptă către leu – ci spre măgar
L-am văzut pe Crist aseară – căuta prin pădure iască
azi doar de-înc-un pisc întreabă – ca iar să se răstignească…

nu e bine – dar e Lege – ca atunci când Dumnezeu
vede că-n clădita-I lume pier făpturile în somn
încurcând dreapta cu stânga – când li-e-egal: uşor ori greu
…să se mişte măcar Crima: Manole să-i fie Domn!

Manole-Hristosul nostru îmbrace cămăşi de moarte
ca prin Stele – Sânge – Veghe – să urnească nepăsarea
iar din sforăit să işte iar Izvoare – Munţi şi Marea!
în cununi de crini se-ncingă – iar din Schele facă soarte:
din arìpa-i de şindrilă lemnu-n cruce să-l aprindă
ca să aibă lumea asta nu doar somn – ci şi o GRINDĂ!
***

BINECUVÂNTAREA POETULUI

Motto:
sumă de răni ai fost pornit
            de-aceea toţi te-am răstignit
            fără alai – fără sicriu
           dar din lumini de Sânge Viu
           pe toţi – pe rând – ne-ai îmblânzit

când vine timpu-nţelepciunii – oamenii-ţi spun „maestre”:
da – eşti un vraci – cum nu credeai – deci n-ai trăit zadaruri
da – ai stârnit – în firav Duh – furtunile-orchestre
şi poţi – senin – ape să treci – fără s-arunci la zaruri

ai iarba fiarelor în piept – vrăjită-Ţi este gura
precum eroii din vechimi – înfrângi c-o doină Fiara
doar arătându-te în zori – fulgerându-Ţi armùra
îi şi detuni pe cei vrăjmaşi – le seci de vlagă ghiara

şi blând Orfeu – neobosit – cânţi luminarea ceţii
tu Rază Vie scormoneşti cenuşile Cetăţii
tot ce-a fost stins şi rea-credinţă – e Înviere-n Tine

din sfinte zori aduci – duiùm – arhanghelii de bine…
…slăvit în epopei să fii – Poet din mări avàne
căci stihul Tău ne-a fost – mereu – lecuitor de rane…
***

CĂLĂU-MAESTRUL

la capete de poduri pier bastarzii
ucişi de bâlbâiala toamnei încropite
ne-au fost murit – în bătălii – toţi barzii
nehotărâte bat spre noi copite

căci Caii Nordului agonizează
înfipţi în vârful suliţei de-ispite
şi greu nechezul lor terorizează
pe-un dirijor de simfonii răstite

ce greu se moare-ntre mătăsuri blânde
cât sânge se revarsă din osânde
cât galben tremur din violă scoate

CĂLĂU-MAESTRUL – Prinţul de Cetate
…nu-mi adunaţi o silă cu-încă-o silă:
trudite suflete nu vor avea nici milă…
***

NOAPTE DE SABAT
               16 Nov. 2017
melc
călare pe şoarece
iele
chiuindu-şi dorul
de farmece
…uiuiuuu…

Satan
prost băietan
sugrumă zorile
opreşte morile
vestejeşte vântul – vinul şi
florile…
…uiuuu…

m-a atins un liliac
cu zimţi de-aripă de drac
cârtiţe nu doar orbesc
ci bârfesc
cârtesc
guiţă porcesc
bâlbâiesc
şi nuntesc
(…toate deodată
cocina-fată):
…uiuiuuu…

de te tragi din bufniţă
coboară în pivniţă
să vezi lume nevăzută
s-auzi veste necrezută
cu urdori cusută
cu zei de bordel umplută
…uiuuu…

c-a venit un june Rac
înţolit jegos în frac
şi-a scos razele din soare
regii-a pus la închisoare
fură mâini fură picioare
ca la Drumul Mare
…uiuiuuu…

vremea nu-l ajunge:
văzduh fără Cruce
Cărarea nu duce
Inorogii mor la gard
de atâta fard
…uiuuu…

copii morţi născură şerpi
în livadă – copaci sterpi
iar la poartă bate Cioclu
cu monoclu
…uiuuu…

Astaroth
Behemoth
Cuvânt mut
Crin fără scut
Irinwé
catifé –
canci coloare:
nu se moare pe răcoare
numai fiert
în grea licoare
îmbeznată cu sudoare
…uiuiuuu…

Corbul tăcăreţ
foc petrecăreţ
ciori zurlìi
negre purpurìi
plescăie pustii
şi dezgroapă scăfârlìi
de oameni şi de stafìi
…au stins păpădìi
nopţile candrìi…
…uiuiuuu…

…luăm lopată – linguri
ne îngropăm singuri…

vorbe viermănoase
gânduri veninoase
şatrele de oase:
poveşti puturoase
minciuni pântecoase
epopei vâscoase
…uiuiuuu…
bezne buhuhuuu…
***

INFERNALĂ
17 Nov. 2017
de ţi-aş fi scris atunci – aş fi înnegrit toate apele
corbii ţi-ar fi smuls ochi din găvane – precum şerpii – labele
nu cere mai mult unui suflet pe care l-ai dat iadului
nu râvni decât blesteme din roţile vadului

luna nu mai răsare – stelele-s scrum şi sunt sare
a trăsnit undeva a pustiu – pietrele-s ne-ndurare
Moşul şi-a tăiat singur capul – apoi l-a luat de cotoare
şi-acum – tainic – îl duce în pivniţă – de-l bagă în moare

…au trecut călăreţii cei patru – cu potcoave de-otravă
au stârpit lumina-n ogrăzi – au aprins orb foc în otavă
şi ard mocnit oricare pas făcut în octavă
se duc ţintit spre crucea bisericii – sângeroasă tavă…

păsări şi lut de mult s-au fost corcit spre urgie
floarea-a plecat către spini – şi-a uitat de chirie
din Clădirea Grădinii mai sparge spre cer un pitic
un călugăr – adică – din fier şi mormânt şi…nimic…

nu mai grăiţi – făcând pulberi din slavă
nu mai dormiţi – cavaleri – somnul e fiară bolnavă
nu mai există Cetate – nici întrebări – nici credinţă
doar zvârcolirea de zei ce-au aflat – în sfârşit – neputinţă

de pe zid ce-a fost scris – să uitaţi de litanii
în altar – spart Pocalul Graal – de-ametist şi grijanii
dar nu ştiu de-i altar ori boltirea din urmă în stern
ne-a ajuns pân’ la buze băltirea călduţă d-infern…

…făpturi fără sânge – demult răzuite de zeu
leproşi fără chipuri – îndesaţi sub o mască de-alb leu
nălucim noi a fire – prin ceaţa ce-a fost cândva timp
dar năruitu-s-au – unul prin altul – şi Cer şi Olimp…
***

PARVENIŢII

hòi pollòi – plebe plângăreaţă
pân’ vede-se sus cocoţată – cocoşneaţă
umflată de pretenţii – brava turmă
scuipând pe toţi şi totul – clar zeieşte…

toţi neam împărătesc sunt – nu se vede?
le-ai înălţa altare – de i-ai crede…
teancuri de măşti în marşul triumfal
cu asasine mlădieri – pumn criminal

cu-aceşti tartuffi – îmbăligaţi în aur
hipnotizând cu graiul lor de graur
ce-i de făcut? – incendiezi o-ntreagă lume?

în orice gaură-i puroi şi stricăciune…
…pe munţii-aceştia – poleiţi păduchi
sunt sciziparităţi grăbite – crăci şi trunchi…
*

eşti singur-singur: în ceruri e la fel
leproşii toastează la Castel…
aşa căzut-au neamuri după neam
mâncate de-aste borze – ram cu ram
***

EXPERIMENTE ENTUZIASTE

pe-un fund de maimuţă
desenez o sticluţă:
ce elixir
în delir!
***

DEZERTARE-N RE-NCARNARE

vin catastrofe îndelungi şi grave
diluvii rostogol – cutremure gângave
şi mai ales va arde în incendii grandioase
rahitic’ ţeasta de pământ şi oase

s-au strâns nenorociri convingătoare
urlă – egal – şi cerul şi pământul
aş vrea un zeu să văd – cu „legământul
ce naiba face: -i plin de tot ce moare…

ce-mi tot cântaţi de-amurguri – de nocturne?
ce-mi tremuraţi a crimă – răzbunare?
nu număr zile: clipe taciturne

până la mântuirea-n dezertare…
…îmi strămuta-voi duhu-n paşnic gândăcel
de lumi chiorâşe-uităm: extatici – eu şi el!
***

VISURI PERICULOASE

visez rebeliuni (şepcălioase
ţestoase…) şi insurecţii înarmate de
nalbe –
salbe
de prostii – nebunii „cât încape” – şi
de restul – câte-o
adorabilă crimă
oxigenată – precum o
întârziată rimă de
toamnă – mustrând totul în jur:
veritabilă doamnă…
hori de gingaşe gâsculiţe şi
inexplicabile flori – primii fiori
capete balonardo-mitocăneşti de
minori – doi plus doi făcând
ori-ori…

primăvara e foarte
periculoasă – când doar ţi-o
închipuieşti – plictisit (de atâta cosmic
apoplectic
flit…) – tocmai în
toiul de iarnă scârboasă – aţoasă
irespirabilă şi teribil de
groasă…
**

GEMENII

suntem atât de amărâţi – Hristoase Frate
că nu mai ştim a ne-osebi fiinţă
durerile din lume muşcă toate
dar nu ne trebuie-adăpost şi nici priinţă

Tu plângi – eu plâng – şi-aşa se strâng diluvii
dar nu de apă – astea-au fost doar glume:
de foc vârtejuri năpustesc – nebune:
va fi curat – se vor isca noi fluvii…

noi doi – împovăraţi – rămânem însă-n lacrimi
ştim: floarea nouă-aşteaptă înnoiri de patimi…
încovoiaţi – noi ne chemăm piroane

cosmice ispăşiri – fără sfârşit şi-amvoane…
…noi doi nu sùntem – bieţii – om şi zeu:
unic delir de rane – şi mântuiri – mereu…
***

PASTEL DE IARNĂ

o adiere
isterică – face să
scârţâie scheletele
copacilor:
reumatismul cosmic s-a instaurat
dictatorial

plumbul – unica monedă de
schimb – pe piaţa
funerară

alung un câine – aciuat lângă
gard: simetria perfectă a
acestui peisaj
imperial selenar – nu se cuvine s-o
strice vreo arătare – încă
rebegită:
doar morţii desăvârşiţi – desăvârşit
putreziţi – au dreptul de a da
onorul – unui general
invizibil – dar
atotprezent
atotputernic – comandantului suprem al
ţintirimului
osteo-sideral
***

NOCTURNĂ HIBERNALĂ

urlau pricolicii prin moara din vale
semnau condicuţe zeiţe-infernale
eram pitulat în eşarfa pădurii
iar tigrii-mi păzeau necuvintele gurii

noaptea e starea de lubrică cheie
nu-ntâlnim – dar visăm la colţata femeie
mi se-aduce din stele un borş vampiresc
şerpi alăptez – adulez – pe cât pot – îi şi cresc…

mume bocesc – bulucite prin peşteri
la luna stricată trudesc mii de meşteri
pustiul se umple de vânt-nebunie

ce nu s-a aflat – mi se dăruie mie…
…unde eşti – Criste – să descùi balamucul?
răstignit – se-odihneşte haiducul…
***

ÎNTREBĂRI UCIGAŞE

ce-am făcut în viaţa asta? – ce vom face în cealaltă?
la ce-a folosit făptura – cât a fiinţat – înaltă?
…mahmurind – n-avem îndemnul de a rupe glia-n două:
întrebările – pădure – nasc doar bezne – nu şi rouă

cresc păduri în jur şi-n urmă – nu şi îngeri de lumină
neîncrederea amară – cum şi lenea – ne dezbină
tot ce-am vrut – rămâne abur – ce putem – împotmolire
iar din codru iese-o fiară: este noua noastră fire

vom distruge – vom ucide: n-am trudit la aripi sfinte
şi – ca proştii: nu pe noi e răzbunarea – ci pe martìre cuvinte…
…este noapte – toţi ne tragem l-adăpost de felinare
ne-mbulzim – fluturi zănatici – trupul către-nflăcărare…

…ninge din zenit cenuşa – nu-s cărări spre luminare
zac cadavre sfarogite – presărate până-n zare:
n-a fost Duh – n-a fost credinţă – doar o oarbă zvârcolire
…vine Paznic cu făraşul – umilit de fericire…
***

CRIZĂ DE AUTORITATE

haimanaua de şoarece mă priveşte cu
ifose aristocratice – din pragul
găurii lui: şi-a luat
unicul prânz din casa asta – cu mult înainte să
prind eu de veste

mânecile cămăşii mi-s pătate cu
galben – de-atâta vorbit
în zadar – şi în
barbă

criză de autoritate – prelungită la
nesfârşit – chiar la mine în
cameră

nu mai aştept
nimic – decât pe cei cu
aruncătoare de flăcări: să se
sfârşească odată – şi definitiv – cu atâta
political correctness – aplicată
cinic – până la nivelul de
gaură şoricească
***

AJUNS-AM IAR LA PORŢILE-NGHEŢATE

ajuns-am iar la porţile-ngheţate
şi de voi trece – altu-a fi drumeţul
acolo – câte le-am pierdut – sunt toate
cuvântu-i rugăciune – orb – semeţul

iar dincolo de ţurţuri şi arcade
lumìnă-un lac – fără-amăgiri ori nade
în toi de ape – Lebăda mlădìe
gâtu-i străpuns de-o rază purpurìe

aştept în neguri – iarna prinde vlagă
înţelepciuni furnìcă fără snagă
dar am trăit – şi neaua plutitoare

mi-e firavă coroană arzătoare…
…e bine c-am ajuns aici – la capăt:
să-mi văd păcatele – cum toate scapăt’…
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s