ADRIAN BOTEZ: AŞTEPT, AŞTEPT O NOUĂ PRIMĂVARĂ

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

botez-a-sp-wb-1

MIZERIE PRINTANIERĂ

prìmăveri tomnite – târfe păguboase
răzgâiate-n ode fripte la trombon
gulere şi suflet – tot de molii roase
răsucite trupuri – ca de tirbuşon

frumuseţi zvântate – eşuate-n crăci
învierea firii: bancul sec al serii…
cavaleri-copàcii au putoarea cèrii
păsările-îngeri se târăsc – libărci

vânt greţos agaţă fecioria lùnii
chipuri se-ngustează până la răspăr –
e-n cenuşi de vierme – scânteierea strunii

criminalu-i strigă sfântului: „scump văr”…
…boală fără nume – de copìi-bunici:
ruginit-a-amorul – şi-a vomat limbrici…
***

NOI SUNTEM MORŢI – ‘NAINTE DE-A FI VII

noi suntem morţi – ‘nainte de-a fi vii
glòrii-vultùri – tragici în colivii!
…printre stafìi e balul cel etern
îmi pipăi inima: nimic sub stern!

noi suntem morţi – ‘nainte de-a fi vii
căci Cel Bătrân şi Răzgâiat ne vrea supuşi:
Om – Răzvrătitul fără interpuşi
Om – Solidarul cu-alte mii

…e noapte peste balul strigoiesc
căci ne-a tăiat lumina Cel Preabun –
dar cum – neruşinat – să-l şi iubesc?

după ce-i ranchiunos – e şi nebun…
…găsiţi-vă un zeu de stat la vatră
nu grobieni – tărcând vorbă mulatră…
***

DIMINEAŢĂ ÎN MUNŢI

e linişte în munţi – vulturi ţintiţi
înalţă Crucea-n ceruri – glorioasă
clopòtniţele brazilor treziţi
şoptesc utrènia din flori culeasă

e-atâta roură-n altarul sihăstriei
Iubirea fulger sună-n lume sfântă:
Hristos e baciul stânilor tăriei
un Cântec nou – noi ceruri ne frământă

dintotdeauna Craiul-Crist e Pisc-de-Grai
dintotdeauna sfântă liturghie
replămădeşte mistic sori şi rai

iar lumea munţilor e stăreţìe…
…frumosu-i mai frumos în ‘cest descântec
comori de raze vălurile spintec’
***

RIDICĂ, DOAMNE!

femeile stârpit-au – flori şi pomii
preot n-avem – nici suflet nu mai este
vlaga s-a scurs în iadul unde-s “domnii
iar de la ei – spre sat – nu vine veste…

unde e borta vântului turbat?
dar crucea răsturnată de blesteme?
diavolul pustiirii s-a jâmbat:
nu ne-nchinăm – uitat-am şi ne-am teme…

de ce – Hristoase – beznei laşi pământul?
de ce îi laşi pe căpcăuni şi orbi?
sfântă Grădină-şi află-aici mormântul

şi nici văzduh nu ţi-a rămas să sorbi…
…ridică – Doamne – înapoi în rai
acest Altar – cum altul n-o să ai!
***

AŞTEPT, AŞTEPT O NOUĂ PRIMĂVARĂ

aştept – aştept o nouă primăvară
nu ţurţuri vorbei – când te rogi Grădinii!
Te-aştept – o – Crist – să te pogori pe scară
să arzi în noi şi rădăcina vinii!

aştept – aştept o nouă primăvară
cu flori pe-acoperişurile lumii
să stăm cu Crist la vatră – iar şi iară
şi amândoi să ostoim porumbii…

de ce să cred că azi nu se mai zboară?
de ce să cred în Fluieru-ngropat?
eu cred că Focul Sfânt la noi pogoară

Hristosul pentru mine s-a-ntrupat!
…de-o fi credinţa-n pieptu-mi să se stingă
în râpa-uitării crinii să mă-mpingă!
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s