ROMÂNIA, ULTIMUL BAL de Adrian Paunescu

adrian-paunescu

În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viața noastră, blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim același tragic simțământ,
Sub politicieni si sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Si suntem de prisos si nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toti,
Ca nu ne-au chinuit destul in viata,
Si ne conduc niste fanarioti,
Ce pe cei mici tradarea ii invata.

Poet nebun, ce vorbe mai indrugi,
De zici ca esti din neam ce nu se lasa,
Cand am ajuns in tara noastra slugi
Si suntem cersetori la noi acasa?

Si vii, si morti, amestecati, acum,
Dispusi sa emigreze se arata,
Mormintele se pregatesc de drum,
In Romania deromanizata.

Sus-pusii nu mai au nimica sfant,
Ca pe cravate, juramantu-si schimba,
Nu mai avem nici fabrici, nici pamant,
Vorbim si limba noastra-n alta limba.

Si-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie si de grindeni
Si este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi romani de pretutindeni.

Probabil, maine-aici va fi pustiu
Si toti in pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mama patrie, adio!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s