Adesea

Adesea, printre ore solitare,
Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
Iar Herr Professor ne preda latina.
Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,
Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.
Si ascultam balada lui Manole,
Departe de sofisme și de mode,
Miorița, Alimoș și Gruia
și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,
iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur.
***********************************
Azi parcă e mai mult soare, după ninsoare,
Anais Nin ne urmărește, ne iubește, ne căsăpește,
în pomi a înflorit bumbacul, statuile și-au pus căciuli albe,
astăzi e ziua mea, poate ultima, ca și prima, ca și primusul,
ghioceii pregăstesc o lovitură de stat, acuș, acuș.
Dar tu mergi alături de mine, de cât timp mergi?
Oare cum începe dragostea? Nimeni nu știe.
Am zărit horboțele cu paciuli. Acolo vom merge.
Ce bine ne-nțelegem noi doi, parc-am fi unul.
Dar tu ce cauți în viața mea? Ei, asta nu este o întrebare.
Numele tău era curaj, dar semnai Olga.

BMM