Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

CÂT EFORT – ÎN MOARTE – DE A FI FRUMOASĂ

cât efort – în moarte – de a fi frumoasă
când pădurea-şi schimbă chinul în splendoare
îţi dă mărturie poiana stufoasă:
n-a fost răutate – este – deci – Culoare!

Crist duios s-apleacă – tot mai des şopteşte:
„frumos voi trăirăţi – frumoşi fiţi în moarte
meritaţi amurgul – sfântă sărbătoare –
…de cădeţi în stele – nimeni nu mai moare…!”

în genunchi copacii primesc de la ceruri
binecuvântare cu aghesmi de geruri:
bucuroşi să moară – frumoşi în sfinţire

aşteaptă doar Cristul să le intre-n fire…
…cât de frumos te lasă Dumnezeu
să mori – trăind ascuns în orice zeu…
***
TOAMNĂ SPRE IARNĂ

tâlharii-au jefuit în catedrală
mânjit altarul – urmele-s de sânge
ca de-obicei – Hristosul nu se plânge
dar clopotari şi vânturi crap’ de fală

şi lepră şi noroi spurcat-au naos
o zi de bezne iar şi-a pus coroană
cetatea nu-i decât un spârc de haos
sfărmate-s – sus – coloană cu coloană

bocind în zdrenţe – marginile lumii
cerşesc o notă de la Sfântul Clopot
dar bidiviii negri vin în tropot

strivind nădejdi şi patima arvunii
…e greu din ţăndări s-aduci mântuirea
…toamnă spre iarnă: unde-i lecuirea?
***
Adrian Botez