Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

În Finlanda, casele de copii au câte două celule.

Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În puşcăriile lor. În închisorile care sunt mai fragile decât lagărele de concentrare, dar, din care, durerea răzbate, parcă, mai vie pentru orice ființă umană, aruncată, în secolul 21! pe cimentul rece, în Europa!, în celulele disperării.

 Totul este secret. Protecția Copilului din Finlanda este foarte grijulie. Ființele acestea umane, copiii noştri, adică!, mor cu zile… Unii nu urmează nici măcar şcoala. Mor în puşcărie…

La acea frumusețe de nedescris, la copiii noştri, CEDO n-a ajuns.

De atâta dragoste şi recunoştință față de torționarii săi, vrea să fugă oricând de la casa de copii unde este închis…

Să fie, oare, aşa că indiferența şi platitudinea au devenit atât de acute încât chiar şi morala euro-atlantică s-a preschimbat deodată în Coca-Cola pe taraba McDonalds-ului?!

Când laşi, când nici nu-ți pasă de un copil în închisoare, parcă şi evoluția transcedentală a omului s-a oprit, simt.

Nişte camere mohorâte, nişte camere reci, unde uşile grele, de puşcărie, se trântesc de pereți…

Aici sunt închişi copiii noştri. În închisorile lor.

George Alexander

Sursa: http://newsnetcrestin.blogspot.in/2016/07/george-alexander-in-finlanda-casele-de.html