ADRIAN BOTEZ: DEPLÂNGEREA MORŢII

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

Adrian Botez

DEPLÂNGEREA MORŢII

te deplâng – sincer
Moarte: tu nu vei avea parte
niciodată – de ceea ce au
oamenii: nu vei avea – nicicând – parte de
câteva clipe ale Miracolului
Bucuriei – ori
Durerii Oracolului – ale
Seninului ori
Furtunii – ale Deznădejdii şi
Genùnii – ca şi ale
Împlinirii – întru lacrima – sfânt învăpăiată
Iubirii

…o – Moarte – eşti cea mai
sărmană – dintre
sărmanele nălucìri ale
universului – ieşită eşti tu din
orice-ntocmeală a
versului…

te deplâng – amar te deplâng
Moarte: eşti condamnată – pe
vecie – la stearpa şi
sumbra singurătate – numai la dus şi la
foarte – eşti condamnată să dai
oricui
oriunde – cutremur de
runigunde – veşti negre
integre şi
inutile (asasine
fitile!) – fără să ai dreptul – apoi – de a
te zvârli drept cu capul în jos – şi
astfel – sondà – majestuos – cràterul
apoteòzei sufletului
răsufletului
Crin – fără să ai
dreptul – apoi – de a te
năpusti – ca-n
bazin – în incendiul ceresc al
Luminii-de-Lin: Lumina
mâhnirii vii – ori Lumina
părerii de rău
încarnate-n tărìi – Lumina
exploziilor de flori
siderale – mistice prorociri
boreale

…nu poţi – Moarte – să plângi – nu poţi să
iubeşti: învaţă – măcar să
mimezi – tu către tine
însăţi – Uimirea – Răstignirea
Minunea şi Fericirea
Bună Vestea – învaţă-le
după ureche – acestea (fie şi trucat – izbite din
hat în hat!) – de la
trecătòrii – de la atât de efemèrii
oameni – puzdèrii – află de la
orbii pe care-i conduci – poticnit – pe un
bizar şi bazar
Drum-de-Fum (…despre care Drum-de-Climă – o – biată
Moarte – tu nu ştii şi nu poţi învăţa
niciodată – nimic – nici măcar o singură
Rimă: tu nu poţi decât – jalnic
dibuì cu palmele-ţi
uscate – stâlpii şi bornele
nenumărate – de pe care El a şters
orişicare cifră – pentru a proclama şi
celebra – astfel – invincibilitatea
Eternităţii
Vii…)

…dar tu
Cauza Cauzelor – nicicând
n-o s-o ştii!
***

MERCENAR

trufaş
armaş
creastă şi panaş

măcelar
catenar
al lui „Luces” mercenar

vii din Joi
către Luni
stingi cu buzele minuni

claun ignar
ochi de jar
alungat din Walhallar

cocostârc
smead şi spârc
scapi cariatide-n smârc

cabotin
crez cretin
îmbrăcaşi straiul de spin

frate Laur
Minotaur
fă din el ginere graur

chin de stea
lună rea
s-au pitit după perdea

adonai
tocma-n mai
va ieşi la târg de rai…
***

REPETABILA…ÎNVÂRTEALĂ
rânduit şi răstignit ai fost la porţi de Crin
fără flori-stâlpări şi fără chiar de-asin
să opreşti potopul Lumii-de-Prostie
şi să faci lumina lină iar să-nvie

au trecut de-atuncea mii şi mii de ani
curţile-s pustii – plăvanii tot plăvani… –
şi vor trece – măre – nori încă mai mulţi
dar la suflet noi rămâne-om tot desculţi

…se tot plimbă prin Cetate-un orb cam şui
cari numai nu vrea să facă răul – nimănui!
şi pârgarii-şi freacă mâinile în poală

căci Golgòta nu se cade s-o laşi goală…
…Criste – nu lăsa mereu povestea asta
să se-nvârtă-n jurul cozii – chiar ca proasta!
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s