Andreea Bălan, în fruntea paradei gay – deși e însărcinată, și vorbește cu multă nonșalanță despre iubire, despre educație, despre respect:
Dar cum vor avea copii acești oameni, homosexualii, pe care zice ea că-i iubește, îi susține și-i încurajează? Căci, pe de altă parte, ea, Andreea Bălan și ceilalți susținători ai homosexualilor (LGBT), ar trebui să știe că homosexualii, n-au cum să aibă copii, asta înseamnă că ei sunt o specie sau categorie de oameni care nu iubesc rasa umană, omul, copiii și perpetuarea, dar nici nu doresc să aibe urmași de nume și sânge.
Ori ei … dacă vor să aibă totuși copii… se uită peste gard la vecinii tradiționali, oameni așezați la casele lor, gospodărește, și caută să le fure “legal” dintre copiii acestora, aflând de obiceiul occidental de a-i “ajuta” prin “Protecția copilului“, și pe homosexuali, să se pricopsească și ei cu un copil-doi ca să-și exercite în mod liber iubirea lor atât de(a)preciativă de trăitori homosexuali, stare atât de lăudată de destui oameni, dar care nu prea știu ce vorbesc.
Ce va spune Andreea dacă printr-un concurs de împrejurări aleg și decid alții , dar în mod “legal” ca un cuplu de gay (de bărbați) să-i crească copilul sau copiii ei, cum se întâmplă în Anglia cu copiii lui Florin Barbu? (Doamne apără și păzește, nu-i doresc asta nici unui român să treacă prin astfel de drame inimaginamil de dureroase, paralizante).
De regulă, fiecare om a venit în lume prin relația normală dintre un bărbat și o femeie, de obicei căsătoriți, creștini ortodocși (vorbind specific României). Deci, cum putem, dragă Andreea, să ne lăsăm purtați de un val periculos (care vine din Occident) în loc să îndemnăm oamenii să-și vină în fire și să caute să-și întemeieze fiecare o familie normală, în care să aibă copiii lor, sânge din sângele lor, copii care să le ducă pe mai departe fiorul nostru românesc de íe, de râu, de ram:
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! (Eminescu, Scrisoarea III)
Calea pe care merg ei, homosexualii, e un drum înfundat. Un POPOR e respectat și prin numărul lui, numeric, și prin oamenii săi de frunte, cum au fost Eminescu, Iorga, Caragiale, Eliade, Stăniloaie…
De aceea, să ne iubim țara și oamenii ei, România, să ne aducem fiecare aportul nostru, substanțial, și în acest sens și să ne mândrim că suntem români, ținând sus stindardul tradițiilor românești.
_________________________
Pingback: Comportamentul homosexual — născut, dobândit sau alegere liberă? – Revista ARMONIA – Saltmin Media