Un articol care trebuie citit

E clar că nu putem vorbi despre minorități sexuale fără să se stârnească pasiuni, contre, certuri și patimi. Cei mai mulți dintre români sunt sensibili la așa ceva fie că sunt pro fie că sunt contra unor astfel de comportamente. Totuși fac apel la reflexie și meditare și la moderare. Știu că în mediile creștine deja se stârnește furie dacă încerci să zici ceva de bine referitor la oamenii care trăiesc în astfel de păcate, dar îmi asum deranjul. Dacă nu îți place, mai găsești câteva milioane de pagini web pe care le poți lectura. La fel e valabil și pentru cei ce se simt ofensați că îmbrățișez învățătura Bibliei care spune că homosexualitatea e păcat și că oamenii păcătoși au nevoie de Hristos pentru a fi eliberați.

Desigur titlul acestei ediții a săptămânii PRIDE (nu știu când a crescut așa de mare că la început era o zi doar) e dat de inițiativa unor oameni, care au strâns semnături împotriva recunoașterii căsătoriilor dintre persoane din categoria minorităților sexuale. Pe principiul „da noi nu suntem mai slabi” cele două tabere se duelează cu sârg una cu alta, neavând nimeni de câștigat din asta.

Întâmplarea face să cunosc destul de bine oameni din aceste categorii și să vorbesc în cunoștință de cauză. Realizez că, așa cum conflictul dintre „unguri și români” e întreținut artificial de anumiți oameni sau grupuri de interese așa e și cu problema homosexualității în care anumiți „activiști” „militează pentru drepturile minorităților sexuale”. La modul corect, deși am discutat cu foarte mulți oameni din această categorie, nu am găsit niciunul care să fi participat la marșurile acestea sau care să dorească și fie publică viața lor intimă. Cei pe care i-am cunoscut au fost oameni discreți, cu bun simț, liniștiți și aproape toți au recunoscut că problema este la ei nu la modul în care sunt văzuți.

Ce înseamnă oare „sub semnul familiei”? Dacă se referă la grupul larg de minorități sexuale care cunoaște o explozie de forme e posibil să fie legitim termenul, ei sunt deja o grupare largă iar termenul de LGBTQ deja e ca o umbrelă. Dacă face referire la familie în sensul uniunii maritale, termenul e ilegitim total și e doar o dorință „de a pocni peste bot” religioșii. De fapt realitatea confirmă că nefericirea lor nu e dată de nerecunoașterea drepturilor, ci de starea de păcat prezentă în viața lor. Vor tot mai multe drepturi sperând că așa vor fi mai fericiți dar cu toate că le obțin, fericirea lor nu apare, pentru că nu are de unde. Fericirea nu stă în împlinirea poftelor ci în eliberarea de firea păcătoasă la fel ca la orice muritor. Multe bătălii au câștigat comunitățile LGBTQ de-a lungul timpului și se pare că nicidecum nu au adus acea împlinire așteptată.

Continue reading File de Jurnal