CUVIINCIOASA PLECARE

                                                   10 Ianuarie 2016
nu mai iubeşti? – nu mai urăşti? – eşti cerşetor
la poarta Morţii? – aur şi tămâie
taine te-aşteaptă jos la vorbitor:
nu jude – El – ci chiar vrea să mângâie

cum stai pe miez de noapte răstignit
trece şirag sub sfintele-ţi picioare
scăldate-n sângele de tine dăruit
tot ce-ai visat – voit – şi azi te doare

nu-nşela setea şi dorul de agheasme:
nimic din îndurare nu-s fantasme
tot ce te vrea spre stelele cereşti

sunt firea ta şi îngerii fireşti
…să pleci în zori de zi dintr-un palat
şi straja ţi se-nchine luminat!
***

MAI AI AT TEA-N AMURG DE FĂCUT

mai ai atâtea-n amurg de făcut
o – ticăloase omule de lut!
nici stele călăuzitoare nu-ţi aprinzi
n-ai nimănui să cumperi ori să vinzi

ai de-nfruntat oglinzi şi vii tenebre
ai datorii la mii şi mii de febre:
te-au ţintuit cu spada-n pragul Morţii
atâtea lucruri părăsite sorţii…

înconjurat eşti azi de tot ce n-ai trăit
Moartea îţi pune-n mână coasa – de oştit:
te-au prins strigoii celor nenăscute

şi-ţi şuieră: „ne-nvii pe toate – cât mai iute!”
…ultima-mi reverenţă spre germeni nu mai plânge:
„îţi dau – de vrei – cât vrei…” – El zice – „…cui pe sânge”!
***

ŢESĂTORUL DE SLOVE

apele-şi toarnă singure otravă
iar munţii dârdâie pe temelie
când păsările-şi scad suspect din slavă
reproşurile mi se-aduc doar mie

că nu iubesc – că nu ucid aparte
îngerii care-mi fâlfâie prin carte
că nu mă-ncumet a primi-alduirea
în schimb prin raiuri îmi codesc privirea…

nici linişte nu vreau – dar nici putere
nu vreau venin – dar sunt sătul de miere
când El mă va căuta să mă întrebe

o să mă afle printre flori şi greble
…din slove vii eu ceruri am umplut
zbârnâi într-una războiul…de ţesut!
***

SĂ FII BOGAT ŞI SĂ SPETEŞTI NOROAIE
                                                     domnişoarei N.
să fii bogat şi să speteşti noroaie
când singur Duhul nu se încovoaie!
au fost pe lume-actori şi împăraţi
şi-au devenit cel mai deplin uitaţi…

nu horpăì nămoluri aurite
când slova-ţi inspirată se avântă
nu-ţi fă valeţi din sumbrele ispite:
uimeşte-ţi cerul – cu El te-nveşmântă!

fii gata pururi de călătorire
şi frate fii cu aştrii şi lumina
scoate-ţi din teacă spada-ţi de iubire

nobil din fire – uită lumii vina
…te-aşteaptă-n sipetul privirii Lui Hristos
comoara zugrăvirii-ntru Frumos!
***

LUME PE DOS

aştept – aştept – de-o viaţă-aştept cântarea
prin care trestii zămislesc nou soare:
s-a vestejit de-acum pe liră floarea
şi deştele zgârcitu-s-au pe floare…

nimic din oameni nu plodeşte lume
vin ierni zguduitoare peste aştri
pe malul mării diavolii fac glume
iar Duhul costă-o mână de piaştri

doi orbi horesc în loc de zi sau noapte
zările-s scufundate-adânc sub şoapte
o bârfă-amară-i şlagărul ceresc

golanii sfinţi nici nu se mai numesc
…e-atâta zgură şi rugină-n spade
Satana-i patriarhul cumsecade…
***

Adrian Botez