Era inevitabil ca o catastrofă de proporţii, ca cea petrecută zilele trecute într-un club din Bucureşti, să stîrnească reacţii prompte, ample, diverse, acoperind un spectru emoţional multicolor, de la şoc, oroare şi compasiune, pînă la furie: împotriva vinovaţilor (încă insuficient identificaţi), împotriva „sistemului”, a corupţiei, a administraţiei etc.

Pînă la urmă, nu rămîne nimic de spus şi nici nu e cazul să amendezi, stilistic, stereotipiile de limbaj şi de comportament care însoţesc, întotdeauna, asemenea sîngeroase evenimente. Din păcate, nenorocirile pot surveni oriunde, oricînd, după reguli nesistematizabile, în care se amestecă eroarea umană, disfuncţia administrativă şi instituţională, hazardul şi soarta. (Sunt cunoscute catastrofe de acelaşi tip în toată lumea, de la incendiul unui club din Boston în 1942 pînă la cel de-acum doi ani din Brazilia). Degeaba bombăni. Degeaba te miri, post-factum, că poţi avea ideea unui foc de artificii în interiorul unei clădiri, sau că nu s-a găsit nici unul din 500 care să realizeze şi să semnaleze pericolul unei asemenea iniţiative. Degeaba rămîi perplex că în spaţiul cu pricina nu se găsea decît un singur extinctor prăpădit şi că o încăpere capabilă să găzduiască sute de persoane nu are decît o singură ieşire de urgenţă. Răul s-a produs, ireparabilul nu poate fi „domesticit” analitic.

Citeste mai mult: adev.ro/nx6qt6