ŢĂRANII MEI

ţărani şi-au pus cămăşi de sărbătoare
cum crinul alb grăit-a cu Hristos:
curatul lor dumnezeiesc mă doare
îngerii mă cutreier’ pân’ la os

se duc în moarte cum la sfânta liturghie
se duc pe îndelete şi smeriţi:
ei ştiu că între lumi nu e frânghie
că viii şi cu morţii-s fericiţi

e-atâta linişte pe masa cu lumine
sicriele sunt tronuri de-mpăraţi
neamul acesta liniştit tot vine

umplut-au cerul Craii din Carpaţi
…ţăranii mei – stăpânii de moşie
nu mor: veghează totul sfânt să fie!
***

BALADA JUDECĂŢII POETULUI

dinspre floare către fruct se-ntunecă cerul
la răscruci de drum şi soartă îmi sângeră fierul…
cin’ să judece viaţa pentru că există?
sui în bezne – şi pe cale cânt baladă tristă:

va fi-n piscuri judecată – trăsnet şi cenuşă
nu e milă – doar uitare-i pentru bietul paznic
care-a stat la-a tainei masă – vorbă spiriduşă:
nime-n urma mea nu ştie de sunt nunţi ori praznic…

când cutremură-te moartea nu-ţi chemi avocaţii:
m-am trădat pe mine însumi – nu însă şi fraţii
pentru mine mărturie dau cu vuiet brazii:
pe dos toate le făcut-am – dosade-s olmàzii

pentru câte-am părăsit – nu-i pedeapsă-n lume
cerul – vechiul – ştie-alege liniştea din spume…
simt văpaia Lui Hristos: ceartă-mă şi plânge
pentru mine – -un cărăuş – Crucea Lui se frânge…

simt şi lacrima-I pe umăr – cea dintâi lumină:
mântuieşte-mă pre mine – Hristoase-Albină:
pierde-mă din om şi faptă – să rămân doar strună –
atunci cerşetorul firii purta-va cunună!

…”nu-i nedrept să guşti smaralde – nici să-ngâni vecia
printre îngeri sunt şi păsări – cum şi apă-n vinuri
judecata este sfântă – înfruntă-i urgia:
doar Poeţii nu-s la sfadă: între cei goi – plinuri…”

…zac înfrânt sub grea mustrare – prăbuşit de milă:
s-a-ndurat oare Hristosul să mă ia pe cruce?
Răstignitului – de mine să nu-i fie silă?
…strălucită sărăcia – umple-mpărăţia!

…Inorog iese-n poiană vina să-mi usuce…
***
Adrian Botez