INTERVENŢIA HRISTICĂ

leprosul aur uscă vii petale
nectarul în otrăvuri se preschimbă
şi făr’ de ştire – -n păsări şi-n vestale
bate-ntr-o dungă-a clopotului limbă

în sufletul de om chircesc pecingini
şi-orbiri descoardă raiul şi iubirea
pe-oglinda din fântâni se-ngraş’ paingini
linţolii diavoleşti cernit-au firea

iar înşişi sfinţii bolesc sarabandă
îngeri turbează vinul din pocale:
degeaba-n rugăciuni aduci ofrandă

smaralde şi-ametiste din graale!
…Cuvântul hristic se-opinteşte-n Navă
matrozii-nalţă foc de Arcă – din epavă!
***

SONET CĂTRE IMPOSTOR

n-am „har” ca fùrii aprigi de poşete
lui Dumnezeu îi sunt destinatar:
mi-s scrise-n hrană flăcări şi versete
deci n-am dietă lutul – strâmb tâlhar

ce-mi dă Hristos nu-mi poate răpi dracul
nici cu mănuşi de-şi bogăţeşte palme:
prefac în rai suflare cum şi sacul
când impostoru-asudă doar sudalme

nu poţi tu – mut şi orb schilav al firii
să te înalţi pe aripă de înger:
tu aur vezi – metalul nimicirii

când eu petale-astrale-n cruce sânger
…nu mai chemaţi pustia spre-nviere:
altfel schimbaţi nectarul lumii-n fiere!
***
DISCURS DESPRE IMPOSTURĂ

apa naşte-ntr-una monştri cu laringe-n buzunare
farisei cu glas de popă – şuşuind ca şerpi de mare:
pe o stâncă de se caţăr’ – ei de modă sunt flămânzi:
se călugăresc în grabă: moda-i „Cristul celor blânzi”…

afli-n străzi apoi cadavre – ei îţi spun: „ne-mpărtăşim
şi din sânge şi din carne – numa-aşa pe Crist îl ştim!”
trec vampirii cu tarafuri – spume roşii-atârn’ din boturi
lumea asta-nmlăştinată îi adoptă fără mofturi!

ba mai mult: le zic „maeştri” şi pe loc li se închină
clefăit de hoituri e doar doza noastră de morfină:
ritmul lor de salivare se traduce în lopeţi
groparilor toţi le strigă – în extaz: „sublimi poeţi!”

de vreţi artă pentru artă – crima-aveţi spre adorare
impostura este sosul: el transcende-orice mâncare
din putori şi putrejune – în tămâi de bazilìcă!
…a trecut atâta vreme: adevăr să zici – ţi-e frică…

şi-astfel monştrii sunt „elită” – în cetatea cea de ciumă
refuzăm nu doar lumina – ci căutarea de vreo urmă
din ce-a fost cândva normalul: nici aminte-ţi – nici nu vrei…
la comenzile de „zombies”-i gâtuim pe vechii zei!

dacă strigi şi dai alarma într-o lume părăsită
umbre pe pereţi ţi-or zice să te-mpaci cu-a lor ursită
şi de-insişti cu disperare să scoli din coşmare-o babă
te trezeşti scuipat în faţă: „vezi-ţi prostule de treabă!”

…care-i treaba cea de jurnă celui ne-adormit pe plită
ci luptând nebun cu monştrii şi cu şerpii din ispită?
nefericele nu poate nici să strige: „oameni buni!”:
c-a ajuns majoritate – STRIGOIMEA DIN ALUNI!
*

…aşa că…borfaşi de junglă – faceţi treaba pân’ la capăt!
lumea noastră cea cuminte a ajuns de-acum în scapăt…
…treaba voastră – nu a mea! – golănimi de mahala!
nu-i concurs pe post: Hristosul va decide cum va vrea!

dar strămoşi din munţi de vremuri îmi încoardă iar arcuşul
re-nvăţându-mă-n răbdare cum e cu deplin urcuşul…
voi – krakeni spumiţi de-adâncuri – adăstaţi întru belşug
până Crist-Ţăranul – iarăşi – scoate-va din şopron PLUG!
***

GÂNDURI DE TOAMNĂ

e frig şi plouă – despletesc coroane…
am uitat vară: se răsteşte vântul
caut luminări mai multe şi cotloane
rănile mele-şi spun pe rând cuvântul

nu opri drumul florii către fructe
chiar dacă moartea poartă-le făclie:
e-un vis de împlinit – şi orice lupte
se-mpacă în odihnă şi-n mândrie!

desăvârşire – o – desăvârşire
cale-i cu tot cu Dumnezeu – vecie:
nici munţi şi nici arhangheli nu se mire

sublimul fi-va-n nouri terezìe:
Vultùrul mai presus de orice minte
e singur în Cuvânt – uitând cuvinte!
***
Adrian Botez