Claudia Tănase – Aforisme

◦Sunt pictor şi m-am jucat cu toate culorile din care am redat cerul, apele, pământul şi florile.

◦Sunt pictor şi am lăsat culorile să se joace cu Voinţa şi Ideea din care s-au născut timpul şi înţelepciunea sub care s-au perindat pe rând florile în petalele cărora s-a născut spectacolul ce a dat naştere naturii.

◦Sunt sculptor, pentru că am redat prin jocul cu formele invitaţia la cea mai mare nobleţe sufletească – omul.

◦Sunt filozof, întucât am făcut din joc şi iubire cuget care a vorbit despre artă pe care nu am pus-o niciodată sub semnul îndoielilor şi pentru că am lăsat cerul plin cu stele să facă certitudine a existenţei mele.

◦Sunt filozof, întrucât mi-am aşternut culorile şi formele în adâncul sufletului din care am făcut ca raţiunea să vorbească despre arta de a privi într-un alt mod viaţa.

◦Sunt filozof, pentru că din culoare am făcut nor sub adăpostul căruia mi-am pus întrebări despre suflet, iubire şi timp din care am făcut cuget despre certitudinea că exist pentru a ridica arta la rangul de frumuseţe supremă.

◦Sunt filozof, pentru că am spus mereu că arta este haina care a îmbrăcat lacrima mea în clipe de singurătate, când credeam că timpul a devenit singurul martor al existenţei mele.

◦Sunt pictor, pentru că am cules în palme culori pe care le-am aşternut pe pânză în clipe, când eu singură şi Demiurgul stăteam şi făceam din privirile noastre doi pictori care căutau mângâierea celei dintâi culori din care s-au născut cerul, apele şi pământul!